Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tehnologie de Cultivare Soia
Tehnologie de Cultivare Soia
Soia este una dintre cele mai vechi plante de cultura, originara din China, unde era
cunoscuta inca din anul 2838 i.e.n. in America si Europa este cultivata mult mai tirziu, in anii
1829 si respectiv 1840. In tara noastra, soia se cunoaste din anul 1876, in Transilvania. Din 1913
este cultivata in campurile experimentale ale Scolii superioare de agricultura din Bucuresti si
abia din 1930 este inclusa in temele de cercetare ale Institutului de Cercetari Agronomice.
Cresterea considerabila a productiei si perfectionarea metodelor de prelucrare a semintelor de
soia au dus la obtinerea unor cantitati mari de ulei cu o valoare nutritiva ridicata si la furnizarea
de proteina, care permite obtinerea unor cantitati sporite de produse animale.
Proteina din semintele de soia este mult superioara proteinei din cereale datorita unor
amino-acizi de o importanta deosebita in alimentatia animalelor, cum sunt: lizina, metionina,
triptofanul etc. Pe langa proteina, semintele de soia contin si cantitati insemnate de substante
grase, saruri minerale (fosfor, potasiu) si vitamine (complex B, C, D, F).
Desi este bogat in proteine, fanul de soia are o valoare nutritiva mai mica decat a
fanurilor de lucerna si trifoi, datorita tulpinilor care raman neconsumate. Atunci cand fanul de
soia intra totusi in ratia animalelor, este mai economic sa fie folosit sub forma de faina.
In timp ce porumbul produce, la o recolta de 250 q/ha masa verde, 8 400 unitati nutritive cu 274
kg albumina digestibila, soia, la aceeasi productie la hectar, produce numai 3 145 unitati
nutritive, dar cu o cantitate mult mai mare de albumina digestibila (900 kg). La o unitate nu-
tritiva in cazul porumbului revine o cantitate mica de albumina digestibila (cca. 31 g), in timp ce
la o unitate nutritiva de soia cantitatea de albumina digestibila creste considerabil (cea. 285 g).
Acest dezechilibru mare intre valorile nutritive ale acestor plante se corecteaza prin cultura lor in
amestec; in acest fel, raportul intre albumina digestibila si unitatile nutritive se imbunatateste,
apropiindu-se de raportul optim de 100 - 120 g albumina digestibila la o unitate nutritiva
Porumbul, sorgul, iarba de Sudan, pe de o parte, si soia, pe de alta parte, sunt componenti
buni ai culturilor intercalate, pentru ca aceste plante extrag substante nutritive diferite din sol, se
completeaza reciproc favorabil privind componenta in principii nutritivi si sunt consumate cu
mai multa placere de animale atunci cand se administreaza ca amestec.
1
Dintre leguminoasele anuale, soia cultivata atat pentru seminte cat si pentru nutret verde
are cea mai mare raspandire, ocupand in total peste 21,7 milioane ha in anul 1961. Pana in 1938 -
1939, Manciuria, China si Japonia erau cele mai mari cultivatoare de soia. In prezent, aceasta
planta se cultiva in diferite parti ale lumii, in special in zonele cu clima temperata, in ultimii ani,
in S.U.A. se inregistreaza cea mai mare crestere a suprafetelor ocupate cu soia si cele mai mari
productii obtinute. Astfel, in 1961, soia se cultiva in S.U.A. pe o suprafata de 10,6 milioane ha,
cu o productie totala de 18,3 milioane tone, de peste 7 ori productia anului 1953. Atat suprafetele
cultivate cu soia, cat si productiile ce se obtin pe unitatea de suprafata sunt in crestere, fapt ce
atesta interesul fata de aceasta cultura.
Din 1955 - 1956, cand dezvoltarea sectorului zootehnic a cerut cantitati sporite de
proteina, cultura soiei s-a extins pe suprafete din ce in ce mai mari, mai ales in unitatile agricole
de stat, care o folosesc in furajarea animalelor atat sub forma de seminte, cat si ca nutret verde.
Astfel, de la 900 ha cultivate cu soia in anul 1964, unitatile agricole de stat vor ajunge ca in 1970
sa cultive soia pe o suprafata de peste 110000 ha.
Productia de seminte de soia care s-a obtinut in anul 1966 in conditiile tarii noastre este
cuprinsa intre 10 - 15 q/ha (tabelul de mai jos). In conditiile perfectionarii tehnicii de cultura, a
cunoasterii in amanunt a particularitatilor biologice ale plantei, se pot realiza productii cu mult
mai mari. Asa, de exemplu, in anii 1962 - 1964 statiunile experimentale agricole Livada,
regiunea Maramures, si Podu Iloaie au obtinut 18 - 21 q/ha, respectiv 16 - 18 q/ha. In conditii de
irigare, la Fundulea s-au obtinut 22 - 34 q/ha seminte.
Semanata pentru a fi insilozata sau consumata ca masa verde, soia in cultura pura da
productii de 150 - 230 q/ha. Cultivata pentru siloz, in amestec cu porumb, productia de masa
verde poate ajunge la 395 - 500 q/ha.
Soia apartine genului Glycine L. care are un numar de 25 specii, dintre care la noi in tara
se cultiva Glycine hispida (Mnch.) Maxim.
2
Aceasta specie cuprinde, de asemenea, mai multe subspecii, cea mai importanta si mai
raspindita fiind ssp. manshurica Enk. Dupa E n k e n (1959), subspecia manshurica cuprinde mai
multe varietati: communis, immaculata, flavida, ucrainca, viridis etc.
Soia, Glycine hispida (Mnch.) Maxim , are radacina principala pivotanta care patrunde in
sol pana la 1 m, uneori chiar pana la 2 m. Ramificatiile laterale ale radacinii principale patrund si
ele in sol pana la 30 - 40 cm. Pe ele se formeaza marea majoritate a nodozitatilor. Tulpina, inalta
de 50 - 200 cm, este dreapta, pentagonala sau cilindrica, uneori volubila. Pe tulpina si ramuri se
gasesc perisori de culoare galbuie, bruna, albicioasa etc. Frunzele sunt trifoliate, cu foliolele si
potiolul paros. Frunzele cad cand planta se apropie de maturitate. Stipele sunt mici. Florile sunt,
de asemenea, mici si grupate cate 3 - 9 (uneori mai multe) in raceme scurte. Au culoare liliachie,
alba-liliachie, alba-galbuie. Polenizarea este autogama, desi florile se deschid. Durata infloririi
este de 18 - 27 zile, in functie de soi si de conditiile de vegetatie. Fructul este o pastaie usor
curbata si acoperita cu perisori. Culoarea pastaii este galbena sau galbena-brunie. Pastaia este
dehiscenta si contine 2-5 seminte de culoare alba, galbuie, maslinie, verde, cafenie, neagra etc.
Masa a 1000 seminte la plantele din var. manshurica Enk. este de 120 - 230 g. Rasarirea este
epigeica.
Fiind originara din Extremul Orient, soia este o planta iubitoare de caldura, cantitatea de
caldura necesara pentru a ajunge la maturitate fiind de 2200 - 2800°C. Durata perioadei de
vegetatie este de 110 - 150 zile.
Cerintele fata de apa sunt destul de ridicate chiar de la germinare, cand are nevoie de o
cantitate de apa ce reprezinta 120 - 130% din greutatea semintei uscate. Coeficientul de
transpiratie este in medie de 520 pentru intreaga perioada de vegetatie, fiind mai mare in
perioada rasaririi plantelor (915) si mai scazut catre sfarsitul perioadei de formare a pastailor
(239). Soia suporta relativ bine seceta pana la inflorire. La culturile in amestec, cerintele fata de
apa sunt mai mari decat in cultura pura. In tara noastra, cultura soiei da rezultate bune in
3
regiunile cu precipitatii medii anuale de 500 - 600 mm, din care cel putin 75 mm, in perioada de
vara.
Soia nu este pretentioasa fata de sol, fapt ce permite cultura ei pe aproape toate tipurile de
sol din tara noastra, cu exceptia solurilor grele, acide, salinizate. Cele mai bune rezultate se obtin
pe solurile luto-nisipoase, lutoase si luto-argiloase, adanci, fertile, bogate in calciu, fosfor si
potasiu, cu o reactie cuprinsa intre pH = 5 si pH = 8,5 , optim fiind pH = 6,7.
Cele mai bune conditii pentru cultura soiei in tara noastra se intalnesc in depresiunea
Jijiei si a Baseului, in Moldova, si pe vaile Muresului, Tarnavelor si Somesului, in Transilvania.
O zona favorabila se intalneste in campia din vestul tarii, Campia Transilvaniei, valea Siretului in
dreptul regiunii Bacau, depresiunea Jijiei si Bahluiului (in parte), precum si in partea de mijloc si
de est a podisului Moldovei, in partea de sud a tarii, desi se gasesc soluri fertile, soia nu poate da
productii mari si stabile datorita secetei ce corespunde perioadei de inflorire-fructificare.
Extinderea culturii in aceasta zona este conditionata de irigare.
Cantitatea de substante nutritive extrase de soia din sol depinde de recolta si de scopul
culturii. Dupa Enken (1959), la o productie obisnuita, soia contine in masa recoltabila la hectar
151 kg azot, 40 kg fosfor, 50 kg potasiu si alte elemente. Soia are nevoie de azot mai cu seama in
primele faze de vegetatie, consumul crescand pana aproape de fructificare, perioada dupa care
fosforul are rolul principal. Soia este, de asemenea, o mare consumatoare de potasiu, element ce
are un rol deosebit in obtinerea unor productii mari.
5. Semanatul.
Semintele de soia necesita un pat germinativ foarte bine pregatit si cu bogate rezerve de
substante hranitoare si apa pe toata durata de vegetatie. Din aceasta cauza, se recomanda
executarea araturii de baza la adancimea de 20 - 25 cm, vara sau toamna, dupa cum planta
premergatoare paraseste terenul mai devreme sau mai tarziu. In primavara, aratura se niveleaza si
se lucreaza o data sau de doua ori cu grapa cu discuri, ultima lucrare executandu-se inaintea
semanatului. Aratura de primavara nu este indicata, fiind urmata de pierderi de recolta.
5
Pentru masa verde si siloz se foloseste soiul Lincoln, caracterizat prin talie inalta si
abundenta de frunze si pastai, fiind raionat pentru furaj in toata tara. Produce cantitati mult mai
mari de masa verde decat soiurile cultivate pentru seminte. La Fundulea, acest soi a produs 253
q/ha masa verde, depasind soiul Chippewa cu 42%.
Samanta trebuie sa provina din loturile semincere recunoscute, sa aiba marimea medie a
boabelor corespunzatoare soiului ce se cultiva si sa nu fie mai veche de doi ani. Samanta de soia
trebuie sa aiba o germinatie minima de 80% si o puritate de cel putin 95%. Samanta se trateaza
cu nitragin in ziua semanatului sau cel mult cu o zi inainte, in urma acestui tratament se obtin
plante viguroase, cu un numar mare de nodozitati pe radacini. Soia se seamana atunci cand
temperatura solului a ajuns la 8 - 10°C si a trecut pericolul ingheturilor tarzii de primavara.
Aceasta epoca corespunde de regula cu a doua jumatate a lunii aprilie in conditiile din Campia
Baraganului, cu sfarsitul lunii aprilie in zonele din Podisul Central Moldovenesc si Campia
Banatului si cu prima decada a lunii mai pentru zonele mai nordice din regiunea Suceava si
Podisul Transilvaniei. Soia pentru nutret poate fi semanata si mai tirziu, in miriste, cu conditia ca
in anii si in regiunile secetoase culturile sa fie irigate.
Numarul de plante la hectar si distantele intre randuri depind de scopul culturii. Pentru
siloz se seamana la distanta de 80 - 100 cm cu o densitate de 50 - 70 boabe germinabile la m2.
Pentru conditiile din centrul Transilvaniei se recomanda cantitatea de 50 - 60 kg/ha soia la
semanatul in cultura pura pentru siloz. Amestecurile de porumb cu soia pentru masa verde se
seamana, dupa Varga si colaboratorii (1964), la distanta de 12,5 - 20 cm intre randuri, folosindu-
se 100 - 120 kg/ha porumb si 50 - 60 kg/ha soia. In Campia Moldovei, cele mai bune rezultate s-
au obtinut cand semanatul s-a facut la distanta de 30 cm intre randuri, cu o norma de semanat de
100 kg/ha, raportul dintre soia si porumb fiind 1,5:1 (Rosea, Panait si colaboratorii, 1960).
6
atat pentru siloz, cat si pentru masa verde, cand se obtine un spor de proteina de 84 - 172 kg/ha
fata de sorgul in cultura pura. In experientele efectuate de Rosea si Panait (1962) la Podu-Iloaie,
amestecul de sorg cu soia pentru siloz, semanat la 90 cm distanta intre rinduri, cu 20 kg la ha
samanta de sorg si 40 kg/ha samanta de soia, a dat o productie de 297 q/ha, realizandu-se un spor
de 369 kg/ha proteina bruta, fata de cultura pura de sorg semanata la aceeasi distanta. Niculescu
(citat de Varga si colaboratorii, 1964) a obtinut cea mai mare cantitate de proteina bruta la hectar
(788 kg) folosind 60 kg/ha soia si 10 kg/ha sorg. Pentru masa verde cantitatea de samanta de soia
ramane aceeasi, iar norma de semanat la sorg creste la 15 - 30 kg/ha. Soia se mai poate semana
in amestec si cu iarba de Sudan, cand se folosesc pentru semanat 25 kg/ha iarba de Sudan si 60
kg/ha soia, semanatul executandu-se la o distanta de 12,5 - 15 cm intre randuri (Rosea, Panait si
Busuioc, 1960).
Primele lucrari de ingrijire care se acorda semanaturilor de soia privesc spargerea crustei
formata inainte si dupa rasarire. Pentru a favoriza rasarirea uniforma a plantelor, afanarea solului
si distrugerea buruienilor in curs de rasarire, se folosesc grapele cu colti sau cele stelate, lucrarea
executandu-se inainte de rasarirea plantelor.
6. Combaterea buruienilor
Intre gradul de infestare cu buruieni si productia de soia este o stransa corelatie. Avand in
vedere particularitatile biologice a plantelor de soia este necesar ca in sistemul de combatere
integrala a buruienilor sa fie incluse toate metodele posibile de combatere incat cultura de soia sa
fie mentinuta curata de buruieni pe toata perioada de vegetatie.
8
soia este o buna rotatie a culturilor urmand indeaproape combaterea buruienilor pe cale mecanica
si chimica
9
– 09:30, iar al doilea tratament s-a efectuat la reinfestare dupa 35 zile de la efectuarea primului
tratament in preajma inceperii butonilor florali.
Prima erbicidare s-a realizat cu ajutorul masinii de stropit MSP in agregat cu tractorul U
650 folosind duze cu orificiu redus. A doua erbicidare s-a executat cu elecopterul datorita
faptului ca inaltimea plantelor s-a marit si in acest mod se evita vatamarea plantelor.
Erbicidul Roundup a combatut atat monocotiledonatele si dicotiledonatele anuale cat si
cele perene. Erbicid sistemic postemergent avand ca substanta activa glifosat 360 g %, special
folosit pentru cultura de soia si porumb RR .
Modul de actiune erbicidul translocat in radacini asigura o distrugere totala
a buruienilor inhiband producerea de catre plante a aminoacizilor aromatici, in functie de specie
si conditiile climatice sunt necesare 4 – 14 zile ca buruienile sa fie distruse complet
10
galbena sau brun deschisa pe masura distrugerii tesutului viu, aceasta necrozeaza si petele devin
de culoare brun inchis.
Boala este produsa de bacteria Pseudomonos glicea si se transmite prin semintele
infectate cat si prin resturile de plante atacate ramase dupa recoltare. Masuri de prevenire si
combatere: - s-a folosit la semanat seminte libere de boli, in timpul vegetatiei nu s-a executat
lucrari dupa ploaie, -resturile vegetative ramase dupa recoltare a fost incorporate prin araturi
adanci;
Mana soiei (micoza) boala este produsa de ciuperci Perenospera monoshurica. Simptome
– in infectiile sistemice pe primele frunze apar pete de decolorare a tesutului care devin
galbui, ulterior pe fata lor interioara apar fructificatiile ciuperciile care constituie inocolul primar.
Frunzele grase atacate cad prematur, defolierea plantelor are loc mai ales in partea de jos
a tulpinii. Simptomele sunt frecvente si mai intense pe vreme umeda si calduroasa, in timp de
seceta si temperaturi scazute reduc sau impiedica aparitia.
Cea mai raspandita si cea mai eficace masura de prevenire si combatere o reprezinta
cultivarea soiurilor rezistente la mana. In general se fac tratamente cu substante cuprice sau cu
zeama bordeleza 1 % in perioada de vegetatie. Sunt extremi de pagubitori agentii patogeni
care se transmit prin sol de resturi vegetale: tussorium, rhizoctonia, pithium, famphsis sau
peronos pora, monsurica, screlotinica, acestia pot deveni pagubitori in conditii favorabile de
temperatura si umiditate.
Pentru diminuarea atacului se vor face tratamente la samanta cu fungicide : Tiromet 2
kg/to de samanta cu eficienta pentru fenophsis soia ; Beret 1,25 l/to cu eficienta pentru frescrium
si petrium.
Pentru combaterea Screlotinia s-au efectuat tot cu fungicide folosind TOPSIN (cu
substanta activa tiofanatmetil 70%) 1 kg/ha
In tara noastra cele mai raspandite boli ale soiei si care produc pagube insemnate sunt:
virozele, bacteriozele si micozele. Dintre viroze, mozaicul soiei produs de Soja virus este o boala
care poate micsora productia cu cea. 70%. Boala este cunoscuta sub trei forme: mozaicul brun,
mozaicul galben al frunzelor si incretirea sau basicarea frunzelor. Plantele atacate raman mici,
pipernicite si au foliolele patate si umflate din loc in loc. Culoarea acestora alterneaza intre
verde-inchis si galbui. Pastaile atacate au un numar redus de seminte, care adesea nu
mai germineaza.
Dintre bacterioze, pagube serioase produce, mai ales in anii si in zonele ploioase, arsura
bacteriana a soiei produsa de Pseudomoiias glycinea . Boala se instaleaza pe tulpina, frunza,
petiol, pastai si trece uneori si la seminte. Apare sub forma de pete mici de 1-2 mm, galbene, care
ulterior devin brune pana la negre. Tesuturile din dreptul acestor pete se usuca si se rup, incat
planta atacata apare cu frunzele ciuruite sau sfartecate. Pastaile atacate contin un numar mic de
11
seminte a caror facultate germinativa este mult redusa. Aceasta boala se combate prin folosirea
de samanta sanatoasa, provenita de la plante neatacate, ce au fost recoltate si treierate separat. In
U.R.S.S., tratarea semintelor cu Granosan (NIUIF 2) in doza de 4 kg la 1000 kg samanta, a redus
atacul cu 3 - 12% si a sporit productia cu 4,5 - 38,6%.
Soia mai este atacata de mana, cauzata de ciuperca Peronospora manshurica si de
putregaiul alb, produs de Sclerolinia sclerotiorum Mana se combate prin stropiri repetate cu
zeama bordeleza 1%, iar putregaiul alb, prin tratarea semintei cu produse organo-mercurice sau
cu apa calda de 60°C, timp de 10 minute. Pe timpul vegetatiei la cultura de soia din cadrul fermei
Maretu ne-am confruntat cu putregaiul alb produsa de Sclerotinia sclerotiorum am purces la
smulgerea plantelor afectate si scoaterea lor din cultura pentru evitarea extinderii acestei boli.
Daunatorii care produc pagube mari, mai ales in perioada formarii pastailor, sunt molia
pastailor de soia (Etiella zinckenella Tr.) si molia pastailor de mazare (Laspeyresia nigricana F. si
L. dorsana F.). Combaterea moliei pastailor de soia a fost indicata la cultura borceagului. Molia
pastailor de mazare se combate prin araturi de toamna, semanat devreme si folosirea soiurilor
timpurii, pentru ca inflorirea sa nu coincida cu perioada depunerii oualelor.
Dintre daunatorii soiei fac parte nematozii si unele insecte. Nematozii ataca radacinile
impiedicand extragerea apei si elementelor nutritive din sol avand drept consecinte afectarea
cresterii si dezvoltarii. Atacul netozilor are ca efect asupra nodurilor normale.
Insectele daunatoare soiei activeaza in diferite faze de vegetatie afectand semintele in
curs de germinatie sau plantele in curs de rasarire, frunzele, florile, pastaile sau semintele in curs
de formare.
Daunatorii care produc pagube culturii de soia actioneaza in diferite faze de vegetatie
astfel: in cursul germinatiei si rasaritului produc pagube viermii sarma si musca cenusie a
culturiilor acestia fiind daunatori in stadiul larva, asupra frunzelor actioneaza ca daunatori in
primele faze de vegetatie: gargarita frunzelor de porumb, gargarita frunzelor de leguminoase,
toate fiind daunatoare in stadiul adult. Frunzele sunt atacate in perioada vegetatiei de un numar
de daunatori care actioneaza in stadiul larva (buha mazarii, omida de stepa) cat si stadiu de adult
(paianjenul rosu) . Pastaile si semintele sunt atacate de omida pastailor de soia. PED – 24
exemplare pe metru liniar.
Molia pastailor de soia – larvele rod boabele partial sau total reducand productia si
depreciind calitatea semintelor. Pentru prevenirea atacului se recomanda distrugerea
leguminoaselor afectate, recoltarea la timpul maturitatii terminologice a culturii si aplicarea
12
araturilor dupa recoltare pentru a distruge larvele care sunt in curs de retragere in sol. Se pot
aplica si tratamnete chimice cu Sidan la aparitia larvelor.
Musca cenusie a culturilor - larva mustei cenusie a culturilor poate ataca cotileoanele in
timpul germinatiei, rasarirea nu mai are loc, iar cand atacul are loc in cursul rasaririi sunt distruse
cotiledoanele cat si plantele. Daca atacul survine dupa rasarire larvele patrund in tulpina iar
plantele pot pieri sau daca nu pier sunt subdezvoltate, pitice si produc sub potential normal.PED
– 40 fluturi/ m
Cele mai mari pagube care pot deveni de importanta economica sunt produse de
paianjenul rosu (Tetronchus urticae) molia pastailor de soia (Estela zinckenella) si musca cenusie
a culturilor (Hylema platura) .
Paianjenul rosu – atacul s-a manifestat sub forma unei decolorari a frunzei siincretirea
usoara a acesteia dupa care frunzele au cazut . Pentru a preveni atacul paianjenului prin depistari
in timp optim a aparitiei, s-a supravegheat permanent cultura incepand din jumatatea a doua a
lunii iulie. Cand paianjenul a ajuns la densitate mare la PED – 5 – 10 plante atacate /m s-a aplicat
tratamente cu produsul Mitac in doza de 2 l/ha(diluandu-se in 350l apa),
avand ca substanta activa Amitraz 20%; cantitatea totala de solutie folosita pentru a trata intreaga
suprafata de 400 ha a fost de 800l solutie.
13. Recoltarea
Datorita cresterii lente a culturii ecologice de soia, exista pericolul ca in primele faze de
crestere, din cauza ploilor, sa se dezvolte buruienile si solul sa fie erodat si spalat.
Pentru a reduce aceste efecte negative, sau a le evita, trebuie ca solul dupa semanat sa fie
acoperit prin mulcire cu vegetatie uscata sau verde. In ultimii ani fermierii austrieci practica la
scara larga cultura ecologica de soia dupa secara verde, care este astfel folosit ca si “mulci”.
Soia se seamna dupa 15 mai cand secara verde se afla in faza de inspicare. Secara este
culcata la pamant cu ajutorul unui tavalug cu role si astfel este controlata eroziunea solului si
suprimarea buruienilor. De obicei prin aceasta lucrare se renunta la prasitul si la plivitul culturii
de soia din anul respectiv.
Au fost testate, de catre un institut de cercetare din Austria, doua soiuri de soia si s-a
constantata ca varietatea Sultana s-a dovedit superioara soiului Merlin.
În experienţele din Lunca Dunării solul este aluvionar care conţine 2,5 – 4,0 % humus şi
28 – 34% argilă. S-a folosit soia modificată genetic soiul S2254 de la firma Monsanto din SUA.
Semănatul s-a realizat la distanţa de 70 cm între rânduri.
La sistemul clasic după recoltarea porumbului cu combina Claas solul s-a arat la
adâncimea de 28 – 30 cm. Primăvara s-au făcut două lucrări cu discul, iar după răsăritul plantelor
de soia s-au executat 3 praşile mecanice între rânduri şi 2 praşile manuale pe rând.
La sistemul no – tillage solul nu s-a arat. Semănatul soiei s-a realizat direct în porumbişte
cu semănătoarea Massey – Ferguson. Combaterea buruienilor anuale şi perene s-a realizat
folosind erbicidul Roundup Ready care conţine 360 g /litru de glyphosate.
15
O.M.G. constituie o adevărată revoluţie în combaterea buruienilor” deoarece erbicidul Roundup
pe bază de plyphosate combate absolut toate buruienile anuale şi perene.
Cele mai mare procent peste 70% este în SUA. De ce cultivă fermierii americani soiuri
modificate genetic? Din două considerente pur economice: - la soiurile de soia modificate
genetic, producţia de boabe la hectar este şi mai mare decât la soiurile convenţionale; - pot
practica cu mai mult succes tehnologia fără arătură, adică no – tillage în plus la soia modificată
genetic se foloseşte un singur erbicid Roundup Ready, pe când la soiurile convenţionale se
folosesc 2 – 3 erbicide, în funcţie de specificul îmburuenării.
Preţul erbicidului Roundup Ready este mai mic decât al erbicidelor care se aplică la
soiurile de soia neconvenţionale. În România, soia tolerantă la glyphosate, substanţa activă a
erbicidului Roundup Ready este singura specie modificată genetic cultivată în scop comercial
având aprobare oficială în conformitate cu prevederile Legii nr. 214/2002.
În Catalogul Oficial al soiurilor (hibrizilor de plante de cultură din România – ediţia 2004
sunt înscrise 14 soiuri de soia modificată genetic, rezistente la glyphosate. România fiind singura
ţară din Europa care cultivă soia modificată genetic.
În anul 2001 s-a cultivat în România soiuri de soia modificate genetic pe 17 mii de
hectare, iar în anul 2004 peste 50 mii hectare.
Cultura de soia modificată genetic, soiul S2254, a avut ca plantă premergătoare porumbul
care s-a recoltat cu combina Claas. Semănatul soiei s-a făcut în ziua de 11 mai 2004 cu
semănătoarea marca Massey Ferguson, care a făcut un semănat de foarte bună calitate, când
resturile vegetale (tulpini, frunze, ciocălăi de porumb) cântăreau 38.500 kg la hectar.
16
După răsăritul soiei, în perioada de vegetaţie s-au făcut 3 irigări cu norme de udare de
câte 500 – 600 m3 la hectar. De asemenea s-a făcut un tratament cu Roundup Ready, când
plantele de soia aveau 15 cm înălţime, iar buruienile monocotile şi dicotile aveau 5 – 15 cm
înălţime, iar Sorghum halepense aveau 10 – 20 cm înălţime. Al doilea tratament cu Roundup
Ready s-a executat la reinfestarea cu buruieni când plantele de soia aveau 25 – 30 cm înălţime.
Dozele de la Roundup Ready sunt indicate în tabelul 100. De la răsăritul soiei şi până la recoltare
s-a făcut observaţii privind selectivitatea şi eficacitatea erbicidului Roundup Ready. În tabelul
100 de sinteză, se prezintă rezultatele obţinute la SC Agro – Chirnogi privind selectivitatea,
eficacitatea şi producţia de soia la sistemul clasic şi no – tillage.
Din analiza tabelului 100 se poate concluziona că toate dozele de Roundup Ready au fost
foarte bine tolerate de soia modificată genetic, fiindcă pe tot parcursul vegetaţiei nu s-a observat
nici un simptom de fitotoxicitate. Combaterea buruienilor a fost diferenţiată în funcţie de
tratamentele cu erbicidul Roundup Ready. În varianta tratată numai cu 2 litri de Roundup Ready
combaterea buruienilor a fost de numai 80%. La această variantă Sorghum halepense a regenerat
în proporţie de 50% (adică din tufele de costrei uscate au apărut noi lăstari care până la recoltare
au format paxicole cu seminţe, iar în sol sau format noi rizomi.
17
Tot în tabelul 1 sunt prezentate datele privind producţia de soia. Datorită gradului de
îmburuienare foarte ridicat din Lunca Dunării la variantele netratate cu erbicidul Roundup Ready
s-a obţinut o producţie de soia foarte mică: 700 kg /ha la sistemul no – tillage şi 950 la sistemul
clasic.
La sistemul no – tillage cea mai mică producţie de soia de numai 3500 kg /ha a fost la
varianta tratată o singură dată cu Roundup Ready în doză de 2 litri /ha. La această variantă
producţia de soia s-a redus din cauza reinfestării cu specii de buruieni perene, dar mai ales din
cauza regenerării costreiului. Cea mai mare producţie de soia de 4.590 kg /ha s-a realizat în
varianta cu două tratamente cu Roundup Ready în doză de 3 + 3 litri /ha, deoarece la această
variantă au fost combătute 100% toate speciile de buruieni anuale şi perene.
De asemenea o producţie de 4600 kg /ha s-a realizat şi la sistemul clasic la care s-au făcut
2 tratamente cu erbicidul Roundp Ready în doză de 3 + 3 litri /ha. Eficienţa economică a celor 2
sisteme clasic şi no – tillage la soia modificată genetic la SC Agro – Chirnogi. Aşa cum am scris
mai sus, fermierii americani practică la cultura soiei modificată genetic sistemul no – tillage pe
suprafeţe mari din considerente economice deoarece tona de soia se produce cu cheltuieli mult
mai puţine în comparaţie cu sistemul clasic. Am făcut aceste calcule economice în condiţiile
specifice din Lunca îndiguită a Dunării de la SC Agro – Chirnogi pe care le prezentăm în tabelul
2.
18
Analizând datele din tabelul 2 se constată că practicând sistemul no – tillage s-a făcut
economie de combustibil de 67 litri /ha faţă de sistemul clasic, calculat în lei revine aproximativ
1.340 roni la hectar.
Rezultatele experienţelor cu soia modificată genetic la Agrofam - Holding, Feteşti. Soia
modificată genetic din soiul S-2254 s-a cultivat după porumb . Semănatul s-a făcut în decada a
III-a a lunii aprilie. În timpul vegetaţiei, în lunile aprilie – septembrie au fost precipitaţii foarte
abundente, totalizând 700 l /m2 – ceva neobişnuit pentru zona Bărăganului, unde precipitaţiile
multe anuale în perioada de vegetaţie sunt de 250 – 300 l /m2 . Din aceste considerente nu s-a
mai recurs la irigare. În tabelul 3 sunt prezentate selectivitatea, eficacitatea şi producţia de soia.
Din datele prezentate în tabelul 3, rezultă că soiul S – 2254 a tolerat foarte bine erbicidul
Roundup Ready, aplicat chiar la doze maxime (3+3 litri /ha). Combaterea buruienilor monocotile
şi dicotile a fost în funcţie de dozele de Roundup Ready.
19
Astfel, în variante tratate o singură dată cu Roundup Ready în doze de 2 sau 3 litri /ha,
speciile de buruieni perene, inclusiv Sorghum Halepense au regenerat până toamna la recoltarea
soiei, formând panicole cu seminţe ajunse la maturitatea fiziologică şi ce este şi mai grav, s-au
format noi rizomi viabili.
O combatere de 100% a tuturor speciilor de buruieni anuale şi perene s-a realizat în
varianta tratată de 2 ori cu Roundup Ready în doze de 3 + 3 litri /ha. Eficienţa economică la cele
două sisteme clasic şi no – tillage la soia modificată genetic la Agrofam Feteşti. În tabelul 4
prezentăm consumul de motorină la sistemul clasic şi no – tillage.
20
Primul tratament cu erbicidul Roundup Ready se execută când buruienile anuale şi perene
au răsărit în masă şi au înălţimi diferite de la 10 cm şi până la 20 cm, iar în cazul când este
prezent şi constreiul faza optimă este de 15 – 20 cm înălţime. Al doilea tratament se execută cu
Roundup Ready la reinfestarea culturii de soia.
NOTĂ: Toate erbicidele prevăzute la Strategia nr. 1 se vor aplica cu echipamente
moderne terestre fabricate de SERVOPLANT SRL Bucureşti prevăzute cu doze MICRON bazat
pe tehnologia CDA (Control Droplet Application = Aplicarea cu picătura controlată), care pot
distribui 30 – 60 litri soluţie la hectar sau echipamente clasice care distribuie 300 – 400 litri /ha.
CONCLUZII
21
BIBLIOGRAFIE
1. Baldvin, A.L., 1999 – Value and exploatation of herbicides tolerant crops in the SUA.
Brighton Crop Protection Conference – Weeds, vol. 3, p. 653 – 662.
2. Brown, W.J., 1968 - Herbicid tillage system in England. I th British Weed Control Conference.
Brighton, vol 3, p. 1297 – 1301.
3. Phillips, S.N. Young, H.M, 1973 – No – tillage Farming. Publish Remain Associated Inc.
Milwakee, Visconsin p. 1 – 224.
Arsura bacteriana
22
Virusul mozaicului
Mana soia
23
Nematozi soia
Musca cenusie
24
Paianjenul rosu
Tehnologie no-tillage
25
Recoltare soia
26