Poezia ludica

Poezia ludica este poezia in care se remarca preocuparea pentru jocul literar actualizata
prin variatia lexicala, prin amestecul registrelor stilistice ori prin tentatia limbajului. Acest tip de
poezie ia forma unui joc.

Una dintre operele reprezentative acestui stil literar este poezia “ Hora de baieti”, de
Tudor Arghezi. In aceasta opera literara, eul poetic recurge la inventivitatea lexicala (Bi-ba, ba-
ba/ Li-ba, la-ba; Hu-hu, bu-hu/Bu-hu, hu-hu.), procedeu ce subliniaza caracterul ludic al acestei
creatii, si prin care coruptia, inechitarea sociala, lipsa responsabilitatii, problemele societatii
inserate si criticate in poezie, sunt disimulate intr-un joc. In aceasta opera literara, Tudor Arghezi
transforma in joc o meditatie despre lumea in care traieste. Dincolo de tentatia limbajului
prezenta in aceasta poezie (Umblau solii prin norod/C-un carimb si-un calapod./Lu-la, la-lu/Vi-
va, va-lu.), autorul accentueaza erorile sistemului de conducere . In seventa “Am o minte, vai de
mine,/Si ma face de rusine” este subliniata ideea de snobism, de care dau dovada liderii, intrucat,
in societatea prezentata de Arghezi, nu cel care are carte, are si prioritate iar, conducatorul se
alege” dupa picior”, aspect evidentiat si in secventa ”intr-o tara care-a fost/Era mare cel mai
prost”. Tema poeziei o reprezinta jocul, avand insa ca motiv principal meditatia asupra conditiei
umane. De asemenea, poezia este structurata in doua strofe, cu rima imperecheata si marimea
versurilor variata.

O alta opera literara specifica stilului ludic este poezia ” Elegie pentru papusa cu tarate”,
de Eugen Ionescu. In aceasta creatie, eul poetic prezinta in paralel imaginea unei papusi cu
tarate “uitata”, cu cea a omului “consumat” de societate. Apeland la titlul poeziei, putem afirma
ca destinul papusii cu tarate reprezinta un fapt inexorabil. Astfel, comparatia dinte papusa cu o
persoana, uitarea jucariei cu robotizarea finite umane,neglijarea sufletului, este fireasca. Precum
papusa “N-avea numai tarate in ea” la inceput, iar mai apoi “ Sangele s-a scurs si nu s-a vazut,/
dar viata a ramas sugrumata”, asa si fiecare dintre noi, la inceput, doar initiati in viata, suntem
plini de substanta, de idei, de visuri, insa, odata intrati in societate, ajugem sa fim toti la fel, sa
avem aceasi gandire, sa fim usor de controlat, iar in final, cand nu mai suntem de folos, sa fim
“uitati”. Caracterul modern al versurilor se ilustreaza prin structura de tip monobloc si masura
inegala.

In cele din urma, putem afirma ca poezia ludica urmareste instaurarea sentimentului de
joaca, de libertate totala, de eliberare din conventia lumii reale, creand impresia de treatralitate,
dar care in acelasi timp, abordeaza subiecte existentiale.