Anca Cazacu Ileana Boteanu

Culegere de exercitii
,
de dezvoltare personalÃ
Auxiliar didactic
pentru ora de dirigin þ ie

Editura George Tofan, Suceava

2016
CAZACU ANCA BOTEANU ILEANA

Culegere de exerciții de dezvoltare personală

Auxiliar didactic pentru ora de diriginție

Editura George Tofan, Suceva

2016

1
Copertă: TABARCEA ISABELA MARIA

Editare text: DUMITRAȘCU GABRIELA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CAZACU, ANCA
Culegere de exerciţii de dezvoltare personală : auxiliar didactic pentru ora de
dirigenţie / Anca Cazacu, Ileana Boteanu. - Suceava : Editura George Tofan, 2016
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-625-210-2

I. Boteanu, Ileana

371.671:159.9

2
 ARGUMENT

Reacţia şcolii – instituție de educație, formare și orientare - la mobilitatea socială şi economică

trebuie să fie de adaptare rapidă a conţinutului, a structurilor şi a funcţiilor sale, de creare a premiselor
favorabile pentru elevi care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea, iniţiativa şi
rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului sau a hazardului în alegerea carierei. De aceea,
școala trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin
stimularea intelectuală a elevilor, a aptitudinilor, a atitudinilor şi a trăsăturilor de personalitate.
Asimilată orelor de dirigenție, aria curriculară „Consiliere și orientare“ constituie cadrul
organizat de întâlnire între profesori şi elevi, în care profesorul poate să lucreze nu doar cu
dimensiunea raţional – intelectivă a elevului, ci şi cu cea afectivă, motivaţională, atitudinală şi socială.
Aria tinde să rezolve în prezent, simultan, următoarele aspecte: dezvoltarea personală şi înzestrarea
elevilor cu cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru managementul propriei vieţi, informarea elevilor
privind oportunităţile de educaţie şi formare în România, facilitarea accesului la întreaga ofertă de
educaţie şi formare profesională, sprijinirea bunei inserţii socio-profesionale viitoare a tinerilor,
precum și ameliorarea continuă a procesului de utilizare a resurselor umane de care societatea
dispune. În urma parcurgerii orelor de consiliere şi orientare, elevii vor conştientiza conexiunile între
ceea ce învaţă şi utilitatea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite pentru viaţa reală. Conştientizarea
transferului de abilităţi şi cunoştinţe în viaţa reală sporeşte motivaţia şi interesul pentru învăţare al
elevilor.
Toate aceste realități ne-au determinat să considerăm că lucrarea noastră este un instrument
util profesorului diriginte. Parcurgând modulele specifice, ea abordează atât o serie de aspecte
metodologice, cu rol de ghid pentru profesori, cât și o suită de teste, exerciții, jocuri, chestionare și
texte pentru dezbatere, într-un format modern, divers, actual și atractiv, aplicabil pe categorii de
vârstă, cicluri de învățământ, interese și necesități.

Autoarele

3
I. AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ

De ce autocunoaştere şi dezvoltare personală …

Autocunoaşterea se referă la procesul de explorare şi structurare a propriilor caracteristici (abilităţi,
emoţii, motivaţii, atitudini, credinţe, mecanisme de apărare şi adaptare, etc.) în urma căruia rezultă
imaginea de sine a persoanei;
Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcţionarea şi adaptarea optimă
la mediul social, în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale;
Acceptarea necondiţionată (indiferent de performanţe) şi gândirea pozitivă (convingerea că fiecare
avem ceva bun) sunt atitudini care favorizează dezvoltarea personală;
Fiecare persoană este valoroasă în sine, are capacitatea de a se dezvolta şi de a-şi alege propriul
destin, de a-şi valida calităţile şi caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi creează condiţiile
de actualizare a sinelui.

Aspecte relevante ale autocunoaşterii:

Imaginea de sine
Stima de sine
Aptitudinile şi abilităţile personale
Motivaţia
Emoţiile şi mecanismele de apărare şi adaptare
Autoeficacitatea percepută

1. IMAGINEA DE SINE
este modul în care o persoana îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale,
sociale şi spirituale;
este o reprezentare mentală a propriei persoane, un „tablou” în care sunt incluse cunoştinţe despre
sine (abilităţi, comportamente, emoţii, cunoştinţe, valori, etc.) şi care ne ajută să ne reglăm
comportamentul în societate;
Consecinţe ale imagini de sine negative / pozitive
Imagine de sine negativă:
• Scăderea performanţelor şcolare sau la locul de muncă, datorită subestimării resurselor,
neasumării responsabilităţilor;

4
• Relaţii nearmonioase în cadrul familiei (lipsa de respect faţă de sine favorizează lipsa respectului
manifestat faţă de ceilalţi membri din familie; în timpul conflictelor se învinovăţesc excesiv sau
îi critică pe ceilalţi);
• Relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă (elevii vor să îşi menţină stima de sine crescută
impunându-se, însa fac acest lucru nerespectând drepturile celorlalţi şi valoarea lor, ceea ce
afectează relaţiile cu aceştia.
Imagine de sine pozitivă:
• Creşterea performanţelor şcolare (persoana îşi estimează corect resursele, îşi asumă
responsabilităţi în conformitate cu cerinţele şi resursele proprii);
• Relaţii armonioase în cadrul familiei (respectul de sine determinat de o imagine de sine pozitivă
favorizează manifestarea respectului din partea celorlalţi; rezolvarea conflictelor este mai simplu
de realizat în condiţiile în care cei implicaţi în conflict nu se autoînvinovăţesc şi nu îi învinovăţesc
pe ceilalţi);
• Relaţii bune cu colegii şi prietenii de aceiaşi vârstă (elevii îşi pot pune în evidentă calităţile fără a
le devaloriza pe ale celorlalţi).
Modalităţi de manifestare a imaginii de sine negative:
• evitare – atitudine de genul “dacă nu încerci nu greşeşti”. Retragerea şi comportamentele timide,
de evitare a confruntării cu problemele sunt indici ai imaginii de sine negative;
• agresivitate defensivă – un elev cu o imagine de sine negativa compensează atacând sursa
frustrării (îl ironizează pe un coleg care a luat o nota mai mare);
• compensare – un elev care nu are succes la unele materii, le minimalizează importanţa şi încearcă
să aibă succes la altele, pe care ajunge să le considere mai importante;
• motivaţie scăzută – un elev cu o imagine de sine negativa va manifesta lipsă de încredere în forţele
proprii. În consecinţă, el va fi mult mai puţin motivat să iniţieze sau să se implice în diverse
activităţi, deoarece nu se va simţi în stare să le finalizeze cu succes;
• rezistenţa – elevii încearcă să îşi „conserve” imaginea de sine şi manifestă rezistenţă la schimbări,
chiar dacă aceste schimbări pot fi în beneficiul lor. Elevii cu o imagine de sine negativă sunt mai
rezistenţi la schimbare, reducând astfel riscul unui eşec în situaţii dificile.

2. STIMA DE SINE
dimensiunea evaluativă a imaginii de sine şi se referă la modul în care ne considerăm ca persoane
în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi;
evaluarea imaginii de sine diferă radical de evaluarea comportamentelor;
eşecul adulţilor în a diferenţia între comportament şi persoană au frecvent drept consecinţă formarea
unei stime de sine scăzute;
5
 perceperea unui eşec ca simptom al lipsei de valoare este nu doar injustă, ci şi foarte dăunătoare
persoanei. Valoarea unei persoane nu decurge din performanţele realizate de aceasta într-un anumit
domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, acţiunilor şi potenţialităţilor sale trecute,
prezente şi viitoare pe toate palierele vieţii. Un elev poate avea note mici la şcoală, însă să fie în
acelaşi timp o persoana altruistă, respectoasă şi săritoare, trăsături pentru care merită respectul nostru;
copii îşi evaluează imaginea de sine pornind de la părerile şi reacţiile adulţilor. Aprecierile sau
criticile acestora sunt preluate şi interiorizate de către copil, ducând la formarea unei stime de sine
scăzute sau ridicate.
Persoane cu stimă de sine ridicată:
• interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare;
• preferă independenţa;
• îşi asumă responsabilităţi;
• se implică în rezolvarea unor sarcini noi;
• îşi exprimă adecvat emoţiile pozitive şi pe cele negative;
• îşi asumă consecinţele acţiunilor lor;
• sunt mândre de realizările lor;
Persoanele cu stimă de sine scăzută
• sunt nemulţumite de persoana lor în general;
• evită responsabilităţile sau sarcinile noi;
• se simt lipsite de valoare;
• refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor;
• manifestă toleranţa scăzută la frustrare;
• manifestă rezistenţă scăzută la presiunile negative ale grupului;
• îşi exprimă într-o manieră neadecvată emoţiile sau şi le neagă;
• consideră manifestarea emoţiilor o dovadă de slăbiciune;
Creşterea stimei de sine este favorizată de:
crearea în familie şi la şcoală a unor oportunităţi prin care elevul să obţină succes, să îşi identifice
ariile în care este competent şi prin care să îşi exprime calităţile faţă de grupul de colegi şi prieteni;
crearea unor situaţii în care elevul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane
(activităţi de voluntariat)
identificarea surselor de suport social (este un tip de ajutor bazat pe o relaţie sau o configuraţie de
relaţii care oferă individului resurse pentru a face faţă responsabilităţilor şi a depăşi obstacolele cu
care se confruntă);
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme şi a celor de a face faţă
situaţiilor de criză;
6
 dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate (“Şi eu sunt bun la ceva”);
stabilirea unor aşteptări rezonabile, în funcţie de vârsta şi abilităţi;
identificarea unor modalităţi adecvate de exprimare a emoţiilor negative;
acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi;

3. APTITUDINILE
– reprezintă potenţialul unei persoane de a obţine performanţă într-un anumit domeniu.
Tipuri de aptitudini:
a)după nivelul de generalitate:
– aptitudini generale – permit obţinerea de performanţe superioare în mai multe domenii.
Inteligenţa este aptitudinea generală care asigură o performanţă ridicată în toate domeniile, mai ales
cele care presupun achiziţia de noi informaţii şi operare cu acestea.
– aptitudini speciale – permit obţinerea de performanţe superioare într-un număr mai restrâns
de domenii.
b)după domeniul în care se manifestă:
aptitudini cognitive – capacităţile individului implicate în prelucrarea informaţiilor:
• abilitatea generală de învăţare – capacitatea de a dobândi noi cunoştinţe şi de a opera cu ele;
• aptitudinea verbală – capacitatea de a utiliza adecvat lexicul, sintaxa şi de a înţelege texte scrise;
• aptitudinea numerică – capacitatea de a înţelege şi a opera cu conţinuturi numerice;
• aptitudinea spaţială – capacitatea de a reţine şi a opera cu reprezentări mintale spaţiale;
• aptitudinea de percepţie a formei – capacitatea de percepţie a constanţei formei şi a detaliilor
obiectelor şi de discriminare figură fond;
• aptitudinea decizională – abilitatea de a lua decizii corecte şi raţionale;
aptitudinile sociale – capacitatea de a comunica, a stabili contacte sociale şi de a utiliza reguli
sociale pentru menţinerea relaţiilor;
aptitudinile artistice – se refera la aptitudinile necesare pentru reuşita în activităţi de desen, pictură,
grafică;
aptitudinile muzicale – sensibilitate la tonalitatea, amplitudinea, intensitatea, timbrul sunetelor şi
la patern-urile muzicale
aptitudinile fizice – se referă la capacităţile fizice care permit obţinerea succesului în domenii ce
presupun forţă, putere, rezistenţă fizică şi flexibilitate;
Dezvoltarea aptitudinilor presupune în primul rând explorarea eficientă a potenţialului
individual pentru obţinerea unor performanţe cât mai bune.
Performanţa în orice domeniu este dependentă de:
volumul cunoştinţelor din domeniul respectiv;
7
 baza de strategii de rezolvare a problemelor specifice domeniului;
metacogniţia sau cunoştinţele care permit utilizarea adaptată şi contextualizată a strategiilor şi
abilităţilor de rezolvare a problemelor domeniului;

4. MOTIVAŢIA
– Se referă la acele stări şi procese emoţionale şi cognitive care pot declanşa, orienta şi susţine
diferite comportamente şi activităţi.
– Motivaţia este un factor important / esenţial al performanţei în activitate.
– Motivaţia determină iniţierea unei activităţi şi persistenţa în realizarea unei sarcini sau
abandonarea ei, fiind unul dintre factorii principali care influenţează performanţa.
Relaţia motivaţie - performanţă
Emoţiile sunt componente motivaţionale care au rolul de a media între intenţia de acţiune şi
implicarea în acţiune, respectiv nivelul de performanţă la care se ajunge. Ele pot amplifica, diminua
sau bloca accesul la resursele cognitive şi energetice:
– emoţii pozitive – favorizează concentrarea, creativitatea, capacitatea de memorare şi de calcul,
rezistenţa la frustrare, efort îndelungat şi ambiguitate conducând la implicarea în activitate şi
obţinerea unor performanţe superioare;
– emoţii negative – blochează capacitatea de concentrare, de memorare şi de rezolvare a
problemelor conducând la comportamente de evitare, neimplicare în activităţi, performanţe
scăzute;

Intensitatea emoţiilor:
– intensitatea scăzută determină o stare de relaxare, nefavorabilă implicării şi susţinerii
energetice a activităţilor, conducând la performanţe scăzute;
– intensitatea ridicată determină de cele mai multe ori o mobilizare energetică excesivă cu efect
de dezorganizare a comportamentului şi a capacităţii de concentrare, poate conduce de
asemenea la obţinerea unor performanţe scăzute;
– intensitatea moderată este cea mai adecvată pentru mobilizarea energetică şi utilizarea
eficientă a cunoştinţelor şi abilităţilor;

Strategii de optimizare cu rol în declanşarea activităţii

– conştientizarea consecinţelor neimplicării în sarcină (ex. pentru activităţi de învăţare –
incultura, şomajul, izolarea, dezamăgirea celor dragi, etc.);
– manipularea consecinţelor – oferirea de recompense pentru angajarea în activitate, respectiv
de penalizări pentru evitarea lor (recompensa se va realiza imediat după efectuarea
comportamentului aşteptat, nu va viza persoana, ci comportamentul);
8
 – activarea sau crearea unui context favorabil specific activităţii aşteptate;
– modelarea – motivaţiile pozitive pentru anumite conduite se declanşează prin motivarea
comportamentală (dacă membrii de prestigiu ai grupului se angajează într-o activitate, există
şanse mari să se declanşeze motivaţii pozitive pentru acea activitate la toţi membrii grupului);
– explorarea preferinţelor şi intereselor elevilor;

Exemple de tehnici ce pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru declanşarea

activităţii:
– imageria dirijată – elevii trebuie să îşi imagineze ce le-ar plăcea să devină în viitor si de ce ar
avea nevoie pentru a urma traseul profesional ales, astfel aceştia vor fi capabili să se focalizeze
pe propriile dorinţe / aspiraţii şi să devină mai specifici cu ceea ce-şi doresc;
– alegerea unui obiect – simbol al aspiraţiilor sale (ex. un elev poartă mereu cu sine un con de
brad pentru a-i aminti de dorinţa lui de a deveni biolog);
– aplicarea subiectelor predate la situaţii personale – identificarea acelor aspecte predate care se
pot aplica la situaţii curente sau de interes pentru a creşte atractivitatea informaţiei;
– crearea unei imagini mentale motivaţionale (ex. “mă văd în faţa clasei de elevi, predând
copiilor”, “mă văd în halat alb, examinând pacienţi”);

Strategii de susţinere motivaţională

• asigurarea confortului fizic şi psihic bazal;
• creşterea sentimentului eficacităţii personale şi al stimei de sine – reamintirea repetată a situaţiilor
în care elevul a experimentat sentimente de eficacitate;
• formarea unor atribuiri realiste ale succesului şi eşecului – persoanele care atribuie predominant
succesul unor factori externi stabili, iar eşecul unor factori interni stabili vor avea un sentiment al
eficacităţii scăzut şi aşteptări de nereuşită în sarcină, astfel încât există şanse mari de neimplicare
în sarcină “Oricum nu o să reuşesc”; persoanele care fac atribuiri inverse vor avea un sentiment
al autoeficacităţii foarte crescut, aşteptări crescute de reuşită, indiferent de complexitatea sarcinii
şi obstacolele apărute, ceea ce uneori poate duce la lipsa persistenţei motivaţionale “Oricum o să
reuşesc”;
Exemple de tehnici ce pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru susţinerea
activităţii
– dezvoltarea unor convingeri adaptative prin dialog intern pozitiv (“Ştiu că pot să obţin mai
mult dacă muncesc mai mult”;
– formularea unor scopuri specifice – stabilirea unui scop realist în raport cu sarcina propusă;
– crearea unei reţele de suport în vederea sprijinirii realizării scopurilor;
– evitarea suprasolicitării printr-un management eficient al timpului;
9
 5.EMOȚIILE ȘI MECANISMELE DE APĂRARE / ADAPTARE
Emoţiile sunt trăiri subiective ce rezultă din acordul sau discrepanţa dintre trebuinţele sau
expectanţele unei persoane şi realitate. Sunt stări interne caracterizate prin: reacţii fiziologice, gânduri
specifice şi expresii comportamentale.
Mecanismele de apărare şi adaptare sunt strategii ale psihicului uman de a reduce, controla,
tolera sau înlătura stresul, disconfortul, tensiunea generată de solicitările interne sau externe care
depăşesc resursele persoanei.
Mecanismele de apărare sunt strategii prin care oamenii se apăra de o durere psihică
(anxietate, tristeţe, etc.). Ele se declanşează automat şi inconştient şi sunt îndreptate asupra reducerii
tensiunii.
Mecanismele de adaptare sunt modalităţi conştiente, raţionale de control, şi vizează sursa
stresului.
Principalele mecanisme de adaptare şi apărare:
• anticiparea – anticiparea consecinţelor posibile şi găsirea unor soluţii adecvate la problema data;
• auto-observarea – monitorizarea propriilor gânduri, sentimente, motivaţii, comportamente, şi
selectarea reacţiilor celor mai potrivite;
• sublimarea – canalizarea emoţiilor şi impulsurilor negative în activităţi şi comportamente
acceptabile din punct de vedere social;
• represia – înlăturarea gândurilor negative, a dorinţelor indezirabile, ori amintirilor neplăcute din
câmpul conştiinţei;
• intelectualizarea – implicarea într-o formă de gândire abstractă şi generală, producându-se
distanţarea şi evitarea emoţiilor negative;
• negarea – refuzul de a recunoaşte existenta unei probleme, a unui eveniment neplăcut, stânjenitor;
• regresia – revenirea la comportamente specifice unei vârste mai mici;
• proiecţia – persoana atribuie altcuiva sursa răului pe care îl trăieşte;
• raţionalizarea – persoana produce justificări nerealiste ale comportamentelor sale indezirabile;
• umorul – accentuarea aspectelor ironice şi amuzante ale evenimentului, situaţiei;
• compensarea – deficienţe de natură fizică sau psihică sunt contrabalansate prin dezvoltarea altor
abilităţi.

6. AUTOEFICACITATEA PERCEPUTĂ
reprezintă convingerile oamenilor despre propriile abilităţi necesare pentru atingerea
obiectivelor şi îndeplinirea sarcinilor propuse.
Autoeficacitatea influenţează:

10
• capacitatea individului de a-şi stabili scopuri este influenţată şi de autoevaluarea capacităţilor
proprii.
• credinţele pe care oamenii le au despre propria lor eficacitate determină tipul scenariilor despre
derularea activităţilor (cei care au un nivel ridicat de autoeficacitate vizualizează scenarii cu
rezultate pozitive, pe când cei care nu au încredere în eficacitatea lor crează de obicei scenarii
reprezentând eşecuri).
• atribuiri cauzale – persoanele cu un nivel ridicat de autoeficacitate atribuie eşecurile unor eforturi
reduse, pe când persoanele cu autoeficacitate redusă susţin că eşecurile lor se datorează lipsei
unor abilităţi.
• cei care consideră că deţin controlul în situaţii ameninţătoare, nu au gânduri care le-ar putea
perturba prea mult activităţile; pe când cei care cred că nu sunt în stare să controleze situaţiile
stresante, se caracterizează printr-un nivel crescut de anxietate, percepând multe aspecte ale
mediului ca fiind ameninţătoare şi periculoase.
• din cauza convingerilor despre propriile abilităţi, indivizi pot evita sau nu situaţiile şi activităţile
pe care le consideră incontrolabile (ex: metodele de selecţie şi planificare pentru carieră – cu cât
nivelul autoeficacităţi este mai crescut, cu atât creşte şi numărul posibilelor direcţii de orientare
privind cariera).

REGULI, ROLURI, RESPONSABILITĂŢI

REGULILE sunt prescripţii recunoscute şi acceptate de un anumit grup de persoane legat de “ce se
poate face” şi “ce nu se poate face” în cadrul acelui grup.
Regulile asigură:
– funcţionarea eficientă în cadrul grupului;
– evitarea conflictelor;
– evitarea neînţelegerilor;
– crearea unui cadru care să încurajeze respectul reciproc;

ROLURILE sunt modele de comportament asociate unei poziţii şi reprezintă drepturile şi

responsabilităţile aflate în acţiune şi asigură buna funcţionare a unui sistem social. Rolurile definesc
ceea ce trebuie să facă persoana.

RESPONSABILITĂŢILE sunt sarcinile concrete care revin persoanei conform cerinţelor şi

aşteptărilor faţă de rolul pe care îl ocupă

11
COMPETENŢE GENERALE

Explorarea resurselor personale care influenţează planificarea carierei

VALORI ŞI ATITUDINI

Respect şi încredere în sine şi în ceilalţi;

Aprecierea unicităţii fiecărui

12
 Competenţe specifice Teme / conţinuturi Clasa Clasa Clasa Clasa
a IX-a a X-a a XI-a a XII a
1.analizarea relaţiei dintre stima Autocunoaştere X
de sine, imaginea de sine şi -stima de sine: factori care
încrederea în sine influenţează formarea stimei de
2.examinarea caracteristicilor sine, --strategii de dezvoltare.
specifice adolescenţei Relaţia dintre stima de sine,
imaginea de sine şi încrederea în
sine
Schimbare, creştere, dezvoltare X
-adolescenţa: caracteristicile
dezvoltării fizice, cognitive,
-emoţionale, dezvoltarea
personalităţii
-dezvoltare personală: noţiuni X
introductive, principii, relaţia cu
schimbarea
1.identificarea relaţiei dintre Autocunoaştere X
valori personale, auto-eficienţă, -auto-eficienţă. Auto-eficacitate.
auto-eficacitate şi succes Calităţi şi valori personale.
2.elaborarea unui plan de Pregătirea pentru succes.
dezvoltare a resurselor personale-starea de bine: dimensiuni, factori, X
strategii de menţinere.
Managementul resurselor X
personale
-planificarea bugetului financiar,
managementul resurselor materiale:
concepte.
1.analizarea priorităţilor, Autocunoaştere X
aspiraţiilor, valorilor -auto-eficacitate şi succes. Programe
personale,calităţilor, de dezvoltare a auto-eficacităţii.
punctelor tari şi scopurilor prin -(auto)evaluare personală – noţiuni X
estimarea resurselor individuale generale, modalităţi de realizare.
şi sociale

13
 Competenţe specifice Teme / conţinuturi Clasa Clasa Clasa Clasa
a IX-a a X-a a XI-a a XII a
2.proiectarea unui plan de Importanţa (auto)evaluării pentru
acţiune pentru dezvoltarea dezvoltarea personală.
personală prin raportarea la
situaţia şi la obiectivele de viitor
3.aplicarea modalităţilor privind -autocunoaştere şi explorare X
un management eficient al profesională. Programe educaţionale
resurselor materiale în diverse pentru managementul resurselor
situaţii personale.
1.(Auto)evaluarea din Autocunoaştere X
perspectiva abilităţilor necesare -chestionare, teste şi instrumente
integrării profesionale şi sociale folosite pentru orientarea în
2.elaborarea unui program carieră (interoption, BTPAC,
personalizat de reuşită personalăchestionare on-line:
şi profesională pe baza unor www.go.ise.ro,
structuri negociate www.cognitrom.ro
3.aplicarea tehnicilor de
management personal şi
-programe educaţionale de X
strategiilor pentru
dezvoltare a stimei de sine, auto-
responsabilizare şi pregătire
eficienţei şi auto-eficacităţii în
pentru viaţa de adult
pregătirea pentru reuşita personală
şi profesională
Managementul resurselor X
personale
-tehnici de management al resurselor
personale.
Asumarea responsabilităţii şi a
consecinţelor

14
Exemple de activităţi de învăţare:

SWOT – elevii vor fi rugaţi să dea exemple de situaţii pentru care trebuie să găsească o soluţie.
Se scrie pe tablă cele patru componente din analiza SWOT sub forma unui tabel, se alege o
situaţie menţionată de către elevii şi li se va cere să dea exemple de puncte tari, puncte slabe,
oportunităţi şi ameninţări specifice pentru situaţia dată.
În continuare fiecare elev va primi o fişă de lucru şi va analiza o situaţie problematică din
perspectiva celor patru componente.
Aotoeficacitate şi succes - elevii sunt rugaţi să se gândească la o persoană de succes şi să
identifice caracteristicile acesteia, se notează pe tablă caracteristicile identificate şi se subliniază rolul
sentimentului de autoeficacitate în obţinerea succesului.
Se discută cu elevii relaţia dintre autoeficacitate şi succes, influenţa autoeficacităţii asupra:
alegerilor realizate, a efortului depus în activitate, a nivelului de stres resimţit.
Se cere elevilor să noteze pe fişa de lucru “influenţa autoeficacităţii” exemple de situaţii în
care sentimentul de aotoeficacitate le-a influenţat comportamentul, din perspectiva celor trei
dimensiuni discutate.
Elevii prezintă câteva exemple, analizarea situaţiilor descrise.
Proiecţii în viitor - elevii vor primi fişa de lucru “proiecţii în viitor” în care vor completa
individual, cu aspecte cât mai concrete, caracteristicile personale prezente şi pe cele dorite/dezirabile
de ei, urmând ca, pe baza fişelor completate, să evalueze distanţa dintre caracteristicile prezente şi
cele dorite.
De asemenea se va analiza în ce măsură caracteristicile dorite sunt realizabile sau nu.
Se poate propune elevilor să reprezinte distanţa dintre caracteristicile actuale şi cele dorite
printr-un desen, pentru a putea surprinde mai bine caracterul realist al proiecţiei realizate în viitor.
Motivaţie şi performanţă – se împart elevii clasei în trei grupe şi se cere să se analizeze în
grup fişa de lucru “motivaţie şi performanţă”, având ca sarcină identificarea componentelor situaţiei
în care se află personajul: gânduri, emoţii, nivel de motivare şi să facă predicţii asupra nivelului de
performanţă pe care îl va atinge personajul descris.
Pe tablă se reprezintă relaţia dintre motivaţie şi performanţă, elevii trebuind să situeze cazurile
pe care le-au analizat pe această schemă.
Se cere elevilor să dea exemple de situaţii de supramotivare, submotivare şi motivaţie optimă
din experienţa proprie şi să se gândească la performanţa obţinută în acea situaţie.
Identificarea împreună cu elevii a unor modalităţi de optimizare a motivaţiei pentru activitate.
Optimizarea motivaţiei – împreună cu elevii sunt identificate modalităţile de manifestare a
motivaţiei / lipsei de motivaţie pentru anumite activităţii.
15
 Rugaţi elevii să se gândească la o activitate importantă, pentru care au însă o motivaţie mai
scăzută, se împarte fişa de lucru şi cereţi-le să noteze pe aceasta, activitatea selectată.
Cereţi elevilor să bifeze afirmaţia care descrie cel mai bine problema motivaţională pe care o
întâmpină, iar din lista componentelor cu rol motivaţional să bifeze acele componente care consideră
că stau la baza problemei lor.
Cereţi să argumenteze alegerile făcute.
Discutaţi cu elevii cum pot fi identificate cauzele pentru care nu suntem motivaţi sau suntem
prea puţin motivaţi pentru a realiza o activitate.

16
ACTIVITATEA „Cine sunt eu?”

Obiectiv: Dezvoltarea stimei de sine

Nivel: gimnazial, liceal
Materiale necesare: fişe, lipici, foarfece, creioane, carioca, reviste
Durata: 50 min.
Descriere: Se înmânează fiecărui elev fişa “Cine sunt eu?” şi se pun la dispoziţie materialele. Elevii
primesc ca sarcină realizarea timp de 25 min. a unui colaj/desen care să le ofere celorlalţi o idee despre
cine sunt ei. Pentru realizarea sarcinii elevii pot folosi cuvinte, simboluri, desene la libera alegere.
După realizarea sarcinii se fac grupuri de câte 3-4 elevi în care fiecare va împărtăşi celorlalţi ce a făcut.
Grupurile vor discuta aspectele comune timp de 10 min.
Discutii: În final se reface grupul mare şi se discută timp de 10 min: a fost uşoară/grea sarcina, care
sunt lucrurile comune descoperite, i-a ajutat exerciţiul să se cunoască mai bine etc.

Fişa “Cine sunt eu?”:

CNE SUNT EU?

Dacă aş fi animal aş fi... Dacă aş fi culoare aş fi...

Dacă aş fi pasăre aş fi.... Dacă aş fi floare aş fi...

Dacă aş fi jucărie aş fi... Dacă aş fi instrument muzical aş fi...

17
ACTIVITATEA „Eu şi nota proastă”

Obiectiv: Dezvoltarea capacităţii de autoanaliza a rezultatelor; dezvoltarea capacităţii de apreciere şi

utilizare a potenţialului propriu.
Nivel: gimnazial, liceal
Materiale necesare: coli A4, creioane
Durata: 50 min.
Descriere: Elevii se împart în patru echipe. Prima descoperă cauzele care determină obţinerea
rezultatelor nesatisfăcătoare, a doua descoperă soluţii pentru evitarea notelor proaste, a treia
improvizează o scenetă care să reflecte relaţiile profesor-elev, a patra desenează elevul care a primit
o notă proastă şi exprimă prin imagini/simboluri gândurile acestuia.
Se trece apoi la prezentarea rezultatelor la care au ajuns echipele.
Discuții: Profesorul sintetizeaza informatiile si pune problema existenţei unui program zilnic al
elevului care să-i asigure o pregătire optimă şi o viaţă echilibrată.

18
ACTIVITATEA „Diploma mea”

Obiectiv: Dezvoltarea stimei de sine

Nivel: gimnazial, liceal
Materiale necesare: fișe, creioane
Durata: 50 min.
Descriere: Fiecare elev primeşte o fişă cu titlul „Diploma mea” pe care o completează.
După completarea fişei, se împart elevii pe grupuri de 4-5 și impartasesc cele scrise, cei care doresc
o prezintă clasei.
Discutii: Profesorul îndrumă elevii să surprindă că fiecare are aspecte pozitive și lucruri importante
în comun.

Fişa „Diploma mea”:

DIPLOMA MEA

1. Cea mai importantă realizare din viaţa mea ___________________________________________

________________________________________________________________________________

2. Cel mai important succes din viaţa mea _____________________________________________

________________________________________________________________________________

3. Cel mai important eveniment din viaţa mea___________________________________________

________________________________________________________________________________

4. Cel mai important obiectiv realizat_________________________________________________

________________________________________________________________________________

5. Cea mai importantă decizie pe care am luat-o _________________________________________

________________________________________________________________________________

6. Cele mai importante persoane din viaţa mea__________________________________________

________________________________________________________________________________

19
ACTIVITATEA „Cartea de vizită”

Obiective:
- autocunoaştere, dezvoltarea stimei de sine
- dezvoltarea abilităţilor de auto-prezentare
Materiale: hârtie, creion
Durată: 50 minute
Descriere:
Exerciţiul se mai poate numi şi „Anunţul personal”. Elevii primesc instrucţiunea de a realiza
un anunţ în care să se descrie pe scurt, în ideea obţinerii unui beneficiu. Instrucţiunea poate viza fie
realizarea unui anunţ de tip „de vanzare”, în care să fie scoase în evidenţă calităţile şi trăsăturile de
personalitate utile într-o relaţie interpersonală, fie realizarea unui anunţ pentru obţinerea unei slujbe,
caz în care vor fi evidenţiate abilităţile şi capacitatea de muncă, de relaţionare în echipă, aportul pe
care autorul „anunţului” l-ar putea aduce companiei / instituţiei etc. Este important ca descrierile să
nu conţină exagerări mari sau denaturări flagrante ale realităţii, fiind totuşi accentuate calităţile
fiecăruia.

Discuții: Discutați despre importanța autoprezentării pentru a avea succes în relațiile interpersonale,
ce important e sa știi să te „vinzi”.
Încercaţi să nu judecaţi critic anunţurile personale ale elevilor şi nu le permiteţi nici celorlalţi
elevi să facă acest lucru;
Nu obligaţi pe toţi elevii să-şi prezinte anunţul în faţa clasei şi spuneţi acest lucru la începutul
orei. Pentru unii autodezvăluirea este mult mai dificilă decât pentru alţii. Asiguraţi-vă totuşi că toţi
elevii participă în mod serios la exerciţiu.

20
Consilierea de grup. Exerciții
1. Povestea seminței

Pas 1: Relaxați-vă, simțiți-vă liberi. Veți primi un dar. Chiar acum aveți în palmă niște
semințe. Sunteți semințe. Scrieți povestea acestei semințe.
Pas 2: Grupați-vă pe echipe de maximum 5 persoane, împărtășiți-vă povestea personală, apoi
alegeți pentru expunere o poveste.
Pas 3: reprezentanții echipelor prezintă pe rând povestea personală în fața grupului.
Pas 4: se alege cea mai frumoasă și emoționantă poveste prin votul grupului. Se afisează în
sala de curs pe panoul cu materiale realizate de cursanți.
Timp de lucru: 40 de minute
Scopul activității: autocunoaștere si dezvoltare personală prin intermediul metaforei.
Intercunoaștere.
Materiale: fișa cu întrebări de sprijin
Se dau participanților fișe cu întrebări de sprijin pe baza cărora să-și structureze propria
poveste.
Întrebări de sprijin :
Cum se numesc semințele ?
Ce fel de semințe sunt ?
Au nevoie de îngrijire ?
Le plantați ? Unde ?
Cum este mediul în care le plantăm ?
Ce familie au semințele ? De unde provin ?
Ce nevoi au semințele ?
Ce vise, dorințe au semințele ?
Descrieți cei 7 ani de acasa ai plantei care s-a dezvoltat.
Cu ce semințe, plante se reunește/împrietenește ?
Descrie cea mai frumoasă experiență a semințelor plantei ?

2. Povestea unui succes

Pas 1 : Gândiți-vă la o reusită personală care v-a făcut să vă simțiți bine.

Retrăiți acest succes și răspundeți la urmatoarele întrebări :
– Ce anume te-a făcut sa te simți cel mai bine ?
– Ce ai învățat ? Ce calități ai folosit ?
21
 – Dacă cineva te-ar fi privit, ce-ar fi putut spune despre ce ai făcut ?
– Cum ai interacționat cu ceilalți ?
– Dați un nume poveștii personale.
Pas 2 : dupa ce cursanții au scris propria poveste, se dau cursanților cartonașe de diferite culori
și aceștia trebuie să se grupeze după culorile primite : bleumarin, verde, roșu, galben și roz.
Pas 3 : membrii fiecărui grup împărtășesc povestea personală grupului. Aleg o poveste care
să fie prezentată întregului grup.
Pas 4 : un delegat al fiecărui grup prezintă grupului mare povestea personală, iar cursanții
identifică din poveste resursele, calitațile personale care l-au ajutat să reușească. Pe o foaie de
flipchart sau pe tablă un delegat al grupului scrie numele prezentatorului, numele poveștii și calitățile
identificate de grupul mare.

numele poveștii resurse personale/calități

Observație : în interiorul desenului se scrie numele prezentatorului/delegatului.

Materiale: foi albe de hârtie, cartonașe de diferite culori, markere sau carioca.

3. Mașina timpului

Vă propun un exercițiu care să investigheze propriile nevoi, dorințe și mai ales scopurile personale.
Închideți ochii, relaxați-vă și respirați adânc.
– Imaginați-vă că vă urcați în mașina timpului și călătoriți în viitor spre o destinație știută doar
de voi. Ca să ajungeți la destinație va trebui să străbateți un traseu temporal personal presărat
cu obstacole. Poate că va fi nevoie să faceți opriri. Pentru a ajunge cu bine la destinație aveți
nevoie de valiza cu resursele personale.
– dacă ați reușit să vă imaginați toate aceste lucruri veți primi o foaie de hârtie pe care să scrieți
sau desenați acest scop (desen, metaforă) în colțul dreapta sus.
– apoi desenați spre acel scop un traseu temporal ascendent pe care calatoriți și imaginați-vă
drumul pe care îl parcurgeți.
– desenați pașii pe care trebuie să-i faceți pentru a putea ajunge în stația următoare.
– de ce resurse aveți nevoie pentru a putea ajunge la destinație? De câte opriri este nevoie ?
– cum este drumul ? Greu, ușor ?

22
Dacă ați reușit să terminați, cine dorește să înceapă ?
Văd că ai ajuns la destinație. Ce resurse ai folosit din valiză ? De ce ai mai avea nevoie ?
Puteți da o retetă a succesului ? Ca să reușesc am nevoie de…
Materiale: fișa „Valiza cu resurse”, foi albe de hârtie, un obiect simbolic (jucărie, bățul înțelepciunii,
piatra, etc.), markere

4. Cercul convorbirilor

Oamenii au elaborat din cele mai vechi timpuri activități care aveau drept scop acordarea de ajutor.
O astfel de activitate este „Cercul convorbirilor”. Un cerc al convorbirilor este o modalitate de a
„împărtăși povești”. Poveștile pot fi despre experiențe, valori, credințe, speranțe, durere, spiritualitate
sau o cale simplă de a exprima semnificații privind propria viață.
Proceduri pentru Cercul Convorbirilor:
Formați un cerc și alegeți un conducător (de obicei un consilier sau persoana cea mai în vârstă). Un
cerc al convorbirilor poate fi alcătuit din minimum 4 participanți.
Conducătorul începe să vorbească. Atunci când termină de vorbit el dă următorului vorbitor un obiect
(o piatră, un băț, un obiect simbolic, etc.)
Fiecare persoană are ocazia să vorbească despre orice dorește, atâta vreme cât ține în mână obiectul.
Când termină înmanează obiectul următorului vorbitor. O persoană care nu spune nimic dă obiectul
mai departe. Câteodată obiectul este înmânat și a doua oară sau de mai multe ori. Conducătorul
închide cercul atunci când nu mai dă obiectul mai departe.

Reguli pentru cercul convorbirilor:

Când o persoană vorbește, toți trebuie să tacă.
Fiecare persoană poate să spună orice „poveste” dorește.
Conducătorul răspunde de înmânarea obiectului, se asigură că se ascultă fiecare participant și închide
cercul. Ceilalți respectă acțiunile conducătorului.
Nimeni nu murmură sau nu vorbește în timp ce vorbesc ceilalți. Dacă acționezi astfel înseamnă ca ești
nerespectuos.
În cerc nu se stă de vorbă. Scopul poveștii este de a deschide noi perspective altor persoane, de a-ți
spune povestea și de a ști ca ești ascultat de ceilalți cu respect.

Autoaprecierea atunci și acum

Răspundeţi la următoarele întrebări referitoare la experienţele pe care le-aţi avut în copilărie.

23
Dacă nu aţi fost crescuţi de părinţi, scrieţi în numele persoanelor care v-au crescut.

1.Ce mesaje pozitive aţi primit de la mama şi / sau tata?

……………………………………………….………………………………………………………

2.Ce mesaje negative aţi primit de la mama şi / sau tata?

…………………………………………………………………………………………………………

3.Ce mesaje referitoare la propria persoană aţi primit în şcoală?

…………….…………………………………………………………………………………………

4.Ce factori v-au ajutat să vă dezvoltaţi autoaprecierea?

………………………….……………………………………………………………………………

5.Ce alţi factori v-au afectat negativ autoaprecierea?

………………………..………………………………………………………………………………

7.Ce mesaje pozitive vă mai influenţează şi astăzi?

…………………………………………………………………………………………………………

Completaţi următoarele fraze:

Ca elev, autoaprecierea mea este………..………………………………..……………………………...

Cinci lucruri care îmi plac la mine sunt:

1. ………………………………………………………………………………………..................
2. …………………………………………………………………………………………………..
3. …………………………………………………………………………………………………..
4. …………………………………………………………………………………………………..
5. ………………………………………………………………………………………………......

Cinci lucruri pe care le-am realizat sunt:

1. ………………………………………………………………………………………..................
2. …………………………………………………………………………………………………..
3. …………………………………………………………………………………………………..
4. …………………………………………………………………………………………………..
5. ………………………………………………………………………………………………......
24
Cinci moduri în care am grijă de propria mea persoană sunt:

1. ………………………………………………………………………………………..................
2. …………………………………………………………………………………………………..
3. …………………………………………………………………………………………………..
4. …………………………………………………………………………………………………..
5. ………………………………………………………………………………………………......

Calităţile cu care mă mândresc sunt:

……………………………………………………………….………………………………………….

Câteva moduri în care pot să-mi îmbunătăţesc autoaprecierea sunt:

………………………………………………………………………………………………….………

Îmbunătăţirea autoaprecierii ar presupune:

………………………………………………………………………………………………….………

25
HARTA INIMII
Se desenează o inimă şi se împarte în 4 cadrane. Fiecare cadran va fi completat după cum urmează:
1. Scrie trei calităţi ale persoanelor tale preferate.
2. Scrie trei lucruri din viaţa ta pe care ţi-ar plăcea să le schimbi.
3. Scrie trei lucruri pe care le faci bine.
4. Scrie trei cuvinte care ţi-ar plăcea să fie spuse despre tine.
Apoi se formează grupuri de lucru de 4-5 persoane şi se discută conţinutul fişelor cu inima fiecăruia.
La final se va răspunde la întrebări precum:
– Ce aţi învăţat despre voi înşivă?
– V-a surprins vreun raspuns de pe vreun formular?
– Aţi descoperit ceva nou despre cei din grupul vostru?

TORTUL REALIZĂRILOR PERSONALE

Fiecare participant al grupului desenează un tort cu un număr de lumânari egal cu vârsta sa. Pentru
fiecare lumânare va nota achiziţiile sau realizările din acel an de viaţă. Își prezintă fiecare tortul
personal, iar la final au loc discuţii cu feed-back şi identificări legate de realizările personale în raport
cu ale celorlalţi.

ROLURI PERSONALE
Se lucrează pe fişe, fiecare persoană notând toate rolurile pe care le are (de elev, fiu/fiică,
nepot/nepoată, prieten/ă, etc.). În dreptul fiecărui rol va trebui să identifice calităţile personale în
raport cu acel rol (ex: ca prieten sunt devotat, de încredere). Apoi au loc discuţii căutând să se obţină
cât mai multe exemple care definesc respectivele calităţi.

DAC-AȘ FI…
Se solicită ca fiecare din grup să-si aleagă pe rând mai multe obiecte sau animale cu care se identifică,
justificându-si alegerea. Ex:
– Dac-aş fi o floare, aş fi … pentru că… ,
– Dac-aş fi un animal, aş fi… pentru că… ,
– Dac-aş fi o formă de relief, aş fi… pentru că… .
Imaginează-ţi că eşti o floare. Ce floare ai vrea să fii? Povesteşte-ne despre această floare. Spune-ne
de ce ai ales-o?

26
POVESTEA COPILĂRIEI

Toţi participanţii se vor gândi la povestea şi la personajul care i-a impresionat în copilărie. Vor alege
prima poveste care le vine în minte şi îi vor spune titlul şi personajul. În continuare vor răspunde la
următoarele întrebări.

• Ce te-a impresionat la poveste?

• Prin ce te identifici cu personajul?
• Cu ce perioada din viaţa ta seamană povestea? / cu ce experienţă a ta rezonează povestea?
• Care este emoţia personajului?
• Cum se simte el?
• Când te-ai simţit ca el?
• Schimbă povestea! Tu esti autorul. Cum arată povestea scrisă de tine?
• Ce spune povestea aleasă si schimbarea ei despre tine în termeni de nevoi si temeri?
• Ce te-a făcut să spui asta despre tine? / să te numesti aşa?

La final, fiecare va primi feed-back din partea grupului şi identificări (dacă mai sunt şi alţii care au
trecut prin experienţe similare sau privesc lucrurile din aceeaşi perspectivă)

Exerciţii pentru conştientizarea valorilor personale

1. Imaginaţi-vă că aţi câştigat 100 000 euro la loto. Scrieţi apoi pe o foaie de hârtie, cât mai
detaliat, ce aţi face cu aceşti bani. Gândiţi-vă apoi ce v-a determinat să repartizaţi banii astfel. Ce este
important pentru dvs. în viaţă?
2. Când veţi ajunge la bătrâneţe, ce v-ar plăcea să vă puteţi spune despre viaţa pe care aţi trăit-o
până atunci?
3. Amintiţi-vă de o decizie mai dificilă cu care v-aţi confruntat. Când aţi optat pentru varianta
aleasă, care au fost factorii, valorile care au contat pentru dvs.?
4. Imaginaţi-vă că intraţi într-un magazin magic de unde puteţi cumpăra absolut orice, adică
orice vă puteţi reprezenta. Dacă aţi ajunge într-un astfel de magazin, ce produse aţi pune în coş?
5. Citiţi cu atenţie lista de mai jos, ce cuprinde mai multe valori. Extrageţi-le pe cele pe care le
consideraţi mai importante şi apoi ierarhizaţi-le. Dacă simţiţi nevoia, puteţi adăuga orice altă valoare
pe care o consideraţi importantă. Lista este doar orientativă.

27
Listă de valori:

Autenticitate Libertate Autorealizare

Creativitate Distracţie Utilitate Răbdare

Siguranţă Muncă Diversitate

Generozitate Succes Comunicare

Bunătate Realizare profesională Omenie

Autoritate personală Dragoste Linişte

Ambiţie Înţelepciune Cunoaştere

Colegialitate Cinste Înţelegere

Credinţă Curaj Ambiţie

Demnitate Optimism Apreciere

Respect Frumuseţe Egalitate

Sinceritate Fidelitate Integritate

Prietenie Toleranţă Pace

Responsabilitate Sănătate Perseverenţă

Eroi și eroine

Instructaj:

„Oferiþi-vă câteva momente și gândiþi-vă la un erou preferat; poate fi un bărbat, poate fi o

femeie. Important este să fie un erou sau o eroină pe care voi o apreciați sau care vă place din anumite
puncte de vedere. Amintiți-vă felul în care acesta sau aceasta vorbește, se mișcă, se comportă sau are
anumite idei sau valori care-i coordonează viața. Reamintiți-vă ce vă place, ce vă fascinează la acest

28
personaj sau ce puncte slabe îi gasiți, evident dacă are și așa ceva. Sunteți gata? (Lasă câteva momente
participanților la grup pentru a-și contura o imagine cât mai clară despre eroul ales sau eroina aleasă.)
Din acest moment deveniți chiar eroul sau eroina pe care voi l-ați ales sau ați ales-o. Vă invit sa
mergeți câțiva pași prin încăpere, încercând să vă faceți simțită prezența printre ceilalți invitați astăzi
aici. Iar apoi, vă propun fiecăruia să vă prezentați într-o manieră personală întregii adunări.”

Strategii de valorificare a experienței:

Încurajează participanții să intre cât mai bine în rolul personajului ales de ei și, împreună cu
ceilalți participanți la grup, să ofere fiecare mai multe informații despre personaj. Stimulează foarte
mult expresivitatea gestică și posturală, precum și interacțiunea cu celelalte personaje.

După desfășurarea tuturor prezentărilor oferă adolescenților o foaie de hârtie A 4 și 5-7 minute
în care să identifice și să enumere afinitățile și deosebirile dintre ei și personajul ales.

Fotografie de familie

Materiale necesare: coli albe A4, scoici, cristale, pietre, frunze, crenguțe, flori, castane, semințe.

Durata: 40 de minute

Instructaj:

„Gândiți-vă pentru o clipă la familia voastră. Opriți-vă, pe rând, la fiecare membru al familiei
voastre și observați-l cu atenție! Cum este el? Ce-l caracterizează? Cum este relația voastră cu el? Ce
vă atrage sau nu vă atrage la el? Sunt lucruri care vă apropie sau vă țin realmente departe unul de
celălalt? Încercați să aveți o imagine cât mai clară a fiecărei persoane din familia voastră. Și, dacă
tabloul este complet, vă invit să vă îndreptați către materialele din centrul sălii: scoici, cristale, pietre,
frunze, crenguțe, flori, castane, semințe și cu ajutorul lor să realizați pe spațiul foii de hârtie din fața
voastră o fotografie reprezentativă pentru familia din care proveniți. Faceți în așa fel încât să redați o
imagine cât mai fidelă a familiei voastre, găsind elementele care ar putea să definească cel mai bine
fiecare membru al familiei.”

(Oferă timp suficient adolescenților pentru a realiza tabloul familial.)

„Priviți acum fotografia realizată și observați modul în care vă situați voi față de ceilalți
membri ai familiei voastre. Încercați să aflați ce vă determină să stați la o distanță mai mare sau mai

29
mică de fiecare membru al familiei voastre. Care este relația voastră cu ei și care sunt trăirile voastre
în raport cu ei?”

Strategii de valorificare a experienței:

Solicită participanților să prezinte celorlalți, pe rând, familia lor. Încurajează-i să se exprime

cât mai deschis și să observe trăirile pe care le au atunci când prezintă fiecare personaj în parte.
Prezentarea unor membri ai familiei va fi poate însoțită de emoții pozitive, în timp ce prezentarea
altora de emoții negative. Ajută-i să conștientizeze care sunt acele comportamente ale parinților,
fraților sau bunicilor care îi bucură sau îi întristează. Nu uita să ai în vedere următoarea grila de
întrebări, pentru a-i ajuta pe adolescenți să conștientizeze comportamente specifice de sex-rol:

• Care sunt comportamentele specifice fiecărei persoane din familia ta?

• Care sunt comportamentele comune și diferențele exercitate de persoanele de gen feminin din
familia ta?
• Care sunt comportamentele comune și diferențele exercitate de persoanele de gen masculin
din familia ta?
• Corespund comportamentele membrilor familiei tale unor stereotipuri de gen în adoptarea
rolurilor familiale? Daca da, care sunt acelea?

Moștenire de familie

Materiale necesare: coli albe A4, creioane colorate, carioca, markere.

Durata: 40 de minute.

Instructaj: „Vă invit să vă îndreptați din nou cu gândul către parinții voștri. Priviți-i cu ochii minții
și amintiți-vă cum sunt ei, ca mamă și ca tată, ca oameni, cu calități și cu defecte. Îndreptați-vă acum
către creioanele colorate din fața voastră, luați câte o coală albă și redați cu ajutorul cuvintelor sau al
diferitelor simboluri, desene, trăsăturile pozitive ale mamei și tatălui vostru, calitățile pe care voi le
apreciați la ei. Ce trasătură descrie cel mai bine personalitatea mamei? Ce are ea unic? Dar tatăl vostru
prin ce se definește cel mai bine? Observați în tot acest timp care sunt trăirile voastre atunci când
desenați sau notați toate aceste trăsături care vă plac la parinții voștri. Iar acum, vă invit să prezentați,
pe aceeași coală de hârtie, acele trăsături care vă displac la parinții voștri. Și fiți, de asemenea,
constienți de emoțiile pe care le trăiți atunci când le evidențiați, într-o formă sau alta, pe spațiul foii.
Poate că unele dintre ele v-au creat de-a lungul timpului unele neplăceri: v-au întristat, v-au supărat,
v-au speriat, v-au frustrat sau v-au revoltat. Amintiți-vă toate aceste neplăceri si încercați să le
30
conturați și pe ele pe foaia de hârtie. Pe masură ce creionați toate aceste stări, lăsați mâna voastră să
exprime cât mai bine toate trăirile pe care le aveți.

Iar acum, când sunteți profund constienți de ceea ce apreciați sau respingeți la părinții voștri,
vă invit să luați o nouă foaie de hârtie și s-o împărțiți în patru cadrane după urmatorul model:

Ce am moștenit de la părinții mei? Ce mi-ar plăcea să moștenesc?

Ce ar fi cel mai neplăcut să moștenesc? Ce mi-ar plăcea să moștenească copiii mei?

Completați cu ajutorul creioanelor colorate fiecare cadran. Observați cu atenție gândurile care
vă trec prin minte și emoțiile asociate lor odată cu fiecare linie trasată pe foaia de hârtie.”

(Realizează acum grupuri de câte patru participanți, având drept criteriu principiul
proximității.)

„Recitiți acum fiecare cadran și împărtășiți ceea ce ați notat colegilor din grupul vostru. Fiți
atenți și remarcați asemănările și deosebirile dintre voi.”

Strategii de valorificare a experienței:

Oferă participanților 10-15 minute pentru a putea discuta despre „moștenirea lor de familie”
la nivelul grupului de patru persoane. Reunește apoi grupul mare, centrându-l mai ales pe analiza
celui de-al treilea cadran: „Ce ar fi cel mai neplăcut sa moștenesc?” Ajută-i pe adolescenți, prin tehnici
specifice analizei personale de tip experiențial, să lucreze relația cu parinții lor, pornind de la aceste
lucruri care le displac, pentru a obține o mai bună acceptare a acestora și, implicit, o mai bună
acceptare și asumare a propriei identități de gen.

Metoda SWOT de autocunoaştere

1. Cereţi elevilor să dea exemple de situaţii pentru care trebuie să găsească o soluţie, să
depăşească obstacole. Scrieţi pe tablă cele patru componente din analiza SWOT* sub forma unui
tabel şi explicaţi conţinutul acestor componente. Alegeţi una din situaţiile menţionate de elevi și
cereţi-le să dea exemple de puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări specifice pentru
situaţia dată.
2. Împărţiţi elevilor fişele de lucru şi cereţi-le să lucreze individual pentru a analiza situaţia
problematică din perspectiva celor patru componente. Explicaţi faptul că fiecare persoană prezintă
puncte tari şi puncte slabe în raport cu anumite situaţii şi că acestea diferă de la o persoană la alta.

31
3. Solicitaţi elevilor să prezinte colegului de bancă modul în care au analizat situaţia. Sugeraţi
elevilor să îşi ofere reciproc feedback şi eventual sugestii pentru completarea analizei.
4. Discutaţi cu întreaga grupă despre rolul pe care îl are analiza SWOT a unei situaţii pentru
procesul de autocunoaştere.

* O metodă eficientă de autocunoaştere este analiza SWOT care presupune identificarea de

către elev:
S - strenghts – a cât mai multe puncte tari în personalitatea, convingerile, atitudinile şi
comportamentele sale (de exemplu: sunt vesel şi optimist, am mulţi prieteni, iubesc animalele, am
umor, dorm mult, mă simt iubit de cei din jurul meu, etc.). Este important ca elevul să nu considere
„puncte tari” doar calităţi deosebite sau succese mari(de exemplu: sunt primul în clasa, am câştigat
un concurs de atletism);
W - weaknesses – a două sau trei puncte slabe pe care ar dori să le diminueze sau chiar să le
elimine (de exemplu: mă enervez uşor, sunt dezordonat). Este important ca elevii să se focalizeze la
un anumit moment doar pe una, două, maxim trei neajunsuri personale, în scopul de a încerca să le
depăşească şi a nu se simţi copleşit de ele. Este importat să evităm etichetarea lor ca defecte; cuvântul
neajuns sau punct slab permite elevului să perceapă posibilitatea de remediere;
O - opportunities – a oportunităţilor pe care se poate baza în dezvoltarea personală (de exemplu:
am un frate mai mare care mă ajută, am prieteni suportivi, am părinţi care mă iubesc, am camera mea,
am acces la informaţii). Este important ca acestea să fie identificate şi ca elevul să conştientizeze
modul în care pot şi trebuie să fie folosite;
T - threats – a ameninţărirlor care pot periclita formarea unei stime de sine pozitive ( de
exemplu: conflicte în familie, situaţie financiară precară, boală cronică). Poate fi discutat modul în
care aceste ameninţări pot să influenţeze stima de sine şi măsura în care sunt ameninţări reale sau
imaginare. De asemenea, elevul poate identifica şi căile prin care pot fi ele depăşite.

Fişa de lucru - SWOT

Situaţia problematică:

Puncte tari Puncte slabe: Oportunităţi: Ameninţări:

32
Cine sunt eu? (2)
1. Cereţi elevilor să răspundă la întrebarea : „Cine sunt eu?” pe un bileţel. Strângeţi bileţelele şi
notaţi pe tablă răspunsurile elevilor încercând o grupare a acestora (de exemplu, aspecte legate
de gen: fată/băiat; aspecte legate de roluri sociale: fiu, frate, nepot, prieten, coleg; aspecte
legate de caracteristici de personalitate: vesel, optimist, conştiincios, etc.). Cereţi elevilor să
vă ajute în gruparea răspunsurilor. În funcţie de categoriile identificate, completaţi împreună
cu elevii lista caracteristicilor care descriu identitatea unei persoane (gen, vârstă, nume, rol,
etc.).
2. Împărţiţi fişele de lucru. Solicitaţi elevilor să completeze fişa de lucru cu cât mai multe
caracteristici care definesc propria lor identitate. Lăsaţi-i să lucreze individual aproximativ 10 min
3. Încheiaţi activitatea prin analiza răspunsurilor elevilor. Discutaţi cu elevii despre dezvoltarea
identităţii* şi aspecte ale acesteia.

*Puteţi să le spuneţi că: „Propria noastră identitate se dezvoltă prin interacţiuni cu ceilalţi şi cu
diverse situaţii (exemplu: familia are un impact major în formarea identităţii, fiind mediul în care
învăţăm şi ne dezvoltăm din primii ani ai vieţii). Atunci când începi şcoala identitatea ta este de elev;
dacă faci parte dintr-o echipă sportivă, te identifici ca membru al aceleaşi echipe; dacă îţi rezolvi
sarcinile cu seriozitate, poţi spune despre tine că eşti o persoană conştiincioasă.

Fişa de lucru - Cine sunt eu?

EU
SUNT…

33
Actele de identitate
1. Spuneţi-le elevilor că în această activitate veţi discuta câteva aspecte legate de propria
identitate. Explicaţi-le că în societatea noastră există o serie de acte prin care cineva poate fi
identificat de către persoane oficiale. Câteva dintre acestea sunt: certificatul de naştere, cartea
de identitate, paşaportul. Ele cuprind anumite informaţii despre identitatea noastră, însă nu
toate aspectele importante ale propriei identităţi.
2. Cereţi-le elevilor să spună care sunt „actele de identitate” pe care le deţin la această vârstă şi
ce elemente de identitate cuprind ele (certificat de naştere, carnet de elev, etc.).
3. Spuneţi-le elevilor că alte aspecte ale identităţii unei persoane se pot exprima prin simboluri,
cum ar fi: semnătura, ştampila, insigna, un desen reprezentativ, etc. Solicitaţi-le elevilor ca pe
o coală albă să facă schiţa unui tricou personalizat (care cuprinde un simbol al identităţii lor).
4. Rugaţi elevii să prezinte colegilor simbolurile alese şi să motiveze alegerea.

Fereastra lui Johari

1. Împărţiţi elevilor fişele de lucru şi explicaţi ce semnificaţie are fiecare zonă din model*.
2. Cereţi elevilor să completeze individual zonele I şi III.
3. Solicitaţi elevii să-şi aleagă un coleg care să-i ajute în completarea zonelor II.

I. Deschis către mine – cuprinde acele informaţii care îmi sunt accesibile atât mie cât şi celorlalţi.
II. Închis către mine – cuprinde informaţii pe care ceilalţi le-au sesizat la mine, fără ca eu să fiu
conştient de ele. Astfel o persoană poate afla mai multe despre sine prin atenţia acordată feed-back-
ului pe care îl dau celelalte persoane.
III. Închis către alţii – cuprinde informaţii pe care numai eu le conştientizez şi le ştiu despre mine,
dar nu sunt dispus să le exteriorizez; ele sunt inaccesibile pentru celelalte persoane. Aceste
informaţii devin publice doar în situaţia în care persoana doreşte acest lucru, prin auto-dezvăluiri.
IV. Blocat – cuprinde informaţii care nu îmi sunt accesibile nici mie, nici celorlalţi. Pot accesa aceste
informaţii, pot să aflu mai multe despre mine, doar prin activităţile de autocunoaştere.

De reţinut!
Cu ajutorul acestei activităţi veţi putea descoperi stilul de autodezvăluire al elevilor şi
receptare a feed-back-ului de la alţii.
Stiluri:
Stilul I – descrie o persoană care nu este receptivă la feed-back-ul celorlalţi, dar nu este nici interesată
să facă dezvăluiri personale.

34
Stilul II - descrie o persoană care este deschisă la primirea de feed-back-uri de la celelalte persoane,
dar nu este interesată în auto-dezvăluiri voluntare. O astfel de persoană este reţinută în auto-dezvăluiri
pentru că nu are încă suficientă încredere în ceilalţi. Poate să fie deschisă şi să-şi asculte interlocutorul
fără însă a se exprima pe sine foarte mult.
Stilul III - descrie persoanele care sunt libere în auto-dezvăluiri, dar care nu încurajează feed-back-ul
celorlalţi. Ca şi persoanele care se încadrează la stilul II, acestea, în general, nu au încredere în opinia
celorlalţi, reducând capacitatea de autocunoaştere.
Stilul IV - descrie o persoană care este deschisă la auto-dezvăluiri şi la primirea de feed-back din
partea celorlalţi. Are încredere în opinia celorlalţi şi în opinia personală, devenind un bun
comunicator.

Fişa de lucru - Fereastra lui Johari

Informaţii pe care le ştiu Informaţii pe care nu le

despre mine am despre mine

Informaţii I. Deschis către mine II. Închis către mine

accesibile altora

Informaţii Închis către alţii IV. Blocat

inaccesibile altora

Chestionar pentru identificarea nivelului stimei de sine

1. Citiţi elevilor cele 14 afirmaţii pentru identificarea nivelului stimei de sine*. Scrieţi pe tablă
variantele de răspuns .
2. Fiecare elev va însuma propriile răspunsuri pentru identificarea nivelului stimei de sine.
*Stima de sine este o dimensiune fundamentală pentru orice fiinţă umană, indiferent că este copil,
adult sau vârstnicul; indiferent de cultură, personalitate, interese, statutul social, abilităţi. Ea se referă
la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de „buni” ne considerăm comparativ cu propriile
expectanţe sau cu alţii. Valenţa sa pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele
proprii. O stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitate de a lua decizii responsabile şi
abilitatea de a face faţă presiunii grupului.

35
Fişa de lucru - Chestionar pentru identificarea nivelului stimei de sine
Pentru a vă putea evalua nivelul stimei de sine, vă oferim u chestionar. Acesta cuprinde 14 afirmaţii,
cărora v a trebui să le acordaţi note pe o scală de la 1 la 8, în funcţie de cum vi se potriveşte, astfel:
1 – deloc, 2 – foarte puţin, 3 – puţin, 4 – suficient, 5 – potrivit, 6 – bine, 7 – foarte bine, 8 – perfect.

1. Mă simt bine în situaţii relaţionale.

2. Nu am tulburări fizice în situaţii relaţionale (ritm cardiac crescut, transpiraţii, tremurături,
senzaţie de nod în gât, sufocare).
3. În situaţiile relaţionale am întotdeauna idei clare.
4. Îmi este uşor să cer.
5. Pot refuza cu uşurinţă.
6. Când este necesar, îmi verbalizez cu uşurinţă gândurile şi sentimentele.
7. Pot să pornesc fără probleme o conversaţie.
8. Îmi este uşor să întreţin o conversaţie.
9. Ştiu cum să pun capăt unei conversaţii dacă este cazul.
10. Nu mă deranjează să fiu criticat.
11. Ştiu să fac critică fără să-mi jignesc interlocutorul.
12. În general, ştiu cum să reacţionez atunci când cineva are faţă de mine un comportament
agresiv (verbal), astfel încât lucrurile să se sfârşească cu bine.
13. Ştiu cum să primesc complimente fără să mă jenez.
14. Fac cu uşurinţă complimente.

Cei care au obţinut uşor peste 37 au o stimă de sine pozitivă, ceea ce înseamnă că:
• îşi asumă responsabilităţi („Pot să fac acest lucru”);
• se comportă independent („Mă descurc singur”);
• sunt mândri de realizările lor („Sunt mândru pentru că…”);
• realizează fără probleme sarcini noi („Sunt convins că pot să fac acest lucru”);
• îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative („îmi place de mine aşa cu sunt”. „sunt
supărat când vorbeşti aşa cu mine”);
• oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi („Am nevoie de ajutorul tăi”).
• Cei care au obţinut uşor sub 37 au o stimă de sine negativă, ceea ce înseamnă că:
• sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi („Nu sunt în stare să fac asta”);
• evită să realizeze sau să se implice î sarcini noi („Nu voi fi în stare să iau examenul”);
• se simt neiubiţi şi nevaloroşi („Sunt antipatic. Nu mă place nimeni”);
• îi blamează pe ceilalţi pentru realizările lor („Profesorul a fost nedrept cu mine”);
36
• pretind că sunt indiferenţi emoţional („Nu mă interesează că am luat nota 4 la..”);
• nu pot tolera un nivel mediu de frustrare („Nu ştiu cum să rezolv problema2, „Nu pot să învăţ”);
• sunt uşor influenţabili („Prietenii mei cred că este bine să fumez”).
• În această situaţie trebuie să ajutaţi elevii :
• să-şi dezvolte o atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de situaţiile cu care se confruntă prin
conştientizarea gândurilor negative automate şi înlăturarea lor;
• să-şi exprime deschis sentimentele;
• să încerce să-l înţeleagă pe ceilalţi, punându-se în locul lor;
• să formuleze pozitiv critici, întrebări, răspunsuri şi opinii;
• să ofere informaţii direct şi precis;
• să înveţe să-şi recunoască greşelile;
• să caute situaţia de compromis într-un conflict;
• să înveţe evitarea unei discuţii reluând verbalizarea interlocutorului cât se poate de neutru;
• să devină „surd” la mesajul interlocutorului, atunci când acesta îi provoacă gânduri, emoţii neplăcute;
• să insiste într-un mod amabil şi politicos atunci când doreşte ceva.
• Linia vieţii
1. Identificaţi împreună cu elevii elemente care contribuie la formarea imaginii de sine*. Dintre
acestea reţineţi evenimentele pozitive şi discutaţi cu elevii impactul acestora supra stimei de sine
a persoanei
*Stima de sine se referă la modul în care ne considerăm ca persoane în raport cu propriile
aşteptări şi cu ceilalţi (de exemplu, mai buni sau mai puţin buni).

Elemente care contribuie la formarea imaginii de sine:

• crearea în familie şi la şcoală a unor oportunităţi prin care elevul să obţină succes, să îşi identifice
ariile în care este competent şi prin care să îţi exprime calităţile faţă de grupul de colegi şi prieteni;
• crearea unor situaţii în care copilul sau adolescentul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor
celorlalte persoane (de exemplu, activităţi de voluntariat);
• identificarea surselor de suport social (grupuri de persoane care pot oferi o susţinere constantă);
• dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme şi a celor de a face
faţă situaţiilor de criză;
• dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate („Şi eu sunt bun la ceva”);
• stabilirea unor aşteptări rezonabile în funcţie de vârstă şi abilităţi;
• identificarea unor modalităţi adecvate de exprimare a emoţiilor negative;
• acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi.

37
2. Împărţiţi fişele de lucru şi rugaţi elevii să noteze în capătul din dreapta a liniei vieţii vârsta
actuală, în ani. Cereţi-le de asemenea să marcheze de-a lungul liniei, la intervale egale, vârstele
intermediare (de la 0 la vârsta actuală), iar în dreptul acestora să noteze un eveniment
pozitiv/succes obţinut în anul respectiv. Acordaţi elevilor 15 min pentru a lucra individual.
3. Discutaţi cu elevii despre importanţa reamintirii evenimentelor pozitive şi a succeselor obţinute.
Analizaţi relaţia dintre acestea şi stima de sine. Discutaţi despre starea trăită în momentul
completării liniei vieţii.

Fişa de lucru - Linia vieţii

… ani

0 ani

Proiecţii în viitor
1. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu în cadrul căruia vor putea să îşi construiască o
imagine realistă asupra ceea ce ar putea deveni în viitor.
2. Distribuiţi fişele de lucru şi rugaţi elevii să completeze individual, cu aspecte cât mai concrete,
caracteristicile personale prezente şi cele dorite pentru ei. Au la dispoziţie aproximativ 15 min
pentru această activitate.
3. Cereţi elevilor să evalueze pe baza fişelor distanţa dintre caracteristicile prezente şi cele dorite.
Sugeraţi-le să analizeze în ce măsură caracteristicile dorite sunt sau nu realiste. Solicitaţi elevii
să înlocuiască caracteristicile dorite nerealiste cu caracteristici realiste. Le puteţi propune să
reprezinte distanţa dintre caracteristicile actuale şi cel dorite printr-un desen, pentru a putea
surprinde mai bine caracterul realist al proiecţiei realizate în viitor.
4. Discutaţi cu elevii relaţia dintre caracteristicile prezente şi cele dorite. Introduceţi termenii de
Eu actual şi Eu viitor, explicaţi diferenţa dintre Eul viitor şi Eul ideal*.

* Eul sau imaginea de sine cuprinde.

• eul actual – ceea ce individul consideră că este într-un anumit moment al dezvoltării sale;
modul în care îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi spirituale;

38
• eul fizic – ce cred despre corpul meu;
• eul cognitiv – ce cred despre modul în care gândesc, memorez;
• eul emoţional – ce cred despre emoţiile şi sentimentele mele,
• eul social – cum cred că mă percep ceilalţi;
• eul spiritual – ce cred că este important şi reprezintă o valoare pentru mine.
• eul ideal – modul în care individul îşi reprezintă mintal ceea ce şi-ar dori să fie, dar este în
acelaşi timp conştient că nu are în prezent resursele necesare să devină;
• eul viitor –modul în care individul îşi reprezintă mintal ceea ce poate deveni în viitor, folosind
resursele de care dispune în prezent.

Fişa de lucru - Proiecţii în viitor

Caracteristici Caracteristici Modalităţi de

Dimensiuni personale personale dezvoltare
prezente dorite

Caracteristici fizice

Caracteristici cognitive

Caracteristici emoţionale

Caracteristici sociale

Caracteristici spirituale

39
Motivaţie şi performanţă

1. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu în cadrul căruia vor analiza modul în care
motivaţia le poate influenţa performanţa.
2. Împărţiţi grupa în trei echipe şi cereţi elevilor să analizeze pe echipe situaţia propusă în fişa
de lucru (echipa 1 – situaţia 1, echipa 2 – situaţia 2, echipa 3 – situaţia 3). Daţi ca sarcină
elevilor să identifice componentele situaţiei în care se află personajul: gânduri, emoţii, nivel
de motivare şi să facă predicţii asupra nivelului de performanţă pe care îl va atinge personajul
descris. Acordaţi aproximativ 15 min pentru această activitate. Cereţi elevilor să noteze
observaţiile lor legate de relaţia dintre aceste componente şi performanţă.
3. Reprezentaţi la tablă relaţia între motivaţie şi performanţă* şi cereţi elevilor să situeze cazurile
pe care le-au analizat pe această schemă. Cereţi elevilor să dea exemple de supramotivare,
submotivare şi motivaţie optimă pe care le-au experimentat şi rugaţi-i să se gândească la
performanţa obţinută în acea situaţie. Discutaţi relaţia dintre motivaţie şi performanţă.
4. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi de optimizare a motivaţiei pentru activitate.
a. Relaţia intensitate motivaţională-performanţă

mare

Performanţă

mică
scăzută Intensitatea motivaţiei crescută

Graficul nr. 1 Relaţia intensitate motivaţională-performanţă

40
Fişa de lucru - Motivaţie şi performanţă

Situaţia 1. Cu o zi înainte de un examen foarte important, Daniel simte că îl cuprinde teama,

gândindu-se că dacă nu reuşeşte la acest examen nimic nu va mai avea sens pentru el. Toate
gândurile sale se concentrează pe acest examen şi încordarea creşte la maxim.

Gânduri Nivel de motivare Emoţii Performanţă

Supramotivare Frică intensă Ridicată, la nivelul
Medie Îngrijorare uşoară capacităţilor sale
Submotivare Lipsa îngrijorării Medie
Scăzută, sub nivelul
capacităţilor sale

Observaţii:

Situaţia 2. Cu o zi înaintea unui examen foarte important, Daniel este îngrijorat gândindu-se că de
rezultatul acelei evaluări depind foarte multe pentru el. În acelaşi timp ele este conştient că există
şi alte lucruri importante în viaţa sa. Oricum, ele îşi doreşte foarte mult ca examenul de a doua zi
să fie o reuşită şi se mobilizează pentru a da randament maxim.

Gânduri Nivel de motivare Emoţii Performanţă

Supramotivare Frică intensă Ridicată, la nivelul
Medie Îngrijorare uşoară capacităţilor sale
Submotivare Lipsa îngrijorării Medie
Scăzută, sub nivelul
capacităţilor sale
Observaţii:

Situaţia 3. Cu o zi înaintea unui examen Daniel se simte liniştit şi relaxat, gândindu-se că nu îl

interesează în mod deosebit să reuşească în această situaţie. Întrucât nu îşi doreşte să obţină o notă
mare a doua zi, nu se mobilizează să dea randament maxim.

Gânduri Nivel de motivare Emoţii Performanţă

Supramotivare Frică intensă Ridicată, la nivelul
Medie Îngrijorare uşoară capacităţilor sale
Submotivare Lipsa îngrijorării Medie
Scăzută, sub nivelul
capacităţilor sale
Observaţii:

41
Optimizarea motivaţiei
Sesiunea 1
1. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu în care vor identifica componente deficitare
ale motivaţiei lor pentru diferite activităţi şi vor învăţa modalităţi prin care îşi pot optimiza motivaţia.
2. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi de manifestare a motivaţiei/lipsei de
motivaţie pentru diferite activităţi*.
3. Rugaţi elevii să se gândească la o activitate importantă, pentru care au o motivaţie mai
scăzută. Împărţiţi fişele de lucru şi cereţi-le să noteze în fişă activitatea selectată
4. Cereţi elevilor să bifeze în fişa de lucru afirmaţia care descrie cel mai bine problema
motivaţională pe care o întâmpină. De asemenea, din lista componentelor cu rol motivaţional să bifeze
acele componente care cred că stau la baza problemei lor. Cereţi elevilor să argumenteze alegerile făcute.
5. Daţi ca temă elevilor să îşi monitorizeze comportamentul şi să descrie pentru ora
viitoare pe fişa de lucru modul de manifestare a componentelor identificate.
*Cei mai buni indicatori ai motivaţiei sunt reacţiile şi conduitele pe care le declanşează. Acestea
pot fi de apropiere faţă de o anumită activitate (manifestarea motivaţiei) sau de evitare a ei (lipsa de
motivaţie).
Indicatori ai motivaţiei de Indicatori ai motivaţiei de
apropiere evitare
Exemple de indicatori Alegerea sarcinii Evitarea sarcinii
motivaţionali Focalizarea atenţională Probleme de concentrare în
Interesul pentru activitatea sarcină
respectivă Dezinteres, apatie sau frustrare
Prezenţa unor trăiri emoţionale accentuată
pozitive Emoţii negative (teamă, furie,
Prezenţa efortului depresie, stre)
Persistenţa în sarcină Effort fluctuant sau inexistent
Un relativ sentiment al Evaziuni repetate din sarcină
controlului situaţiei Sentimentul incontrolabilităţii
implicarea accentuată în situaţiei
activitate Toleranţă scăzută la frustrare
Toleranţa la frustrare şi Prezenţa mecanismelor de
ambiguitate apărare
Rezultate bune obţinute în Rezultate slabe obţinute n
activităţile respective activităţile respective

Sesiunea 2
1. Rugaţi elevii să prezinte câteva exemple de componente şi modul de manifestare a lor.
Discutaţi importanţa identificării componentelor deficitare pentru optimizarea motivaţiei.
2. Cereţi elevilor să se gândească la modalităţi prin care şi-ar putea optimiza motivaţia
pentru activitate. Puteţi să le prezentaşi dumneavoastră modalităţi de optimizare* şi să solicitaţi elevii
să selecteze acele modalităţi care vizează componentele deficitare.
42
 3. Cereţi elevilor să îşi facă un plan de motivare pe fişa de lucru.
*Elevii se pot confrunta cu diverse probleme motivaţionale. Unii se angajează greu în
activitate, încearcă foarte puţine exerciţii, sarcini noi. Alţii, dimpotrivă, încep cu uşurinţă o sarcină,
însă abandonează înainte de a o finaliza. Există şi elevi care au probleme în a abandona o sarcină şi a
începe altceva. Pentru fiecare din aceste categorii, optimizarea motivaţională presupune utilizarea
unor strategii diferite.
1. Strategii de optimizare cu rol în declanşarea activităţii

• Explorarea unor alternative potrivite

• Conştientizarea neimplicării în sarcină (de exemplu, pentru activităţi de învăţare –
incultura, şomajul, izolarea din anumite grupuri sociale)
• Manipularea consecinţelor: oferirea de recompense, respectiv de penalizări pentru evitarea
lor. Penalizarea nu înseamnă pedeapsă, ea poate fi chiar consecinţa neimplicării în sarcină. Utilizarea
recompenselor trebuie să se realizez după anumite reguli: să se aplice imediat după efectuarea
comportamentului aşteptat şi să nu vizeze persoana, ci comportamentul (de exemplu, se poate discuta
cu elevul rolul consecinţelor şi se pot stabili de comun acord penalizările şi recompensele).
• Activarea sau crearea unui context favorabil activităţii aşteptate (de exemplu, într-o
bibliotecă există şanse mari să apară motivaţii pozitive pentru lectură, etc.)
• Modelarea – motivaţiile pozitive pentru anumite conduite se declanşează de asemenea prin
modelare comportamentală (de exemplu, dacă persoanele semnificative ale grupului se angajează
într-o activitate, există şanse mari să se declanşeze, motivaţii pozitive pentru acea activitate la toţi
aparţinătorii grupului)
• Explorarea preferinţelor şi intereselor elevilor şi crearea unor legături motivaţionale
pornind de la acestea
Exemple de tehnici care pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru declanşarea activităţii:
a) imageria dirijată

În acest exerciţiu elevii trebuie să-şi imagineze ce le-ar plăcea să devină în viitor şi de ce ar avea
nevoie pentru a urma traseul profesional ales. Acest exerciţiu îl ajută pe elev să se focalizeze pe
propriile sale dorinţe şi să devină mai specific în legătură cu ceea ce doreşte să obţină prin
frecventarea unei anumite şcoli.
b) alegerea unui obiect-simbol al aspiraţiilor sale

De exemplu, un elev poartă cu sine un corn de brad pentru a-I reaminti de dorinţa lui de a deveni
biolog.
c) aplicarea subiectelor predate la situaţii personale
d) crearea unei imagini mentale motivaţionale
43
Exemple de imagini mentale cu rol motivaţional: „mă văd în halat alb, examinând pacienţi”, „mă văd
în faţa clasei de elevi, predând copiilor”.
2. Strategii de susţinere motivaţională

• Asigurarea confortului fizic şi psihic bazal – dacă echilibrul fizic şi psihic bazal nu este
asigurat, organismul va aloca foarte multe resurse energetice şi cognitive spre rezolvarea acestor
deficite. Prin urmare motivaţiile de restabilire a echilibrului funcţional vor fi prioritare
• Creşterea sentimentului eficacităţii personale şi al stimei de sine – se realizează prin:
1. reamintirea repetată e situaţiilor în care elevul a experienţiat un sentiment al eficacităţii
proprii. Se vor accentua trăirile afective pozitive care au însoţit aceste experienţe
2. enumerarea argumentelor concrete care să susţină un sentiment al eficacităţii proprii
3. perfecţionarea unor abilităţi şi aptitudini, dobândirea unor competenţe specifice care să
determine eficienţa reală şi astfel să garanteze stabilizarea sentimentului de autoeficacitate
• Formarea unor atribuiri realiste a succesului şi eşecului (respectiv ale aşteptărilor de
reuşită) – Cele mai problematice atribuiri pentru persistenţa motivaţională sunt cele nerealiste:
1. persoanele care atribuie predominant succesul unor factori externi stabili, iar eşecul unor
factori interni stabili, vor avea un sentiment al autoeficacităţii scăzut şi aşteptări de nereuşită în
sarcină, astfel încât există şanse mari de neimplicare motivaţională „oricum nu o să reuşesc”.
2. persoanele care fac atribuiri inverse (predominant externe pentru eşec şi interne pentru succes)
vor avea un sentiment al autoeficacităţii foarte crescut, aşteptări crescute de reuşită, indiferent de
complexitatea sarcinii şi obstacolele apărute,cea ce uneori poate duce la lipsa persistenţei
motivaţionale. „oricum o să reuşesc”.
Exemple de tehnici care pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru susţinerea activităţii:
a) formularea unor scopuri specifice
Pentru menţinerea unei motivaţii optime, elevilor li se recomandă să abandoneze stabilirea unor
scopuri nerealiste, cum ar fi: „voi rezolva azi 50 de probleme de algebră”. În schimb, ei vor fi ajutaţi
să-şi evalueze resursele şi să stabilească scopuri realiste î raport cu sarcinile propuse.
b) crearea unei reţele de suport
Elevii vor recurge la utilizarea relaţiilor din cadrul reţelei de suport pentru sprijinirea realizării
scopurilor. Se ştie că angajamentul făcut în faţa altor persoane se respectă mai uşor.
c) evitarea suprasolicitării printr-un management eficient al timpului

44
Fişa de lucru - Optimizarea motivaţiei

Activitatea pentru care am o motivaţie scăzută………………………………………………….

Problema La nivel de La nivel de La nivel de La nivel de
motivaţională declanşare a direcţionare a menţinere a încheiere a
activităţii activităţii activităţii activităţii
Durează mult M-am hotărât să Am tendinţa să Nu mă pot hotărî să
până să încep încep activitate, abandonez întrerup activitate,
activitatea sau o dar nu mă pot activitatea la cea mai deoarece nu sunt
tot amân decide cum să mică dificultate mulţumit de
încep apărută rezultatele obţinute
Componente cu Nu au apărut Nu am Nu am convingerea Nu am convingerea
rol dezechilibre convingerea că pot că mă pot concentra că sunt în stare să
motivaţional: majore în alege modalităţile suficient de mult închei activitatea
organism care să optime de pentru a realiza pentru a începe alta
justifice realizarea a activitatea Trăiesc emoţii
începerea activităţii Trăiesc emoţii negative când mă
activităţii Trăiesc emoţii negative când trebuie gândesc că voi
Nu văd cum se negative când să mă concentrez şi încheia activitatea nu
leagă activitatea trebuie să iau să mă mobilizez sunt mulţumit de
pe care trebuie decizii în ceea ce pentru a desfăşura rezultate, cred că
să o încep de priveşte realizarea activitatea le-aş putea ameliora
scopurile mele activităţii Nu cred că am dacă aş continua
Nu am Nu am abilităţile necesare activitatea
convingerea că convingerea că pentru desfăşurarea
am abilităţile deciziile pe care le activităţii
necesare pentru voi lua vor duce la ‫ ٱ‬Realizarea
a realiza succesul activităţii activităţii presupune
activitatea Nu am prea mult efort din
Trăiesc emoţii convingerea că partea mea‫ ٱ‬Nu văd
negative când sunt suficient de nici un beneficiu
mă gândesc la bun pentru a lua pentru a continua să
activitate decizii bune realizez acea
Nu cred că am activitate mai mult
abilităţile necesare timp
pentru realizarea ‫ ٱ‬Mă gândesc că
activităţii rezultatele vor fi
Cred că deciziile oricum slabe
bune pe carele iau
se datorează
întâmplării, iar
deciziile rele mi se
datorează numai
mie
Cum se
manifestă
componentele
deficitare în
cazul meu:
Strategii de
optimizarea a
motivaţiei:
Planul meu de
optimizare:

45
II. COMUNICARE ŞI RELAȚIONARE INTERPERSONALĂ

TEME:
Managementul emoţiilor
Comunicare: vorbire, ascultare, comportamente non-verbale
Abilităţile sociale (cooperare, cum să-ţi faci prieteni, relaţionare în grup)
Familie

BENEFICIILE ELEVILOR:
Îşi dezvoltă abilităţi de management al emoţiilor;
Exersează şi dezvoltă atitudini şi abilităţi prosociale;
Exersează şi aplică abilităţi de comunicare;
Analizează roluri asumate în familie şi promovează un stil partenerial pentru viaţa de familie;

MANAGEMENTUL EMOŢIILOR
Sondajele efectuate asupra unui număr mare de părinţi şi profesori indică tendinţa mondială a
generaţiei actuale de copii de a avea mai multe probleme emoţionale decât în trecut: sunt mai singuri
şi mai deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai emotivi şi mai înclinaţi să se îngrijoreze din orice,
mai impulsivi şi mai agresivi. Remediul constă în felul în care îi pregătim pe tineri pentru viaţă.
Copilăria şi adolescenţa sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile emoţionale esenţiale
care ne vor domina întreaga existenţă. Emoţiile sunt puse astfel în centrul aptitudinilor necesare
pentru viaţă.

Emoţiile sunt impulsuri ce te determină să acţionezi, planuri imediate de abordare a vieţii,

planuri pe care le avem înnăscute
Emoţiile ne călăuzesc în înfruntarea situaţiilor dificile – primejdia, o pierdere dureroasă, perseverarea în
atingerea unui sco în ciuda frustrărilor, legătura cu un partener de viaţă, clădirea unei familii.
Fiecare emoţie în parte oferă o dorinţă distinctă de a acţiona şi ne arată direcţia cea bună în abordarea
provocărilor inerente ale vieţii.

EMOŢIILE
Dimensiunile emoţiilor:
Emoţia este combinaţia mai multor modificări survenite la următoarele nivele:
subiectiv - trăirea emoţiei diferit de la o persoană la alta;

46
 cognitiv – tipul emoţiei resimţite (fericire, teamă, furie, indignare, etc.) este dată de modul în care
gândim despre situaţie. Felul în care interpretăm un eveniment determină ceea ce simţim (frică sau
furie, bucurie sau tristeţe, etc.);
biologic / fiziologic – schimbări apărute în durata, ritmul şi amplitudinea respiraţiei, modificări în
tabloul EEG, în tensiunea musculară, în compoziţia chimică a sângelui, precum şi la nivelul secreţiei
salivare. Intensitatea trăirilor emoţionale pe care le trăim este dată de prezenţa acestor modificări;
comportamental
mişcări grosiere ale corpului – pot fi îndreptate sau nu spre un scop precis;
expresiile emoţionale – manifestări comportamentale ca gestul, mimica,
expresia facială, tonul vocii, intensitatea vocii, coloritul epidermic, etc.;
Există şase emoţii de bază, universale: mânia, dezgustul, tristeţea, bucuria, teama şi
surpriza.

TIPURI DE EMOŢII
a) După polaritatea lor, emoţiile se împart în:
emoţii pozitive – apar atunci când există congruenţă motivaţională, adică evenimentele concrete
sunt în concordanţă cu scopurile persoanei;
emoţii negative – apar atunci când situaţia concretă este în contradicţie cu scopurile persoanei,
blocându-le sau îngreunând atingerea acestora;
b) După funcţionalitatea lor, emoţiile se împart în:
emoţii funcţionale – facilitează adaptarea persoanei la situaţia concretă în care aceasta se găseşte. O
emoţie funcţională pozitivă (satisfacţia în urma susţinerii cu succes a unui examen) poate motiva
elevul să îşi dezvolte cunoştinţele în respectivul domeniu (mulţumire, bucurie). O emoţie funcţională
negativă (nemulţumirea în urma ratării unui examen) poate motiva elevul să identifice şi să
completeze lacunele din cunoştinţele sale (îngrijorare, tristeţe, părere de rău, dezamăgire, regret)
emoţii disfuncţionale – acele trăiri subiective care împiedică adaptarea persoanei la situaţia concretă
în care aceasta se găseşte. O emoţie disfuncţională pozitivă (fericirea trăită în urma luării unei note
mari) îl poate determina pe un elev să nu mai înveţe pentru lecţia următoare. O emoţie disfuncţională
negativă (frica puternică în momentul scoaterii la tablă) îl poate “paraliza” pe elev, reducându-i foarte
mult capacitatea de concentrare (deprimare, furie, vinovăţie, sentimente de rănire, ruşine).
c) După stabilitatea în timp a emoţiei:
emoţia ca stare generată de un stimul sau o situaţie
emoţia ca trăsătură – se referă la tendinţa generală de a ne simţi într-un anumit mod sau la uşurinţa
cu care stimulii ne activează emoţia.

47
 Inteligenţa emoţională – capacitatea de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor
negative, abilitatea care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem folosi celelalte
capacităţi şi aptitudini pe care le posedăm.
Autoreglare emoţională = procesul prin care persoana îşi autoreglează şi controlează atât
reacţiile interne la emoţii, cât şi expresia comportamentală a emoţiilor. Autoreglarea emoţională se
dezvoltă prin încercarea de a modifica:
-situaţia negativă (învăţând mai mult şi mai eficient pentru următorul examen)
-trăirea emoţională şi comportamentele, modificând gândurile
-atât evenimentele externe cât şi cele interne

ABILITĂŢI UTILE ÎN AUTOREGLAREA EMOŢIONALĂ

acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celor din jur
-acceptarea propriei persoane presupune asumarea propriei imperfecţiuni şi conştientizarea faptului
că nimeni nu este perfect;
-acceptarea necondiţionată a celorlalţi oameni se referă la faptul că trebuie să manifestăm grijă şi
înţelegere pentru cei din jur, acceptarea lor ca fiinţe umane valoroase; îi putem accepta pe cei din jur,
fără însă a le aproba comportamentele sau gândurile negative.
responsabilitate şi respect
-respectul faţă de sine vizează acceptarea propriei persoane, precum şi conştientizarea şi acceptarea
imperfecţiunii propriei persoane;
-respectul faţă de celălalt se referă la acceptarea celuilalt, precum şi conştientizarea şi acceptarea
imperfecţiunii celuilalt;
-responsabilitatea implică asumarea consecinţelor propriilor comportamente. Existenţa în societate
presupune reguli de conduită şi interacţiune care fac posibilă şi facilitează viaţa tuturor membrilor
grupului. Respectarea acestor reguli este controlată prin atribuirea de recompense şi pedepse
înţelegerea emoţiilor celorlalţi – empatia
-se referă la capacitatea de a adopta perspectiva celuilalt, în sensul de a înţelege de ce anume trăieşte
acesta o anumită emoţie şi de a-i comunica în mod inteligibil acest lucru; este transpunerea cu uşurinţă
a persoanei în postura celuilalt, pentru a vedea lucrurile din punctul de vedere al acestuia.
comunicarea emoţiilor şi autodezvăluirea
-nevoia de comunicare afectivă este susţinută şi de trebuinţa de a obtine aprobare, înţelegere, simpatie
din partea semenilor;
-autodezvăluirea se referă la împărtăşirea unor informaţii despre sine pe care ceilalţi nu le-ar obţine
sau descoperi singuri;

48
 ABILITĂŢILE SOCIALE
• Abilitatea socială – capacitatea de a iniţia şi întreţine relaţii personale, de a fi acceptaţi şi de a ne

integra în grupuri, de a acţiona eficient ca membri ai unei echipe, de a influenţa atitudinea, părerile şi
comportamentul altor oameni, de a conduce oameni, în unele cazuri organizaţii întregi şi de a preveni
apariţia conflictelor, sau, în cazul în care au loc, de a le dirija corespunzător. Cuprinde trei elemente
principale:
1. dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor interumane
2. comunicarea cu alte persoane
3. munca împreună cu alte persoane.
Exemple de abilităţi sociale: cooperarea, negocierea, aservitatea, leadership-ul, oferirea de
suport social, abilitatea de a dezvolta o reţea de suport social.
Prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală putem preveni
scăderea performanţelor şcolare, problemele emoţionale şi de comportament, dificultăţile de adaptare
socială.

Grupul de prieteni
Există în fiecare tânăr o nevoie puternică de a face parte dintr-un grup. Grupul de prieteni îl
ajută pe copil să-şi contureze propria-i identitate şi modul de relaţionare socială.
Caracteristici definitorii ale grupului mic: Membrii grupului
• se angajează în interacţiuni frecvente, adică se cunosc şi interacţionează unul cu celălalt;
• se definesc, se percep şi sunt percepuţi de ceilalţi ca membri ai grupului;
• sunt parte a unui sistem de roluri aflate în interacţiune (ex. liderul, antiliderul, inovatorul,
executantul, împăciuitorul)
• împărtăşesc o percepţie colectivă a unităţii (se comportă ca un întreg)
• se supun unui set de norme (formale şi informale) care le ghidează comportamentul.
De ce se formează grupurile?
• satisfac nevoia de apartenenţă şi afiliere a membrilor;
• satisfac nevoia de comparaţie socială;
• permite atingerea unor scopuri mai complexe şi rezolvarea unor sarcini mai dificile, decât cele pe
care le poate rezolva un singur individ, având un scop comun vizat;
• datorită atracţiei interpersonale, pe baza similarităţii între membrii grupului.
Aspecte ale dinamicii de grup
1. coeziunea grupului - dorinţa membrilor grupului de a fi împreună şi de a desfăşura activităţi
împreună. Cooperarea este o activitate orientată social în cadrul căreia individul colaborează cu

49
 ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun, care nu poate fi atins decât prin concentrarea eforturilor
tuturor membrilor grupului.

Există două categorii de factori care cresc coeziunea grupului:

a) Factori interni:

• Sistemul de norme – cu cât normele sunt mai clar stabilite şi rolurile mai lipsite de
ambiguitate, cu atât este mai probabil ca grupul să aibă o coeziune ridicată;
• Mărimea grupului – cu cât grupul este mai mare cu atât gradul de coeziune scade;
• Similaritatea dintre membrii grupului - cu cât membrii unui grup sunt mai similari, (în
interese, preocupări şi scopuri) cu atât grupul va avea un grad de coeziune mai ridicat;
b) Factori externi:

• Sistemul de recompense – dacă recompensele pentru performanţa grupului vizează grupul în

ansamblul său, performanţa sa globală, coeziunea grupului creşte;
2. fenomenul conducerii (leadership) – conceptul de “lider” se referă la orice persoană care
îndeplineşte oficial sau îşi asumă spontan – în cadrul unui grup – funcţii de conducere. Liderul
grupului este centralizatorul comunicărilor de grup. Lui îi sunt adresate cele mai multe mesaje şi
el este cel care transmite mesajele cu impactul cel mai mare.

Factori ce influenţează abilitatea de lider:

• Factori de personalitate: autoeficacitate percepută, locus de control intern ( se consideră
responsabil pentru ceea ce I se întâmplă, nu crede că e la “mâna destinului”), dominanţă, empatie
şi sensibilitate la nevoile celorlalţi, propensiunea pentru risc, nonconformismul social.
• Factori de dezvoltare: mediu familial suportiv, antecedente personale în activităţi de conducere
(cineva din familie a avut funcţii de conducere).
• Factori cognitivi: inteligenţa generală, creativitate, perspicacitate, inteligenţa verbală,
performanţa şcolară ridicată.
3. influenţa socială – modul în care individul îşi modifică comportamentul, opiniile, în prezenţa
reală sau percepută a celorlalţi.

Există trei dimensiuni bipolare ale influenţei sociale:

• Conformism / independenţă socială (individul fie se lasă influenţat de normele implicite ale
grupului, fie acţionează independent de ele);
• Complianţă / asertivitate (fie individul acceptă să satisfacă cerinţele directe ale grupului, fie
decide să răspundă acestora asertiv);
• Obedienţă, supunere / sfidare (fie individul se supune ordinelor. Solicitărilor imperative ale unei
autorităţi, fie le sfidează)
50
Principii pentru comunicarea eficientă în grup, la şcoală:
1. Criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor – trebuie să fie clare: fie asigurarea
unor grupe eterogene, care să cuprindă diferite tipuri de elevi, fie realizarea unor grupuri pe
nivele diferite, între care vor diferi sarcinile şi modalităţile de interacţiune promovate;
2. Continuitatea interacţiunilor în grup – este util ca grupurile să nu interacţioneze doar în
cadrul unei sarcini, ci în mod repetat, în situaţii şi sarcini diverse, pentru a forma adevărate
reţele de comunicare;
3. Interdependenţa membrilor grupului – sarcina este de dorit să implice realizarea unui
produs finit comun, iar realizarea rolului fiecăruia să depindă într-o oarecare măsură de
realizarea sarcinilor altor membri ai grupului. Este încurajată astfel responsabilitatea fiecărui
membru în parte faţă de rezultatele în urma comunicării întregului grup;
4. Responsabilitatea fiecăruia pentru activitatea proprie – pentru a nu favoriza procesul
delegării responsabilităţii faţă de ceilalţi membri ai grupului, ar trebui ca în produsul finit să
poată fi identificată contribuţia fiecărui elev şi membrii grupului să poată fi notaţi diferenţiat,
în funcţie de contribuţia fiecăruia;
5. Atenţie explicit acordată formării de abilităţi sociale – elevii vor fi instruiţi pentru a-şi forma
abilităţile de comunicare în grup, utilizând atât elemente de limbaj verbal cât şi nonverbal;
6. Profesorul este un facilitator al interacţiunii – oferă sugestii şi nu soluţii;

COMUNICAREA
Comunicarea – proces de transmiterea informaţiilor (opinii, credinţe, impresii, sentimente,
emoţii, idei) prin mijloace (cuvinte, gesturi, semne, simboluri) şi canale restrânse (discuţii directe, în
grupuri mici, prin scrisori, telefon, internet) sau lărgite (radio, TV, mijloace artistice) de la o persoană
la alta (E-R) şi care se presupune a fi capabile să perceapă acest proces şi să-l interpreteze.
Procesul comunicării presupune două etape:
• Receptarea mesajului celuilalt – implică – stabilirea contactului vizual cu persoana cu care
vorbim, folosirea răspunsului minimal şi a încurajării, concentrarea atenţiei pe ceea ce spune
vorbitorul, evitarea judecării sau a interpretării a ceea ce spune celălalt, reflectarea sentimentelor
celuilalt, adresarea întrebărilor închise şi deschise, concentrarea atenţiei pe aspectele importante
din discuţie, evitarea sfaturilor, evitarea întreruperii persoanei care vorbeşte;
• Transmiterea mesajului: a comunica eficient înseamnă a transmite un mesaj clar şi concis astfel încât să
fie evitate confuziile;

51
 Eficienţa procesului de comunicare este asigurată de manifestarea următoarelor abilităţi:
- ascultarea activă – capacitatea de a surprinde atât conţinutul mesajului cât şi emoţiile
interlocutorului, pentru a asigura înţelegerea cât mai acurată a mesajului;
- transmiterea asertivă a mesajului;
- identificarea surselor de conflict şi utilizarea strategiilor specifice de rezolvare a a conflictelor;
- utilizarea acestor abilităţi în diferite contexte de comunicare (dialog, comunicare de grup,
comunicare directă sau mediată);

Reguli minimale ale unei comunicări eficiente

• orientarea pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulatoare, afirmative);
• comunicarea să fie bilaterală, să permită schimbul de mesaje, punerea de întrebări;
• să permită intervenţia tuturor cu mesaje, să stimuleze emiterea de alternative;
• să faciliteze verificarea înţelegerii mesajului;
• să fie securizantă şi nu prilej de abuz afectiv, emoţional al unuia asupra celorlalţi;
• concordanţa comunicării verbale cu cea mimico-gestuală;
• evitarea ambiguităţilor, subînţelesurilor, incertitudinilor, aluziilor maximal vagi;
• vitarea suprapunerii, interferenţelor în emiterea de mesaje (a intervenţiei peste cuvântul celuilalt);
• comunicarea eficientă presupune construirea de mesaje clare, concise şi exprimate cu expresii şi
cuvinte uzuale;

Bariere în comunicarea eficientă

• Tendinţa de a judeca, convingerea unei persoane că cei din jurul lor nu îşi vor îmbunătăţi
comportamentul decât dacă sunt criticaţi;
• Folosirea etichetelor de genul “eşti un naiv că ai făcut….”;
• Oferirea de soluţii, fie direct prin sfaturi, fie indirect, prun folosirea întrebărilor în mod agresiv,
au toritar sau cu o notă evaluativă;
• Recurgerea la ordine – are ca efecte reacţii de rezistenţă, pasive sau agresive, cu consecinţe asupra
scăderii stimei de sine a persoanei căreia îi sunt adresate ordinele;
• Folosirea ameninţărilor este o modalitate prin care se transmite mesajul că dacă soluţiile propuse
nu sunt puse în practică, persoana va suporta consecinţele negative;
• Moralizarea include formulări de genul „ar trebui” sau „ar fi cea mai mare greşeală din partea ta
să”;
• Evitarea abordării unei probleme importante;
• Încercarea de a rezolva problema comunicării prin impunerea unor argumente logice
proprii; situaţiile în care o persoană încearcă în mod repetat să găsească soluţii logice la
52
 problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor şi opiniilor
celeilalte persoane;
Comunicarea non-verbală
Modul în care este exprimat un mesaj poate să modifice înţelesurile acestuia şi să aibă o
importanţă mai mare decât cuvintele propriu-zise. Cercetările arată că în comunicare limbajul non-
verbal are o pondere de aproximativ 85%.
Forme de comunicare non-verbală:
• Spaţiul personal – distanţa inter-personală acceptabilă;
• Contactul vizual – poate exprima o gamă variată de emoţii: dezaprobare, încântare, dispreţ,
prietenie;
• Postura corporală (ex: stă cu capul în barbă – îngândurare, oboseală, tristeţe);
• Paralimbajul: inflexiuni verbale(ridicare a vocii, coborâre, monotonie), ritm verbal (rapid, lent,
variat), intensitate (voce puternică, slabă, cu respiraţie întretăiată), ton (nazal, plângăcios, teatral,
linguşitor), pauze (cu subînţeles, dezorganizate, de timiditate, ezitare);
• Expresivitatea facială
• Gesturile

Comunicarea asertivă, pasivă şi agresivă

Asertivitatea – comunicare deschisă, directă şi onestă, care ne permite să avem încredere în
noi şi să câştigăm respectul prietenilor şi colegilor; abilitatea de exprimare a emoţiilor şi a gândurilor
într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi dorinţele şi le respectăm pe cele ale interlocutorului. Ea
facilitează rezolvarea situaţiilor interpersonale tensionate.
Pasivitatea –răspunsul unei persoane care încarcă să evite confruntările, conflictele şi doreşte
ca toată lumea să fie mulţumită, fără a ţine cont de drepturile sau dorinţele personale; manifestarea
unei persoane care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în câştigarea unor drepturi
personale sau în apărarea unor opinii.
Agresivitatea – o reacţie comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt, încalci
regulile impuse de autorităţi, eşti insensibil la sentimentele celorlalţi, nu-ţi respecţi colegii, consideri
că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violenţă, consideri că cei din jurul tău sunt
nedrepţi cu tine.
Asertivitatea, agresivitatea şi pasivitatea sunt trei modalităţi calitativ diferite de abordare a
relaţiilor interpersonale.

53
 TIPURI DE COMUNICARE
Comunicarea pasivă
Caracteristici Se evită abordarea problemelor
care apar în procesul de
promovare personală (critici,
conflicte)
Sunt ignorate drepturile
personale în comunicare
(dreptul de a fi ascultat, de a –ţi comunicare (dreptul de a fi
exprima părerea)
Drepturile celorlalţi sunt
considerate ca fiind mai
importante decât drepturile
proprii
Apare neîncredere în propriile Se dezvoltă încredere în forţele Se dezvoltă comportamente de
forţe şi în eficienţa promovării proprii şi în eficienţa
personale
Efecte Pe termen scurt
scade anxietatea
evită sentimentul de
vinovăţie
suferinţă
sacrificiu
Pe termen lung
stimă de sine scăzută
tensiuni interioare care duc la
stres, furie, depresie
afectarea stării de sănătate
iritarea celorlalţi
lipsa de respect din partea
celorlalţi
Comunicarea asertivă Comunicarea agresivă
Se discută şi se clarifică Sunt abordate într-o manieră
problemele care apar în agresivă şi ineficientă
procesul de promovare dificultăţile de promovare
personală (critici, conflicte) personală
Sunt respectate şi susţinute Drepturile personale în
activ drepturile personale în comunicare sunt susţinute fără
a ţine seama de drepturile
ascultat, dreptul de a-ţi exprima celorlalţi
părerea)
Este recunoscută atât Drepturile personale sunt
importanţa drepturilor proprii considerate mai importante
cât şi a celorlalţi decât drepturile celorlalţi
ostilitate, blamare şi acuzare a
promovării personale celorlalţi
Asertivitatea este o atitudine Pe termen scurt
faţă de tine şi ceilalţi onestă şi eliberarea tensiunii
utilă. sentimentul de putere
O persoană asertivă cere ceva
ce doreşte: Pe termen lung
direct şi deschis sentimentul de vinovăţie şi
adecvat, respectând propriile ruşine
opinii şi drepturi şi aşteptând ca ceilalţi sunt responsabili pentru
şi ceilalţi să facă acelaşi lucru. propriul comportament
cu încredere, fără anxietate scade stima de sine
resentimente în jurul persoanei
O persoană asertivă: agresive.
nu încalcă drepturile celorlalţi
nu va aştepta ca ceilalţi să
ghicească ceea ce doreşte
nu va fi anxioasă şi nu va evita
situaţiile dificile
Beneficiul major este creşterea
încrederii în sine şi respectul
faţă de ceilalţi, îmbunătăţirea
abilităţilor de luare a deciziilor
responsabile, dezvoltarea
abilităţilor de management a
conflictelor
54
Consecinţe ale eşuării comunicării: conflictul

Conflictul este o parte firească a procesului de comunicare şi apare constant în relaţia cu

prietenii, familia sau colegii de serviciu. Apare atunci când:
- două sau mai multe persoane au interese diferite într-o situaţie
- interese sunt contradictorii şi împiedică comunicarea adecvată între acele persoane
- ceste Rezolvarea eficientă a conflictului are o serie de aspecte pozitive:

- creşte motivaţia pentru schimbare

- îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a soluţiilor
- creşte coeziunea grupului după soluţionarea lui
1. oferă posibilitatea dezvoltării unor noi deprinderi
Dacă situaţia conflictuală nu este rezolvată şi persistă în timp, pot apărea efecte negative:
- scade implicarea în activitate
- scade sentimentul de încredere în sine
- duce la dificultăţi de relaţionare
Obstacole în procesul rezolvării conflictului:
• Tendinţa naturală de a explica mai întâi care este punctul nostru de vedere
• Ineficienţa noastră ca şi ascultători
• Teama că lucrurile nu vor ieşi aşa cum vrem noi, de a pierde ceva, de a recunoaşte că am greşit
• Presupoziţia că vom pierde iar celălalt va câştiga
Strategii de abordare constructivă a conflictului:
• Utilizarea mesajelor la persoana I pentru a descrie problema
• Ascultarea activă a descrierii problemei din punctul de vedere al celeilalte persoane
• Reflectarea sentimentelor pentru a înţelege şi a clarifica ceea ce simte cealaltă persoană
• Generarea a cât mai multe soluţii posibile împreună
• Obţinerea unui angajament
• Planificarea datei la care se face evaluarea

55
 FAMILIA
Unitatea biosocială şi psihologică, de bază a societăţii, ce se caracterizează prin raporturi de
rudenie între persoanele care o alcătuiesc. Familia oferă identitate socială ca şi tutelă, dispune de un
anumit buget comun şi un sistem de convieţuire, este constituită în şi prin afecţiune mutuală,
împărtăşită.
TIPOLOGIA FAMILIEI
• Familia nucleară (părinţi, copii)
• Familia monoparentală
• Familia extinsă (bunici, fraţi, alte rude apropiate)
• Familia adoptivă (unul sau mai mulţi dintre copii sunt abandonaţi)
• Familia foster (unul sau mai mulţi dintre copii sunt primiţi în familie pentru o anumită perioadă
de timp)
• Familia mixtă (părinţii sunt recăsătoriţi)

Roluri şi responsabilităţi în familie

• Rolurile din familie sunt tipare de comportament prin care membrii familiei îndeplinesc anumite
funcţii şi prin care sunt îndeplinite anumite nevoi ale acestora
Roluri în cadrul familiei
• Părinte (mamă, tată) – facilitarea însuşirii de către copil a unor cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi
asigurarea unor condiţii de trai satisfăcătoare care să permită dezvoltarea copilului în conformitate
cu potenţialul său, disciplinarea copilului.
• Bunic / bunică
• Soră / frate
• Copil – cooperare, respect faţă de părinţi
• Nepot / nepoată
Rolurile se modifică în timp, în funcţie de vârstă şi de stadiul în care se află familia.
Roluri instrumentale – comportamente care vizează asigurarea resurselor fizice (hrană,
îmbrăcăminte, locuinţă), a celor care permit luarea de decizii, şi managementul familiei precum şi
facilitatea însuşirii unor abilităţi emoţionale, fizice, educaţionale şi sociale.
Roluri afective – permit asigurarea suportului emoţional şi încurajarea membrilor familiei.

56
 MANAGEMENTUL EMOȚIILOR
COMPETENŢE GENERALE

Integrarea abilităţilor sociale şi emoţionale în vederea dezvoltării carierei.

VALORI ŞI ATITUDINI

Receptivitate la emoţiile celorlalţi.

Valorizarea relaţiilor interpersonale.

clasa clasa clasa clasa

Competenţe specifice Teme / Conţinuturi
a IX-a a-X-a aXI-a a XII-a
1.Exersarea tehnicilor Managementul emoţiilor. X
de comunicare Autocontrolul
2.Aplicarea tehnicilor Paşi pentru managementul emoţiilor.
de management al Mituri legate de emoţii. Inteligenţa X
emoţiilor emoţională
Comunicare
Comunicare – abilitate socială. Forme de
comunicare. Comunicarea asertivă.
Tehnici de comunicare.
3.Analizarea factorilor Abilităţi sociale X
care contribuie la Leadership: calităţile liderilor,
dezvoltarea abilităţilor dezvoltarea calităţilor de lider
de leadership Familie X
4.Transferarea Stiluri parentale. Modificarea rolurilor
abilităţilor sociale şi părinţilor pe parcursul creşterii copiilor.
emoţionale în viaţa de
familie

5.Distingerea între Managementul emoţiilor. X

răspunsurile emoţionale Autocontrolul
adecvate şi cele Răspunsuri emoţionale adecvate şi X
inadecvate inadecvate. Distincţia între cuvintele care
6.Proiectarea unei desemnează emoţiile
strategii de comunicare Comunicare X
eficientă în familie Comunicarea eficientă în familie.
7.Evaluarea datelor Comunicarea implică vorbire, ascultare
despre diferite şi comportament nonverbal /paraverbal.
configuraţii familiale Familie
Configuraţiile diferitelor familii:
recunoaşterea şi respectarea diferenţelor.
Adopţia.

57
 clasa clasa clasa clasa
Competenţe specifice Teme / Conţinuturi
a IX-a a-X-a aXI-a a XII-a
8.Aplicarea unui plan de Managementul emoţiilor. X
îmbunătăţire a Autocontrolul
autocontrolului Autocontrolul emoţional: practicarea în X
9.Analiza beneficiilor diferite situaţii de viaţă
comportamentelor de Abilităţi sociale
comunicare Comportamentul de cooperare în grup. X
10.Aplicarea Calităţi necesare pentru sprijinirea
principiilor unei relaţiilor puternice, de lungă durată. X
comunicări Dezvoltarea modalităţilor de acceptare,
interpersonale pozitive management şi / sau adaptare la
11.Evaluarea respectării schimbările din cadrul relaţiei.
drepturilor şi Comunicare
responsabilităţilor Respectarea punctelor alternative de
membrilor familiei vedere.
Familie
Drepturile şi responsabilităţile membrilor
familiei. Echitatea de gen. Instituţii în
domeniul familiei.

58
Exemple de activităţi de învăţare:
„Cum pot arăta că ascult pe cineva” – un copil iese din sala de clasă şi se gândeşte la o
întâmplare din viaţa lui. În acest timp elevii din clasă se împart pe 5 grupe: o grupă care trebuie să
asculte cu atenţie copilul, o grupă care să-i pună întrebări închise, agresive, o grupă care râde de el în
timp ce acesta povesteşte, o grupă care este indiferentă la ce spune elevul şi o grupă de observatori.
Se cere elevului să intre în clasă şi să povestească, iar elevilor din grupa de observatori, să identifice
exemple de comportamente prin care copilului I s-a arătat că a fost ascultat şi exemple de
comportamente prin care I s-a transmis că ceilalţi nu au fost atenţi la ceea ce li se spusese. Se notează
pe tablă câteva exemple. Se împart elevii în grupe de 3-4 persoane şi li se cere să întocmească liste
cu comportamente de ascultare şi nonascultare. Se va analiza în ce măsură apar diferenţe
interculturale în manifestarea comportamentului de ascultare şi nonascultare.
„Teatrul sentimentelor” – elevii vor crea un teatru deosebit de cel pe care îl ştiu cu toţii. Se
vor împărţi în două - trei grupe egale. Fiecare grup va fi o echipă care va trebui să mimeze cu ajutorul
diferitelor părţi din corp mai multe tipuri de sentimente. Când o echipă va mima, cealaltă va fi
spectator şi va încerca să ghicească ce sentiment mimează. Vor exista cartonaşe cu sentimente şi
cartonaşe cu diferite părţi ale corpului. Prima echipă va extrage din pachetul cu cartonaşele pe care
sunt scrise sentimentele un singur cartonaş. Apoi va alege un cartonaş din celălalt pachet, cel cu
părţile corpului. Va trebui să mimeze sentimentul ales cu ajutorul părţii respective a corpului.
„Respectarea punctelor alternative de vedere” – un elev va arunca un „bulgăre vorbitor”
către un alt coleg şi va spune: “pentru mine este foarte important în comunicare ….(urechea, ochii,
etc.)”. Se vor accentua şi evidenţia astfel elementele comunicării. Elevii vor fi împărţiţi pe două grupe
şi vor aduce argumente pro şi contra cu privire la plecarea în străinătate sau rămânerea în ţară a
tinerilor. Se listează argumentele fiecărei părţi. În funcţie de valoarea argumentării elevii migrează la
alte grupe. În final se aduce în discuţie modul în care şi-au impus punctul de vedere, respectul faţă de
un alt punct de vedere decât cel propriu.
„Şirul buclucaş” – se confecţionează bileţele pe care se trec numere de la 1 la 10, în funcţie
de numărul de elevi. Astfel vor exista 10 bilete cu fiecare număr. Elevii vor pune aceste bileţele într-o
cutie şi le vor amesteca bine. Fiecare va extrage din cutie câte un bilet. Pe el va fi scris un număr de
la 1 la 10. Numărul pe care elevii îl vor extrage va fi secret. După ce vor citi biletul extras, vor memora
numărul şi vor pune biletul deoparte. Se va trece mai departe doar după ce se verifică dacă toţi elevii
au luat câte un bilet, l-au citit, au reţinut numărul şi au pus biletul deoparte. Elevii vor închide ochii
şi fără să vorbească între ei, deci fără a spune vreun cuvânt, vor face în aşa fel încât să formeze un şir
cu numerele în ordine crescătoare de la 1 la 10. Nu contează unde va fi numărul 1 şi numărul 10, atâta
timp cât numerele sunt unul după altul. La finalul exerciţiului discuţiile se vor centra pe importanţa

59
comunicării nonverbale, când, cum şi de ce o folosim, care sunt avantajele şi dezavantajele
comunicării nonverbale
„Statuile emoţiilor” câţiva elevi vor avea trei roluri: de sculptor, statuie şi observator. Sculptorul
alege o carte cu o emoţie, caută elevul cu rolul de statuie şi va încerca să modeleze statuia în funcţie
de emoţia pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i expresia facială şi postura. Observatorul va
nota toate modalităţile prin care sculptorul încearcă să exprime emoţia. Ceilalţi elevi trebuie să
identifice emoţia exprimată de elevul cu rolul de statuie.

Activităţi propuse
A fi un bun ascultător
1. Cereţi elevilor să definească ce înseamnă o bună comunicare. Sugeraţi-le să se
gândească la următoarele aspecte: când consideră că interlocutorul a înţeles ceea ce s-a spus?, ce
aşteaptă din partea lui?. Desprindeţi din ideile elevilor aspectele legate de abilităţile de comunicare.
2. Alegeţi împreună cu elevii 2 voluntari care vor interpreta rolul de A - povestitor,
B – ascultător. Daţi-le următoarele instrucţiuni.
- Persoana A – povestitorul - va trebui să-i povestească celuilalt coleg o întâmplare recentă,
impresii dintr-o călătorie sau impresii despre un film, etc., timp de 5 min.
- Persoana B – ascultătorul – va asculta ceea ce îi povesteşte colegul lui şi va folosi toate
mijloacele cunoscute pentru a-i transmite că înţelege mesajul său.
- Restul clasei – observatori – va urmări dialogul dintre colegii lor şi vor identifica elemente
ale ascultării eficiente care au fost utilizate. Cereţi-le să noteze aceste elemente pe o foaie.
- Acest pas se poate repeta de 2-3 ori schimbând interlocutorul.

3. Analizaţi împreună cu elevii situaţiile trăite. Desprindeţi împreună cu ei care sunt

elementele cele mai eficiente în comunicarea interpersonală. Identificaţi modalităţile prin care acestea
pot fi îmbunătăţite.
Cum pot arăta că ascult pe cineva
1. Spuneţi elevilor că scopul acestei activităţi este de a identifica elementele unei ascultări
eficiente.
2. Cereţi elevilor să dea exemple de comportamente prin care arătăm cuiva că ascultăm
ceea ce spune şi exemple prin care transmitem că nu suntem atenţi la cea ce ni s e spune. Sugeraţi
elevilor să fie cât mai specifici.
3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-4 persoane şi cereţi-le să completeze în grup fişa de
lucru cu cât mai multe exemple de astfel de comportamente.
4. Cereţi unui reprezentant din fiecare grup să prezinte comportamentele identificate.

60
Comportamente în care transpare mesajul de bun ascultător:

• Stabilirea contactului vizual cu persoana cu care vorbim

• Folosirea încurajării
• Concentrarea atenţiei pe ceea ce spune interlocutorul
• Evitarea judecării sau interpretării a cea ce spune interlocutorul
• Reflectarea emoţiilor celuilalt
• Adresarea întrebărilor
• Concentrarea atenţiei asupra elementelor importante din discuţie
• Evitarea sfaturilor
• Evitarea întreruperii persoanei care vorbeşte

Fişa de lucru - Cum pot arăta că ascult pe cineva

Ce fac când ascult pe cineva care îmi Ce fac când nu îl ascult pe cel care îmi
vorbeşte: vorbeşte:

Mesaje eu – tu

1. Explicaţi elevilor care este diferenţa dintre mesajele de tip „eu” şi cele de tip „tu”.
Accentuaţi importanţa utilizării mesajelor de tip „eu” în rezolvarea conflictelor (ex. atunci când
folosim mesaje de tip „eu” nu îi acuzăm pe ceilalţi, ci le spunem ce ne deranjează pe noi şi îi dăm
celuilalt posibilitate să îşi schimbe atitudinea şi să ţină cont şi de părerea noastră).
2. Cereţi elevilor să identifice şi să noteze trei situaţii conflictuale cu care s-au confruntat.
Spuneţi-le să scrie pe fiecare situaţie câte o formulare de tip „eu” şi una de tip „tu”.
3. Grupaţi elevii în grupe de câte 5-6 şi rugaţi-I să identifice situaţii conflictuale pe care le-au
trăit şi să discute mesajele de tip „eu” , „tu” pe care le-au formulat.
4. Discutaţi în grup câteva dintre situaţiile şi mesajele notate de către elevi.

61
Fişa de lucru - Mesaje eu – tu

Situaţia Mesaje de tip „Eu…” Mesaje de tip „Tu…”

Tu vrei asta, eu vreau asta

1. Spuneţi elevilor că veţi face exerciţii de comunicare în situaţii conflictuale. Încercaţi

să găsiţi împreună cu elevii o definiţie a conflictului. Conduceţi elevii spre următoarele aspecte:
conflictul apare când două persoane au interese diferite sau chir contradictorii într-o anumită situaţie.
2. Cereţi elevilor să dea exemple de situaţii conflictuale
3. Selectaţi o pereche de elevi care va interpreta în faţa clasei un joc de rol. Puneţi-le la
îndemână câteva obiecte pentru această activitate (un stilou, un con de brad, o minge, etc.)
4. Cereţi unui elev din pereche să aleagă un obiect din cele disponibile şi instruiţi-I că
vor juca rolul unor prieteni care îşi doresc la fel de mult acelaşi obiect (cel selectat) ş nu vor să
renunţe la el. Cereţi celuilalt elev din pereche să îl convingă pe prietenul său să-I dea lui obiectul.
5. Lăsaţi cei doi elevi 5 min. pentru a rezolva conflictul şi cereţi clasei să noteze între
timp argumentele şi modalităţile de comunicare utilizate.
6. Cereţi apoi celor doi elevi să schimbe rolurile si lăsaţi-I 5 min. pentru rezolvarea
conflictului. Cereţi clasei să noteze din nou argumentele şi modalităţile de comunicare utilizate.
7. Identificaţi împreună cu clasa modalităţile eficiente şi mai puţin eficiente de rezolvarea
a conflictelor.

62
Fişa de lucru - Tu vrei asta, eu vreau asta

Modalităţi eficiente de rezolvarea a Modalităţi ineficiente de rezolvarea a

conflictului conflictului

Conflicte între personaje

Sesiunea 1
1. Cereţi elevilor să dea cât mai multe exemple de situaţii conflictuale din diverse surse
(cărţi, reviste, televiziune, viaţa cotidiană).
2. Spuneţi elevilor că vor avea sarcina de a urmări pentru ora următoare emisiunea
preferată şi să completeze fişa de lucru.
Sesiunea 2
1. Cereţi elevilor să analizeze împreună cu colegul de bancă situaţia conflictuală descrisă
şi strategiile utilizate pentru rezolvarea conflictului de către personajele din emisiune.
2. Solicitaţi elevilor strategii de dezvoltare a conflictului, ghidând discuţia după
următoarele sugestii:
• Utilizarea mesajului la persoana I pentru a descrie problema – „când vii acasă târziu, eu sunt
îngrijorată pentru că nu ştiu ce şi s-a întâmplat”
• Ascultarea activă a descrierii problemei din punctul de vedere al celeilalte persoane
• Reflectarea sentimentelor pentru a înţelege şi a clarifica ceea ce simte cealaltă persoană –
„eşti supărat…” „mi se pare că te simţi…”
• Generarea a cât mai multe soluţii împreună – „care crezi că sunt lucrurile pe care le putem fac?”
• Analiza alternativelor şi alegerea variantei potrivite – „care crezi tu că este cea mai bună?”
• Obţinerea unui angajament – „când vom face asta?”planificarea datei la care se face evaluarea
– „pentru cât timp vom face asta?”, „când vom discuta din nou despre asta?”

63
Fişa de lucru - Conflicte între personaje

Un conflict între personajele emisiunii

Cum s-a ajuns la acest conflict?

Au rezolvat neînţelegerile?
Dacă da, cum?
Dacă nu, ce ar fi putut face pentru a le rezolva?

Cum comunic în situaţii conflictuale

Sesiunea 1
1. Împărţiţi fişele de lucru şi explicaţi elevilor că acest exerciţiu îi va ajuta să-ţi identifice
modul în care Îşi comunică propriile dorinţe, trebuinţe şi nevoi, într-o situaţie conflictuală. Cereţi
elevilor să răspundă la întrebări cât mai sincer posibil. Lăsaţi elevii să completeze chestionarul
aproximativ 10 min.
2. Grupaţi elevii în perechi şi cereţi-le să analizeze răspunsurile la chestionare şi eficienţa
strategiilor utilizate.
3. Discutaţi cu elevii eficienţa strategiilor şi încurajaţi-I să dea câteva exemple în faţa
clasei.
Sesiunea 2
1. Spuneţi elevilor că în această activitate veţi încerca să găsiţi împreună modalităţile
cele mai eficiente de a comunica propriile dorinţe, nevoi, trebuinţe. Cereţi elevilor să dea exemple de
situaţii conflictuale şi alegeţi una dintre ele.
2. Construiţi împreună cu elevii un mesaj pornind de la sugestiile oferite la activitatea
„Conflicte între personaje”.
3. Analizaţi eficienţa acestui tip de mesaje şi identificaţi împreună cu elevii dificultăţile
care apar în construcţia a cestor mesaje sau bariere care ar putea bloca formularea unor astfel de
mesaje. Cereţi elevilor să identifice modalităţi prin care ar putea fi contracarate aceste dificultăţi.

64
Fişa de lucru - Cum comunic în situaţii conflictuale
1. Atunci când am o problemă, o neînţelegere sau un conflict cu cineva, de obicei:
(bifaţi toate modalităţile de mai jos care vi se potrivesc)
• Amân cât se poate întâlnirea cu persoana sau situaţia;
• Ajungem la un compromis;
• Fac apel la autoritate pentru a arăta că am dreptate;
• Mă dau bătut, renunţ;
• Încerc să ajut cealaltă persoană să obţină ceea ce îşi doreşte;
• Mă plâng până obţin ceea ce doresc;
• Explic punctul meu de vedere şi cer şi celeilalte persoane să facă la fel;
• Îmi păstrez ideile doar pentru mine;
• Schimb subiectul;
• Încerc să înţeleg punctul de vedere al celeilalte persoane;
• Chem o altă persoană care să decidă cine are dreptate;
• Admit că am greşit, chiar dacă în gândul meu nu este aşa.

2. Îmi este cel mai uşor să discut o problemă sau un conflict cu persoane care
Deoarece___________________________________________________________________

3. Îmi este cel mai dificil discut o problemă sau un conflict cu persoane care
Deoarece___________________________________________________________________
4. Mi-ar plăcea ca în timpul unui conflict să-mi comunic trebuinţele şi dorinţele astfel:
___________________________________________________________________________

65
III. MANAGEMENTUL INFORMAŢIILOR ŞI AL ÎNVĂŢĂRII

Managementul informaţiilor se referă la identificarea, evaluarea şi utilizarea adecvată a

informaţiilor pe care le avem la dispoziţie la un moment dat, pentru a rezolva probleme şi a lua decizii
optime.
Principalele abilităţi care permit explorarea eficientă a informaţiilor vizează:
A. identificarea surselor utile de informaţie şi descoperirea în cadrul acestora a
informaţiilor relevante pentru o sarcină dată – abilităţi de identificare / căutare a
informaţiilor;
B. evaluarea calităţii informaţiilor şi identificarea surselor de distorsiune – abilităţi de
evaluare şi prelucrare a informaţiei;
C. utilizarea informaţiei în rezolvarea de probleme şi în luarea de decizii – abilităţi de
utilizare eficientă a informaţiei;

1.Căutarea informaţiilor presupune identificarea surselor utile de informaţie şi descoperirea în

cadrul acestora a informaţiilor relevante pentru o sarcină dată. Strategiile de căutare a informaţiilor
sunt cu atât mai importante cu cât sursele de informaţie disponibile se diversifică, iar deciziile implică
în general combinarea informaţiilor provenind din aceste surse.
Tipuri de informaţie (în funcţie de suportul comunicării):
- informaţie pe suport scris (cărţi, reviste, broşuri, culegeri de texte şi exerciţii, pliante);
- informaţia orală (participare la prelegeri, cursuri, întâlniri pentru discuţii);
- în format electronic (accesată prin intermediul computerului: pe suport magnetic – CD,
dischete, DVD, fie prin internet);

Surse de informare:
- surse formale: manualele şcolare, bibliotecile (reale sau virtuale), programele mass-media
educative;
- surse informale: emisiunile de divertisment, experienţa directă, reţeaua socială (prieteni, rude,
specialişti într-un domeniu);

Strategii de căutare a informaţiei

Cea mai eficientă este tehnica celor 6 paşi:
a) definirea sarcinii (care este sarcina mea propriu zisă?, ce tip de informaţie îmi este utilă
pentru realizarea sarcinii?)
b) identificarea surselor (ce surse posibile mi-ar fi de ajutor în rezolvarea sarcinii?, care surse
sunt disponibile/potrivite pentru a le folosi?, care este cea mai utilă?)

66
 c) localizarea surselor şi accesarea lor (unde găsesc sursele şi cum le folosesc?, sursele sunt
prea multa sau prea puţine?, găsirea informaţiei în cadrul fiecărei surse identificate?)
d) utilizarea informaţiei (ce pot folosi din aceste surse?, cum mă asigur că valorific din plin
ceea ce utilizez?)
e) sintetizarea informaţiilor
f) evaluarea (am îndeplinit toate cerinţele sarcinii? Cum aş putea îmbunătăţii procesul de
căutare pe viitor a informaţiilor?)

2.Evaluarea şi prelucrarea informaţiilor.

- când oamenii au abilităţile şi motivaţia necesară pentru a prelucra informaţia primită (ex. sunt interesaţi
să înţeleagă un fenomen, trebuie să ia o decizie pe termen lung, etc.) se vor gândi critic la mesaj, îl vor
evalua raţional şi se vor lăsa convinşi de puterea argumentelor;
- când oamenii nu au abilităţile necesare sau motivaţia de a prelucra informaţia primită (ex. nu realizează
o sarcină interesantă pentru ei, problema nu îi afectează în mod direct sau sunt grăbiţi, etc.) nu se vor
gândi cu grijă la cele recepţionate şi se vor lăsa convinşi de alte elemente decât puterea argumentelor;

Aspectele care influenţează prelucrarea informaţiei ţin de:

sursa din care provine informaţia:
- credibilitatea sursei
- atractivitatea sursei
forma mesajului
- lungimea mesajului
- discrepanţa faţă de părerea iniţială a auditorului
- ameninţările
- trăirile pozitive asociate
caracteristicile persoanei
- tipul de argumente preferate
- valorile persoanei
3. Utilizarea informaţiilor
Informaţiile pot fi utilizate în măsura în care ele sunt transformate în cunoştinţe. Informaţiile
pot deveni cunoştinţe atunci când sunt interpretate într-un anumit context. Una şi aceeaşi informaţie
poate furniza cunoştinţe diferite în contexte diferite. Existenţa cunoştinţelor este condiţionată de
operarea cu nişte unităţi inferioare cu care operează orice sistem cognitiv.

67
 cunoştinţe

context
informaţii

date

- datele sunt simboluri care există pur şi simplu şi nu au o semnificaţie în sine,

Ele reprezintă un fapt sau o stare a unui eveniment. Datele sunt informaţii potenţiale.
- informaţiile sunt date prelucrate, înzestrate cu o anumită semnificaţie şi sens
Prin raportarea lor la alte date sau cunoştinţe.
- cunoştinţele sunt conţinuturi informaţionale cărora li se poate adăuga o valoare de adevăr

Tehnologia informatică şi de comunicare (TIC)

Produsele societăţii informaţionale (internet, e-mail, web site-uri, calculatoare)au devenit

obiecte de largă utilizare deoarece asigură o comunicare mai rapidă şi asigură accesul la un volum
mare de informaţii.
Funcţiile TIC:
- susţinerea proceselor de informare
- facilitarea comunicării interumane

avantaje dezavantaje
-facilitarea comunicării la distanţă (e-mail, chat- -dependenţă de tehnologie
room) -confidenţialitatea informaţiilor nu poate fi pe
-stocarea şi organizarea informaţiilor deplin asigurată
-acces la surse variate de informaţii -securitatea informaţiilor – pirateria
-biblioteci virtuale, site-uri, soft-uri educaţionale -acces contracost la informaţiile valoroase
-e-learning -pierderea caracterului personal al relaţiilor
umane

68
 Rezolvarea de probleme este una dintre cele mai importante abilităţi necesare în dezvoltarea
personală a copiilor şi adolescenţilor, permiţându-le să facă faţă într-un mod eficient unor situaţii
problemă cum ar fi: susţinerea unui examen, indecizia în alegerea unei specializări la terminarea
liceului, respingerea de către colegi, izolarea în clasă, evitarea implicării în comportamente de risc.
Problema este definită ca diferenţa între starea curentă şi o stare dorită, diferenţă care nu este
depăşită spontan datorită existenţei unor obstacole:obiective (condiţii fizice, sociale) sau subiective
(expectanţe nerealiste, absenţa informaţiilor).
Etapele rezolvării de probleme:
recunoaşterea problemei
definirea problemei
căutarea unor soluţii alternative
luarea deciziei
aplicarea soluţiei alese
evaluarea consecinţelor

Luarea de decizii reprezintă procesul de selectare a unei alternative dintr-o mulţime de

variante disponibile la un moment dat.
Modul în care luăm decizii ne defineşte stilul decizional. Acesta poate fi:
- raţional – analizarea logică a alternativilor;
- intuitiv – utilizarea unor strategii personale (intuiţie, bănuieli, superstiţii);
- dependent – căutarea de sprijin din partea altor persoane;
- evitant – evitarea situaţiilor decizionale, chiar şi atunci când alternativele
- sunt clar specificate;

Decizia nu este altceva decât reducerea căutării de informaţii la o mulţime finită de alternative
dintre care, pe baza evaluării, se alege pe cea care asigură o potrivire maximă între cele două
componente.

Managementul învăţării
presupune autoreglarea de către elev a propriei învăţării.
Autoreglarea învăţării cuprinde aspecte motivaţionale (cogniţii, emoţii şi comportamente de
iniţiere, direcţionare şi menţinere a motivaţiei pentru învăţare) şi aspecte strategice (tehnici şi strategii
utilizate pentru creşterea eficienţei învăţării).
Motivaţia pentru învăţare este rezultanta unui complex de factori culturali, contextuali şi
ind ividuali.

69
Factori culturali – norme şi valori referitoare la învăţare, care adesea influenţează implicit atitudinea
şi comportamentul elevului. Diferenţele dintre culturi se găsesc la nivelul:
- valorii acordate învăţării de tip şcolar;
- tipurilor de interacţiune pe care le încurajează în activitatea de învăţare (cooperare sau
competiţie);
- concepţiilor despre competenţă;
- experienţelor de învăţare asigurate (posibilitatea de a folosi cunoştinţele în cadrul unor
activităţi practice);

Factori contextuali - (legaţi în special de mediul educaţional)

- tipul de sarcini şcolare (cu cât sarcina este mai aproape de interesele sau preocupările cotidiene
ale elevilor, cu atât este mai antrenantă);
- autonomia (oportunităţile oferite elevilor de a lua iniţiative sau pentru a deveni responsabili
în procesul de învăţare);
- recunoaşterea (vizează utilizarea formală şi informală a recompenselor, care au consecinţe
pozitive asupra interesului pentru învăţare, asupra sentimentelor de satisfacţie şi
autovalorizare);
- munca în grup (cooperarea generează o interacţiune pozitivă şi o motivaţie de învăţare pe
termen lung);
- evaluarea (modul în care profesorul notează elevii influenţează modul în care aceştia învaţă
şi ce anume învaţă. Dacă profesorul evaluează cantitatea de informaţie reţinută de elev, atunci
acesta va utiliza tehnici de memorare a informaţiei, dar dacă profesorul evaluează în ce măsură
elevul poate utiliza informaţia pentru rezolvarea de probleme, atunci acesta va prelucra în
adâncime informaţia);

Factori individuali
- valoarea acordată sarcinii de învăţare de către elev – este în strânsă legătură cu scopurile de
învăţare ale elevilor. Valoarea sarcinii va fi mare dacă sarcina de învăţare este în concordanţă
cu scopurile elevului şi va fi mică dacă ele sunt divergente;
- expectanţele legate de rezultatele învăţării: convingerile despre autoeficacitate, convingerile
despre controlul asupra învăţării (adică măsura în care rezultatul obţinut depinde de ei),
atribuirile pe care elevii le dau cauzelor succeselor şi insucceselor (elevii atribuie succesul şi
eşecul în învăţare abilităţilor de care dispun, efortului depus, dificultăţii sarcinii sau
norocului/şansei);
- reacţiile emoţionale legate de sarcinile de învăţare;

70
 Strategii de învăţare
1. strategii de elaborare asupra materialului.
Elaborarea – utilizarea cunoştinţelor anterioare pentru interpretarea şi îmbogăţirea
materialului ce trebuie învăţat, cu scopul de a-l înţelege.
Strategii de elaborare a materialului:
• Gândirea critică – a interacţiona cu materialul de învăţat în mod activ, a obţine, interpreta şi evalua
informaţia conţinută în material, presupune formularea de întrebări la adresa textului.
• Monitorizarea învăţării – a verifica sistematic gradul de înţelegere şi integrare a ideilor conţinute
în text.
• Memotehnicile (strategii de memorare) – sprijină fixarea informaţiilor şi accesul la cunoştinţe.
2. strategii de organizare a materialului.
Organizarea materialului – gruparea informaţiilor în categorii şi structuri pentru a asigura o
mai bună memorare a materialului.
Tehnici de organizare a materialului:
• Sublinierea
• Luarea de notiţe
• Reprezentările grafice prin hărţi conceptuale, diagrame şi tabele
3. stiluri de învăţare - preferinţa constantă pentru anumite tehnici şi strategii de învăţare.
- cunoaşterea stilului propriu de învăţare permite adaptarea sarcinilor şcolare la preferinţele individuale
şi asigură creşterea eficienţei învăţării.
- în funcţie de modalitatea senzorială în care persoanele preferă să li se ofere informaţia şi să opereze
asupra ei, distingem trei stiluri de învăţare: vizual, auditiv, kinestezic. O persoană poate opera cu
toate cele trei modalităţi senzoriale, dar de regulă preferă una sau două dintre aceste modalităţi.
- tipurile de inteligenţă oferă de asemenea o modalitate de identificare şi explorare a stilului propriu de
învăţare. Au fost identificate şapte tipuri de inteligenţă: inteligenţă muzicală, kinestezică, lingvistică,
logico-matematică, spaţială, interpersonală, intrapersonală.
4. abilităţi generale de valorificare a sesiunilor de învăţare – organizarea şi planificarea timpului de
studiu.
- organizarea şi planificarea timpului de studiu, prin:
• Stabilirea scopurilor
• Identificarea priorităţilor
• Identificarea modalităţilor actuale de utilizare a timpului
• Planificarea studiului
• Identificarea dificultăţilor care pot apărea în aplicarea planului/programului
• Punerea în practică a programului. Automonitorizarea
- creativitatea – capacitatea de a identifica probleme şi de a găsi soluţii cât mai diferite de cele existente
71
COMPETENŢE GENERALE

Utilizarea adecvată a informaţiilor despre educaţie şi muncă pentru obţinerea performanţei

şi succesului

VALORI ŞI ATITUDINI

Valorizarea critică şi selectivă a informaţiilor;

Adaptare şi deschidere la noi tipuri de învăţare;

72
 Clasa Clasa Clasa Clasa
Obiectiv de referinţă Teme / conţinuturi
a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
1. demonstrarea Managementul informaţiilor X
abilităţilor de utilizare a- resurse de informare cu privire la învăţare, muncă şi
variatelor resurse pentru carieră: profile ocupaţionale, Clasificarea Ocupaţiilor
găsirea informaţiilor cu din România, surse de informare privind educaţia şi
privire la învăţare, piaţa muncii: MEC, ISE, CNROP, MMSSF, agenţii de
muncă şi carieră ocupare, agenţii de plasament, publicaţii, portaluri
2. explicarea necesităţii europene (PLOTEUS, Fit for Europe), reţele de
şi avantajelor învăţării consiliere (pre-universitare, universitare, Infotin, din
permanente cadrul AMOFM), pagini web ale UE, SOCRATES,
Leonardo. Calitatea informaţiei oferite: tipuri de
informaţii, actualitatea, veridicitatea informaţiilor
Managementul învăţării X
- învăţare permanentă: caracteristici, reglementări
europene şi naţionale, avantaje şi dezavantaje,
necesitate, importanţă
1. exersarea Managementul informaţiilor X
deprinderilor de utilizare - căutarea informaţiilor despre învăţare, muncă şi
TIC (tehnologii carieră pe internet: utilizarea computerului şi a
informatice şi de mijloacelor multimedia
comunicare) pentru - E-learning-ul ca sistem educaţional alternativ. X
clarificarea traseului Învăţarea on-line: avantaje şi limite
educaţional şi Managementul învăţării X
profesional - performanţă şcolară, succes şcolar: definiţii,
2. argumentarea caracteristici, factori favorizanţi / frenatori. Rolul şi
importanţei stilurilor de importanţa stilurilor de învăţare în performanţa şcolară.
învăţare în obţinerea Flexibilitatea cognitivă în optimizarea învăţării
performanţei şcolare
1. analizarea Managementul informaţiilor X
obstacolelor şi - obstacole şi dificultăţi în colectarea informaţiilor
dificultăţilor în despre opţiunile educaţionale sau profesionale:
colectarea informaţiilor strategii de depăşire a acestora şi modalităţi concrete
despre învăţare, muncă de implementare
şi carieră Managementul învăţării X
2. analizarea relaţiei - relaţia succes şcolar – reuşită personală şi
dintre performanţele profesională: criterii de analiză a reuşitei
şcolare şi succesul în personale/profesionale. Rolul factorului şcolar pentru
viaţa personală şi succesul personal şi în carieră: percepţia elevilor,
profesională profesorilor, factorilor de decizie, opiniei publice
1. demonstrarea Managementul informaţiilor X
abilităţilor de utilizare - clasificarea şi evaluarea resurselor relevante cu
eficientă a diferitelor privire la învăţare, muncă şi carieră. Importanţă,
resurse pentru a localiza, accesibilitate, utilitate
selecta şi evalua Managementul învăţării X
informaţiile legate de - tipurile de învăţare în obţinerea performanţei şi
învăţare, muncă şi succesului. Continuitatea învăţării: învăţarea pe tot
carieră parcursul vieţii
2. aplicarea abilităţilor - gândirea critică şi autocontrol asupra propriei învăţări X
de învăţare permanentă ,
critică, formativă,
creativă şi eficientă, în
vederea viitoarei reuşite
personale şi profesionale

73
Exemple de activităţi de învăţare:

Cum să caut eficient informaţii? – alegeţi împreună cu elevi o temă de interes pentru ei în
vederea realizării unui eseu. Precizaţi că vor avea de consultat mai multe surse de informare şi că vor
avea de completat pe parcursul procesului de căutare a informaţiilor fişa de lucru “cum să caut eficient
informaţii?”. Elevii vor prezenta eseul realizat, precum şi procesul de căutare a informaţiilor.
Discutaţi cu elevii şi trageţi concluzii referitoare la utilitatea surselor de informare şi a unei tehnici
de căutare a informaţiilor, variatelor surse de informare.

Informaţii despre TIC – rugaţi elevii să culeagă cât mai multe informaţii despre rolul
tehnologiei în evoluţia societăţii. Împărţiţi elevii în două grupe şi cereţi-le să aducă argumente în
favoarea uneia din următoarele afirmaţii: TIC prezintă un pericol pentru evoluţia societăţii, TIC este
„descoperirea secolului” fără de care nu este posibilă evoluţia societăţii. Organizaţi o dezbatere pe
această temă, acordând posibilitatea cât mai multor elevi să îşi prezinte argumentele. Extrageţi
concluziile referitor la rolul tehnologiei în evoluţia societăţii şi realizaţi o listă cu cele mai agreate
argumente.

Dilema prizonierului – se împarte fişa de lucru şi se prezintă în faţa clasei situaţia pe care
trebuie să o rezolve. Fiecare rezolvă individual problema prezentată, notând pe fişa de lucru. Se
formează perechi şi îşi prezintă reciproc opţiunile şi argumentele utilizate, dacă în urma interacţiunii
apar modificări ale deciziei, permiteţi-le să modifice pe fişa de lucru. Elevii sunt invitaţi să dea
exemple de opţiuni şi argumente care au stat la baza lor, să precizeze dacă şi-au modificat opţiunea
în urma discuţiei cu colegul. Discutaţi rolul informaţiilor în luarea unei decizii, care sunt sursele de
informare şi consecinţele lipsei de informaţii în luarea deciziei.

I. CE ÎNSEAMNĂ MANAGEMENTUL INFORMAŢIILOR ŞI AL ÎNVĂŢĂRII:

Se referă la identificarea, evaluarea şi utilizarea adecvată a informaţiilor pe care

le
avem la dispoziţie la un moment dat, pentru a rezolva probleme şi a lua decizii optime.
Fie că este vorba de informaţia orală, scrisă, în format electronic, abilităţile care
permit exploatarea eficientă a informaţiilor vizează:
abilităţi de identificare/căutare a informaţiilor;
abilităţi de evaluare şi prelucrare a informaţiei;
abilităţi de utilizare eficientă a informaţiei.
Aceste abilităţi oferă suport pentru o învăţare eficientă.

74
II. CĂUTAREA INFORMAŢIILOR:

Căutarea informaţiilor înseamnă identificarea surselor utile de informaţie şi

descoperirea în cadrul acestora a informaţiilor relevante pentru o sarcină dată.

Pe suport scris: cărţi, reviste, broşuri, culegere de texte,

de exerciţii etc.
Acces: librării, biblioteci, comandă electronică, alte
spaţii destinate lecturii.

1.TIPURI DE
INFORMAŢII

Informaţie orală (căpătată prin Informaţie în format electronic

participarea la prelegeri, (PC-dischetă, CD, Internet)
cursuri, audiere de casete etc.)

2.SURSE DE
INFORMARE

Formale: materiale tipărite, Informale: (ofertă involuntară)

sisteme computerizate, materiale Exemplu: emisiuni de
audiovizuale (oferta e voluntară) divertisment, experienţă directă,
Exemplu: manuale şcolare, reţeaua socială – prieteni,
biblioteci reale/ virtuale, specialişti într-un domeniu.
programe mass-media educative
3.STRATEGII DE
CĂUTARE

Tehnica celor 6 paşi: reprezintă o secvenţă logică a învăţării şi permite optimizarea

procesului de căutare a informaţiei.
Pasul 1: Definirea sarcinii
Pasul 2: Identificarea surselor
Pasul 3: Localizarea surselor şi accesarea lor
Pasul 4: Utilizarea informaţiei
Pasul 5: Sinteza
Pasul 6: Evaluarea 75
III. FIŞĂ DE LUCRU: Cum să caut eficient informaţii?

PASUL DETALIERE A ACTIVITĂŢILOR DE CĂTRE ELEV

Pasul 1: Care este sarcina mea propriu-zisă?
Definirea problemei ……………………………………………………………………….
şi identificarea în ……………………………………………………………………….
linii mari a tipului Ce tip de informaţie îmi este utilă pentru această sarcină?
de informaţie căutat ……………………………………………………………………….
……………………………………………………………………….
Pasul 2: Ce surse posibile mi-ar fi de ajutor în rezolvarea acestei sarcini?
Identificarea ………………………………………………………………………
tuturor surselor ………………………………………………………………………
disponibile, Ce surse sunt disponibile şi care ar fi mai potrivite pentru a le
selectarea celor mai folosi?
potrivite sau mai ……………………………………………………………………….
uşor accesibile ……………………………………………………………………….
Aceasta este o listă de cărţi care mi-ar fi de folos:
……………………………………………………………………….
……………………………………………………………………….
Aceasta este o listă cu alte surse de informaţie pe care le-aş putea
utiliza:
………………………………………………………………………...
………………………………………………………………………..
Care dintre acestea îmi este oare cea mai utilă?
………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………….
Pasul 3: Acum ca am decis ce fel de surse să utilizez, unde le găsesc şi cum
Localizarea surselor le folosesc?
(atât sursa de ………………………………………………………………………..
informaţie, cât şi a ……………………………………………………………………….
informaţiei dorite în După ce am localizat sursele posibile, mi se pare cumva că am prea
cadrul acesteia) multe/puţine surse de informaţie?
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
Ştiu exact unde să găsesc informaţia care mă interesează în cadrul
fiecărei surse identificate?
……………………………………………………………………….
………………………………………………………………………
Pasul 4: Ce pot să folosesc din aceste surse?
Extragerea ……………………………………………………………………….
informaţiei ……………………………………………………………………….
relevante dintr- o Cum să mă asigur că valorific din plin ceea ce utilizez - iau notiţe,
sursă înregistrez, schematizez, citez sau reformulez?
……………………………………………………………………….
………………………………………………………………………

76
 Pasul 5: În ce formă va trebui să finalizez sarcina? Să scriu un referat, să
Organizarea pregătesc o prezentare, să găsesc idei esenţiale?
informaţiilor din ……………………………………………………………………….
multiple surse şi ……………………………………………………………………….
prezentarea Sub ce formă o să prezint informaţia?
rezultatelor ……………………………………………………………………….
………………………………………………………………………
Care sunt etapele pe care trebuie să le parcurg ca să realizez ceea
ce mi-am propus?
………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………..
Pasul 6: Am îndeplinit toate cerinţele sarcinii?
Evaluarea ……………………………………………………………………….
rezultatelor. ……………………………………………………………………….
Evaluarea eficienţei Am făcut o planificare bună în vederea prezentării finale?
procesului de ……………………………………………………………………….
rezolvare a ……………………………………………………………………….
problemei Cum aş putea îmbunătăţi procesul de căutare pe viitor?
……………………………………………………………………….
……………………………………………………………………….

Ştiu să caut informaţii?

Sesiunea 1
1. Cereţi elevilor să adune pentru oră următoare informaţii legate de o temă de interes, (aceasta
poate să fie o informaţie de ultimă oră din ziar sau o temă de interes general cum ar fi: adopţia,
pedeapsa cu moartea, dreptul la vot, etc).
2. Discutaţi sursele care pot fi utilizate pentru adunarea informaţiei.
3. Specificaţi că informaţiile adunate trebuie sintetizate într-un eseu.

Sesiunea 2
1. Daţi posibilitatea elevilor să prezinte lucrările realizate pe tema dată şi discutaţi modalităţile
prin care au adunat informaţiile.
2. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi cereţi-le să o completeze în funcţie de modul în care s-a
desfăşurat procesul de căutare a informaţiei pe tema dată.
3. Identificaţi împreună cu elevii tipurile de informaţii şi strategiile de căutare a informaţiilor
care au fost utilizate şi analizaţi împreună cu elevii eficienţa lor. Sugeraţi şi alte modalităţi
de căutare.
4. Cereţi elevilor să aleagă două dintre abilităţile deficitare identificate şi daţi-le ca temă să
găsescă modalităţi prin care le pot îmbunătăţi. Propuneţi elevilor să realizeze un plan de
dezvoltare pentru acestea în fişa de lucru.
5. Discutaţi în ora următoare planurile de dezvoltare realizate.

77
Cum să caut eficient informaţii?

Sesiunea 1
1. Spuneţi elevilor că vor primi sarcina de a redacta un eseu de o pagină despre o temă de
interes pentru ei.
2. Alegeţi împreună cu elevii tema (de exemplu o compunere cu titlul „Cel mai frumos oraş
din lume", în care să descrie oraşul lor preferat, vizitat sau despre care au auzit doar).
3. Precizaţi că elevii vor avea de consultat mai multe surse de informare (cărţi, reviste,
Internet, televizor, etc) şi că vor avea sarcina de a completa pe parcursul procesului de
căutare a informaţiilor fişa de lucru.

Sesiunea 2

1. Cereţi elevilor să prezinte eseul realizat şi procesul de căutare a informaţiilor, pe baza fişei
de lucru.
2. Invitaţi elevii să evalueze măsura în care „tehnica celor 6 paşi" a fost utilă în căutarea
informaţiilor şi realizarea eseului.
3. Consemnaţi ideile vehiculate şi trageţi concluzii referitoare la utilitatea surselor de
informare şi a unei tehnici de căutare a informaţiilor.

Dilema prizonierului

1. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi prezentaţi în faţa clasei situaţia pe care trebuie să o rezolve.
2. Asiguraţi-vă că toţi au înţeles sarcina.
3. Cereţi elevilor să rezolve problema prezentată în mod individual şi să noteze opţiunea lor
pe fişa de lucru.
4. Rugaţi elevii să formeze perechi şi să îşi prezinte reciproc opţiunile şi argumentele utilizate.
Dacă apar modificări în opţiunea lor, în urma interacţiunii, permiteţi-le să modifice pe fişa
de lucru.
5. Invitaţi elevii să dea exemple de opţiuni şi argumentele care au stat la baza lor. încurajaţi-
i să dea exemple şi de modificări ale deciziei în urma discuţiei cu colegul şi să argumenteze.

78
Prelucrarea informaţiilor
Sesiunea 1
1. Iniţiaţi o discuţie privind rolul pe care îl are informaţia în viaţa unui om şi subliniaţi
importanţa prelucrării acesteia înaintea utilizării ei.
2. Identificaţi împreună cu elevii aspectele care influenţează prelucrarea informaţiei.
3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-5 persoane şi împărţiţi fişa de lucru. Cereţi elevilor să o
evalueze, în grup, prin prisma aspectelor menţionate în fişa de lucru şi să completeze
observaţiile lor în coloana "Ziar".
4. Citiţi elevilor o ştire prezentă într-un cotidian de interes naţional. Alocaţi 10 minute pentru
această activitate.
5. Solicitaţi grupelor să prezinte în faţa clasei rezultatul analizei efectuate şi discutaţi influenţa
diverselor aspecte menţionate în fişă asupra prelucrării informaţiei.
6. Daţi ca temă elevilor să urmărească modul în care este prezentată aceeaşi ştire la radio şi
televiziune şi să noteze în fişa de lucru observaţiile făcute.
Sesiunea 2
1. Comunicaţi elevilor că vor continua activitatea de analiză a unei informaţii.
2. Cereţi-le să reia gruparea din ora precedentă şi solicitaţi-le să discute pe marginea
observaţiilor notate în coloanele „Radio” şi „Televiziune” ale fişei de lucru.
3. Analizaţi comparativ împreună cu elevii cele trei tipuri de abordare a informaţiei (ziar,
radio, televiziune). Conduceţi discuţia pe baza întrebărilor sugerate la "Discuţii".
4. Formulaţi împreună cu elevii concluzii referitoare la rolul factorilor identificaţi în
prelucrarea informaţiei.
Strategii de căutare a informaţiilor
1. Identificaţi împreună cu elevii paşii care stau la baza unei strategii eficiente de căutare a
informaţiei şi activităţile aferente fiecărui pas Notaţi pe tablă paşii şi activităţile
identificate.
2. Comunicaţi elevilor că vor elabora o strategie de căutare a informaţiilor şi împărţiţi fişa de
lucru.
3. Împărţiţi elevii în grupe de 3 - 5 persoane şi daţi-le următoarea instrucţiune: " Imaginaţi-vă
următoarea situaţie: Oraşul nostru a găzduit un eveniment cultural foarte important. Un
scriitor cunoscut şi-a prezentat în faţa unui numeros public cea mai cunoscută carte. Clasei
voastre i-a revenit sarcina să redacteze un articol pe această temă pentru revista şcolii.
Articolul trebuie să conţină cât mai multe informaţii despre viaţa şi activitatea scriitorului.
Detaliaţi pe fişa de lucru activităţile pe care le întreprindeţi pentru a realiza sarcina primită."
4. Cereţi elevilor să prezinte activităţile pe care le-ar întreprinde şi discutaţi eficienţa lor.
79
Pe cine să credem?
Sesinea 1
1. Identificaţi împreună cu elevii 3 teme de discuţie asupra cărora ar dori să se informeze în
săptămâna care urmează (exemple: creşterea copiilor, alegerea carierei, redactarea unui
referat la biologie, etc).
2. Cereţi elevilor să enumere surse de informare posibile şi listaţi pe tablă 10 dintre sursele
accesibile elevilor.
3. Împărţiţi elevii în trei grupe aproximativ egale, în funcţie de tema de interes şi daţi-le ca
sarcină culegerea de informaţii despre această temă pentru ora următoare. Rugaţi elevii să
consulte cele 10 surse identificate împreună în clasă şi să noteze pe fişa de lucru informaţiile
obţinute.
Sesiunea 2
1. Reconstituiţi grupele de interes. Cereţi elevilor să discute în grup informaţiile culese şi să
evalueze sursele de informare în funcţie de credibilitatea acordată în legătură cu tema aleasă.
Sugeraţi-le să ierarhizeze sursele propuse sub aspectul acestui criteriu, acordând câte o notă de la
1 la 9, unde 1 înseamnă - sursă cu credibilitate scăzută, iar 9 - sursă foarte sigură.
2. Dezbateţi împreună cu elevii rezultatele obţinute şi discutaţi în ce măsură ierarhia surselor
diferă din punct de vedere al credibilităţii.
3…Analizaţi motivele pentru care credibilitatea surselor este dependentă de tipul de informaţie
căutată.

Cine ce ne spune?
Sesinea 1
1. Alegeţi împreună cu elevii un produs de larg consum cunoscut (de exemplu, Coca-Cola sau
Pepsi-Cola, produsele McDonalds, chipsurile, pasta de dinţi Colgate, etc).
2. Împărţiţi elevii din clasă în două grupuri. Rugaţi fiecare grup să caute cât mai multe
informaţii despre produsul ales: un grup va căuta informaţii în articole din reviste sau pe internet,
iar celălalt grup va culege informaţii urmărind conţinutul reclamelor din mass-media.
3. Cereţi elevilor din fiecare grup să noteze informaţiile astfel încât să poată prezenta
colegilor produsele în funcţie de acestea.

Sesiunea 2
1. Reconstituiţi grupele şi rugaţi elevii să discute şi să analizeze informaţiile culese.
2. Cereţi elevilor să prezinte în faţa clasei produsele pe baza informaţiilor obţinute din sursele
utilizate.
80
3. Dezbateţi cu întreaga clasă aceste prezentări şi evidenţiaţi asemănările şi deosebirile
dintre informaţiile furnizate de sursele de informare consultate.
4. Discutaţi credibilitatea surselor consultate şi mijloacele utilizate pentru informarea populaţiei.
Să organizăm informaţia
1. Împărţiţi clasa în grupe de 5 - 6 elevi şi daţi elevilor sarcina să elaboreze schiţa unui site
pentru oraşul în care locuiesc. Sugeraţi-le să apeleze la mai multe surse pentru căutarea şi
localizarea informaţiilor relevante despre oraşul respectiv, inclusiv la internet. Acordaţi 20 de
minute acestei etape.

2. Cereţi echipelor să prezinte schiţa site-ului şi să argumenteze structura aleasă.

3. Comparaţi împreună cu elevii organizarea informaţiilor în cadrul site-ului cu organizarea

informaţiilor în mintea umană. Discutaţi cu elevii utilitatea organizării informaţiilor.

4. Sugeraţi elevilor să completeze structura site-ului şi realizaţi o expoziţie cu structura site-urilor

rezultate.

Cum învăţ?
1. Cereţi elevilor să realizeze o listă cu tipuri de sarcini de învăţare pe care le au de realizat la
următoarele materii: limba română, matematică, geografie şi istorie, încurajaţi elevii să specifice
atât sarcinile comune acestor materii (exemplu: învăţarea unor definiţii şi clasificări), cât şi
sarcini specifice (exemplu, eseuri argumentative la limba română, eseuri descriptive la istorie, etc).

2. Confecţionaţi 4 bileţele pe care treceţi materiile mai sus menţionate.

3. Împărţiţi clasa în 4 grupe şi rugaţi reprezentanţii grupelor să extragă câte un bileţel. Daţi ca sarcină
elevilor să găsească sarcini specifice şi strategii de învăţare pentru materia menţionată pe bileţelul
extras.

4. Cereţi elevilor să noteze aceste informaţii în fişa de lucru. Acordaţi 10-15 minute pentru această
etapă.

5. Copiaţi pe tablă tabelul din fişa de lucru. Discutaţi cu elevii răspunsurile date, notând în tabel
strategiile identificate de ei. Completaţi lista şi cu alte metode sugerate de colegi. Explicaţi
elevilor metodele menţionate, în cazul în care nu le sunt cunoscute şi analizaţi modul în care se
realizează învăţarea la diferite materii.

6. Daţi-le ca sarcină să aplice câteva din metodele identificate la una dintre materii şi întrebaţi-i în
următoarea oră în ce măsură a fost eficientă metoda aplicată.

81
Portretul unei persoane creative
1. Cereţi elevilor să dea exemple de persoane creative şi să le descrie. Desprindeţi din ideile lor
caracteristici ale persoanelor creative si notaţi-le pe tablă. Identificaţi şi analizaţi câteva din
preferinţele, curiozităţile, atitudinile, abilităţile, interesele, valorile şi comportamentele persoanelor
creative.

2. Cereţi elevilor să transcrie caracteristicile identificate sub forma unor întrebări scurte, care
ar putea fi adresate persoanelor creative. Sintetizaţi aceste întrebări într-un mic chestionar. Puteţi
furniza exemple de întrebări care ar putea să facă parte din chestionar:
• Vă place să combinaţi lucrurile pentru a obţine ceva nou?
• Vă place să vă jucaţi cu cuvintele?
• Găsiţi cu uşurinţă asemănări sau deosebiri între lucruri?

Soluţii creative
1. Comunicaţi elevilor că vor avea sarcina de a găsi modalităţi de îmbunătăţire a unui produs (de
pildă un telefon celular). împărţiţi elevii în grupuri de 3 - 5 persoane şi cereţi-le să dea soluţii luând
în considerare următoarele întrebări:

• Ce s-ar putea adăuga?

• Ce s-ar putea elimina?
• Cum s-ar putea mări / micşora?
• Ce s-ar întâmpla dacă am extrage ceva şi am pune în loc altceva?
• Ce materiale pot fi înlocuite?
• Cu ce se poate asemăna?
• Unde s-ar putea ţine?
• Ce altă întrebuinţare l-am putea găsi?
• Cu ce am putea să-l combinăm pentru a obţine un produs nou?

2. Identificaţi împreună cu elevii categoriile de soluţii pe care le-au propus. Cereţi elevilor să
grupeze soluţiile în funcţie de aceste categorii. Exemplu:

• soluţii constructive
• soluţii estetice
• soluţii economice
• soluţii tehnice etc.

3. Analizaţi activitatea şi produsele obţinute pe baza sugestiilor prezentate la "Discuţii".

82
Cum îmi utilizez timpul?
Sesiunea 1
1. Discutaţi cu elevii în ce măsură reuşesc să se încadreze în timp sau au dificultăţi în realizarea
activităţilor cotidiene.
2. Propuneţi-le ca până la următoarea întâlnire să ţină o agendă în care să-şi noteze ce au făcut în
fiecare zi. Cereţi să noteze pentru fiecare activitate timpul alocat, inclusiv pentru odihnă, somn.
Atrageţi atenţia elevilor să nu omită activităţi, să redea în detaliu programul lor zilnic şi să treacă
în agendă timpul real consumat pentru fiecare.
3. Puteţi propune ca model de agendă fişa de lucru.
Sesiunea 2
1. Organizaţi o discuţie despre lucrurile pe care le-au observat elevii ţinând acest „jurnal".

2. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3 - 5 şi solicitaţi-le să analizeze modul de utilizare a timpului.

Sugeraţi elevilor să identifice aspecte pozitive şi negative în modul cum este organizat
programul.Cereţi-le să se gândească ce anume se poate îmbunătăţi.

3. Identificaţi împreună cu elevii câteva dificultăţi pe care le au în organizarea timpului şi cereţi

exemple de modalităţi de îmbunătăţire a organizării timpului.

4. Discutaţi aceste modalităţi şi aplicarea lor.

Programul meu săptămânal

1. Cereţi elevilor să spună în ce măsură îşi organizează timpul şi să descrie modalităţile de

organizare pe care le utilizează. Reţineţi şi accentuaţi idei precum: activităţi obligatorii, priorităţi,
timp liber, responsabilităţi etc.

2. Prezentaţi alcătuirea unui program săptămânal pe paşi şi discutaţi eficienţa unui astfel de plan.
Analizaţi modul în care ei ar putea să realizeze acest plan.

3. Cereţi elevilor, ca pornind de la paşii descrişi să-şi întocmească un program pentru săptămâna
următoare. Oferiţi ajutor elevilor în fiecare etapă a elaborării programului. Daţi ca temă de casă
continuarea planului şi analizaţi în ora următoare eficienţa acestei activităţi.

Înţeleg ce citesc?
1. Cereţi elevilor să parcurgă rapid textul pe care l-aţi pregătit. Daţi următoarea instrucţiune:
„Timp de 5 minute, treceţi în revistă capitolul X, şi încercaţi să vă formaţi o imagine de ansamblu
asupra lui (La ce se referă? Cum este structurat? Care sunt părţile principale şi cum se relaţionează
unele cu altele?)."
83
2. Cereţi elevilor să spună care sunt cunoştinţele pe care le au deja despre acest subiect şi care sunt
întrebările la care ar vrea să răspundă referitor la capitolul pe care îl vor parcurge. Listaţi aceste
întrebări pe tablă.

3. Sugeraţi elevilor să citească textul având în minte lucrurile pe care deja le ştiu şi întrebările
formulate. Daţi următoarea instrucţiune: „Citiţi întregul capitol cu atenţie. Vă rog să fiţi atenţi la
următoarele 3 lucruri: Care este ideea principală a capitolului? Care este ideea principală
a fiecărui paragraf? Sunt clare ideile prezentate?". Permiteţi elevilor să ia notiţo atunci când
doresc şi simt nevoia.

4. Cereţi elevilor clarificarea ideilor şi sumarizarea lor: „Revedeţi textul. Pentru a-l putea
înţelege şi reţine mai bine, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:

• Care dintre idei sunt utile şi care sunt mai puţin utile?
• Argumentele aduse sunt suficiente? Dacă nu de ce nu, şi care ar fi alternativele
• Mi-a răspuns capitolul la întrebările pe care le aveam?
• Care sunt asemănările şi care sunt deosebirile dintre aceste argumente şi alte idei privitoare
la subiectul textului?
• Care este implicaţia exemplelor date de autor?
• Pot găsi exemple concrete pentru ideile argumentate în text?
• Unde mai pot găsi informaţii privitoare la acest subiect?"

5. Discutaţi cu elevii despre experienţa de citire pe care au avut-o: în ce măsură se deosebeşte

de modul uzual de citire, dacă au reţinut mai multe informaţii, dacă îl consideră mai eficient etc.

6. Reluaţi etapele şi rugaţi elevii să le descrie pe fişa de lucru pentru a putea face apel la ele şi
în alte ocazii.

7. Încurajaţi elevii să folosească acest mod de lectură pentru a parcurge lecţiile pe care le au de
învăţat; se poate reveni asupra acestui subiect, discutându-se despre dificultăţile pe care elevii
le întâmpină în folosirea acestei modalităţi de lectură. Activitatea poate fi repetată de mai multe
ori.

84
Reprezentarea grafică a unui text

1. Alegeţi un text şi cereţi elevilor să-l parcurgă la începutul orei.

2. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3 - 5 şi distribuiţi planşe pe care fiecare grup va reprezenta
grafic conţinutul textului. Cereţi elevilor să reprezinte grafic caracterizarea personajului principal
(dacă e vorba e o povestire) sau argumentarea unei idei (dacă textul are un caracter mai abstract)
astfel:

• în centrul paginii într-un cerc se trece numele personajului (sau conceptul)

• în cercuri satelit, aşezate în jurul primului cerc se scriu diferite cuvinte care caracterizează
personajul sau ideea respectivă
• în final, se găsesc în text exemple (comportamente, păreri, atitudini) care ilustrează fiecare
caracteristică şi care se trec în cercuri satelit de ordinul II.

3. Comparaţi reprezentările obţinute de grupurile de elevi şi desprindeţi caracteristicile acestui tip

de reprezentare grafică. Discutaţi aplicaţiile posibile ale reprezentărilor grafice ale unui text.

Ce stil de învăţare am?

1. Cereţi elevilor să descrie aspecte ale stilului propriu de a învăţa. Spuneţi elevilor că activitatea
îi va ajuta să-şi descopere şi să-şi descrie mai bine propriul stil de învăţare.
2. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi cereţi să noteze un „X” în căsuţa corespunzătoan descrierii
stilului propriu de învăţare. După completarea fişei de lucru, cereţi elevilor: să calculeze scorurile
obţinute, astfel:
a) se încercuieşte, în fiecare domeniu, numărul întrebărilor la care răspunsul a fost "Da";
b) se calculează totalui înrebărilor încercuite în fiecare domeniu;
c) se identifică stilul de învăţare preferat, astfel:
Punctajul cel mai ridicat indică stilul de învăţare preferat
Punctajul cel mai scăzut indică stilul de învăţare cel mai puţin dezvoltat
Două punctaje ridicate sau foarte asemănătoare arată că ambele stiluri pot fi preferate
Trei scoruri identice înseamnă că pot integra toate cele trei modalităţi de învăţare,
lucrând la fel de bine cu oricare stil de învăţare
Scorurile de 10 sau mai mari indică faptul că stilul respectiv este frecvent utiliza I
Scorurile mai mici de 10 indică faptul că stilul respectiv nu este frecvent utilizat

85
Întrebări care corespund stilurilor de învăţare:
Vizual: 3, 4, 6, 7, 9, 13, 16, 20, 22, 32, 39, 43, 44, 48, 49, 51, 52, 54
Auditiv: 1, 2, 8, 10, 11, 12, 14, 24, 26, 28, 34, 35, 36, 40, 41, 45, 47, 50
Kinestezic: 5, 15, 17, 18, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 30, 31, 33, 37, 38, 42, 46, 53
1. Analizaţi împreună cu elevii rezultatele obţinute. Discutaţi în ce măsură stilul de învăţare
le influenţează performanţa şi importanţa cunoaşterii stilului propriu de învăţare.

Cum îmi valorific stilul de învăţare?

1. Împărţiţi elevilor fişa de lucru cu următoarea instrucţiune: "Listele primite conţin activităţi şi
strategii care pot fi utilizate pentru valorificarea stilului vostru de învăţare dominant. Bifaţi
strategiile pe care le uitilizaţi." Sugeraţi elevilor să compleze listele cu alte strategii utilizate de ei.

2. Grupaţi elevii în funcţie de stilul de învăţare dominant şi cereţi să discute asemănări şi deosebiri
în ceea ce priveşte utilizarea strategiilor în cadrul aceluiaşi stil de învăţare.

3. Rugaţi elevii să prezinte câteva din concluziile discuţiilor de grup. Sugeraţi elevilor să analizeze
eficienţa strategiilor şi să dea exemple de situaţii în care strategiile au fost eficiente sau ineficiente.
Identificaţi împreună cu elevii modalităţi de adaptare a stilului de învăţare la situaţii specifice de
învăţare.

4. Daţi ca temă elevilor să aleagă o strategie pe care nu a încercat-o, dar ar dori să o încerce şi să o
utilizeze în activitatea de învăţare în săptămânile următoare. Discutaţi în ora următoare rezultatele
obţinute.

De ce învăţ?

1. Identificaţi împreună cu elevii motive care îi determină să înveţe şi notaţi-le pe tablă.

Exemple:

• vreau să ştiu cât mai multe lucruri

• îmi doresc să fiu cel mai bun din clasă
• pentru a obţine numai note mari
• pentru a-i face fericiţi pe părinţi
• pentru a primi recompense (bani, dulciuri etc.)
• pentru a-i fi pe plac profesorului .

2. Explicaţi că motivaţia pentru învăţare este determinată de mai mulţi factori, nu doar de unul
singur, iar acţiunea lor este conjugată. Daţi exemplu de factori: sociali, contextuali şi personali

86
care determină motivaţia şi rugaţi elevii să se gândească şi ei la astfel de exemple. Eventual grupaţi
motivele listate pe tablă în funcţie de categoriile: social, contextual, personal.

3. Cereţi-le elevilor să evalueze importanţa pentru ei a motivelor notate pe tablă. Sugeraţi

elevilor să realizeze o ierarhie proprie a motivelor şi rugaţi-i să discute această ierarhie cu colegul
de bancă.

4. Analizaţi împreună cu elevii ierarhiile de motive. încurajaţi-i să împărtăşească cu colegii ideile

discutate în perechi

87
IV. PLANIFICAREA CARIEREI

Planificarea carierei la elevi reprezintă procesul prin care aceştia îşi conturează o direcţie de
carieră, îşi stabilesc scopuri în legătură cu propria carieră şi iniţiază acţiuni în vederea atingerii acestor
scopuri.
Este un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile
personale şi oferta educaţională şi ocupaţională aflate în permanentă dezvoltare

Abilităţi de planificarea carierei:

• Autocunoaştere – explorarea şi structurarea informaţiilor despre sine în vederea dezvoltării
conceptului de sine;
• Explorarea educaţională şi ocupaţională – colectarea informaţiilor despre oportunităţile
educaţionale şi ocupaţionale;
• Decizie de carieră – alegerea unei opţiuni din mulţimea variantelor disponibile la un moment dat;
• Marketing / Promovare personală – sistematizarea şi prezentarea informaţiilor despre abilităţile,
interesele şi experienţele educaţionale şi profesionale proprii în vederea atingerii scopurilor de
carieră.

1. AUTOCUNOAŞTEREA
Reprezintă primul pas în planificarea carierei şi constă în explorarea şi structurarea
informaţiilor despre propria persoană în vederea conturării concepţiei despre sine a persoanei.
Informaţiile despre sine sunt: interesele, valorile, aptitudinile şi personalitatea, acestea
reflectând cel mai bine expectanţele legate de carieră şi atitudinea pe care persoana o are faţă de sine
şi carieră în general.
Interesele
• Reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau
de activitate, factorii motivaţionali esenţiali în alegerea carierei, care determină gradul de
satisfacţie şi performanţă pe care le realizează persoana în activităţile pe care le desfăşoară.
• Sunt determinate de factori genetici (potenţialul aptitudinal), pe de o parte, şi oportunităţi de
învăţare (activităţile şi jocurile în care sunt angrenaţi copiii, mijloacele materiale şi
instrumentele pe care le au la dispoziţie), pe de altă parte,
Tipuri de interese (Holland):
Holland consideră că oamenii manifestă interese diferite pentru lucrul cu oameni sau obiecte
şi preferinţa pentru lucrul cu idei sau fapte în funcţie de tipul lor de personalitate.

88
• Interese realiste (R) – tendinţa de a se îndrepta spre activităţi care presupun manipularea
obiectelor, maşinilor, instrumentelor
• Interese investigative (I) – atracţie spre cercetare, investigare sub diverse forme şi în cele mai
diverse domenii (biologic, fizic, social, cultural)
• Interese artistice (A) – atracţie spre activităţile mai puţin structurate, care presupun o rezolvare
creativă şi oferă posibilitatea de auto-expresie (poezie, pictură, muzică, design);
• Interese sociale (S) – orientarea spre activităţi care necesită relaţionare interpersonală (preferinţa
pentru predare sau pentru a ajuta oamenii să-şi rezolve diverse probleme);
• Interese antreprenoriale (E) – preferinţa pentru activităţi care permit iniţiativă şi posibilitate de
coordonare a propriei activităţi sau a activităţii unui grup;
• Interese de tip convenţional (C) – preferinţa pentru activităţi care necesită manipularea
sistematică şi ordonată a unor date sau obiecte într-un cadru bune organizat şi definit;
Indicatori calitativi şi cantitativi ai intereselor

Indicatori calitativi Indicatori cantitativi

atenţie focalizată pe activitate frecvenţă crescută a activităţilor specifice

(concentrare în timpul realizării activităţii)
afectivitate pozitivă ce însoţeşte
realizarea activităţii (plăcerea de a realiza o
anumită activitate)
menţinerea unei tendinţe de apropiere
faţă de activitate (dorinţa de a se reîntoarce la
activitatea respectivă)
implicare în realizarea activităţii
(atitudine activă în realizarea activităţii)
domeniului de interes (realizarea activităţii chiar
şi în timpul liber)
persistenţă în timp a preferinţei pentru
anumite activităţi (manifestarea preferinţei pentru
cel puţin 6 luni în ultima perioadă de timp)
intensitatea de manifestare (nivelul minim
de stimulare necesar pentru declanşarea
activităţii)
persistenţa în activitate (cât timp continuă
să facă activitatea respectivă)

Valorile
• Reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în viaţă, în
relaţiile interpersonale şi în muncă.
• Exemple de valori: responsabilitate, iniţiativă, timpul liber, confortul, mediul familial, banii,
puterea, recunoaşterea

Valori legate de muncă

a) Valori generale – exemple:
mediul muncii relaţiile de muncă conţinutul muncii muncă în general
flexibilitate muncă în echipă provocare integritate
câștiguri mari amabilitate orientare spre detalii respect
ritm relexat autonomie creativitate apreciere
89
b) Valori intrinseci / extrinseci
• Valorile intrinseci – convingerile care motivează comportamentul persoanei, independent de o
recompensă externă. Ex.: autonomia, competenţa profesională;
• Valorile extrinseci – motivează comportamentul prin recompensele externe care pot fi obţinute în
urma realizării unei activităţi. Ex.: prestigiu, statut, avantaje financiare, securitate, relaţii de muncă
satisfăcătoare
c)Dezvoltarea valorilor legate de muncă
Se dezvoltă în cadrul experienţelor individuale din familie, şcoală, comunitate sau
loc de muncă.
• Factori parentali – prin verbalizarea valorilor personale şi îndrumarea copiilor spre acceptarea
acestora şi prin oferirea de modele de gândire şi comportament în relaţie cu activităţile de muncă
• Factori şcolari – prin cerinţele legate de performanţă, prin metodele de predare (încurajând
valorizarea colaborării sau competiţiei în realizarea sarcinilor şcolare) şi prin atitudinea
profesorilor (autoritară sau democratică) faţă de elevi
• Grupul de prieteni – format pe baza similarităţii de atitudini şi comportamente, influenţează de
exemplu, valoarea acordată performanţei şcolare şi angajării în activităţile şcolare de zi cu zi:
timpul acordat studiului, nivelul de performanţă aşteptat, implicarea la clasă
• Experienţele concrete de muncă – prin confruntarea directă cu sarcinile de muncă, tinerii îşi
testează propriile valori legate de diverse aspecte ale muncii şi îşi redefinesc sistemul propriu de
valori.

Relaţia dintre valori şi planificarea carierei

Valori Cerinţe faţă de mediile de activitate

Valorificarea Sarcini care permit exersarea abilităţilor şi deprinderilor

abilităţilor
Autorealizare Ocupaţii care conferă prestigiu

Independenţă Medii de muncă în care se lucrează individual

Securitate Medii de muncă ce garantează continuitatea

Avansare Medii de muncă în care există posibilitatea de a promova pe baza performanţelor

Colaborare Medii de muncă în care sunt apreciate interacţiunile sociale

Structură Medii de muncă în care strategiile de lucru sunt clar explicate şi sistematic organizate

Activitate Ocupaţii care conferă prestigiu

90
 Aptitudini şi deprinderi
• Aptitudinea – potenţialul unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă într-un anumit domeniu
• Abilitatea – cunoştinţe declarative şi procedurale deja dobândite, se dezvoltă prin învăţarea şi
exersarea aptitudinii
• Abilitatea transferabilă – deşi dobândită în cadrul unor activităţi specifice, poate fi utilizată şi în
realizarea altor sarcini şi activităţi
• Deprinderea – operarea eficientă cu cunoştinţele, se dezvoltă prin aplicarea în practică şi
automonitorizarea abilităţii

Relaţia dintre aptitudine şi carieră

• aceeaşi aptitudine poate fi implicată în mai multe activităţi. Acest fapt este important în alegerea
alternativelor ocupaţionale, pentru a nu se îngusta artificial sfera de ocupaţii luate în considerarea
în alegerea carierei
• performanţa într-o ocupaţie e dată nu de o aptitudine singulară, ci de un set de aptitudini
• aptitudinea se dezvoltă prin învăţare şi exersare
• între abilităţile percepute şi cele obiective nu există întotdeauna o suprapunere perfectă, ceea ce
poate conduce la luarea unor decizii de carieră nepotrivite
• calităţi pe care le evaluează angajatorii: cooperare, toleranţă, adaptare la schimbare, loialitate,
sinceritate, perspicacitate, diplomaţie, entuziasm în muncă, exprimare clară, responsabilitate
pentru munca realizată, respect faţă de colegi

Caracteristicile de personalitate
• Reprezintă modalităţi tipice de gândire, comportament, afectivitate şi relaţionare pe care le
manifestă o persoană
• Mediile de muncă acceptă o diversitate de tipuri de personalitate. Persoane cu caracteristici de
personalitate similare pot să obţină performanţe şi să fie mulţumite în ocupaţii diferite, aşa cum
persoane cu caracteristici diferite pot să prefere aceeaşi ocupaţie şi să obţină performanţe similare

Relaţia dintre caracteristicile de personalitate şi carieră

• Caracteristicile de personalitate sunt criterii importante în selectarea mediului de muncă şi
circumscrierea sarcinilor în cadrul unei ocupaţii, dar nu în alegerea profesiei.
• Comportamentul unei persoane, ca manifestare a caracteristicilor de personalitate, este dependent
de context.
• Caracteristicile de personalitate sunt doar unul din aspectele importante în deciziile de carieră, ce
trebuie coroborate cu informaţii despre celelalte aspecte personale, relevante pentru carieră.
91
Integrarea informaţiilor despre sine – identitatea vocaţională

Îmbină cunoştinţe legate de propriile interese, valori, abilităţi şi competenţe cu preferinţa pentru
un anumit tip de activităţi, stiluri de interacţiune şi medii de muncă.

2. EXPLORAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI OCUPAŢIONALĂ

• Comportamentul sistematic de colectare de informaţii referitoare la oportunităţile educaţionale şi
la ocupaţii
• Aceste informaţii vizează:
- natura muncii ce urmează a fi efectuată
- cerinţe educaţionale pentru a accede la un post
- perspective de angajare
- mediul muncii
- câştiguri

Surse de explorare

Surse formale Surse informale

• materiale tipărite: broşuri, pliante,
nomenclatoare, profile ocupaţionale,
monografii, reviste de specialitate
• sisteme computerizate de informare:
site-uri de internet,
• materiale audiovizuale: casete audio-
video, CD-uri, emisiuni radio şi TV
• -interviuri informaţionale – conversaţie
focalizată pe obţinerea de informaţii necesare
iniţiatorului pentru clarificarea opţiunilor sale
de carieră
• -experienţa directă: activităţi de voluntariat,
asistenţă la cursuri şi proiecte, observarea
persoanei în timpul realizării sarcinii, muncă
pe perioada vacanţei
• -reţeaua socială: persoane cunoscute (membri
ai familiei, vecini, profesori), de legătură
(prieteni, angajatori ai membrilor reţelei), de
contact (persoane din instituţii)

92
 Utilizarea surselor de explorare a traseelor educaţionale şi ocupaţionale

A. Explorarea ofertelor educaţionale şi de formare continuă

- Oferta educaţională cuprinde descrieri ale modalităţilor de organizare a sistemului de
învăţământ şi componentelor acestuia (şcoli generale, licee, facultăţi), cu toate facilităţile oferite:
specializări, cursuri, şcoli de vară, burse, formare continuă.
- Formarea continuă reprezintă una din cerinţele actuale ale pieţii muncii, contribuind la:
stabilizarea locurilor de muncă existente, actualizarea competenţelor profesionale, promovarea unor
noi posturi de muncă şi profesii, dezvoltarea economică şi ocuparea forţei de muncă.
Modalităţi de explorare a ofertelor educaţionale
- consultarea materialelor elaborate de MEC, Inspectoratele Şcolare Judeţene,
Instituţii educaţionale de stat şi private;
- participarea la cursuri sau activităţi realizate în cadrul instituţiilor respective;
- discuţii cu elevi, studenţi, profesori din cadrul instituţiei.
Informaţii pe care elevii le solicită despre instituţiile educaţionale
- profiluri oferite şi diversitatea materiilor, certificarea studiilor
- facilităţi oferite (bibliotecă, sală de sport, laboratoare, asistenţă medicală şi psihologică)
- resurse materiale (calculatoare, aparatură audio-video, internet, materiale didactice)
- calitatea predării şi a relaţiei profesor-elev
- standardele de performanţă şi cerinţele de învăţare, organizarea orarului
- numărul claselor şi al elevilor în clasă
- securitatea în şcoală, accesul la mijloace de transport
B. Explorarea ocupaţiilor şi profesiilor
- profesia – specialitatea (calificarea pe care o persoană o dobândeşte prin studiu
- ocupaţia – activitatea pe care o desfăşoară efectiv o persoană, într-o unitate economico-
socială şi care reprezintă pentru aceasta sursa de existenţă

Modalităţi de explorare a unei ocupaţii sau profesii

- informarea generală asupra ocupaţiilor prin consultarea clasificărilor ocupaţionale,
monografii profesionale, profile ocupaţionale
- iniţierea unui interviu informaţional
- voluntariat sau muncă pe perioada vacanţei în domeniul de interes
Informaţii de interes despre ocupaţii şi profesii: cerinţele educaţionale pe care le impun,
competenţele cerute, sarcinile şi atribuţiile specifice, natura şi mediul muncii, programul de lucru,
salarizarea, statutul oferit, stilul de viaţă permis, posibilităţi de promovare, cererea actuală pe piaţa
93
muncii, relaţia cu alte profesii şi ocupaţii, deprinderile pe care le dezvoltă, aspecte legate de etica
profesională

C. Explorarea pieţei muncii

Piaţa muncii – configuraţia specifică a cererii şi ofertei de locuri de muncă existente la un
moment dat. Se află într-o dinamică permanentă.

Modalităţi de explorare a pieţei muncii în vederea identificării unui loc de muncă:

- apelarea la o agenţie de plasare a forţei de muncă care oferă servicii de mediere a muncii:
oferă informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea,
afişarea şi organizarea de burse a locurilor de muncă sau prin mediere electronică
- consultarea reţelei sociale
- identificarea şi consultarea cu regularitate a anunţurilor cu oferte de locuri de muncă
- publicarea unui anunţ într-o publicaţie specializată
- participarea la târgurile de locuri de muncă organizate periodic de agenţiile de ocupare a forţei
de muncă
- iniţierea unor interviuri informaţionale
- consultarea site-urilor electronice specializate

D. Explorarea aspectelor juridice legate de muncă

- legislaţia muncii – actele normative ce reglementează relaţiile sociale ce apar în legătură cu
folosirea dreptului de muncă, condiţiile muncii, angajării şi salarizării, drepturile şi obligaţiile
angajaţilor şi ale angajatorilor.
- contractul individual de muncă – actul ce reglementează raporturile de muncă dintre angajat
şi angajatori.

Modalităţi de explorare a legislaţiei muncii

- consultarea documentelor legislative
- iniţierea interviurilor informaţionale care să aibă ca obiect obţinerea de informaţii legate de
aspecte legislative ale muncii

94
 3. DECIZIA DE CARIERĂ

Reprezintă procesul care duce la selecţia unei alternative de carieră din mulţimea de variante
disponibile la un moment dat.
a).Conţinutul deciziei de carieră
- Problema efectivă care necesită luarea unei decizii.
- Exemple de probleme de carieră: alegerea şcolii şi a profilului de studiu, alegerea unei
profesii, alegerea unui alt traseu educaţional, alegerea unor modalităţi de formare a competenţelor
profesionale
b).Procesul decizional
Etape:
- Definirea deciziei şi identificarea alternativelor
- Explorarea şi evaluarea alternativelor existente pe baza unor criterii: suprapunerea peste
caracteristicile personale, concordanţa cu aşteptările persoanei, susţinerea de care ar beneficia din
partea persoanelor semnificative, costurile şi beneficiile implicate de alegerea variantei respective.
- Planul de carieră – “harta” care ghidează persoana spre succes în implementarea deciziei. Se
referă la modul în care se vor dobândi cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru practicarea
domeniului ales, se vor explora ofertele educaţionale sau ocupaţiile, se va face promovarea personală.
Acesta cuprinde: scopul, obiectivele şi strategiile care se vor utiliza pentru atingerea obiectivelor.
- Implementarea deciziei
-Reevaluarea deciziei

Stiluri decizionale

Stilul decizional Caracteristici Exemplu

Stilul raţional Utilizează o abordare logică şi organizată “Am luat decizia după ce am cântărit
în luarea deciziilor, elaborează planuri bine toate alternativele”
minuţioase pentru punerea în practică a
deciziei luate
Stilul dependent Se bazează pe sfaturile, sprijinul şi “Ceilalţi ştiu cel mai bine ce e potrivit
îndrumarea din partea altora în luarea pentru mine”
deciziilor, consideră că ajutorul celor
apropiaţi este indispensabil atunci când
cântăresc şi aleg alternativele

95
Stilul decizional Caracteristici Exemplu

Stilul evitativ Amână şi / sau evită luarea unei decizii “Acum nu e momentul potrivit să iau
această decizie”
Stilul intuitiv Se concentrează pe intuiţii şi impresii în “Am făcut aşa pentru că am simţit eu că
luarea unei decizii, nu caută dovezi e mai bine”
pentru argumentarea ei
Stilul spontan Iau decizii sub impulsul momentului, “Am luat decizia rapid şi fără să mă
rapid şi fără prea multe deliberări gândesc prea mult”

c). Contextul deciziei de carieră

Factori interni Factori externi

-Condiţiile şi caracteristicile interne ale persoanei -Totalitatea evenimentelor şi influenţelor care
care îi influenţează alegerea traseului educaţional acţionează din exterior asupra alegerii carierei
şi ocupaţional -Părinţii – prin oferirea unor modele pozitive de
-Cunoştinţele despre sine – rezultat al procesului comportament legate de alegerea şi dezvoltarea
de autocunoaştere carierei, disponibilitatea de a acorda suport,
-Cunoştinţele despre alternativele educaţionale şi oferirea de feedback, acordarea autonomiei în
ocupaţionale – rezultat al comportamentului alegerea carierei
explorator manifestat de elevi în vederea obţinerii -Modelele de carieră – persoane semnificative din
informaţiilor despre alternativele educaţionale şi anturajul copiilor, din mediul familial sau
profesiile de interes. promovate prin intermediul mass-media care
-Cunoştinţe ce pot constitui bariere în alegerea oferă suport informaţional şi psihologic, orientare
carierei: miturile – credinţe eronate despre carieră, şi modelarea comportamentului decizional
procesul de alegere a carierei şi strategiile care -Grupul de prieteni – prin expunerea
asigură succesul în lumea muncii; stereotipurile adolescentului la valorile grupului
ocupaţionale – atitudini preconcepute despre o -Structura oportunităţilor – posibilităţile materiale
ocupaţie, potrivirea cuiva cu ocupaţia respectivă şi financiare, resursele informaţionale şi de
-Abilităţile decizionale – strategii şi proceduri de formare existente, situaţiile şi activităţile de
acţiune implicate în rezolvarea problemelor de învăţare care constituie mediul de creştere şi
carieră şi în selectarea alternativei optime dezvoltare al copiilor

96
4. MARKETING SAU PROMOVARE PERSONALĂ
Promovarea personală – cuprinde modalităţile prin care o persoană îşi sistematizează şi
prezintă informaţiile despre abilităţile, interesele, experienţele educaţionale şi profesionale proprii, în
vederea atingerii unor scopuri de carieră.
a. Componenta instrumentală: tehnicile şi instrumentele utilizate pentru atingerea
obiectivelor de carieră
Curriculum Vitae – o prezentare detaliată şi structurală a experienţei educaţionale şi
profesionale a persoanei, precum şi a competenţelor, deprinderilor şi calificărilor dobândite
Scrisoarea de intenţie – un instrument de promovare personală în care candidatul îşi
argumentează interesul şi îşi justifică candidatura pentru un post/funcţie, personalizat pentru fiecare
post în parte.
Cartea de vizită – o formă succintă de prezentare grafică a informaţiilor şi datelor de contact
ale unei persoane. Reflectă statutul social şi nivelul de dezvoltare profesională al unei persoane şi
facilitează contactul şi întreţinerea relaţiilor sociale şi profesionale cu alte persoane, oferind
informaţiile relevante.
Portofoliul personal – cele mai relevante produse ale activităţii unei persoane în raport cu un
anumit scop
Mapa de angajare – cuprinde toate documentele pe care un candidat le prezintă
angajatorului, în vederea susţinerii concursului pentru un post
b. Componenta atitudinală: comportamentele şi atitudinile pe care le manifestă o
persoană în cadrul relaţiilor interpersonale în vederea promovării personale
Comunicarea asertivă – exprimarea convingerilor şi emoţiilor personale într-o manieră
directă şi deschisă, fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi. Este cea mai eficientă modalitate de
prezentare a caracteristicilor personale şi de susţinere a valorilor şi principiilor personale
Dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor în cadrul reţelei sociale – ansamblul relaţiilor sociale
şi profesionale care pot facilita obţinerea unor informaţii legate de oportunităţile de dezvoltare a
carierei
Pregătirea pentru interviul de angajare presupune:
• Clarificarea informaţiilor despre sine şi a aşteptărilor faţă de postul vizat
• Colectarea informaţiilor despre organizaţie şi postul avut în vedere
• Elaborarea sau actualizarea instrumentelor de promovare personală
• Pregătirea pentru interviu ce vizează: pregătirea motivaţională şi controlul emoţiilor, anticiparea unor
posibile întrebări şi pregătirea unor răspunsuri asertive, optimizarea comunicării non-verbale în
situaţia de interviu

97
COMPETENŢE GENERALE

Construirea planului de carieră pentru tranziţia la piaţa muncii

VALORI ŞI ATITUDINI

• Motivaţie şi flexibilitate în elaborarea traseului educaţional şi profesional

• Responsabilitate şi ambiţie pentru decizii şi acţiuni privind cariera
• Interes pentru învăţare permanentă într-o lume în schimbare

98
 clasa clasa clasa clasa
Competenţe specifice Teme / Conţinuturi a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
1.Analizarea conceptului de Planificarea şi dezvoltarea carierei
carieră şi a factorilor care -Cariera: definire (accepţiune tradiţională şi X
influenţează dezvoltarea acesteia modernă), factorii care influenţează
2.Identificarea caracteristicilor alegerea carierei X
pieţei muncii -Explorarea site-ului www.go.ise.ro
Piaţa muncii X
-Caracteristici şi tendinţe ale pieţei muncii
la nivel local, naţional, european: indicatori
statistici. Meserii uzate moral şi meserii
actuale. Munca la negru, economia
informală, munca în străinătate, angajarea
cu carte de muncă – beneficii şi consecinţe
3.Demonstrarea abilităţilor de Planificarea şi dezvoltarea carierei X
elaborare a planului de carieră de -Explorarea site-ului www.go.ise.ro
scurtă şi de lungă durată -Planul de carieră după finalizarea X
4.Demonstrarea abilităţilor de învăţământului obligatoriu: obiective,
elaborare a documentelor de resurse, obstacole, acţiuni
marketing personal -Ciclul superior al liceului: avantajele / X
5.Analizarea responsabilităţilor dezavantajele continuării studiilor,
personale cu privire la inserţia posibilităţi de admitere, finalizare X
profesională. Piaţa muncii
Pregătirea pentru angajare: portofoliul
personal, aspecte juridice ale muncii: Codul X
Muncii - atribuţii şi responsabilităţi ale
angajatorului şi salariatului X
Marketing personal
CV, scrisoarea de intenţie, interviul de
angajare – cerinţe formale, standarde
europene
Documente EUROPASS: CV european,
paşaportul lingvistic, suplimentul la
diplomă, certificatul de calificare,
EUROPASS mobilitate - conţinut,
caracteristici, utilitate, modalităţi de
obţinere şi completare
6.Analizarea consecinţelor Planificarea şi dezvoltarea carierei X
(avantaje, dezavantaje) privind Explorarea site-ului www.go.ise.ro
continuarea traseului educaţional Continuarea traseului educaţional sau
sau inserţia profesională inserţia profesională: consecinţe, avantaje, X
7.Aplicarea conceptelor şi limite. Resurse pentru îndeplinirea
proceselor specifice pieţei muncii obiectivelor propuse X
în conturarea planului de carieră Planul pentru carieră după finalizarea
primului an al ciclului superior al liceului: X
actualizare
Piaţa muncii X
Dinamica pieţei muncii: cererea şi oferta de
muncă. Selecţia şi recrutarea forţei de
muncă

99

Competenţe specifice
8.Evaluarea pregătirii personale
pentru inserţie profesională sau
pentru continuarea traseului
academic
9.Aplicarea abilităţilor de
utilizare a documentelor de
marketing personal în vederea
continuării studiului sau inserţiei
pe piaţa muncii europene.
10.Proiectarea unei strategii
eficiente de tranziţie de la
sistemul preuniversitar la cel
universitar sau la piaţa muncii în
condiţiile integrării europene şi
globalizării
clasa clasa clasa clasa
Teme / Conţinuturi a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
Şomaj şi protecţie socială. Formare şi
reconversie profesională în condiţiile
pierderii locului de muncă
Planificarea şi dezvoltarea carierei X
- Explorarea site-ului www.go.ise.ro
Portofoliul personal şi planul pentru carieră
după finalizarea ciclului superior al liceului: X
completare, detaliere. Integrarea şi
armonizarea priorităţilor şi obiectivelor
(educaţionale, profesionale, familiale) în X
vederea obţinerii succesului
- Sistemul de învăţământ post-obligatoriu:
şcoli postliceale, învăţământ universitar de X
scurtă / lungă durată, educaţia adulţilor.
- Tipuri de instituţii, specificul educaţiei,
niveluri, condiţii de acces, finalizare,
echivalarea diplomelor la nivel european
Piaţa muncii X
- Integrarea europeană şi globalizarea –
efectele asupra mobilităţii forţei de muncă,
cererii şi ofertei pe piaţa muncii
Marketing personal
- CV, scrisoare de intenţie, participarea la
interviu, documente Europass: standarde
europene, condiţii elaborare pentru diferite
situaţii educaţionale sau de muncă,
necesitate şi importanţă în context european
100
Exemple de activităţi de învăţare:

„Interviul de angajare” – este invitat un angajator local pentru a vorbi elevilor despre
cerinţele unei organizaţii atunci când angajează tineri şi va realiza simulări de interviu cu elevii. Se
va realiza un brainstorming legat de prezentarea la interviul de angajare. Invitatul poate oferi exemple
din practica sa, va vorbi despre elementele asupra cărora este atent atunci când intervievează un tânăr
în vederea angajării pe un post. Se alege un voluntar care va juca rolul unui candidat pentru un interviu
de angajare. Angajatorul descrie succint postul pentru care se desfăşoară interviul. Acest exerciţiu
oferă elevilor oportunitatea de a învăţa cât mai multe lucruri despre procedura de intervievare.
„Trasee de carieră” – se identifică împreună cu elevii traseele de carieră pe care le pot urma
după terminarea a 10 clase/12 clase. Elevii trebuie să se gândească ce ar trebui să ştie despre fiecare
din alternativele găsite şi să formuleze întrebări la care ar dori să li se răspundă. Ei pot fi împărţiţi pe
grupe astfel încât fiecare grupă să adune informaţii legate de una din alternative, după care vor
prezenta principalele caracteristici ale alternativei analizate. Se analizează împreună cu elevii
informaţiile prezentate de reprezentanţii grupelor şi rolul surselor de informare în explorarea
alternativelor de carieră. Se cere elevilor să se gândească care din alternativele investigate răspunde
cel mai bine aşteptărilor sale, iar decizia să fie luată în funcţie de aceasta.
„Hexagonul intereselor” – se va discuta despre interese personale şi identificarea ocupaţiilor
care corespund acestora. Acest lucru îi va ajuta să conştientizeze cât de potriviţi sunt pentru domeniul
de activitate pe care doresc să-l aleagă. Timp de 10 minute vor citi ocupaţiile aferente fiecărei
categorii de interese, aşa cum apar în hexagon şi să aleagă acel grup de profesii pe care îl preferă. Li
se cere să noteze pe fişă în primul spaţiu liber, denumirea grupului ales. Elevii vor alege al doilea
grup care corespunde intereselor lor. Procesul se repetă şi pentru a treia opţiune. În 5 minute elevii
vor investiga ocupaţiile aferente grupului alese de ei şi să selecteze două sau trei ocupaţii pe care ar
dori să le exploreze.
Balonul viitorului – Fiecare elev primește un număr de 7 cartonașe. Pe acestea, ei vor nota
dorințele referitoare la cariera visată (posibile profesii, trepte în evoluție, alternative etc.). Cartonașele
vor reprezenta săculețe cu lest, care vor fi atașate unui balon zburător desenat pe tablă. Pe măsură ce
balonul pierde din înălțime, elevii vor trebui să renunțe pe rând la câte un săculeț. Treptat, vor păstra
unul singur, care corespunde celei mai importante dintre dorințele lor privind viitorul profesional.
Călătorie prin viața mea – Este un joc recomandat a fi pregătit într-o oră anterioară, Se
comunică elevilor să decupeze diferite imagini, figurine și desene din reviste. Pentru oră, va fi nevoie
de foi A2 sau A3 și lipici. Figurinele decupate vor fi lipite pe un traseu care fixează momente-cheie
din viața elevilor: trecutul, prezentul și viitorul. Elevii vor prezenta astfel în fața clasei planșa cu
traseul vieții lor.
101
 Tipologia Holland
1. Distribuiţi elevilor fişa „Hexagonul intereselor” şi comunicaţi-le că în această oră veţi
discuta despre interese personale şi identificarea ocupaţiilor care corespund acestora. Precizaţi că
identificarea intereselor personale îi poate ajuta să conştientizeze cât de potriviţi sunt pentru
domeniile de activitate pe care doresc să le aleagă*.
2. Solicitaţi elevilor să citească timp de 10 min. ocupaţiile aferente fiecărei categorii de
interese, aşa cum apar ele în hexagon şi să aleagă acel grup de profesii pe care îl preferă. Cereţi-le
apoi să noteze pe fişa primită, în primul spaţiu liber, denumirea grupului ales.
3. Cereţi elevilor să aleagă un al doilea grup care corespunde intereselor lor. Pe fişa intereselor,
elevii vor nota a doua categorie de interese (în al doilea spaţiu liber). Procesul se repetă pentru a treia
opţiune: alegerea unui al treilea grup şi notarea denumirii acestuia în spaţiul liber.
4. Alocaţi un timp de 7 min pentru ca elevii să investigheze ocupaţiile aferente grupurilor alese
de ei şi să selecteze două sau trei ocupaţii pe care ar dori să le exploreze.
5. Cereţi-le elevilor să găsească câteva modalităţi prin care pot obţine mai multe informaţii
despre ocupaţiile selectate.
*Când persoanele iau decizii legate de şcoala pe care vor să o urmeze sau profesia pe care vor
să o practice, ele urmăresc ca acestea să corespundă intereselor proprii, să existe o suprapunere cât
mai mare între preferinţele persoanei şi activităţile specifice mediului şcolar sau profesional. Cu cât
gradul de suprapunere este mai mare cu atât există şanse mai mari ca persoana să fie mulţumită şi
motivată pentru activitate şi să obţină performanţe la nivelul capacităţilor sale. Congruenţa dintre
interesele persoanei şi şcoala/profesia leasă determină:
- satisfacţia academică/profesională;
- stabilitate în alegerea făcută şi capacitate mai bună de adaptare la modificările interne ale
mediului;
- performanţă academică/profesională;
- nivel scăzut de stres academic/ocupaţional.
Identificarea alternativelor este un pas important deoarece permite:
- generarea alternativelor educaţionale şi profesionale;
- selectarea alternativelor educaţionale şi ocupaţionale optime;
- cauzelor insatisfacţiei academice sau profesionale.

102
Fşa de lucru - Hexagonul intereselor

1. În primul rând, mi-ar plăcea să fac parte din grupul.

2. În al doilea rând, mi-ar plăcea să fac parte din grupul.
3. În al treilea rând, mi-ar plăcea să fac parte din grupul.

Trei ocupaţii despre care aş vrea să obţin mai multe informaţii:

1. ………………………………………………………………
2. ………………………………………………………………
3. ……………………………………………………………...

Aptitudini, abilităţi, deprinderi

1. Cereţi elevilor să dea exemple de aptitudini.

2. Încercaţi să identificaţi împreună cu elevii diferenţa dintre aptitudini, abilităţi, deprinderi*. Oferiţi
exemple.

103
3. Împărțiți clasa în grupe de câte 3-5 elevi şi cereţi-le să completeze în grup fişa de lucru.Distribuiţi
fiecărui grup o aptitudine dintre următoarele. Aptitudini muzicale, matematice, fizice, sociale, artistice.
Alocaţi aproximativ 15 min pentru acest segment al activităţii.
4. După completarea fişei de lucru, integraţi informaţiile identificate de fiecare grup şi centralizaţi-le
pe tablă sub forma unui tabel.
5. Discutaţi relaţia aptitudini – abilităţi – deprinderi. Cereţi elevilor să ofere exemple de activităţi care
pot valorifica o aptitudine ( o transformă în abilitate şi în deprindere), pornind de la aptitudinile
abordate în cadrul grupurilor de lucru.

*Aptitudinea reprezintă potenţialul unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă într-un

anumit domeniu.
Pentru ca aptitudinea să se manifeste în performanţă, ea se dezvoltă prin învăţare şi exersare. Astfel,
pe baza aptitudinii elevul dobândeşte mai întâi abilităţi. Prin aplicare în practică şi exersare, abilităţile
devin deprinderi.
Exemplu:
Aptitudine Abilităţi Deprinderi
Aptitudine verbală Înţelegerea mesajelor scrise Citit
Comunicare Scris
Redactare de texte
Formulare de mesaje

Pentru a obţine performanţe superioare într-o activitate este la fel de important ca elevul să
demonstreze:
- capacitate pentru a acumula cunoştinţe şi a opera cu ele (aptitudine);
- cunoştinţe deja dobândite (abilitate);
- operare eficientă cu cunoştinţele deprindere).

Fişa de lucru - Aptitudini, abilităţi, deprinderi

Aptitudine Abilităţi Deprindere

104
Abilităţile mele transferabile
1. Discutaţi cu elevii conceptul de abilităţi transferabile*, făcând precizarea că acestea sunt
abilităţi care asigură succesul în mai multe domenii de activitate şi pot fi transferate dintr-un domeniu
în altul. Identificaţi împreună cu elevii abilităţi şi deprinderi transferabile
2. Împărţiţi fişele de lucru şi cereţi elevilor să identifice din tabelul nr. 1 (prezentat mai jos)
abilităţile transferabile care li se potrivesc . Acestea vor fi ierarhizate într-un „Top 5” al abilităţilor
transferabile pe care le consideră a fi cele mai importante pentru ei.
3. Solicitaţi elevii să găsească cel puţin o activitate sau o situaţie în care aceste abilităţi au fost
formate şi dezvoltate: activităţi şcolare, culturale, sportive, hobby-uri, etc.
4. Cereţi elevilor să câteva tipuri de activităţi în cadrul cărora ar putea să-şi dezvolte în viitor
abilităţile transferabile identificate.
* Abilităţile transferabile sunt abilităţile care, deşi dobândite în cadrul unor activităţi specifice (o
sarcină şcolară, un anumit proiect, joc sau sport) pot fi utilizate şi în realizarea altor sarcini şi activităţi.
Deprinderile şi abilităţile au grade diferite de transferabilitate:
- unele pot fi transferate la un număr restrâns de activităţi (de exemplu, măsurarea greutăţii,
interpretare la un instrument muzical, etc.);
- altele au un grad mai mare de transferabilitate şi se aplică în domenii multiple de activitate
(de exemplu, scrisul, cititul, utilizarea tehnologiei informatice, etc.).

Dintre abilităţile şi deprinderile generale care sunt în prezent apreciate şi valorizate de

angajatori fac parte cele prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 1 Deprinderi şi abilităţi transferabile

Categoria de abilităţi
1.Abilităţi de comunicare – exprimarea,
transmiterea şi interpretarea cunoştinţelor şi
ideilor
2.Abilităţi interpersonale – interacţiune
optimă cu oamenii, influenţare, înţelegerea
nevoilor celorlalţi
Exemple
Facilitarea discuţiilor, furnizarea feedback-ului,
perceperea mesajelor nonverbale, intervievare,
exprimare adecvată, negociere, sumarizare,
redactare, realizare de prezentări, vorbire în
public, formulare de întrebări, abilităţi
conversaţionale
Abilităţi de ascultare, sensibilitate la nevoile
celorlalţi, empatie, acordarea suportului,
încrederea acordată celorlalţi, cooperare,
consiliere, persuasiune, rezolvarea conflictelor,
munca în echipă

105
 Categoria de abilităţi Exemple
3.Abilităţi de planificare şi rezolvare de Identificare problemelor, elaborare de strategii,
probleme – proiectare în viitor, abilitatea de a anticiparea consecinţelor, analiza alternativelor,
identifica nevoile şi problemele şi de a genera fixarea scopurilor, definirea nevoilor,
soluţii la acestea perseverenţă, monitorizarea demersurilor,
dezvoltarea strategiilor de evaluare, abilităţi
decizionale şi de organizare a
timpului
4. Abilităţi de utilizare a tehnologiei Procesarea informaţiei în diverse programe
informatice – utilizarea sistemelor informatice informatice, utilizarea pachetelor statistice, a
ca suport de lucru în diverse tipuri de sarcini internetului, a sistemelor de operare specifice
anumitor sarcini
5. Abilităţi de investigare şi manipulare de Identificarea resurselor, colectarea informaţiilor şi
date – explorarea surselor de informaţii şi extragerea informaţiilor relevante, gândire critică,
utilizarea eficientă a informaţiilor formulare de ipoteze, sintetizarea informaţiilor,
organizare, clasificare, sumarizare de informaţii
6. Abilităţi fizice – utilizarea corpului şi Repararea echipamentelor, manipularea concretă a
instrumentelor pentru a rezolva diverse sarcini instrumentelor şi aparatelor de lucru, coordonare
motorie, capacitate de efort fizic

Fişa de lucru - Abilităţile mele transferabile

Topul abilităţilor Activităţi prin care le-am Activităţi prin care vreau
transferabile dezvoltat să le dezvolt în continuare
1.
2.
3.
4.
5.

106
Profilul realizărilor mele

1. Încurajaţi elevii să se gândească la experienţele şcolare şi extraşcolare de lungă durată

– dacă au lucrat undeva, dacă au activat ca voluntari, dacă au practicat un anumit sport, dacă îşi ajută
părinţii în realizarea unor activităţi specifice, dacă fac parte dintr-o organizaţie.
2. Solicitaţi-i să ofere răspunsuri în scris la următoarele întrebări în legătură cu
experienţele identificate.
a. Ce am învăţat din acea experienţă?
b. Ce cred eu că am dobândit prin acele activităţi? Lăsaţi elevii 10 min. să completeze fişa de lucru.
3. Analizaţi relaţia dintre practicarea unei activităţi pe termen lung a unei activităţi şi formarea
unor abilităţi specifice tipului de activitate desfăşurată (exemplu. Prin practicarea baschetului se dezvoltă
abilităţi de lucru în echipă, prin activităţi de voluntariat se dezvoltă abilităţi de interacţiune socială)

Fişa de lucru - Profilul realizărilor mele

Activitatea Ce am învăţat din această Ce cred eu că am dobândit

activitate? din această activitate?

Stereotipurile de gen legate de carieră

1. Împărţiţi clasa în 4 grupe şi cereţi elevilor să dea 5 exemple de:
Grup 1: lucruri/activităţi pe care o fată nu le poate face;
Grup 2: lucruri/activităţi pe care numai o fată le poate face;
Grup 3: lucruri/activităţi pe care un băiat nu le poate face;
Grup 4: lucruri/activităţi pe care numai un băiat le poate face.
Fiecare grup să-şi desemneze un reprezentat pentru prezentarea ideilor.
2. Introduceţi termenul de stereotipuri* şi discutaţi semnificaţia sa şi consecinţele acestui fenomen
asupra relaţiilor interumane, asupra carierei, a calităţii vieţi, etc. Încercaţi să identificaţi împreună modalităţi
prin care aceste stereotipuri pot fi modificate.
3. Cereţi elevilor să dea exemple de cariere nontradiţionale, respectiv fete care au succes în activităţi
specific masculine şi băieţi care au succes în activităţi considerate tipic feminine.
*Stereotipuri ocupaţionale sunt atitudini preconcepute despre: o anumită ocupaţie, persoanele
care prestează acea ocupaţie sau potrivirea cuiva cu ocupaţia respectivă. Ele limitează procesul de
explorare ocupaţională şi îngrădesc interesele adolescenţilor pentru anumite domenii de activitate.
107
Formarea stereotipurilor ocupaţionale începe foarte timpuriu. Primele stereotipuri ocupaţionale sunt
cele legate de gen. Începând cu perioada preşcolară copiii asociază anumite ocupaţii cu un gen sau
altul şi astfel selectează ocupaţiile „permise” fiecărui sex.
Exemple de stereotipuri:
- stereotipuri de gen: „femeile sunt potrivite pentru domeniile umaniste şi bărbaţii pentru cele
tehnice”;
- stereotipuri despre şcolile şi profesiile pe care elevii le au în vedere: „şcoala aceea este pentru
copii de bani gata”, „profesia de medic îţi aduce mulţi bani”.

Drepturi şi obligaţii la locul de muncă

1. Prezentaţi elevilor informaţii despre Raporturile de muncă*.
2. Cereţi elevilor să explice cu cuvintele lor noţiunile de salariat, angajator, contract de muncă.
Solicitaţi-le să treacă în fişa de lucru câteva din drepturile şi obligaţiile salariatului şi angajatorului.
3. Cereţi elevilor să explice în ce măsură cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor şi
angajaţilor poate fi utilă în negocierea unui contract de muncă.
*Munca poate fi analizată şi interpretată sub două aspecte:
- ca sursă de venit – venitul salarial, exprimat în bani, reflectă calitatea şi cantitate muncii
prestate şi este influenţat de factori care pot depinde de angajator (locul de muncă oferit, norma,
programul, condiţiile de muncă) sau de persoana angajată (nivelul calificării profesionale,
complexitatea activităţii desfăşurate, capacitatea de a îndeplini sarcinile de serviciu).
- ca raport de muncă stabilit între angajat şi angajator
Angajat (salariat) este persoana care se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui
angajator în schimbul unei remuneraţii(salariu).
Prin angajator se înţelege persoana care poate, în condiţii legale, să angajeze forţă de muncă.
Raporturile de muncă dintre angajat şi angajator se stabilesc în baza unui contract individual de
muncă.
Un contract de muncă cuprinde:
- denumirea locului de muncă şi a poziţiei pe care acesta îl ocupă în structura organizaţiei;
- activităţile şi sarcinile concrete de muncă, materiale utilizate, echipamente de lucru;
- condiţiile de muncă. Locul în care se desfăşoară activitatea, temperatura, luminozitatea,
zgomotul, etc;
- mediul social al muncii: relaţiile ierarhice de muncă
- condiţiile de angajare: nivelul calificării profesionale, programul de lucru, condiţiile de
salarizare, posibilităţile de promovare, etc.

108
Tabelul nr. 2 Drepturi şi obligaţii ale salariatului şi angajatorului

Drepturi ale salariatului Drepturi ale angajatorului

Dreptul la salarizare pentru munca depusă şi la Dreptul de a stabili organizarea şi funcţionarea
negocierea condiţiilor de muncă unităţi
Dreptul la repaus zilnic şi săptămânal şi la Dreptul de a stabili atribuţiile corespunzătoare
concediu de odihnă anual fiecărui salariat
Dreptul la egalitate de şanse şi tratament, la Dreptul de a controla modul de îndeplinire a
securitate şi sănătate în muncă sarcinilor de serviciu
Dreptul de a da dispoziţii legale angajaţilor
Dreptul la informare, consultare şi formare Dreptul de a constata şi sancţiona abaterile
profesională disciplinare
Dreptul la protecţie socială în cazul pierderii
locului de muncă
Obligaţii ale salariatului Obligaţii ale angajatorului
Obligaţia de a realiza norma de muncă şi de a-şi Obligaţia de a asigura condiţiile necesare
îndeplini sarcinile care îi revin desfăşurării activităţii şi de a informa salariaţii
asupra condiţiilor de muncă
Obligaţia de a respecta disciplina muncii, Obligaţia de a acorda angajaţilor drepturile
regulamentul intern şi secretul de serviciu stabilite şi de a consulta reprezentanţii acestora
în luarea deciziilor
Obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi Obligaţia de a ţine evidenţa salariaţilor, de a
sănătate în muncă sigura confidenţialitatea datelor personale şi de
a vira contribuţiile şi bugetele datorate către
bugetele de stat

Fişa de lucru - Drepturi şi obligaţii la locul de muncă

Drepturi ale salariatului Drepturi ale angajatorului

Obligaţii ale salariatului Obligaţii ale angajatorului

109
Contractul de muncă

1. Prezentaţi elevilor elemente ale unui contract de muncă.

2. Solicitaţi clasa să analizeze două oferte de locuri de muncă. Exemplu: „Firmă de reparaţii auto
angajează persoană calificată (absolvent liceu, şcoală profesională) pentru postul de mecanic auto.
Activitatea se desfăşoară la sediul firmei. Programul de lucru este de 8 ore pe zi, salariul estre
negociabil”.
3. Cereţi elevilor să identifice cerinţele angajatorului şi apoi să stabilească care din aceste cerinţe
pot face obiectul unui contract de muncă (de exemplu, nivelul de pregătire profesională, programul de
muncă, locul de muncă, salarizarea, etc.).
4. Această activitate se poate desfăşura şi sub forma unui joc de rol. Doi elevi, unul în calitate de
angajator şi al doilea în calitate de viitor salariat, negociază un contract de muncă utilizând elementele
care fac obiectul unui contract de muncă. Clasa are sarcina de a recunoaşte aceste elemente

Experienţa muncii
Sesiunea 1
1. Scrieţi „a munci(+)” şi „a muncii(-) pe tablă şi cereţi elevilor să dea exemple de experienţe de
muncă pozitive şi negative pe care le-au avut (pot să se refer la slujbe plătite sau neplătite, la muncă
voluntară pe care au desfăşurat-o, inclusiv responsabilităţile de acasă, îngrijirea fraţilor mai mici,
participarea la diverse competiţii sportive). Notaţi lucrurile care le-au plăcut şi cele care nu le-au plăcut
atunci când au muncit.
2. Cereţi elevilor să numească ocupaţii cunoscute de la părinţi, prieteni, etc. Scrieţi meseriile pe
tablă şi cereţi elevilor să identifice şi alte plusuri şi minusuri legate de muncă.
Sesiunea 2
1. Alegeţi una din variantele:
2. Asistarea angajatului la locul de muncă – tinerii în grup de câte 2-3 petrec 2 ore „urmărind” un
angajat la locul de muncă.
3. Vizita la locul de muncă – întreg grupul vizitează un loc de muncă timp de 2 până la 4 ore şi
intervievează angajaţi.
4. Grup de discuţii cu angajaţii – tinerii intervievează 5-6 invitaţi. Aceştia pot avea diverse ocupaţii.
5. Spuneţi-le elevilor că vor avea oportunitatea de a afla mai multe despre lumea muncii, din
punctul de vedere al celor care muncesc. Explicaţi-le că activitatea va explora mai multe meserii şi le
va da şansa de afla cum este viaţa de angajat pentru diverse persoane.
6. Prezentaţi-le varianta pentru care aţi optat şi desfăşuraţi activitatea conform instrucţiunilor.
7. La sfârşitul activităţii extrageţi câteva concluzii, utilizând următoarele sugestii
110
 - Ce aţi învăţat din această experienţă? Cum veţi folosi ceea ce aţi aflat în propria viaţă?
- Ce aspecte legate de muncă îi plăceau persoanei pe care aţi asistat-o? Ce v-a plăcut în mod
special? Ce nu v-a plăcut?
- Ce decizii legate de planificarea vieţii au luat persoanele pe care le-aţi intervievat? Sunteţi de
acord cu modul în care au luat aceste decizii? Ce aţi face altfel?
- Ce v-a surprins cel mai mult legat de responsabilităţile angajaţilor intervievaţi la locul de
muncă?
- Care sunt responsabilităţile la locul de muncă ale angajaţilor intervievaţi despre care doriţi să
aflaţi mai multe informaţii?
- Ce părere aveţi despre nivelul de educaţie necesar pentru aceste meserii?

Fişa de lucru - Experienţa muncii – Interviu cu angajatul

Numele persoanei intervievate:________________________________________________________
1. Care este denumirea postului dumneavoastră?_________________________________________
2. Cu ce vă ocupaţi? Ce faceţi?________________________________________________________
3. Ce cursuri de calificare au fost necesare pentru a obţine această slujbă?______________________
4. Ce abilităţi folosiţi pentru această slujbă? (abilităţi matematice, scris, citit, abilităţi de operare PC,
abilităţi de relaţionare socială, etc.
5. Care este programul dumneavoastră de muncă?
Zile:____________________Ore:_________Schimburi:____________________________________
6. Ore suplimentare:________________________________
7. Descrieţi, vă rog, o zi obişnuită de muncă
8. Ce vă place cel mai mult la munca dumneavoastră?______________________________________
9. Ce nu vă place la munca dumneavoastră?_____________________________________________
10. La cine apelaţi atunci când aveţi probleme la locul dv. de muncă?
_______________________________________________________________________
11.Ce fel de îmbrăcăminte purtaţi la locul de muncă?______________________________________
12.Care este salariul de început pentru această slujbă? Care este salariul la care se poate ajunge pentru
această slujbă?_____________________________________________________________________
13.La ce beneficii aveţi dreptul?_______________________________________________________
____Pensionare ____Asigurare medicală ____Concediu medical plătit ____Primă de vacanţă
____Altele (explicaţi)____________________________________________________________
14.Pentru ce alte slujbe sunt necesare aceste abilităţi ca şi pentru aceasta? ______________________
15.Care ar fi trei lucruri pe care ar trebui să le fac acum dacă aş vrea să am o slujbă ca a dv.?
_________________________________________________________________________________
111
Citirea anunţurilor de angajare
1. Identificaţi împreună cu elevii câteva modalităţi de informare cu privire la locuri de muncă
vacante.
2. Arătaţi elevilor cum să caute secţiunea cu oferte de angajare în ziare.
3. Împărţiţi clasa în grupuri de câte 4-5 elevi şi distribuiţi-le secţiuni dintr-un ziar recent de oferte de
locuri de muncă. Cereţi-le să identifice cerinţele educaţionale şi experienţa cerută pentru posturile
studiate(3-4 anunţuri).
4. Realizaţi împreună cu elevii lista cerinţelor educaţionale şi a abilităţilor cel mai frecvent cerute în
anunţurile analizate.
5. Solicitaţi elevii să identifice în lista abilităţilor cerute pe piaţa muncii în prezent, abilităţi pe care
le deţin deja şi abilităţi pe care ar putea să şi le formeze (fişa de lucru).

Fişa de lucru - Citirea anunţurilor de angajare

Cerinţe educaţionale Abilităţi cerute Abilităţi pe care le Abilităţi pe care aş

deţin putea să le dezvolt

Extinderea căutării unui loc de muncă

Sesiunea 1
1. Explicaţi-le elevilor că această activitate se va centra pe modul în care se caută un loc de muncă.
2. Cereţi elevilor să înceapă o discuţie a cărui rezultat să fie stabilirea modalităţilor de identificare a
unui loc de muncă. Treceţi răspunsurile pe tablă.
3. Treceţi „formal” şi „informal” pe tablă şi explicaţi că sunt două surse separate care se pot folosi
în căutarea uni loc de muncă. Explicaţi-le ce cuprind aceste surse de căutare a unui loc de muncă
Împărţiţi elevilor fişele de lucru.
4. Scrieţi pe tablă „Căutare informală= A-B-C” şi explicaţi:
5. A – persoane cunoscute, B- persoane de legătură, C – persoane de contact (surse informale). Daţi
câteva minute (5 min) elevilor pentru a completa numele din reţeaua socială personală. Cereţi apoi
elevilor să de a exemple de persoane A, B, C din reţeaua lor de căutare a unei slujbe. Scrieţi
răspunsurile pe tablă pentru a stimula ideile celorlalţi.
6. Împărţiţi elevii în grupe de câte trei şi oferiţi-le instrucţiunile pentru activitate:

112
 - Fiecare echipă va explora o sursă formală şi trei informale (o persoană cunoscută, o persoană
de legătură şi una de contact).
- Când exploraţi o sursă formală încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: Ce servicii se
oferă? Cât costă, dacă costă ceva? Câţi tineri îşi găsesc slujbe dacă folosesc această sursă?
- Când exploraţi surse informale, aflaţi cum vă pot ajuta. Posibile discuţii cu sursele informale:
Precizaţi tipul de slujbă pe care îl căutaţi; Cunoaşte alte persoane care ar putea să vă ajute sau
să vă angajeze? Au alte idei pentru căutarea unui loc de muncă? Pot să evalueze CV-ul dv?

7. Indicaţi fiecărui grup o sursă formală de căutare a unui loc de muncă pe care trebuie să o exploreze.
Stabiliţi o dată la care sarcina ar trebui încheiată şi anunţaţi elevii că ar trebui să fie pregătiţi să
împărtăşească informaţia cu grupul la acea dată.

Există două tipuri de surse care pot fi utilizate în explorarea educaţională şi ocupaţională:
Surse formale:
• Materiale tipărite: broşuri, monografii profesionale, pliante, profile ocupaţionale, ziarele şi
revistele
• Sisteme computerizate
• Materiale audio-vizuale: casete audio-video, CD-uri, emisiuni radio-TV, care permit elevilor
să obţină informaţii de interes despre traseele educaţionale şi ocupaţionale.
Surse informale:
• Interviuri de informare
• Experienţa directă
• Reţeaua socială – ansamblul relaţiilor interpersonale care pot facilita obţinerea unor informaţii
legate de oportunităţile de construire şi dezvoltare a carierei.

Sesiunea 2
1. Când se reuneşte clasa, cereţi unei echipe să spună celorlalţi ce au aflat de la resursele lor formale
şi informale de căutare a unui loc de muncă.
2. Faceţi un tabel pe tablă completând informaţii din diverse surse.

Resurse Avantaje Dezavantaje

Biroul de personal al unor Fără cheltuieli Când au posturi libere este mai
organizaţii mari puţin probabil să angajeze un
tânăr

113
Oferiţi cât mai multor elevi posibilitatea de a prezenta rezultatele obţinute.
Încheiaţi activitatea cu o discuţie pornind de la întrebările:
- Ce sfaturi aţi da unui prieten care ar trebui să înceapă căutarea unui loc de muncă?
- Sunt unele surse formale sau informale mai potrivite sau mai puţin potrivite pentru un tânăr?
- Gândiţi-vă la un dialog imaginar în care trebuie să abordaţi următoarele persoane pentru a găsi
o slujbă potrivită: Consilierul şcolar, Prietenul cel mai bun al tatălui dv care este proprietarul
unui magazin de pantofi, Unchiului dv care este poştaş, Şeful unui local unde mergeţi des.

Fişa de lucru - Extinderea căutării unui loc de muncă

Dezvoltarea reţelei sociale A-B-C
Angajatori Familie/rudenii Prieteni

Vecini Patroni Funcţionari publici

Profesori/Consilieri Medici/Alte persoane Părinţi ai prietenilor şi ai

colegilor de clasă

Ce fac azi, ce fac mâine

1. Discutaţi despre importanţa stabilirii scopurilor în viaţă atât pe termen scurt, cât şi lung*.
2. Cereţi elevilor să completeze afirmaţiile din fişa de lucru şi apoi să exemplifice în faşa clasei
obiective proprii şi modalităţi de realizare a acestora.

*Obiectivele definesc în mod specific ceea ce persoana doreşte să realizeze. Obiectivele

eficiente:
- presupun implicare din partea persoanei – sunt formulate de persoana în cauză şi sunt legate
de scopurile sale;
- sunt orientate spre acţiune – indică o direcţie specifică, succesiunea acţiunilor care trebuie
întreprinse pentru atingerea scopurilor;
- sunt formulate specific, măsurabil, realist, temporal.

114
Tabelul nr.3 Modul de formulare a obiectivelor eficiente

Forma Descriere Întrebări care ghidează

formularea obiectivelor
Specific Obiective concrete şi precise care specifică: Obiectivul este formulat în
profesia dorită termeni de situaţii concrete?
domeniul în care ar dori să lucreze( de
exemplu, în industria de telecomunicaţii)
deprinderile pe care doreşte să le valorifice
(de exemplu, să îmi utilizez abilităţile de
comunicare şi management)
peroanele în compania cărora doreşte să îţi
exerseze profesia (de exemplu, vreau să
dezvolt programe pentru copii cu dizabilităţi)
Măsurabil Obiective exprimate în unităţi al căror Poate fi măsurat progresul în
rezultat poate fi verificat, astfel încât realizarea obiectivului?
progresul să poată fi măsurat.
Realist Obiective realizabile tinând cont de Obiectivul este în concordanţă
restricţiile de timp, buget şi capacităţi. cu resursele mele?
Temporal Obiective fixate cu limită de timp. Există În cât timp va fi realizat
obiective pe termen scurt, realizabile în obiectivul respectiv?
câteva zile sau luni (colectarea informaţiilor
despre profesia de medic) şi obiective pe
termen lung, care pot fi realizate în 5-10 ani
(să termen facultatea de medicină).

Fişa de lucru - Ce fac azi, ce fac mâine

Obiective pe termen scurt
1. Chiar acum eu sper să (ex. să rezolv testul la biologie)……………………………………..........
a. Trei motive pentru care vreau să ating scopul………………………………………………...
b. Primul pas va fi să……………………………………………………………………………….
2. În următoarele două luni eu vreau să (ex. să îmi îmbunătăţesc situaţia la biologie)
…………………………………………………………………………………………………
a. Trei motive pentru care vreau să ating scopul………………………………………………...
b. Primul pas va fi să……………………………………………………………………………….
3. Când voi termin acest an sper să (ex. să obţin o diplomă de calificare)
……………………………………………………………………………………………..
a. Trei motive pentru care vreau să ating scopul…………………………………………………...
b. Primul pas va fi să……………………………………………………………………………….

115
Obiective pe termen lung
1. Eu îmi doresc să devin………………………………………………………………………………
a. Trei motive pentru care succesul este important pentru mine……………………………………
b. Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen
lung?....................................................................................................................................................
2. Peste cinci ani aş vrea să………………………………………………………………………………
a.Trei motive pentru care succesul este important pentru mine………………………………………
b.Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen lung?
4. Peste cincisprezece ani aş vrea să…………………………………………………………………....
a.Trei motive pentru care succesul este important pentru mine………………………………………
b.Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen lung?
…………………………………………………………………………………………………………..

Planul meu de carieră

1. Prezentaţi elevilor planul de carieră: componentele acestuia şi principalele caracteristici ale acestor
componente*.
2. Solicitaţi elevii să se gândească la un scop de carieră. Găsiţi împreună cu elevii exemple de scopuri
de carieră şi discutaţi relaţia dintre scopurile pe termen scurt şi cele pe termen lung.
3. Cereţi elevilor să îţi construiască propriul plan de realizare a scopului , utilizând modelul din fişa
de lucru.
4. La sfârşitul activităţii cereţi elevilor să-şi prezinte propriul plan realizare a scopului.

*Un plan de carieră cuprinde:

1) Scopul – poate fi definit în termeni de rezultate, procese sau evenimente dezirabile. Acesta ofertă
direcţia care trebuie urmată şi permite analiza rezultatelor obţinute. Exemple: a avea o carieră de succes
ca medic, a avea un stil de viaţă liniştit, etc.
2) Obiectivele – sunt subsumate scopului general şi definesc în mod specific ceea ce persoana doreşte
să realizeze.
3) Strategiile – modalitatea practică aleasă pentru a îndeplini obiectivele

116
Fişa de lucru - Planul meu de carieră
Scopul:
Obiectivul nr. 1:
Strategii de realizare Termen Resurse Posibile bariere
-
-
-
Obiectivul nr. 2:
Strategii de realizare Termen Resurse Posibile bariere
-
-
-
Obiectivul nr. 3:
Strategii de realizare Strategii de realizare Strategii de realizare Strategii de realizare
-
-
-

Planul meu de carieră

Sesiunea 1
1. Cereţi elevilor să se gândească la viitorul lor, la ceea ce îşi propun ei să facă în viitor.
Pentru realizarea activităţii oferiţi următoarele instrucţiuni:
Îmaginaţi-vă că mâine este întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Veţi discuta unii cu
alţii despre ce aţi făcut în aceşti ani.
Gândiţi-vă la întrebările pe care colegii şi profesorii vi le-ar adresa şi pentru a fi pregătiţi
încercaţi să oferiţi răspunsuri la aceste întrebări.
Fiţi realişti atunci când vă gândiţi la scopurile voastre. Nu putem ştii exact ceea ce se va
întâmpla, dar fiecare dintre voi se poate gândi la ceea ce ar dori să se întâmple.
2. Rugaţi elevii să noteze întrebările pe care le-au anticipat şi răspunsurile la care s-au
gândit şi să descrie cum va arăta viaţa lor peste 10 ani.
3. Folosiţi jocul de rol sau cereţi elevilor să realizez o compunere pentru a ilustra
răspunsurile.
4. Daţi ca temă să realizeze o scurtă compunere cu descrierea stilului de viaţă pe care şi-
l doresc în viitor.

117
Sesiunea 2
1. Amintiţi elevilor că trebuiau să se gândească la reuniunea de 10 ani de la absolvire.
2. Alegi câţiva elevi care vor să-şi prezinte în faţa colegilor viziunea lor asupra vieţii peste
10 ani.
3. Cereţi elevilor să realizeze un plan pentru atingerea scopului/stilului de viaţă dorit,
urmând modelul oferit în fişa de lucru prezentată la activitatea precedentă.
4. Încheiaţi activitatea cu discuţii pornind de la următoarele întrebări:
Cât de uşor sau dificil vi s-a părut să vă imaginaţi viitorul ? De ce?
De credeţi că unii oameni au o viziune mai clară asupra viitorului decât alţii? Prietenii voştri
au o viziune clară în ce priveşte viitorul? De ce da sau de ce nu?
Unii oameni consideră că a vorbi despre ceea ce vor să se întâmple peste 10 ani este o pierdere
de timp Sunteţi de acord cu această afirmaţie? De ce?
Care sunt factorii care fac ca visele să devină realitate? Este noroc sau muncă? Oferiţi exemple
pentru situaţii concrete.
Cunoaşteţi persoane care şi-au stabilit obiective pe termen lung şi încă muncesc pentru
realizarea lor?
Ce părere aveţi despre efortul pe care îl fac acestea?
Ce credeţi că puteţi face acum pentru ca visele voastre să devină realitate?

Să depăşim barierele
1. Împărţiţi elevilor fişa de lucru „Să depăşim barierele”. Cereţi apoi elevilor să se
gândească la unul din scopurile propuse pentru anul în curs. Acest scop poate fi legat de dezvoltarea
personală, a relaţiilor sociale, a performanţei, etc. Rugaţi elevii să noteze în fişa de lucru scopul
propus.
2. Daţi ca sarcină elevilor să identifice pentru scopul propus posibile barierele care pot
apărea în atingerea acestuia.
3. Fiecare elev va trebui să citească colegului de bancă scopul propus şi barierele
identificate şi să-i ceară cât mai multe soluţii posibile de depăşire a acestora. Recomandaţi elevilor să
realizeze schimbul de informaţie cu 2-3 colegi şi să noteze în fişă toate ideile primite.
4. Cereţi elevilor să evalueze soluţiile primite şi să decidă care dintre ele sunt viabile şi
care I se potrivesc. Puteţi sugera elevilor ca pornind de soluţiile primite să genereze propriile soluţii.
5. Cereţi câtorva elevilor să prezinte în faţa clasei scopul, barierele şi modalităţile de
depăşire a acestora.

118
Fişa de lucru - Să depăşim barierele

Scopul meu este să:……………………………………………………………………………………...

Ceea ce mă împiedică să-mi realizez scopul…………………………………………………………….
Modalităţi de depăşire a acestor bariere.
a…………………………………………………………………………………………………
b………………………………………………………………………………………………....
c…………………………………………………………………………………………………
d…………………………………………………………………………………………………
e…………………………………………………………………………………………………
f………………………………………………………………………………………………….

Etapele deciziei
1. Prezentaţi schema procesului decizional şi explicaţi fiecare etapă*. Împreună cu elevii
încercaţi să găsiţi exemple pentru fiecare etapă a procesului decizional.
2. Încurajaţi elevii să dea exemple de decizii care au fost luate deja sau care urmează să fie
luate.
3. Împărţiţi elevii pe două grupe: una va analiza procesul decizional din prisma unei decizii pe
care a luat-o deja, iar cealaltă va analiza o decizie ce urmează a fi luată.
4. Daţi posibilitatea elevilor să prezinte răspunsurile în faţă clasei.

*Etapele procesului decizional:

Definirea deciziei. Identificarea alternativelor

Presupune:
- conştientizarea necesităţii de a lua o decizie de carieră;
- definirea conţinutului deciziei (exemplu. Alegerea şcolii şi a profilului de studiu, alegerea
unei profesii, alegerea unui traseu educaţional, alegerea unor modalităţi de formare a competenţelor
profesionale – activităţi de voluntariat, etc.);
- identificarea alternativelor existente pentru decizia dată.

Explorarea şi evaluarea alternativelor existente

În această etapă se colectează informaţii despre alternativele existente în luarea unei numite decizii de
carieră. Pe baza unor criterii prestabilite sunt evaluate alternativele pentru a identifica varianta optimă.
119
Criterii de evaluare:
- suprapunerea peste caracteristicile personale8valori, interese, aptitudini, deprinderi);
- concordanţa cu aşteptările persoanei (stil de viţă dorit, mediul de activitate aşteptat);
- susţinerea de care ar beneficia din partea persoanelor semnificative;
- costurile şi beneficiile implicate de alegerea variantei respective.
Planul de carieră

Acest pas presupune stabilirea unui plan de acţiune pentru punerea în practică a deciziei, pornind de
la alternativa selectată. În funcţie de conţinutul deciziei de carieră planul se poate referi la :
- modul în care se vor dobândi cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru practicarea
domeniului ales;
- modul în care se vor explora ofertele educaţionale şi ocupaţionale;
- modul în care se va face promovarea personală

Implementarea deciziei

Presupune aplicarea planului stabilit. Aceasta implică atât consecvenţă, cât şi flexibilitate în adaptarea
la situaţii neaşteptate. Planurile eficiente sunt cele care ţin seama de aceste evenimente neaşteptate şi
permit o reevaluare şi readaptare planului.

Reevaluarea deciziei

Asigură revizuirea şi optimizarea procesului de luarea a deciziei. Permite, pe de o parte, identificarea

punctelor tari ale deciziei, iar pe de altă parte, corectarea anumitor dificultăţi apărute în diferite etape
ale procesului decizional.

120
Fişa de lucru - Etapele deciziei

Definirea deciziei. Identificarea alternativelor

Despre ce fel de decizie este vorba?
Ce a facilitat luarea acestei decizii?
Ce alternative posibile am identificat?

Reevaluarea deciziei Explorarea şi evaluarea alternativelor

(pentru grupa care a luat deja decizia)
Am avut suficiente informaţii despre
alternativele pe care le-am identificat?
Am evaluat bine aceste informaţii?
Am ales alternativa potrivită
A fost bine stabilit planul meu?
A mers totul bine când am pus planul în
practică?Ce aş putea optimiza pe viitor?
existente
Care sunt abilităţile, aptitudinile,
interesele şi atitudinile mele care sunt
importante pentru această decizie?
Ce informaţii trebuie să am pentru
această alternativă de carieră?
Care sunt persoanele sau situaţiile a
căror părere o ascult/care mă
influenţează în legătură cu această
decizie?

Implementarea deciziei Planul de carieră

(pentru grupa care a luat deja decizia)
Cum mă gândesc să pun în aplicare
Cum a funcţionat punerea în practică decizia?
a planului? Ce scopuri îmi stabilesc?
Au apărut dificultăţi?

Chestionar de identificare a stilului decizional

1. Explicaţi elevilor că fiecare persoană tinde să ia deciziile importante pentru ea într-un
anumit fel. Aceasta reflectă stilul său propriu de a lua decizii* .
2. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi explicaţi-le că pe baza chestionarului din fişă îşi vor identifica
stilul decizional propriu. Acordaţi-le aproximativ 15 min. pentru completarea chestionarului.
3. Cereţi elevilor să-şi identifice stilul decizional predominant prin însumarea răspunsurilor
încercuite pentru itemii corespunzători fiecărui stil (modul de cotare este prezentat la sfârşitul fişei
de lucru) şi să parcurgă caracteristicile stilului.
4. Analizaţi împreună cu elevii în ce măsură stilul identificat reflectă cu adevărat modul
propriu de a lua decizii importante.
5. Identificaţi modalităţi prin care pot fi depăşite inconvenientele unui stil dependent sau
evitativ.
121
 *Există diferenţe individuale în ceea ce priveşte modul de evaluare şi selecţie a alternativelor
decizionale. Acestea reflectă stiluri decizionale diferite.

Tabelul nr. 4 Stilurile decizionale

Stilul decizional Caracteristici Exemplu
Stilul raţional Utilizează o abordare logică şi organizată în „Am luat decizia după ce am
luarea de decizii; cântărit bine toate alternativele”-
Elaborează planuri minuţioase pentru
punerea în practică a acestei decizii;
Stilul dependent Se bazează preponderent pe sprijinul, „Ceilalţi ştiu cel mai bine ce este
sfaturile şi îndrumarea din partea altora în potrivit pentru mine”.
luarea de decizii;
Consideră că ajutorul celorlalţi este
indispensabil atunci când cântăresc şi aleg
alternative,
Stilul evitativ Amână sau evită luarea unei decizii, „Acum nu este momentul
potrivit să iau această decizie”.
Stilul intuitiv Se centrează pe intuiţii şi impresii în luarea „Am făcut aşa pentru că am
unei decizii; simţit eu că este mai bine”.
Nu caută dovezi pentru argumentarea unei
decizii;
Stilul spontan Iau decizii sub impulsul momentului, rapid „Am luat decizia rapid şi fără să
şi fără prea multe deliberări. mă gândesc prea mult”.

Fişa de lucru - Chestionar de identificare a stilului decizional

Instrucţiuni: Mai jos sunt date descrieri ale unor modalităţi în care oamenii iau în general decizii.
Citiţi fiecare decizie în parte şi încercuiţi acea afirmaţie care corespunde felului în care dv luaţi decizii
în general.
1. Când iau decizii tind să mă bazez pe intuiţia mea.
2. De obicei nu iau decizii importante fără să mă consult cu alţi oameni.
3. Când iau o decizie este mai important să simt că decizia este corectă.
4. Înainte de a lua decizii verific sursele de informaţie pe care mă bazez.
5. Ţin cont de sfaturilor altor oameni atunci când iau decizii importante.
6. Amân luarea deciziilor pentru că mă nelinişteşte să mă tot gândesc la ele.
122
7. Iau decizii într-un mod logic şi sistematic.
8. Când iau decizii fac ceea ce mi se pare potrivit pe moment.
9. De obicei iau decizii foarte rapid.
10. Prefer să fiu ghidat de altcineva când trebuie să iau decizii importante.
11. Am nevoie de o perioadă mare de gândire atunci când iau o decizie importantă.
12. Când iau o decizie am încredere în sentimentele şi reacţiile mele.
13. Opţiunile pe care le iau în considerare atunci când decid sunt ghidate de scopurile mele.
14. Iau decizii numai sub presiunea timpului.
15. Adesea iau decizii în mod impulsiv.
16. Când iau decizii mă bazez pe instinct.
17. Amân să iau decizii cât de mult pot.
18. Iau rapid decizii.
19. Dacă am sprijinul altora mi-e mai uşor să iau decizii.
20. În general analizez care sunt dovezile pro şi contra atunci când iau o decizie.

Stilul decizional Itemii corespunzători stilului

Stilul raţional 4, 7, 13, 20
Stilul dependent 2, 5, 10, 19
Stilul evitativ 6, 11, 14, 17
Stilul intuitiv 1, 3, 12, 16
Stilul spontan 8, 9, 15, 18

Pentru identificarea stilului decizional predominant însumaşi itemii încercuiţi di cei corespunzători
fiecărui stil în parte. Stilul predominant este cel pentru care obţine scorul cel mai mare.
Ce să aleg?

1. Prezentaţi elevilor aspectele fundamentale legate de modalităţile de evaluare a

alternativelor în luarea deciziei(interesele personale, valorile legate de muncă, deprinderile
caracteristicile personale, nivelul educaţional pe care persoana doreşte să-l atingă, stilul de viaţă
dorit). Discutaţi despre factorii care pot fi luaţi în considerare atunci când vrem să identificăm
avantajele şi dezavantajele unei alternative de decizie. Accentuaţi importanţa luării în considerare a
opiniilor persoanelor importante în legătură cu alternativele posibile.
2. Discutaţi pe baza etapelor procesului decizional ce rol are evaluarea alternativelor în
luarea deciziei.

123
 3. Alegeţi împreună cu elevii o situaţie de decizie, importantă pentru ei . Identificaţi
împreună cu elevii 3 alternative posibile.
4. Împărţiţi elevii în trei echipe, alegeţi pentru fiecare echipă un coordonator, care va
centraliza discuţiile membrilor. Împărţiţi fişele de lucru şi cereţi elevilor să analizeze în grup una din
alternativele identificate anterior. Instruiţi elevii să analizeze alternativa prin prisma factorilor care
apar în fişa de lucru. Dacă este cazul, echipele pot adăuga sau elimina anumiţi factori, în funcţie de
alternativa pe care o analizează.
5. Cereţi elevilor să prezinte în faţa clasei concluziile discuţiilor. Identificaţi cu elevii şi
sumarizaţi pe tablă avantajele şi dezavantajele fiecărei alternative şi îndrumaţi elevii să selecteze
varianta optimă, argumentând alegerea.

124
Fişa de lucru - Ce să aleg

Criterii de evaluare a OPŢIUNEA 1 OPŢIUNEA 2 OPŢIUNEA 3

opţiunilor de carieră …………………….. …………………….. ……………………..
Interesele mele
1.
2.
3.
Valorile mele legate de
muncă
1.
2.
3.
4.
5.
Deprinderile mele
1.
2.
3.
4.
5.
Caracteristicile mele
personale
1.
2.
3
Nivelul educaţional pe
care intenţionez să-l
ating

Stilul de viaţă dorit

1.
2.
3.
4.
5.
Alte nevoi/aşteptări
1.
2.
3.
Total
Pentru fiecare criteriu din prima coloană se notează cu X în dreptul opţiunii care satisface criteriul.
La sfârşit se realizează totalul pe fiecare opţiune, astfel încât să reiasă care din opţiunile luate în
calcul satisfac mai multe din criteriile importante pentru elev.

125
Ce îmi place să fac, ce mă interesează

1. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi prin care pot fi identificate domeniile de interes
ale unei persoane. Atrageţi atenţia elevilor asupra posibilităţii de a-şi cunoaşte interesele
personale prin identificarea tipului de activităţi pe care le practică în timpul liber.
2. Distribuiţi fişa de lucru „Activităţi din timpul meu liber” şi solicitaţi elevilor să noteze
câteva activităţi pe care le realizează în timpul liber.
3. Cereţi elevilor să evalueze fiecare activitate prin prisma criteriilor trecute în tabel şi să
încercuiască acele activităţi din timpul liber care îndeplinesc cele mai multe din aceste criterii.
Încurajaţi elevii să prezinte în faţa clasei cât mai multe din activităţile încercuite.

Fişa de lucru - Ce îmi place să fac, ce mă interesează

Criterii de apreciere a activităţii

Activităţi O Mă Mă ţine O Abia Mă Mă Realizez

din timpul realizez atrage în priză, realizez aştept să gândesc concentrez activitatea
meu liber cu chiar foarte înceapă mereu la foarte bine de mai
plăcere dacă des moduri noi în timp ce o mult timp
necesită de a realiza realizez (de cel
efort activitatea puţin 6
luni)
1.
2.
3.
4.
5.

126
Evoluţia intereselor mele
1. Explicaţi elevilor scopul acestei activităţi. „Vom încerca să identificăm care sunt
evenimentele din viaţa noastră care au condus la formarea intereselor pentru anumite activităţi”.
2. Cereţi elevilor să se gândească la 1-2 interese pe care le-au dezvoltat până acum faţă de
anumite activităţi şi să le noteze pe fişa de lucru.
3. Solicitaţi elevilor să identifice pentru fiecare interes notat evenimentele care au
contribuit la apariţia acestora (ex. cumpărarea unor obiecte specifice de către părinţi, întâlnirea cu o
persoană interesantă, aprecierea performanţelor obţinute de către prieteni).
4. Acordaţi elevilor 10 min pentru a nota pe fişa de lucru evenimentele în succesiunea
temporală
5. Grupaţi elevii în grupe de câte 5-7 elevi şi cereţi-le să analizeze evenimentele
identificate şi relaţia lor cu formarea interesului
6. Cereţi elevilor să dea exemple de evenimente care determină formarea intereselor
pentru anumite activităţi.

Factori care determină formarea intereselor:

Recompensarea de către părinţi sau educatori a unor activităţi realizate de către elevi determină
conturarea unei preferinţe pentru activitatea respectivă
Uşurinţa cu care elevul realizează o activitate determină alegerea ei în detrimentul alteia care necesită
efort
Familiarizarea cu anumite instrumente determină preferinţa pentru utilizarea lor

Fişa de lucru - Evoluţia intereselor mele

Interesul pentru:
Eveniment 1 Eveniment 2 Eveniment 3 Eveniment 4

127
Abilităţi şi meserii
Sesiunea 1
1. Spuneţi elevilor că activitatea îi va ajuta să identifice abilităţile necesare pentru
meseriile de interes
2. Alcătui cu ajutorul elevilor o listă a meseriilor de interes pentru ei. Acceptaţi toate
propunerile elevilor fără a face observaţii la adresa lor.
3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-5 persoane şi rugaţi-I să-şi aleagă de comun acord 2-
3 meserii despre care ar dori să cunoască mai multe lucruri. Cereţi-le să se gândească la abilităţile
necesare pentru acele meserii completând fişa de lucru.
Sesiunea 2
1. Reconstituiţi grupele din ora anterioară şi cereţi elevilor să prezinte abilităţile necesare
pentru practicarea cu succes a meseriilor investigate. Spuneţi-le să urmărească asemănările şi
deosebirile în cea ce priveşte abilităţile implicate în meseriile explorate. (15 min.)
2. Incercaţi să identificaţi cu întreaga clasă abilităţi comune mai multor meserii şi
abilităţile specifice meseriilor investigate.
3. Cereţi elevilor să se gândească la meserii care li s-ar potrivi sub aspectul abilităţilor pe
care le deţin.

Fişa de lucru - Abilităţi şi meserii

Meseriile investigate Abilităţi necesare
1.
2.
3.

128
 Valori şi medii de activitate

1. Încercaţi să definiţi împreună cu elevii conceptul de valori. Diferenţiaţi între valori personale
şi valori legate de muncă*.
*Valorile reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în viaţă,
în relaţiile interpersonale şi în muncă.
Exemple de valori sunt: responsabilitatea, iniţiativa, confortul, banii, puterea, frumosul, etc. Acestea
sunt aspecte generale carte transcend situaţiile specifice şi se constituie în standarde de pentru alegerile
personale
Valorile sunt aspecte importante în alegerea carierei. Alături de interese, valorile sunt grile
prin care persoanele citesc şi interpretează oportunităţile de carieră. Dacă acestea se suprapun peste
valorile persoanei, atunci este mai probabilă alegerea lor şi stabilitatea în alegerea făcută.
2. Împărţiţi elevilor fişele de lucru şi cereţi-le să evalueze aceste valori în funcţie de importanţa
pe care o au pentru ei, astfel:
Se notează cu „+” valorile importante pentru sine
Se notează cu „-„ valorile mai puţin importante pentru sine
Solicitaţi elevilor să facă o ierarhie a primelor 5 valori importante pentru sine.
3. Cereţi elevilor să identifice mediile de activitate care corespund acestor valori, pe baza
relaţiei prezentate în partea a doua a fişei şi să încerce să dea exemple de astfel de medii cunoscute
de ei.
4 Încurajaţi cât mai mulţi elevi să prezinte mediile de activitate care corespund valorilor
personale.
5. Analizaţi în grup modul în care valorile personale influenţează alegerea şi păstrarea unui
anumit mediu de activitate**.

**Valorile se concretizează în aspiraţii şi cerinţe faţă de mediile de activitate şi faţă de stilul

de viaţă aferent unei cariere. Alegerea carierei presupune în acelaşi timp şi optarea pentru un anumit
stil de viaţă. Orarul zilnic, mediul de viaţă, timpul liber, prestigiul, venitul sunt câteva elemente
specifice stilului de viaţă care sunt în strânsă legătură cu carieră.
Dacă o persoană doreşte să devină pilot de aviaţie, acest lucru presupune că ea va trebui să
accepte câteva condiţii specifice meseriei alese: va lipsi mult de acasă, va exclude consumul de alcool
şi fumatul excesiv, va fi preocupat de condiţia sa fizică, etc., adică va accepta stil de viaţă caracteristic
acestei profesii.
Pe de altă parte, preferinţa pentru un anumit stil de viaţă influenţează alegerea carierei.

129
De exemplu, dacă o persoană preferă să lucreze în mediul urban, să fie încurajată de persoane cu
interese artistice, să aibă acces la instituţii de cultură va prefera probabil o profesie legată de domeniul
artistic.

Fişa de lucru - Valori şi medii de activitate

Exemple de valori legate de muncă

Mediul muncii Relaţiile de muncă Conţinutul muncii Muncă în general
Flexibilitate Muncă în echipă Provocare Integritate
Termene limită încredere Competenţă Statut
Mediu plăcut Identitate culturală Expertiză Prestigiu
Securitate Competiţie Risc Realizare
Câştiguri mari Amabilitate Orientare spre detalii Respect
Acţiune Cooperare Învăţare Responsabilitate
Ritm rapid Unor Focalizare pe sarcini Putere
Structură Armonie Creativitate Influenţă
Predictibilitate Autonomie Varietate Apreciere
Contacte directe cu Comunicare deschisă Dezvoltare Ajutorare
clienţii Cunoaştere Apartenenţă
Venit confortabil Control Egalitate
Independenţă
Contribuţie
Participare
autenticitate

Valori Cerinţe faţă de mediile de activitate

Valorificarea Sarcini care permit exersarea abilităţilor şi deprinderilor
abilităţilor proprii
Autorealizare Ocupaţii acre conferă prestigiu
activitate Sarcini care necesită un nivel relativ constant de activitate
Avansare Medii de muncă în care există posibilitatea de a promova pe baza
performanţelor
Autoritate Sarcini care necesită decizii şi coordonarea activităţii unui grup
Autonomie Medii de muncă care presupun o planificare individuală a timpului şi
activităţii, fără supraveghere strictă
Structură Medii de muncă în care strategiile de muncă sunt clar explicate şi sistematic
monitorizate
Recompensare Medii în carte recompensarea se realizează în funcţie de calitatea şi
cantitatea muncii depuse, în mod echitabil
colaborare Medii de muncă în care sunt apreciate interacţiunile sociale
Creativitate Medii de muncă în care sarcinile permit inovaţie şi iniţiativă
Independenţă Medii de muncă în care se lucrează individual
recunoaştere Medii de muncă în care sunt recompensate performanţele individuale
Securitate Medii de muncă ce garantează continuitatea
Serviciu social Medii de muncă în care activităţile presupun ajutorarea oamenilor

130
securitate Medii de muncă în care sarcinile pot implica o gamă largă şi diversă de
activităţi

Primele mele 5 valori:

1……………..2. ……………….3…………………..4………………..5………………….

131
CHESTIONAR DE INTERESE

ACTIVITĂŢI
Marchează pe coloana lui ,,DA” activităţile pe care ţi-ar plăcea sa le faci.
Pe coloana lui ,,NU” , marchează acele activităţi care îţi displac sau îţi sunt indiferente

R Da Nu
• Să repar obiecte electrice  
• Să fac obiecte din lemn  
• Să cresc animale intr-o ferma  
• Sa urmez un curs de desen tehnic  
• Să fiu ghid la vânătoare sau pescuit  
Total Da……………

I Da Nu
• Să citesc cărți sau reviste științifice
• Să lucrez cu instrumente de laborator și substanțe chimice
• Să citesc despre subiecte deosebite din pură curiozitate
• Să lucrez la un proiect ştiinţific
• Să aplic matematica în problemele practice
Total Da……………

A Da Nu
• Să joc într-o piesă de teatru
• Să cănt într-o formație
• Să urmez un curs de artă
• Să scriu sau să citesc poezie
• Să fac design vestimentar

Total Da………….

S Da Nu
• Să lucrez pentru Crucea Roşie
• Să am grijă de copii
• Să predau într-o şcoală
• Să ajut persoanele cu handicap
• Să-i ajut pe alţii în problemele lor personale

Total Da………….

132
E Da Nu
• Să vând ceva
• Să-i influenţez pe alţii
• Să învăţ strategii pentrul succesul în afaceri
• Să pornesc propria afacere
• Să să-i influenţez pe alţii
• Să supraveghez munca altora
Total Da………….

C Da Nu
• Să redactez diferite documente
• Să ţin evidenţe detaliate ale chetuielilor
• Să urmez un curs de afaceri
• Să urmez un curs de contabilitate
• Să fac operare pe calculator
Total Da………….

OCUPAŢII arată care ocupaţii te interesează şi te atrag, marcându-le pe coloana DA

R I
Da Nu Da Nu
Pompier   Meteorolog  
Zoolog   Chimist  
Sofer de camion   Redactor la o revistă  
Mecanic de locomotivă   Cercetător  
Controlor   Biolog  
Total Da………….. Total Da…………..

A S
Da Nu Da Nu
Poet   Profesor de liceu  
Actor   Psiholog  
Cântăreț   Director al unei tabere de tineret  
Creator de desene animate   Asistent social  
Scriitor   Director de școală  
Total Da………….. Total Da…………..

133
E C
Da Nu Da Nu
Director de publicitate   Contabil  
Crainic radio-tv   Inspector bancar  
Director al unui restaurant   Casier  
Ghid turistic   Expert de taxe și impozite  
Procuror   Operator calculator  

Total Da………….. Total Da

CUM SĂ-ŢI ORGANIZEZI RĂSPUNSURILE?

Numără de câte ori ai marcat DA pe fiecare coloană. Scrie pe liniile următoare numărul obţinut la
fiecare grup.

ACTIVITĂŢI R I A S E C

OCUPAŢII R I A S E C

SCORURI R I A S E C
TOTALE

Literele care au cele mai mari trei valori indică codul tău personal. Scrie-l mai jos (dacă scorurile sunt
egale pune ambele litere îj acelaşi pătrat.

COD PERSONAL

cel mai mare al doilea al treilea

TIPUL REALIST (R) se caracterizează prin tendinţa de a se îndrepta spre acele activităţi care presupun
manipularea obiectelor şi instrumentelor. Poseda aptitudini manuale, mecanice sau tehnice şi este
satisfăcut de acele medii profesionale care necesită un nivel optim de dezvoltare a acestor aptitudini.
TIPUL INVESTIGATIV (I) se distinge prin apetit deosebit pentru cercetare, investigare sub diverse
forme şi în cele mai diferite domenii ( biologic, fizic, social, cultural). Are de obicei abilităţi
matematice şi ştiinţifice şi preferă să lucreze singur pentru rezolvarea de probleme.
134
TIPUL ARTISTIC (A) manifestă atracţie spre activităţile mai puţin structurate, care presupun o
rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de autoexpresie. Persoanele artistice sunt înzestrate cu abilităţi
artistice şi imaginaţie.
TIPUL SOCIAL(S) este interesat de activităţi care implica relaţionare interpersonală. Preferă sa ajute
oamenii să-şi rezolve problemele sau să-i înveţe diverse lucruri, decât să realizeze activităţi care
necesită manipularea unor unelte sau maşini.
TIPUL ÎNTREPRINZĂTOR (E) preferă să lucreze în ecfhipă, însă în primul rând cu scopul de a
conduce, a ocupa rolul de lider. Evită activităţile ştiinţifice sau domeniile care implică o muncă
dificilă. Are abilităţi oratorice şi manageriale.
TIPUL CONVENŢIONAL (C ) se îndreaptă spre activităţi care se caracterizează prin manipulare
sistematică şi ordonată a unor obiecte într-un cadru definit. Are abilităţi secretariale şi matematice
ceea ce îl face potrivit pentru activităţi administrative. Reuşeşte să se adapteze cu dificultate la
situaţiile cu grad ridicat de ambiguitate şi care nu au descrise cerinţe clare.

Copacul meseriilor

Se formeaza grupe de 3-4 persoane. Fiecare grupă îşi alege un reprezentant care va merge şi
va trage un carton pe care este scrisă o meserie.Cartoanele sunt sub formă de frunză. Pe cartoane,
timp de 10 min., fiecare grupă va trebui sa scrie trei calităţi principale care i-ar recomanda pentru
acea meserie, şi dedesubt trei calităţi secundare. Fiecare grupă va prezenta ceea ce a scris şi se lipesc
acele frunzuliţe pe un arbore alcătuit dinainte de diriginte.

CE ŞTIU DESPRE CEEA CE VREAU SĂ FIU

COPACUL
MESERIILOR
Dirigintele explică elevilor importanţa consecvenţei în urmarea unei meserii şi va propune acestora
(5 in)

135
ALEGORIA BROSCUŢELOR

A fost odata un grup de broscuţe care vroiau să se ia la întrecere.

Ţelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt.
Se adunaseră deja mulţi spectatori, pentru a urmari cursa şi a le încuraja pe broscuţe. Cursa
urma să înceapă. Totuşi, dintre spectatori nu credea nici unul că vreuna dintre broscuţe va reusi să
ajungă în vârful turnului. Tot ce se auzea erau exclamaţii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reuși
niciodată să ajungă sus!” sau: „Nici nu au cum să reuşească, turnul este mult prea înalt!”
Broscuţele începură să abandoneze însă una se căţăra vioaie mai departe.
Spectatorii continuau să strige: „E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajungă sus!”
Tot mai multe broscuţe se resemnau şi abandonau, doar una singură se căţara consecvent mai
departe. Nu voia cu nici un chip să abandoneze!
În final renuntaseră toate, cu excepţia acelei broscuţe, care cu o imensa ambiţie şi rezistenţă
reusi să ajungă singură în vârful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscuţe şi toţi spectatorii au vrut să afle cum a reusit broscuţa să
ajungă totuşi în vârf, dupa ce toate celelalte se văzuseră nevoite să abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuţă s-o intrebe cum de a reuşit să facă un efort atât de mare
şi să ajungă în vârful turnului.
Aşa a aflat că..........
BROSCUŢA ÎNVINGATOARE ERA SURDĂ!!!
Morala?
Nu asculta niciodată pe oamenii care au prostul obicei de a fi întotdeauna negativi şi pesimişti
fiindcă ei îţi răpesc cele mai frumoase dorinţe şi speranţe pe care le porţi în suflet!
Gândeşte-te mereu la puterea cuvintelor, căci tot ceea ce auzi sau citeşti te influenţeaza în ceea
ce faci!
Deci:

136
 FII MEREU OPTIMIST !

Şi mai ales fii pur şi simplu SURD când cineva îţi spune că nu-ţi poti realiza visurile!
Gândeşte-te:

POŢI REUŞI ÎN VIAŢĂ DACĂ VREI CU ADEVĂRAT !

OBSERVAŢIE:
Recomandarea este să se citească prima parte a textului (până la „Aşa a aflat că........”) iar concluzia
şi morala să o descopere elevii şi apoi să se discute.

Dirigintele va eplica elevilor că pe parcursul vieţiii vor întâlni diverse obstacole care pot fi depăşite
cu perseverenţă şi curaj. Se va afişa Povestea fluturelui şi se va da citire textului. Apoi se va comenta
aceasta poveste.

Evaluarea activităţii: Elevii vor completa un chestionar prin care vor evalua activitatea desfăşurată.

137
V. STIL DE VIAȚĂ PROACTIV ȘI GESTIONAREA VIITORULUI

Conceptul de stil de viaţă se referă la totalitatea comportamentelor şi deciziilor care au

relevanţă pentru calitatea vieţii individului în următoarele domenii:
Calitatea vieţii individuale care cuprinde următoarele dimensiuni:
- fizică (sănătate fizică, igienă personală, alimentaţie, exerciţiu);
- psihologică (sănătate şi adaptare psihologică, cogniţii);
- spirituală (valori personale, standarde de conduită, convingeri spirituale);
Calitatea vieţii sociale, cu următoarele dimensiuni:
- apartenenţă fizică (cămin, şcoală/loc de muncă, vecini, comunitate);
- apartenenţă socială (partener, familie, prieteni, colegi, vecini şi membrii comunităţii);
- apartenenţa comunitară (servicii sociale şi de sănătate, loc de muncă, programe
educaţionale şi recreaţionale, activităţii comunitare);
Dezvoltarea carierei şi calitatea vieţii profesionale, cu dimensiunile:
- dezvoltarea carierei (activităţi şcolare şi de voluntariat, muncă remunerată);
- organizarea timpului liber (activităţi care promovează relaxarea şi reducerea stresului)
- dezvoltare personală (activităţi care promovează menţinerea sau îmbunătăţirea
cunoştinţelor şi abilităţilor, adaptarea la schimbare);
Comportamente care promovează starea de sănătate:
- a dormi între 7 şi 9 ore
- a lua micul dejun regulat
- a nu consuma alimente între mese
- menţinerea greutăţii în limite normale
- a nu fuma
- a nu consuma alcool decât ocazional
- a face exerciţii fizice regulat
Comportamente care predispun la risc:
- fumat
- sedentarism
- alimentaţie neechilibrată
- expunerea neprotejată la soare
- consum crescut de alcool
- consum de droguri
- dezechilibru între muncă şi odihnă
- relaţii sexuale neprotejate
138
 Elemente ale stilului de viaţă cu impact asupra calităţii vieţii.
1. FUMATUL
- grupul de apartenenţă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faţă de fumat
la adolescenţi şi tineri. Studiile din domeniu au identificat la membri grupului de apartenenţă
similaritatea comportamentului de fumat.
Convingeri ale adolescenţilor despre fumat:
- “fumatul te face atractiv”
- “fumatul te face independent şi mai matur”
- “fumatul te face să te simţi bine”
- “tutunul nu este un drog, nu-ţi face nici un rău”
2. ALCOOLUL ŞI DEPENDENŢA DE ALCOOL
Concepţii ale adolescenţilor faţă de consumul de alcool care întăresc şi menţin consumul:
- beau fiindcă şi prietenii mei o fac
- beau fiindcă altfel ceilalţi vor râde de mine
- beau fiindcă asta fac bărbaţii
- beau fiindcă asta mă face mai interesant
- beau fiindcă am probleme pe care nu ştiu cum să le rezolv
3. DROGURILE ŞI DEPENDENŢA DE DROGURI
Factorii care conduc la formarea unor atitudini pozitive faţă de droguri sunt:
- curiozitatea
- rezolvarea problemelor
- formarea unei imagini sociale (credinţa că pot câştiga aprecierea şi respectul
celorlalţi)
- presiunea grupului (prietenii lor consumă şi ei droguri)
- o stimă de sine scăzută (pentru a se simţi mai curajos, valoros, interesant)
- un răspuns la singurătate
Convingeri ale adolescenţilor faţă de droguri:
- consumul de droguri o singură dată nu are efecte negative
- adolescenţii, tineri nu pot deveni dependenţi
- este uşor să te opreşti dacă doreşti
- consumul de alcool sau droguri îţi rezolvă problemele
- drogul te face să comunici mai uşor
- numai indivizii slabi ajung dependenţi de droguri
- drogurile sunt oferite numai de străini

139
 4. SEXUALITATEA

- în procesul de dezvoltare rolul sexualităţii este pregnant, contribuind la formarea identităţii de sine
şi a celei sociale.
- în dezvoltarea unei sexualităţi armonioase contează modul în care individul se defineşte pe sine ca
persoană în raport cu ceilalţi, modul în care înţelege sentimentele de iubire, afecţiune, prietenie,
intimitate, modul în care ia decizii şi îşi asumă responsabilitatea pentru ele.
- educaţia pentru sănătate sexuală trebuie realizată pe parcursul întregii dezvoltări, ţinând cont de
elementele specifice fiecărei vârste şi niveluri de dezvoltare intelectuală şi emoţională.
Programele de educaţie ale sexualităţii ar trebui să vizeze 6 componente de bază:
- dezvoltarea umană (ex. acceptarea şi aprecierea propriului corp, interacţiunea cu ambele sexe într-
un mod potrivit şi respectuos, acceptarea diferenţelor de gen)
- relaţiile interpersonale (ex. exprimarea dragostei şi intimităţii în moduri diferite şi responsabile,
evitarea relaţiilor de exploatare şi de manifestare, formarea unor atitudini pozitive faţă de relaţiile de
prietenie)
- deprinderi personale (ex. asumarea responsabilităţi pentru propriul corp, abilitatea de a face faţă
presiunii grupului)
- comportament sexual (ex. implicarea în relaţii sexuale caracterizate prin responsabilitate, onestitate
şi încredere, exprimarea propriei sexualităţi respectând drepturile altora)
- sănătate sexuală (ex. cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepţie, evitarea contactării sau
transmiterii bolilor cu transmitere sexuală, informare privind SIDA, prevenirea abuzului sexual)
- societate şi cultură (respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităţii şi valorilor
sexuale, atitudine critică faţă de percepţia socială a femeii ca “obiect sexual”, demonstrarea toleranţei
faţă de cei cu stiluri de viaţă şi valori sexuale diferite)
Stereotipuri de gen – un set de prescripţii sociale sau culturale privind
rolul de gen.
În orientarea pentru carieră acestea se manifestă prin:
- convingerea că anumite ocupaţii (asistent medical, profesor, secretară) sunt
“feminine”, iar altele (mecanic, inginer, medic) sunt “masculine”;
- considerarea femeii ca fiind orientată spre activităţile bazate pe relaţionarea
cu ceilalţi, în timp ce cariera bărbatului este definită social în termenii
activităţilor de producţie, desfăşurate în afara spaţiului domestic;
Ca urmare a stereotipurilor de gen, dezvoltarea potenţialului individual al
fiecărui copil, fată sau băiat, este limitată la explorarea domeniilor tipic
feminine sau a celor tipic masculine.

140
 Stresul şi managementul stresului.
Stresul este un răspuns al organismului la confruntarea persoanei cu situaţii şi sarcini pe care
le percepe ca fiind dificile sau ameninţătoare.
Stresorii sau sursele de stres sunt evenimente/situaţii externe sau interne, sau condiţii ale
mediului, suficient de intense sau frecvente care solicită reacţii de adaptare din partea individului.
Categorii de surse de stres:
- şcoala
- familia (probleme de comunicare în familie, divorţ, deces, conflicte, violenţă)
- propria persoană (nemulţumire faţă de aspectul fizic, de anumite caracteristici de personalitate)
- decizia pentru carieră
- starea de boală fizică sau psihică
- situaţia financiară precară
- lipsa de prieteni, singurătatea, conflicte
- pierderea locului de muncă
- dezastre naturale: inundaţii, cutremur
Reacţiile la stres:
Reacţii fizice/fiziologice:
- dureri de cap sau migrene
- oboseală
- dureri musculare
- dureri de inimă, palpitaţii
- apetit alimentar scăzut sau crescut
- insomnii
- transpiraţii excesive, ameţeli, stare generală de rău
Reacţii cognitive:
- blocaje ale gândirii
- scăderea capacităţii de concentrare
- dificultăţi de reactualizare
- diminuarea creativităţii
- dificultăţi în luarea deciziilor
- gânduri negative despre sine, lume şi viitor
- cogniţii pesimiste
- ideaţie suicidară
Reacţii emoţionale:
- iritabilitate crescută
141
- proastă dispoziţie
- pierderea interesului pentru prieteni şi activităţi preferate
- instabilitate emoţională
- anxietate
- depresie
- neîncrederea în viitor
Reacţii comportamentale:
- performanţe scăzute la locul de muncă sau şcoală
- lipsa entuziasmului
- fumat excesiv şi consum exagerat de alcool
- tulburări de somn, dificultăţi în adormire
- un management ineficient al timpului
- izolarea de prieteni
- comportament impulsiv
- comportamente agresive

Modalităţi de management al stresului:

Conştientizarea reacţiilor la stres
- identificarea şi exprimarea emoţiilor faţă de anticiparea evenimentului;
- identificarea reacţiilor emoţionale imediate (ex. iritabilitate) şi de lungă durată (ex. neajutorare,
apatie) faţă de eveniment;
- identificarea reacţiilor comportamentale şi fiziologice privind evenimentul (ex.evitare, izolare, stare
fizică de rău);
- identificarea reacţiilor cognitive faţă de eveniment;
- evitarea autoblamării sau a blamării altora pentru eveniment;
- identificarea tendinţelor dezadaptative ale gândirii faţă de eveniment şi faţă de sine;
- reevaluarea evenimentului interpretat ca fiind stresant prin prisma gândirii pozitive;
Dezvoltarea unor abilităţi de gândire şi comportamente de management al stresului.
- dezvoltarea gândirii pozitive;
- dezvoltarea comunicării pozitive cu ceilalţi;
- învăţarea tehnicii de a spune NU şi de a spune DA;
- identificarea şi rezolvarea conflictelor atunci când apar;
- învăţarea metodelor de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor;
- învăţarea unor metode de relaxare;

142
 Stabilirea şi menţinerea unui suport social adecvat
- solicitarea suportului direct şi receptivitate faţă de acesta;
- dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor de prietenie;
Dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos
- practicarea regulată a exerciţiilor fizice;
- renunţarea la consumul de alcool şi la fumat;
- practicarea unor comportamente alimentare sănătoase;
- practicarea unor exerciţii de relaxare;
Dezvoltarea stimei de sine
- stabilirea priorităţilor şi limitelor personale;
- participarea la activităţi care dezvoltă stima de sine;
- stabilirea unor scopuri realiste;

Managementul timpului
Stresul ocupaţional este un fenomen inevitabil în societatea actuală şi se referă la răspunsurile
dezadaptative de natură fizică, emoţională şi comportamentală ca urmare a unor cerinţe care nu
corespund capacităţilor, resurselor sau nevoilor profesionale ale persoanei.
Cumularea acestor răspunsuri favorizează apariţia unor perturbări în funcţionarea organismului
uman care pot fi regăsite la nivel:
- fiziologic şi somatic – stresul profesional este considerat un element de risc cardio – vascular,
modificări ale unor parametrii bio-chimici şi cu manifestări digestive, boli cerebrovasculare, alterarea
funcţionării sistemului imunitar;
- psihologic - tensiune nervoasă, iritabilitate, perturbarea funcţiilor cognitive (atenţia, memoria), stare
de insatisfacţie personală şi/sau profesională;
- comportamental – scăderea productivităţii şi calităţii munci, absenteism, demisii, relaţii inadecvate
cu colegi/familia, consum de substanţe (alcool, tutun), etc.
Studii realizate în ţări europene indică faptul că:
- cel puţin 1/3 dintre angaţi percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi viaţa
personală / viaţa de familie.
- stresul influenţează modul de realizare a responsabilităţilor la locul de muncă, atât la femei, cât şi la
bărbaţi.
- 40% dintre mamele care muncesc şi 25% din taţii care muncesc percep un nivel ridicat de stres cauzat
de conflictul dintre muncă şi familie.
- 50% dintre părinţii consideră că au o problemă cu managementul timpului, mai ales balanţa între
timpul petrecut la locul de muncă şi timpul petrecut cu familia.
143
 2/3 dintre părinţi manifestă un stres moderat – ridicat zilnic datorat dificultăţilor şi conflictelor de rol
muncă – familie.
- 2/3 dintre persoane dezvoltă un stres cronic la locul de muncă.
Studii recente arată că:
- 15% dintre adulţi prezintă tulburări de anxietate;
- 18% dintre adulţi manifestă tulburări depresive;
- 78% dintre adulţi se confruntă cu o problemă emoţională sau mentală;

COMPETENŢE GENERALE

Exersarea abilităţilor de management al unui stil de viaţă de calitate.

VALORI ŞI ATITUDINI

Interes pentru învăţare permanentă într-o lume în schimbare;

Orientare spre o viaţă de calitate în prezent şi în viitor;

144
 Clasa Clasa a Clasa Clasa
Competenţe specifice Teme / conţinuturi a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
1. identificarea informaţiilor, Calitatea vieţii personale X
serviciilor şi resurselor care - calitatea vieţii şi stilul de viaţă.
promovează un stil de Componentele calităţii vieţii. Campanii de
viaţă sănătos promovare a stilului de viaţă în şcoală şi în
2. identificarea efectelor comunitate
schimbărilor sociale, economice şiCalitatea relaţiilor sociale X
tehnologice - violenţa domestică. Consecinţe
asupra stilului de viaţă şi a emoţionale, cognitive şi comportamentale.
profesiilor Strategii de prevenţie în şcoală şi
3. analizarea relaţiei dintre stilul decomunitate
viaţă şi planificarea carierei Calitatea mediului de muncă X
- schimbările sociale, economice, politice

şi tehnologice în stilul de viaţă şi tipurile de

profesii pe piaţa muncii
- planificarea carierei din perspectiva X
stilului de viaţă
1. analizarea informaţiilor, Calitatea vieţii personale X
serviciilor şi resurselor care - stilul de viaţă de calitate ca resursă a
promovează un stil de viaţă de performanţei în muncă. Factorii care
calitate şi sănătate ocupaţională influenţează sănătatea ocupaţională
2, analizarea fenomenului de Calitatea relaţiilor sociale şi a mediului X
exploatare a copiilor prin muncă de muncă
3. evaluarea relaţiei dintre stilul de- exploatarea prin muncă, exploatarea
viaţă de calitate şi planificarea sexuală. Consecinţele negative ale muncii
carierei asupra copiilor. Consecinţele exploatării
sexuale asupra copiilor
- tutoriatul şi educaţia covârstnicilor (peer X
education): optimizarea dezvoltării
personale şi a opţiunilor de carieră
- rolul abilităţilor de comunicare şi X
negociere în optimizarea relaţiilor inter-
personale la locul de muncă
- egalitatea de şanse în dezvoltarea carierei: X
grupuri dezavantajate socio-economic,
minorităţi etnice şi culturale, genul
1. proiectarea unor activităţi de Calitatea vieţii personale X
promovare a unui stil de viaţă - comportamentele stilului de viaţă şi
sănătos şi de calitate în dezvoltareainfluenţa lor asupra planificării şi
carierei dezvoltării carierei. Promovarea
2. evaluarea consecinţelor comportamentelor de calitate în dezvoltarea
schimbării sociale, economice şi propriei cariere
tehnologice asupra stilului de viaţăCalitatea relaţiilor sociale şi a mediului X
şi a profesiilor de muncă
3. demonstrarea unor abilităţi de - profesii şi stil de viaţă. Diferenţele dintre
promovare a implicării comunitareprofesii şi stilul de viaţă asociat lor
şi a voluntariatului - implicarea comunitară şi voluntariat: X
modalităţi de dezvoltare a propriei cariere
145
4. analizarea conceptului de
egalitate de şanse şi egalitate de
gen din perspectiva planificării
carierei
1. analizarea conceptului de
calitate a vieţii în contextul
dezvoltării carierei
2. demonstrarea abilităţilor de
management al stresului în
pregătirea pentru examene
3. elaborarea unui proiect de
prevenire a exploatării copiilor prinvieţii unei persoane. Modalităţi de
muncă
4. aplicarea unui proiect de
implicare comunitară cu scopul Calitatea relaţiilor sociale şi a mediului
promovării conceptului de carieră de muncă
şi calitatea vieţii
- acţiuni comunitare în situaţii de criză, de X
exemplu în urma unor catastrofe naturale
(inundaţii, cutremur), accidente (aviatice,
nucleare), răpiri, terorism etc.
- dimensiunea de gen în dezvoltarea şi X
planificarea carierei. Stereotipurile de gen
ca bariere în opţiunile de carieră
Calitatea vieţii personale X
- componentele calităţii vieţii. Resurse
personale de îmbunătăţire a calităţii vieţii.
Impactul carierei şi a profesiei asupra
calităţii vieţii
- calitatea vieţii în situaţii de criză: cum X
influenţează o situaţie de criză calitatea
intervenţie în situaţii de criză. Centrele de
criză
X
- pregătirea pentru examene şi
managementul stresului
- aspecte legale ale muncii copiilor: tipul şi X
numărul de ore legal permise de muncă.
Diferenţe de gen în activităţile de muncă ale
copiilor. Prevenirea exploatării copiilor
prin muncă
- implicarea comunitară ca modalitate de X
promovare a dezvoltării carierei şi calităţii
vieţii
146
Exemple de activităţi de învăţare:

Sursele de stres din viaţa mea – rugaţi elevii să identifice principalele surse de stres cu care
se confruntă la şcoală, în familie, în relaţiile cu prietenii şi în relaţia cu ei înşişi, rugaţi-i să noteze
aceste situaţii în fişa de lucru şi să o completeze cu alte situaţii specifice. Grupaţi elevii în perechi şi
cereţi-le să organizeze situaţiile identificate în trei categorii:
1. care permit acţiuni imediate,
2. care permit acţiuni viitoare,
3. care merită/trebuie ignorate sau tolerate. Oferiţi exemple de situaţii care merită tolerate
(imaginea corporală, unele caracteristici ale părinţilor, etc.). Analizaţi organizarea situaţiilor pe cele
trei categorii şi discutaţi relevanţa situaţiilor care permit acţiuni imediate sau viitoare şi a celor care
nu permit astfel de acţiuni. Discutaţi care este impactul stresului asupra calităţii vieţii, care sunt
acţiunile imediate ce pot fi întreprinse pentru a reduce impactul agenţilor stresori, cum pot fi tolerate
unele din lucrurile care nu pot fi schimbate.

Stereotipuri şi diferenţe de gen – discutaţi cu elevi despre stereotipurile pe care le au oamenii

referitor la genuri şi diferenţele efective care există între fete şi băieţi. Daţi elevilor să completeze fişa
de lucru. Analizaţi răspunsurile date şi identificaţi eventualele stereotipuri de gen prezente în
afirmaţiile lor. Identificaţi împreună cu ei diferenţe reale între fete şi băieţi şi explicaţi conceptul de
stereotip de gen, analizaţi cum influenţează acestea comportamentele, precum şi modalităţile prin
care pot fi modificate acestea.

Planificarea activităţilor – identificaţi împreună cu elevii posibile surse de stres şi discutaţi

despre rolul planificării activităţilor în reducerea nivelului de stres. Cereţi elevilor să dea exemple de
situaţii în care stresul a apărut datorită lipsei de planificare. Alcătuiţi o listă cu cel puţin 10 situaţii
stresante pentru ei. Cereţi-le să se gândească în ce măsură pot sau nu controla aceste situaţii, respectiv
în ce măsură pot face ceva pentru schimbarea situaţiei. Oferiţi cât mai multe exemple de situaţii care
pot fi controlate şi care nu pot fi controlate de ei. Rugaţi elevi să plaseze situaţiile stresante identificate
într-una din căsuţele tabelului din fişa de lucru. Întrebaţi-i de ce cred că ne îngrijorează lucrurile pe
care nu le putem controla, de ce uni oamenii se stresează mai mult decât alţii. Există anumite aspecte
ale personalităţii care pot avea legătură cu îngrijorarea excesivă?

147
Fişa de lucru: „Ce este sănătatea?"
1.Scrieţi pe tablă cuvântul SĂNĂTATE şi solicitaţi elevilor să ofere o definiţie a acesteia.
Ghidaţi clasa către următoarea definiţie: o stare de bine fizică, psihică şi socială (nu doar fizică!).
Explicaţi elevilor că definirea sănătăţii în termeni de comportamente specifice este mai utilă decât
o definiţie generală.
2.Împărţiţi clasa în grupuri a câte 5-7 elevi şi oferiţi-le spre completare fişa de lucru.
Lăsaţi elevii să lucreze în grup 10-15 minute.
3.Cereţi fiecărui grup să prezinte 3 dintre răspunsurile oferite şi discutaţi-io împreună.
Puteţi centraliza pe tablă comportamentele identificate de elevi, pe două coloane:
1.Comportamente sănătoasa
2.Comportamente nesănătoase.

Comportamente de risc pentru sănătate

Fişa de lucru: „Comportamente de risc pentru sănătate"

1.Spuneţi elevilor că veţi discuta despre impactul pe care II au diferite comportamente/ obiceiuri asupra
sănătăţii.
2.Cereţi elevilor să se ridice în picioare şi spuneţi că le veţi citi o serie de propoziţii la care vor trebui
să fie atenţi. Citiţi rar lista de mai jos:
• Ti se întâmplă frecvent să nu iei micul dejun?
• Ţi se întâmplă frecvent să dormi mai puţin de 7 ore pe noapte?
• Consumi carne de porc sau vită de mai mult de 3 ori pe săptămână?
• Faci exerciţiu fizic de mai puţin de 3 ori pe săptămână?
• Fumezi?
• Consumi alcool cel puţin o dată pe săptămână?
• Ţi s-a întâmplat să fii pasager în maşina unui şofer care conducea sub influenţa alcoolului?
• Consumi alimente bogate în grăsimi (ex. chips-uri, ciocolată, îngheţată, prăjituri cu cremă) de
mai mult de 4 ori pe săptămână?
• Ai încercat vreodată să consumi droguri?
• Ai avut vreodată un contact sexual neprotejat?
3.După citirea listei, cereţi ca toţi cei care pot răspunde cu "DA" la cel puţin o întrebare să se
aşeze. Remarcaţi faptul că toţi avem obiceiuri care pe termen lung pot avea un impact negativ asupra
sănătăţii. în lista pe care aţi citit-o sunt câteva dintre cele mai importante astfel de obiceiuri.
4.Identificaţi împreună cu elevii modalităţi prin care aceste obiceiuri pot fi reduse sau modificate.
Daţi ca temă elevilor completarea fişei de lucru.
148
Ştii adevărul despre tutun?
Fişa de lucru: „Ştii adevărul despre tutun?"
1.Spuneţi elevilor că veţi vorbi despre efectele pe care le are fumatul asupra stării de sănătate şi asupra
calităţii vieţii.

2.Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi daţi-le 5 minute pentru a completa spaţiile libere din afirmaţiile
cuprinse in aceasta.

3.Rugaţi elevii să prezinte câteva răspunsuri la fişă şi discutaţi afirmaţiile după sugestiile oferite
la discuţii. Faceţi legătura dintre obiceiul de a fuma şi modul în care poate afecta acest lucru
munca specifică anumitor proferi. în ce situaţii fumatul poate fi un irnpediment în desfăşurarea
activităţii exemplu, dacă dependenţa este excesivă fumatul poate ocupa mult timp, dacă lucrează
direct cu oamenii poate fi neplăcut, pot exista interdicţii în ceea ce priveşte fumatul în timpul
programului, dacă lucrează la magazin hainele vor mirosi a ţigară, etc).

Discuţii

Aspecte legate de tutun:

1.Nicotină produce dependenţă în aceeaşi măsură ca fi heroina sau cocaina.

Nicotină, ingredientul activ al tutunuI, acţionează asupra creierului producând relaxare, scăderea
tensiunii, o stare de exaltare şi în acelaşi timp dependenţă. Nicotină ajunge la creier în numai 7
secunde, jumătate din timpul de care are nevoie heroina injectată pentru a ajunge la creier.

2.Cancerul de plămâni ucide astăzi mai multe femei decât cancerul de sân. În timp ce incidenţa
fumatului la nivelul populaţiai în ansablu a scăzut, ea a crescut în rândul femeilor. Numărul femeilor
care mor din cauza cancerului de pi amân se apropie tot mai mult de cel al bărbaţilor care mor din
cauza acestei boli.

3.De regulă, copiii femeilor care fumează în perioada sarcinii se nasc cu o greutate mai m ică
decât cei ai femeilor oare nu fumează şi exista o probabilitate mai mare de a se naşte prematur
sau morţi. Fumatul în perioada sarcinii afectează negativ dezvoltarea copilului.

4.Vârsta la care oamenii încep să fumeze a scăzut în ultimii ani. Sondajele realizate in licee
printre elevii de cls. a XII a atrată că 25% dintre cei care fumează au început în cls. a VI-a, 50%
în cls. a VIII-a, iar 75% până în clasa a IX-a.

5.Ţigările sunt unul dintre produsele de pe piaţă cărora li se face cea mai mare publicitate.
Companiile producătore de ţigări investesc 5.000 de dolari în fiecare minut în campanii publicitare.
Multe dintre acestea vizează în mod special femeile şi tinerii.

149
6.Fumatul este periculos nu doar p entru cel care fumează, ci şi pentru nefumătorii care se
află în apropierea persoanelor care fumează (fumat pasiv). Studiile arată că fumatul pasiv
reprezintă un factor de risc pentru cancerul de plămâni şi alte boli ale aparatului respirator, atât la
adulţi cât şi la copii.

Motivele consumului de alcool

Obiectiv Conştientizarea cauzelor care îl determină pe un tânăr să consume alcool

Durata 40-50 minute

Materiale Fişa de lucru nr. 69: "Motivele consumului de alcool"
Desfăşurarea 1. Explicaţi elevilor că oamenii recurg la consumul de alcool din diferite
activităţii motive şi că prin următoarea activitate veţi încerca să identificaţi aceste motive.
2.Împărţiţi elevii în grupuri de 5-7 persoane. Daţi fiecărui grup sarcina să
identifice motivele pentru care tinerii şi adulţii consumă alcool. încurajaţi
formularea motivelor în forma expresiilor prin care tinerii îşi justifică consumul
de alcool.
3.Realizaţi o listă comună cu motivele identificate de elevi şi cereţi-le
elevilor să completeze fişa de lucru.
4.Identificaţi împreună cu elevii alternative la comportamentul de consum de
alcool pentru 3 dintre motivele enumerate. Exemplu: "Beau pentru că am o
groază de probleme pe care nu ştiu cum să le rezolv!" Alternativa:
"Consumul de alcool nu este o modalitate de rezolvare a problemelor. El
duce, dimpotrivă, la amânarea confruntării cu ele şi a soluţionării lor. Aş putea
să încep prin rezolvarea uneia dintre ele". 5. Daţi ca temă identificarea
Discuţii ■ Dacă nu sunt amintite de către elevi, faceţi referire la următoarele motive
pentru care elevii recurg la consumul de alcool: "Şi prietenii mei o fac!"
"Dacă nu beau, ceilalţi vor râde de mine!", "Astfel mă simt bărbat cu
adevărat!" "Voi fi mai puternic şi mai interesant!", "Am o groază de
probleme pe care nu ştiu cum să le rezolv!", "Beau fiindcă îmi place!"
■ În ce măsură motivele identificate sunt întemeiate pentru a recurge la
consumul de alcool?
■ Ce alternative de comportament ar putea avea adolescenţii care recurg la
consum de alcool?
De urmărit Elevii:
■ să conştientizeze faptul că rezolvarea problemelor nu se realizează prin
consumul de alcool
■ să identifice motive invocate de tineri pentru consumul de alcool

150
Puterea anturajului

Obiectiv Identificarea rolului pe care îl are presiunea anturajului în.decizia de a adopta

comportamente de risc.
Durata 30 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. împărţiţi clasa în două echipe. Alegeţi un elev care va juca rolul unui tânăr
activităţii care se află în situaţia de a decide dacă acceptă să fumeze sau nu. Rugaţi-I
să iasă din clasă şi daţi-i o foaie cu următoarele instrucţiuni: "Când intri din
nou în clasă vei juca rolul unui elev care a ieşit la o întâlnire cu prietenii.
Tocmai ai primit de la unul din ei o ţigară."
2. După ce elevul iese din clasă prezentaţi şi celorlalţi situaţia şi cereţi unui grup
să-şi desemneze 3 reprezentanţi care vor trebui să-şi folosească puterea de
convingere pentru a-l determina pe prietenul lor să fumeze. Celălalt
grup va alege 3 reprezentanţi „nefumători" care îşi vor folosi toată puterea
de convingere pentru a-l face pe elev să nu fumeze.
3. Împărţiţi tabla în două coloane pentru a trece argumentele pro şi contra
utilizate de cele două echipe.
4. Identificaţi împreună cu elevii modalităţile utilizate de a face faţă presiunii
grupului.
Discuţii ■ Care listă este mai cuprinzătoare şi mai convingătoare?
■ Cum cred elevii că s-a simţit colegul lor care era pus în situaţia de a face
faţă presiunii grupului?
■ Cum ne pot influenţa ceilalţi în direcţia adoptării unor comportamente
nesănătoase?
■ Ce modalităţi de a face faţă presiunii anturajului se pot identifica? Oferiţi
exemple.

De urmărit Elevii:
■ să identifice rolul anturajului în luarea deciziilor
■ să dea exemple de mai multe modalităţi de a face faţă presiunii grupului în
decizia de a refuza să fumeze

151
Adevărul despre alcool
Obiectiv Conştientizarea de către elevi a efectelor nocive ale alcoolului asupra calităţii
vieţii.
Durata 50 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. Luaţi legătura cu filiala locală a AA (AA ■„Alcolicii Anorimi”) sau cu
activităţii un specialist care lucrează cu alcoolici pentru a vă pune în legătLră cu o
personă care a avut probleme cu alcoolul şi care ar fi dispusă să vorbească
cu elevii despre aceasta. Ar fi de preferat ca persoana să fie tânără, pentru
ca adolescenţii să se poată identifica mai uşor cu ea.
2. Sugeraţi invitatului să discute aproximat v 20 de minute despre
modul în rare alcoolismul afectează vi- ţa unei persoane: relaţia cu
familia, sănătatea, prieteni, locul de muncă, etc. Rugaţi-i să relateze
aspecte din propria poveste, cu implicaţiile emoţionale, sociale, financiare
ale acesteia.
3. La sfârşitul discuţiei solicitaţi elevilor să noteze câteva consecinţe ale
consumului de alcool, pe baza a ceea ce au auzit. Obs. Activitatea este
condiţionată de găsirea unui specialist în domeniul asistenţei
persoanelor cu probleme legate de consumul excesiv de alcool, în acest
sens, activitatea devine opţională sau se poate desfăşui în lipsa
invitatului, prin identificarea, cu ajutorul elevilor, a consecinţelor pe care
le poate avea alccoolul asupra celui care consumă şi asupra persoanelor
apropiate.
Discuţii ■ Ce părere au elevii despre ceea ce au auzit? Ce întrebări se ridică?
■ Ce efecte ale consumului de alcool au identificat din ceea ce au auzit?

De urmărit Elevii:
5. să identifice efectele pe care le are consumul excesiv de alcool asupra
persoanei şi asupra celor din jurul său.

152
Stereotipuri și diferențe de gen

Obiectiv Conştientizarea de către elevi a propriilor stereotipuri de gen.

Durata 40 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 70: "Stereotipuri şi diferenţe de gen"

Desfăşurarea 1. Comunicaţi elevilor că vor discuta despre stereotipurile po care le au

activităţii oamenii referitor la genuri şi diferenţele efective care există între fete şi băieţi.
Daţi elevilor fişa de lucru şi acordaţi 5 minute pentru a răspunde la afirmaţiile
din fişa. Citiţi cu voce tare instrucţiunea şi daţi un exemplu pentru a fi siguri
că elevii au înţeles-o.
2. Analizaţi împreună cu elevii răspunsurile date şi identificaţi eventualele
stereotipuri de gen prezente în afirmaţiile lor. Identificaţi împreună cu ei
diferenţe reale între fete şi băieţi şi explicaţi conceptul de stereotip de gen
(vezi 7.1.1.4 şi 5.3.1.3).
3. Cereţi elevilor să dea şi alte exemple de stereotipuri de gen, eventual chiar
cele care le-au afectat alegerile până în acest moment. Identificaţi împreună cu
elevii modalităţi prin care pot fi modificate aceste stereotipuri.
Discuţii ■ Există diferenţe de gen?
■ Cum se dezvoltă stereotipurile de gen?
■ Exemple de stereotipuri de gen şi cum influenţează ele comportamentele.
■ Cum pot fi modificate stereotipurile de gen?
Do urmărit Elevii:
■ să identifice modalităţi specifice în care stereotipurile influenţează relaţiile şi
activităţile persoanelor

153
Ce este stresul?

Obiectiv Clarificarea conceptului de stres

Durata 45 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 74: "Ce este stresul?"
Desfăşurarea 1. Încercaţi să definiţi împreună cu elevii noţiunea de stres. Cereţi elevilor să îşi
activităţii imagineze că nu există cuvântul stres în vocabular. Pornind de la această realitate
prezumtivă, sugeraţi-le să se gândească la cuvinte sau expresii pe care ar putea să le
utilizeze pentru a exprima acest concept. Notaţi pe tablă conceptele propuse pentru a
defini stresul şi identificaţi componente ale stresului: surse de stres, reacţii la stres şi
modalităţi de adaptare la stres (7.1.1.5).
2. Spuneţi-le că veţi face un exerciţiu prin care vor înţelege mai bine ce este stre
Solicitaţi elevilor să se gândească la o situaţie sau două în care s-au simţit stresaţi.
Cereţi-le să descrie:
(a) ce le-a trecut prin minte atunci când s-au simţit stresaţi
(b) care au fost emoţiile pe care le-au trăit în acele momente
(c) ce au făcut în acele situaţii.
3. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi lucraţi împreună pentru a exemplifica modul în care
vor trebui să completeze tabelul (de exemplu, situaţia: înainte de testul la
matematică - m-am gândit că poate iar voi lua notă mică şi mă vor certa părinţii - m-am
simţit agitat(ă) - mă tot plimbam prin clasă cu caietul în mână şi îi întrebam pe colegi
ce cred ei că vom primi ca sarcină la test). Rugaţi elevii să completeze individual
fişa de lucru. Lăsaţi-i să lucreze aproximativ 5 minute.
4. Împărţiţi elevii în grupe de 3-5 elevi şi rugaţi-i să discute pe baza situaţiilor descrise.
Cereţi-le să identifice caracteristicile definitorii ale stresului.
5. Discutaţi în grupul mare ideile dezbătute şi cereţi elevilor să sugereze ce ar putea
face pentru a reduce nivelul de stres (managementul stresului, 7.1.1.5).
Discuţii ■ Modul de manifestare a stresului - la nivel emoţional, cognitiv şi comportamental
■ Aceeaşi situaţie s-ar putea să provoace stres unora, în timp ce pentru alţii nu
reprezintă o sursă de stres
■ Cum se poate reduce nivelul de stres
De urmărit Elevii:
■ să identifice situaţii care generează stări de stres
■ să descrie gânduri, emoţii şi comportamente asociate stării de stres
■ să facă distincţia între sursele de stres, reacţiile la stres şi modalităţile de a face faţă
stresului

154
Sursele de stres din viaţa mea

Obiectiv Recunoaşterea principalelor surse de stres cu care se confruntă elevii în diferite

situaţii, respectiv surprinderea celor mai frecvente surse de stres la elevi.
Durata 50 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 73: "Sursele de stres din viaţa mea"
Desfăşurarea 1. Solicitaţi elevilor să identifice principalele surse de stres cu care se
activităţii confruntă la şcoală, în familie, în relaţiile cu prietenii şi în relaţia cu ei înşişi.
Daţi câteva exemple şi discutaţi-le. Rugaţi elevii să treacă aceste situaţii
în fişa de lucru şi să o completeze cu alte situaţii specifice.
2. Grupaţi elevii în perechi şi cereţi-le să organizeze situaţiile identificate
în trei categorii:
(a) care permit acţiuni immediate;
(b) care permit acţiuni viitoare;
(c) care merită/trebuie ignorate sau tolerate. Puteţi oferi exemple de
situaţii care merită tolerate: imaginea corporală (înălţimea sau o anumită
configuraţie a feţei), unele caracteristici ale părinţilor, etc.
3. Analizaţi rezultatele obţinute în urma acestor grupări. Discutaţi cu elevii
Discuţii ■ Care este impactul stresului asupra calităţii vieţii?
■ Ce acţiuni imediate pot fi întreprinse pentru a reduce impactul unuia dintre
stresorii identificaţi asupra calităţii vieţii?
■ Ce acţiuni viitoare aş putea planifica pentru a reduce impactul unor factori
stresanţi?
De urmărit ■ Cum să tolerez unele din lucrurile care nu pot fi schimbate?
Elevii:
■ să identifice factori de stres şi modul în care aceştia afectează calitatea vieţii
■ să înţeleagă că unii factori de stress nu pot fi eliminaţi
■ să identifice cât mai multe modalităţi de a face faţa factorilor de stres

155
Roluri, drepturi şi responsabilităţi

Obiectiv Identificarea drepturilor şi responsabilităţilor aferente unc roluri sociale

Durata 40 minute
Materials Fişa de lucru nr. 75: "Roluri, drepturi, responsabilităţi"

Desfăşurarea 1. Încercaţi să definiţi împreună cu elevii conceptele de drepturi şi

activităţii responsabilităţi.
Punctaţi diferenţa dintre aceste concepte şi daţi exemple de drepturi şi
responsabilităţi pentru rolul de elev (vezi 7.2.1).
Cereţi elevilor să dea exemple de roluri pe care le poate îndeplini o persoană
îndecursul vieţii. în această fază faceţi o listă cât mai lungă cu aceste roluri.
Ajutaţi elevii prin întrebări legate de roiuri trecute, prezente şi viitoare.
2. Confecţionaţi bileţele cu 5 dintre cele mai importante roluri, alese de
comun acord cu elevii. Cereţi fiecărui elev să îşi aleagă câte un bileţel şi
grupaţi elevii în funcţie de biletul ales (un grup va fi format din elevi care au
ales un bilet cu acelaşi rol).
3. În cadrul grupului mic, cereţi elevilor să facă o listă cât mai completă cu
drepturile, respectiv responsabilităţile specifice rolului menţionat în bileţelul
ales.
4. Rugaţi elevii să prezinte listele realizate şi analizaţi conţinutul lor
împreună cu întreaga clasă. Scoateţi în evidenţă asemănările şi deosebirile
dintre rolurile persoanei în termeni de drepturi şi responsabilităţi.
Discuţii ■ Asemănările şi deosebirile dintre diferite roluri
■ Care sunt preferinţele lor pentru anumite roluri şi motivul acestor preferinţe
■ Specificul rolurilor pe care le au în prezent
■ Ce roluri consideră că vor avea în viitor

De urmărit Elevii:
■ să înţeleagă conceptele de roluri, drepturi şi responsabilităţi
■ să identifice roiuri pe care le poate adopta o persoană şi roluri pe care le
au ei în prezent
■ să identifice drepturi şi responsabilităţi aferente unor roluri

156
Responsabilităţile mele

Obiectiv Identificarea responsabilităţilor pe care elevii şi le pot asuma şi a importanţei

acestora pentru dezvoltarea personală
Durata 35 minute
Materiale Fişa de luau nr. 77: "Responsabilităţile mele"
Desfăşurarea Obs. Dacă s-a făcut activitatea Roluri, drepturi şi responsabilităţi se va păstra
activităţii la vedere lista cu drepturile şi responsabilităţile aferente rolurilor specifice
vârstei lor. Oacă activitatea nu a fost făcută, acestea vor fi identificate cu
ajutorul elevilor.
1. Spuneţi elevilor că veţi discuta despre responsabilităţile pe care le au în
prezent şi despre importanţa acestora pentru dezvoltarea personală.
2. Distribuiţi fişele de lucru şi cereţi elevilor să răspundă individual la
întrebările menţionate acolo: în ce fel s-a schimbat rolul meu în ultimii doi
ani? în ce fel s-au schimbat responsabilităţile mele în ultimii doi ani?
Dacă am mai mulie responsabilităţi, în ce măsură am şi mai multe drepturi
/privilegii decât am avut acum doi ani? Cum pot face ca responsabilităţile să
fie pe măsura drepturilor (şi invers)? Cum mă simt în legătură cu aceste
schimbări? Le pot accepta sau îmi este greu să le accept? Ce responsabilităţi
îmi asum în familie sau în comunitate? Ce aş putea face diferit? Ce
responsabilităţi îmi pot asuma? Ce privilegii aş avea în acesl caz?
3. Discutaţi cu elevii răspunsurile după sugestiile de la secţiunea "Discuţii".

Discuţii ■ Care sunt consecinţele asumării unor responsabilităţi concrete asupra lor şi
asupra altora?
■ De ce există tendinţa neasumării unor responsabilităţi?
■ Care sunt dificultăţile întâmpinate în asumarea responsabilităţilor şi cum
pot fi depăşite aceste dificultăţi? Obs. Elevii pot fi încurajaţi să discute cu
părinţii întrebările de mai sus şi apoi să povestească la următoarea întâlnire
ce au aflat nou şi cum au perceput reacţia părinţilor.

De urmărit Elevii:
■ să cunoască responsabilităţile pe care şi le pot asuma în prezent
■ să înţeleagă importanţa asumării responsabilităţilor specifice vârstei lor

157
Plan de voluntariat
Obiective Pregătirea planurilor de implementare a unor acţiuni de voluntariat Obs.
Voluntariatul este înţeles cel mai bine atunci când este practicat. Oportunităţile de
a fi implicaţi în aceste activităţi le oferă elevilor posibilitatea de a învăţa multe
Durata Sesiunea 1: 30-50 minute Sesiunea 2: 30-50 minute Sesiunea 3: 30-50
Materiale Fişa de lucru: "Plan de voluntariat"
Desfăşurarea Sesiunea 1
activităţii 1. Spuneţi-le elevilor că veţi discuta despre voluntariat şi că prin aceste discuţii
urmăriţi să îi pregătiţi pentru implicarea într-o acţiune de voluntariat.
Conduceţi discuţia cu elevii înspre definirea a ceea ce presupune voluntariatul,
care sunt paşii şi regulile implicării într-o acţiune concretă de voluntariat şi care
sunt domeniile în care se pot implica ei ca şi voluntari (vezi 7.2.3.3.).
2. Solicitaţi elevilor să opteze pentru una din activităţile de voluntariat, la nivelul
şcolii sau al comunităţii.
3.Împărţiţi clasa în grupuri şi daţi-le sarcina să planifice acţiunea ţinând cont de
regulile de implementare discutate anterior.
De exemplu, dacă este vorba despre o acţiune la nivelul comunităţii, ei vor trebui
să clarifice:
■ scopul acţiunii (ex. recunoaşterea unor oportunităţi de implicare, recunoaşterea
nevoilor comunităţii, organizarea unor jocuri cu copiii sau activităţi cu bătrânii
etc.)
■ durata acţiunii
■ activităţile organizate (ex. ce întrebări le vor pune persoanelor la care vor
merge)
■ perioada de implementare a acţiunii
■ în ce mod se va realiza evaluarea nevoilor comunităţii astfel încât acţiunea
propusă să fie cât mai eficientă.
4. Discutaţi cu clasa proiectele realizate în grupurile mici şi permiteţi colegilor să
facă completări sau să ofere sugestii pentru îmbunătăţirea planurilor.
5. Organizaţi şi realizaţi împreună vizita „de recunoaştere” până la următoarea
sesiune.
Sesiunea 2
1.Discutaţi cu elevii despre experienţa vizitei de evaluare.
2. Analizaţi împreună nevoile identificate şi stabiliţi modalităţile cele mai eficiente
de a răspunde la aceste nevoi. Daţi posibilitatea elevilor să modifice planurile
158
Discuţii ■ importanţa implicării în acţiuni de voluntariat
■ să menţioneze dacă au avut ocazia de a se implica în şcoală sau în comunitate ca
şi voluntari
■ care sunt domeniile de implicare în voluntariat la nivelul şcolii sau al
comunităţii.

De urmărit Elevii:
■ să înţeleagă importanţa voluntariatului
■ să identifice nevoile comunităţii
■ să planifice acţiuni de voluntariat care pot fi puse în aplicare într-o perioadă
determinată

Responsabilitatea privind sănătatea ocupaţională

Obiectiv Conştientizarea importanţei asumării responsabilităţii privind sănătatea la locul

de muncă
Durata 40-50 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. Discutaţi împreună cu elevii în ce coastă sănătatea ocupaţională.
activităţii 2. Spuneţi elevilor că prin următoarea activitate veţi aborda problema
responsabilităţii privind sănătatea ocupaţională.
3. Împărţiţi elevii în două grupuri. Spuneţi fiecărui grup să aducă argumente
pentru unul dintre următoarele punctele de vedere:
■ pentru sănătatea ocupaţională este responsabil individul (grupul I)
■ pentru sănătatea ocupaţională este responsabilă organizaţia (grupul al II-lea)
4. La sfârşitul activităţii, prezentaţi concluziile, centralizând ideile exprimate
în cadrul dezbaterii. Sugeraţi elevilor să îşi noteze şi ei concluziile.

Discuţii ■ Cine este responsabil pentru sănătatea la locul de muncă: individul sau
organizaţia?
■ Ce poate face fiecare pentru a promova sănătatea în rândul angajaţilor?

De urmărit Elevii:
■ să înţeleagă importanţa sănătăţii ocupaţionale.
■ să conştientizeze rolul pe care îl are atât individul, cât şi organizaţia în ceea ce
priveşte sănătatea ocupaţională

159
Cauzele violenței
Obiectiv Conştientizarea pincipalelor surse de violenţă în rândul tinerilor.

Durata 30 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 71: "Cauzele violenţei"
Desfăşurarea 1. Cereţi elevilor să dea exemple de comportamente care exprimă violenţă. încercaţi
activităţii să construiţi împreună cu elevii o definiţie a violenţei. Conduceţi elevii spre
următoarele
■ Violenţa ia diverse forme (ex. fizică, verbală etc.)
■ Violenţa poate să vizeze: copiii, partenerul, persoanele în vârstă etc.
■ Violenţa se manifestă în diverse contexte
2. Împărţiţi elevii în grupuri şi rugaţi-i să identifice (timp de 10 minute) cât mai
multe cauze ale violenţei în rândul tinerilor. Oferiţi sprijin pe parcursul realizării
sarcinii.
3. La sfârşit treceţi toate răspunsurile pe tablă şi încurajaţi elevii să discute despre ele.
Completaţi lista cu elementele de mai jos, în cazul în care nu au fost amintite:
■ Dorinţa de a te simţi puternic
■ Lipsa abilităţilor de rezolvare a conflictului
■ Presiunea din partea grupului (ex. să recunoască partea colegii îl încurajează pe un
copil să se "răzbune" pe un altul pentru că i-a spus ce îl deranjezeaza, să accepte
scuzele celui care l-a supărat etc. pentru că a spus ceva jignitor sau să "îl pună la
punct" pentru că este prea "mândru")
■ Consumul de alcool şi droguri
■ Lipsa unui loc ce muncă
■ Dorinţa de a imita şi de a face ceea ce fac ceilalţi membri ai grupului
■ Furia necontrolată (agresiune)
■ Ideea că violenţa este o modalitate
■ Violenţa în mass media (filme în care acceptabilă de a face faţă situaţiilor- este
prezentă violenţa, imagini din problemă, reviste sau de pe irternet)
4. Identificaţi împreaună cu elevii modalităţi prin care poate fi evitată violenţa şi
completaţi împreuna cu ei fişa de lucru.
Discuţii ■ Varietatea manifestărilor / formelor pe care le îmbracă un comportament violent
■ în ce măsură violenţa este o modalitate acceptată şi încurajaţi ce societate pentru
rezolvarea problemelor.

De urmărit Elevii:
■ să înţeleagă semnificaţia conceptului de violenţă sub variate forme ■ să identifice
diferite cauze ale comportamentului violent ■ să facă legătura între cauzele
enumerate şi comportamentul violent

160
Managementul conflictului

Obiectiv Exersarea unor comportamente pozitive de a face faţă sentimentului de furie

Durata 40 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. Grupaţi elevii în perechi şi solicitaţi-le să îşi reamintească o situaţie în
activităţii care au simţit furie faţă de cineva. Rugaţi-i apoi să joace în doi un joc de rol
pe baza instrucţiunilor de mai jos:
■ Imaginează-ţi că stai faţă în faţă cu persoana pe care eşti nervos.
Spune acestei persoane că te simţi furios, începând cu "Eu..." sau "Mă simt
nervos..."
■ Răspunde argumentelor oferite de celălalt. Evită să îl ameninţi sau
să îl jigneşti. Vorbeşte pur şi simplu despre cât de mânios şi de supărat
te simţi, până când celălalt nu mai poate spune altceva decât "îmi pare rău!"
Scrieţi aceste instrucţiuni pe tablă şi ofenţi un exemplu de dialog cu ajutorul
unui elev Ghidaţi fiecare etapă a jocului de rol, observând elevii şi oferindu-
le sprijin.
2. La sfârşit, solicitaţi elevilor să spună cum s-a simţit fiecare în situaţia
dată. 3. Daţi ca temă elevilor să descrie o situaţie în care au utilizat această
Discuţii ■ Cum reacţionăm atunci când suntem furioşi? Dar când cineva ne spune că
l-am rănit'
■ De ce este dificil să explici cuiva că eşti furios pentru că te-a rănit?
■ Ce se poate întâmpla dacă spui cuiva că eşti furios sau supărat pe el / ea?
■ De ce e important să învăţăm să ne exprimăm sentimentele în mod
adecvat, chiar dacă nu ni se cer scuze?

De urmărit Elevii:
■ să exprime ceea ce simt în legătură cu o anumită situaţie, formulând
răspunsul la persoana I ("Mă simt...pentru că..."), fără a acuza sau a
încerca să îl convingă pe celălalt că nu are dreptate
■ să conştientizeze necesitatea de a învăţa să îşi exprime sentimentele în mod
adecvat

161
Ce să fac atunci când sunt furios?

Obiectiv Identificarea unor modalităţi constructive de exprimare a furiei

Durata 30-40 minute

Materiale Fişa de lucru nr. 72: "Ce să fac atunci când sunt furios?"
Desfăşurarea activităţii 1. Împărţiţi elevii în grupuri de 5-7 şi rugaţi-i să discute despre legătura
dintre a te simţi rănit şi furie. Acordaţi aproximativ 10-15 minute acestei
discuţii. 2. Desenaţi pe tablă următoarea schemă şi subliniaţi faptul că
atunci când ne simţim răniţi apare de multe ori furia, care este adesea
exprimată într-un mod nepotrivit.
Mă simt rănit .............. ► Furie - ► Violenţă (rănesc pe
altcineva)
Discuţii 3. Izolarea,
■ Rugaţi-i pe elevi să dispreţul,
respingerea, dea exemplelipsadede
situaţii în sunt
respect care faptul
lucruricăcare
cineva
ne
rănesc. Furia apare adesea ca urmare a faptului că ne simţim răniţi.
■ Atunci când ne simţim răniţi este adesea mai uşor să reacţionăm prin
furie decât să exprimăm faptul că am fost răniţi, pentru că aşa suntem
obişnuiţi. Copiilor mici li se spune adesea să nu plângă sau să nu se
plângă, ceea ce împiedică exprimarea adecvată a unor emoţii negative
şi duce ulterior la exprimarea neadecvată a acestora, într-un alt
context.
■ A arăta faptul că eşti vulnerabil / rănit este văzut de multe ori ca un
semn de slăbiciune, mai ales în cazul băieţilor. Ei refuză adesea să
exprime aceste trăiri, recurgând în schimb la agresivitate ca modalitate
de exprimare a mâniei. ■ În ce situaţii se simt răniţi, care ar putea fi
cauzele izolării, respingerii, dispreţului, lipsei de respect manifestat din
De urmărit Elevii:
■ să perceapă diferenţa dintre a fi rănit şi a fi furios şi modalităţile de
exprimare a acestor reacţii.
■ să identifice modalităţi constructive şi distructive de exprimare a furiei
■ să înţeleagă importanţa utilizării unor modalităţi constructive de

162
Tabără fără prejudecăţi

Obiectiv Identificarea şi reducerea prejudecăţilor şi stereotipurilor legate de

persoanele cu dizabilităţi.
Durata 50 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. Discutaţi cu elevii despre diferitele tipuri de dizabilităţi şi nevoile pe care
activităţii le au persoanele cu dizabilităţi (vezi capitolul 7.2.3.3. B.)
2. Organizaţi elevii în grupuri de câte 3-5 şi cereţi-le să îşi imagineze că
sunt organizatorii unei tabere de vară pentru elevi de clasele IX - XII.
Precizaţi că este vorba despre o tauără la care vor participa atât adolescenţi
sănătoşi, cât şi persoane cu diferite tipuri de dizabilităti.
3. Rugaţi i să elaboreze un program al taberei care să descrie: Forma taberei -
locul de cazare - Programul meselor - Activităl zilnice - Activităţile speciale (ex.
concursuri, plimbări, pescuit etc.)
4. Discutaţi cu toată reiasa câteva propuneri de programe întocmite în grup.
Cereţi elevilor să evalueze în ce măsură au ţinut cont de nevoile speciale ale
persoanelor cu dizabilităţi.
Discuţii ■ Cum percep elevii persoanele cu dizabilităţi
■ Măsura în care elevii au stereotipuri legate de persoanele ou prejudecăţi
De urmărit Elevii:
■ să cunoască mai multe tipuri de dizabilităţi
■ să identifice nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilitati
■ să găsească soluţii practice pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi în
diferite activităţi

163
Programe ce susţin sănătatea ocupaţională

Obiectiv Conştientizarea importanţei programelor de susţinere a sănătăţii la locul de

rmuncă

Durata 40-50 minute

Materiale calculatoare conectate la Internet, broşuri, pliante
Desfăşurarea 1. În vederea desfăşurării activităţii, va trebui să vă documentaţi cu câteva
activităţii săptămâni înainte ia direcţiile judeţene de protecţie a muncii pentru a
solicita pliante şi materile informative despre programele de sănătate
ocupaţională.
2. Prezentaţi elevilor materialele informave obţinute.
3. Împărţiţi elevii în grupuri mici, asa încât să aiba acces la câte un computer
(dacă aveţi la dispoziţie mai multe computere) şi identificaţi cu elevii câteva
cuvinte-cheie pe care le-ar putea utiliza pentru a găsi programe de sănătate
ocupaţională pe diferite site-uri de pe Internet. Cereţi fiecărui grup / elevilor
să caute pe Internet informaţii privind programele de prevenţie a riscurilor la
locul de muncă, timp de 15 - 20 de minute.
4. După expirarea timpului, evaluaţi împreună cu elevii programele
identificate, după criteriile sugerate la discuţii. Obs. Sunt necesare cunoştinţe
minime de utilizare a computerului / internetului
Discuţii ■ Cum vi se par programele găsite?
■ De către cine sunt propuse? Cui se adresează?
■ Ce importanţă credeţi că au ele?
■ Care sunt punctele importante abordate în cadrul acestor programe?
De urmărit Elevii:
■ să perceapă utilitatea programelor de susţinere a sănătăţii la locul de muncă
■ să identifice aspectele importante ale unui program: cine propune, cui se
adresează, ce vizează.

164
Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?

Obiectiv Identificarea strategiilor de reducere a stresului şi a situaţiilor în care

acestea se dovedesc a fi eficiente
Durata 30 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 80: "Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?"

Desfăşurarea 1. Spuneţi elevilor că prin următoarea activitate veţi identifica împreună

activităţii metode prin care pot reduce nivelul stresului. Prezentaţi-le câteva concepte
legate de stres sau reactualizaţi informaţiile dacă aţi realizat şi alte exerciţii
pe această temă.
2. Cereţi elevilor exemple de situaţii concrete în care s-au simţit stresaţi şi
rugaţi-i să se gândească la cât mai multe modalităţi prin care ar fi putut
(sau au reuşit) să reducă nivelul stresului. Introduceţi metodele de
management al stresului prezentate în fişa de lucru (vezi 7.1.1.5. D.).
3. Grupaţi elevii în grupe de 3-5 elevi şi împărţiţi-le fişele de lucru.
4. Daţi-le ca sarcină să selecteze în grup 2-3 situaţii concrete în care s-au
simţit stresaţi şi apoi să completeze metodele de management al stresului
cu cât mai multe modalităţi concrete cunoscute de ei, care pot fi aplicate în
situaţiile alese.
5. Spuneţi elevilor să prezinte modalităţile identificate în grupul mic.
Faceţi o listă comună cu metode de management al stresului.
6. Discutaţi în grupul mare temele sugerate în secţiunea "Discuţii".

Discuţii ■ În ce situaţii se pot aplica strategiile de management al stresului?

■ Există strategii de reducere a stresului general valabile sau ele sunt
individualizate?
■ Au încercat metode de reducere a stresului? Care a fost eficienţa lor?

De urmărit Elevii:
■ să identifice situaţii concrete în care s-au simţit stresaţi
■ să găsească modalităţi concrete de reducere a nivelului de stres
■ să înţeleagă utilitatea metodelor de management al stresului

165
Stresul la locul de muncă

Obiectiv Să conştientizeze sursele de stres la locul de muncă

Durata 30 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. Cereţi elevilor să se gândească la câteva profesii (ex. ale membrilor
activităţii familiei). Solicitaţi elevilor să se gândească la factorii de stres care pot
acţiona la locul de muncă în cazul acestor profesii profesii.
2. Identificaţi cu elevii repercusiunile acţiunii acestor factori asupra
angajaţilor şi asupra familiilor lor.
3. Notaţi pe tablă principalele consecinţe ale stresului.
Conduceţi elevii spre identificarea consecinţelor în plan fiziologic,
psihologic şi comportamental (vezi subcapitolul 7.3. - stresul ocupaţional).
4. Discutaţi cu elevii ghidându-vă după sugestiile de la secţiunea "Discuţii".
Discuţii ■ Care sunt profesiile cele mai stresante? De ce?
■ Care este cel mai important factor de stres la locul de muncă? Argumentaţi.
■ Cum influenţează aceşti factori de stres comportamentele angajaţilor la locul
de muncă? Dar viaţa lor extra - profesională?

De urmărit Elevii:
■ să identifice câteva profesii în care se lucrează în condiţii de stres
■ să dea exemple de factori care determină stresul ocupaţional
■ să recunoască unele consecinţe ale stresului ocupaţional

166
Ăsta-i riscul meseriei!...
Obiectiv Conştientizarea factorilor care influenţează sănătatea ocupaţională
Durata Sesiunea 1:10-15 minute Sesiunea 2: 30-40 minute
Materiale -
Desfăşurarea Sesiunea 1:
activităţii 1. Spuneţi elevilor că o serie de factori care au o relaţie directă sau indirectă cu
locul de muncă pot influenţa sănătatea persoanei (vezi termenul de „sănătate
ocupaţională” din subcapitolul 7.3).
2. Scrieţi pe tablă: „meserii cu risc" şi cereţi elevilor să enumere cât mai multe dintre
acestea. Cereţi elevilor să numească factori de risc pentru sănătatea ocupaţională.
Notaţi pe tablă răspunsurile lor.
3. Alegeţi împreună cu elevii câteva meserii care îi interesează şi pentiu deiirierea
cărora ar putea apela la persoane competente, cunoscute.
4. Sugeraţi elevilor să pregătească întrebări pentru discuţia panel pe care urmează să
o organizaţi. Spuneţi elevilor că vor avea şansa de a afla mai multe despre riscurile
profesionale pe care le implică diverse meserii. Explicaţi-le că acivitatea le va da
şansa de a afla de la persoanele care se ocupă de prevenirea riscurilor
profesionale care sunt profesiile cu risc pent sănătate şi care sunt factorii de risc
(care se pot întâlni în orice domeniu de activitate).
5. Contactaţi companii locale şi cereţi sprijinul lor în vederea organizări discuţiei
panel cu responsabilii pentru protecţia muncii din departamentele ior (puteţi cere
ajutorul părinţilor elevilor pentru a identifica companii şi persoane interesate de o
astfel de activitate).
Sesiunea 2
1. Prezentaţi invitaţii şi sugeraţi-le să descrie cei mai importanţi factori de risc
din mseria respectivă.
2. Audiaţi discuţia dintre profesionişti şi elevi, încurajând elevii să pună întrebai şi
să releveze aspectele de interes pentru această ternă (ex. care sunt riscurile
menţionate de persoana cu care are loc discuţia).
3. Când activitatea s-a încheiat, trageţi concluzii apelând la sugestiile de la discuţii.
4. Daţi ca temă elevilor să răspundă la cele 3 întrebări sugerate la discuţii.

167
TEST
Alege, prin încercuire varianta care te caracterizează cel mai bine:
1.Ce fel de persoană ai dori să fii:
a) Un conducător;
b) O persoană neimplicată, deoarece nu-mi plac responsabilităţile;
c) O persoană neimplicată, deoarece sunt prea timid.
2. Ce fel de persoane respecţi de obicei:
a) O persoană care mă ajută şi este alături de mine atunci când am o problemă;
b) O persoană care are aceleaşi preocupări ca şi mine;
c) O persoană cu un comportament ireproşabil.
3. Cum reacţionezi dacă observi că cineva de lângă tine a făcut o greşeală:
a) Îl ajut să-şi repare greşeala;
b) Îl critic, amplificând urmările faptelor lui;
c) Nu am nici o reacţie, dacă greşeala lui nu mă afectează în mod direct.
4. Te afli într-un grup, în care trebuie luate anumite decizii la o problemă care te priveşte şi pe tine.
Cum reacţionezi?
a) Mă implic în luarea deciziilor, aducând argumente la soluţia propusă;
b) Îmi impun părerea, explicând clar de ce gândesc aşa;
c) Asculţi părerile celorlalţi şi o aprob pe cea care mi se pare cea mai bună.
5. Ai o discuţie în cotradictoriu cu cineva din grupul tău şi ştii sigur că ceea ce spune nu este adevărat:
a) Asculţi cu atenţie părerea celuilalt, cauţi puncte de acord, iar dacă insistă îl rogi să
analizeze faptele şi îi promiţi că vei reflecta şi tu la problema respectivă şi că veţi
discuta mai târziu;
b) Îi spui direct că nu are dreptate şi insişti să îl convingi că greşeşte;
c) Eşti de acord cu el pentru că nu-ţi place cearta şi aştepţi ca el să se convingă singur
că greşeşte.
6. Dacă greşeşti, dar nu eşti sigur că se va descoperi greşeala comisă, cum reacţionezi?
a) Recunosc faptul că am greşit şi încerc să-mi repar greşeala;
b) Încerc să ascund greşeala făcută, sperând că nu va fi descoperită;
c) Recunosc greşeala şi încerc să o justific, fără a căuta o soluţie.
7. Ai o problemă de rezolvat şi ai nevoie de ajutor. Cum procedezi?
a) Discuţi problema cu persoanele care crezi că te pot ajuta şi îi rogi să te ajute;
b) Ceri ajutorul persoanelor capabile să te ajute;
c) Discuţi problema cu persoanele care crezi că te pot ajuta şi îi rogi să-şi spună părerea
cu privire la problema pe care o ai fără să le ceri ajutorul
168
 Total punctaj varianta a) Total punctaj varianta b) Total punctaj varianta c)

Enumeră trei persoane din colectivul clasei a căror părere contează pentru tine:
1. ..............................................................
2. ..............................................................
3. ..............................................................
Răspunde, în scris, la următoarea întrebare: „ Cum ar trebui să fie un lider, astfel încât să-l asculţi şi
să-l respecţi, iar părerea lui să conteze pentru tine?”
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
INTERPRETAREA TESTULUI
Dacă predomină varianta a) eşti o persoană cu un temperament puternic, agreabilă, care
se poate face uşor înţeleasă, nu îţi place critica, nu obişnuieşti să te plângi atunci când ai o
problemă căutând mai degrabă o soluţie. Totodată eşti o persoană responsabilă, de acţiune şi
îţi face plăcere să te implici în rezolvarea problemelor.- EŞTI UN POSIBIL LIDER .

Dacă predomină varianta b) eşti o persoană care adoră disensiunile, eşti inflexibil, egoist,
căutând să te impui în orice situaţie indiferent de conjunctură.- EŞTI O PERSOANĂ PE CARE
CEILALŢI CU GREU O TOLEREAZĂ.

Dacă predomină varianta c) eşti o persoană timidă, influenţabilă, căreia îi este dificil să
ia o decizie, eviţi disensiunile, te consolezi cu ceea ce ai şi nu încerci să obţii mai mult – EŞTI O
PERSOANĂ INDECISĂ.

Folosind persoanele enumerate se poate întocmi o sociogramă găsind în acest mod liderul cu
majoritate de voturi.
Pentru exemplificare se poate urmări pagina următoare:
S-au figurat pe desen cu săgeţi preferinţele elevului cu nr. de ordine 1, respectiv ale elevului
cu nr. 18. se procedează analog pentru toţi elevii.
În final se numără vârfurile de săgeţi care intră în cerculeţul fiecărui elev, acela considerându-se
apreciat şi respectat de majoritatea elevilor.

169
BIBLIOGRAFIE

Băban, A. (2001). Consiliere educaţională – Ghid metodic pentru orele de dirigenţie, ASCR, Cluj-
Napoca
Jigău, M. (2001). Consilierea carierei. Sigma, Bucureşti
Lemeni, G., Miclea, M. (2004). Consiliere şi orientare – ghid de educaţie pentru carieră. ASCR,
Cluj-Napoca
Rocco, M. (2004) Creativitate şi inteligenţă emoţională. Polirom

170
CUPRINS

Argument................................................................................................3

I. Autocunoaștere și dezvoltare personală..................................................4

II. Comunicare și relaționare interpersonală.............................................46
III. Managementul informațiilor și al învățării...........................................66

IV.Planificarea carierei...............................................................................88
V.Stil de viață proactiv și gestionarea viitorului......................................138

171
 Tipografia
SC R OF IMP SR L
Suceava
Str. Mărăşeş ti Nr. 7A
tel. 0230-532299
tel./fax. 0230-523476
mobil: 0745392 984
email: rofimpsrl@yahoo.com

172
 This book has been published with the financial support of the EU whithin the
Erasmus+ project "Dezvoltarea competentelor profesorilor in vederea consilierii
elevilor in problematica devenirii personale", cod 2014-1-RO01-KA101-001326
The authors take responsibility for the accuracy of the published
information. There is no copyright restriction for these materials, therefore they can
be used for didactic purposes.

ISBN 978-606-625-210-2