MITROPOLIA CHIŞINĂULUI ŞI A MOLDOVEI

ACADEMIA TEOLOGICĂ
DIN OR. CHIŞINĂU

LUCRARE DE LICENŢĂ LA
ÎNDRUMĂRI MISIONARE

TEMA:
„MARTORII LUI IEHOVA
ÎN REPUBLICA
MOLDOVA”

Conducător ştiinţific
Lector, pr. doctorant Marcel DODU

Recenzent: Veaceslav GOREANU

Absolventul Academiei
Teologice Pr. Marcel CĂLUGĂRESCU

Chişinău 2003
 CUPRINS

I. „MARTORII LUI IEHOVA” DE LA ORIGINI

PÂNĂ ÎN PREZENT..................................................................6
a) Istoria apariţiei..........................................................................6
b) Doctrina....................................................................................7
c) Cultul......................................................................................14
d) Organizarea.............................................................................16
e) Răspândirea.............................................................................17

II. PĂTRUNDEREA „MARTORILOR LUI IEHOVA

ÎN REPUBLICA MOLDOVA...............................................22
a) Apariţia sectei în Republica Moldova....................................22
b) Organizarea „Martorilor lui Iehova”......................................30
c) Numărul congregaţiilor din republică
cu credincioşii din ele.............................................................32
d) Formele şi metodele activităţii................................................41
e) Urmările nefaste psihice a „învăţăturilor” sectare..................44
f) Metodele de combatere a fenomenului sectar........................46

III. CONCLUZII............................................................................48

IV. NOTE BIBLIOGRAFICE......................................................50

V. BIBLIOGRAFIE......................................................................54

ANEXE

2
 INTRODUCERE

Adevărata credinţă a omului creştin se manifestă prin

unitatea tuturor oamenilor în Biserică.
Biserica însă, nu este acolo unde se rămâne numai la
Evangheliile scrise de doi Apostoli şi doi ucenici, ci unde se
păstrează învăţătura tuturor Apostolilor Săi, transmisă
comunităţilor bisericeşti în unire din vremea Apostolilor până
astăzi.
Aceste învăţături, sunt păstrate acolo unde Apostolii şi-au
luat urmaşi pe ucenicii lor, dându-le harul primit la Cincizecime de
la Duhul Sfânt, după ce aceştia au învăţat de la ei tot ce au învăţat
ei de la Hristos. Sfântul Apostol Pavel nu-i laudă pe Corinteni că
citesc Evangheliile şi nici măcar nu-i îndeamnă să respecte numai
cea ce este scris în Epistole, ci să ţină toate câte le-a spus vreme de
un an şi jumătate (Fapte 18, 1) „Fraţilor, vă laud că în toate vă
aduceţi anumite de mine şi ţineţi predaniile precum vi le-am dat”.
(I Cor. 11, 2)
Mai ştia însă Sfântul Apostol, că mai sunt şi oameni care
vor încerca să dezbine aceste învăţături, şi pentru aceştia de sfatul
următor: „Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în desert şi
înşelători, cărora trebuie să li se închidă gură”. (Tit 1, 11)
Scopul lucrării este acela de a mărturisi adevărul de
credinţă revelat de Domnul nostru Iisus Hristos, pe care s-a
întemeiat Sfânta Biserică şi prin care se rămăşeşte lucrarea

3
mântuitoare a neamului omenire.
Conform, rătăcirilor propovăduite de „Martorii lui Iehova”,
întemeiate pe raţiune omenească, nicidecum pe descoperire divină,
ei neagă pe Hristos ca Dumnezeu, recunoscându-L ca un proroc,
asemenea celor din Vechiul Testament, un simplu „Isus”, născut ca
orice om din păcat şi care nu a mântuit pe oameni prin Cruce ci a
suferit pentru păcatele Sale, ca orice om, nedorind astfel
nicidecum să treacă de la Vechiul Testament la cel Nou, afirmând
că Hristos încă nu a venit ci că El este Arhanghelul Mihail.
Nimeni altcineva nu ar putea afirma şi susţine astfel de
absurdităţi decât cei ce par a se îmbrăca la prima vedere cu haina
creştinătăţii, purtând o mulţime de nume: „Martorii lui Iehova”,
„Iehovişti”, „Studenţii Bibliei”, „Milenişti” precum şi „Ruselişti”,
invadând sânul autentic al creştinismului ortodox din Republica
Moldova.
Motivul acestei lucrări, este de a prezenta, prezenta
pericolul activităţii sectare iehoviste pe teritoriul ţării noastre, atât
pentru conştiinţa creştină neprotejată din cauza insuficientei
informaţii în acest domeniu, cât şi pentru faptul că întreaga
societate e racolată de proclamatori.
Scopul urmărit de această lucrare, este de a arăta pe cât e
cu putinţă, având în vedere lipsa literaturii misionare creştine
ortodoxe în ţara noastră, momentele şi metodele cele mai
importante a activităţii sectare iehoviste, precum şi necesitatea
apărării credinţei noastre strămoşeşti.
Despre activitatea şi apariţia iehoviştilor în plan istoric

4
universal, precum şi în cadrul ţării noastre, vorbesc mai mulţi
scriitori creştini ca: Antim Radu, Diacon Petru Ioan David,
Arhimandrit Ilie Cleopa, Geo Vasile, Mina Prodan, Preot Someon
Adrian, Moisin Anton, precum şi mulţi alţi apologeţi creştini
ortodocşi.
În acest context, voi încerca în cadrul acestei lucrări, să
prezint pericolul spiritual şi social ce vine din partea „Martorilor
lui Iehova”, precum şi apariţia şi dezvoltarea lor în ţara noastră.
În capitolul întâi, întitulat „Martorii lui Iehova”, de la
originii până în prezent”, voi dezbate mai multe subiecte, împărţite
în subcapitole, privitor la istoria apariţiei sectei, învăţătura, cultul,
organizarea precum şi răspândirea lor în întreaga lume.
Capitolul al Doilea, va prezenta cititorului „Pătrunderea”
«Martorilor lui Iehova» în Republica Moldova” expunând mai jos
„Apariţia sectei în Republica Moldova”, „Organizarea «Martorilor
lui Iehova», „Numărul congregaţiilor din republică cu credincioşii
din ele”, „Formale şi metodele activităţii prozelitiste a „Martorilor
lui Iehova”, „Urmările nefaste psihice a „învăţăturilor sectare”
precum şi „Metodele de combatere a fenomenului sectar”.

5
 I.

„MARTORII LUI IEHOVA”

DE LA ORIGINI PÂNĂ
ÎN PREZENT

a) istoria apariţiei

b) doctrina

c) cultul

d) organizarea

e) răspândirea

A) ISTORIA APARIŢIEI

Întemeietorul Societăţii „Martorii lui Iehova” este Charles

Taze Russel. S-a născut la 16 februarie 1852 în oraşul Alhein (lângă
Pitsburg, Pensilvania, SUA). Tatăl lui avea un magazin de haine gata
şi mai făcea parte din societatea presbiterienilor din oraş.1 La
începuturi societatea întemeiată de Russel se chema „Wath Tower
and Traet Society of Pensilvania – of New-York”.2 Pe parcursul
timpului această societate şi-a schimbat de câteva ori numele. Anul

6
întemeierii se socoate a fi 1878, dar oficial este înregistrată în 1884.
Până în anul 1918, ei se numeau „Cercetătorii Bibliei”, iar mai apoi
au luat denumirea de „Milenişti” după ce a apărut de sub tipar cartea
lui Rutheford „Milioane ce trăiesc astăzi nu vor muri”. Cei ce nu au
acceptat această denumire s-au numit „Russelini” ca mai apoi în
martie 1932 să-şi definească numele de „Martorii lui Iehova”.3
Charles Taze Russel moare la 31 octombrie 1916 când se
întoarce la sediul Societăţii dintr-o vizită la Los-Angeles. Însoţitorul
lui Russel, Menta Sturghev, a chemat conducătorii de vagon să asiste
la „moartea celui mai mare om”. Intrând, ei au văzut corpul lui
Russel înfăşurat într-o pânză albă asemenea unei Pelerine. După
mărturiile conducătorilor „faţa lui era mai întunecată
ca noaptea”.4

B) DOCTRINA

Erezia şi secta sunt două cuvinte – primul provenit din limba

greacă şi celălalt din limba latină, care denumesc aceiaşi realitate,
adică cea ce rezultă din ruperea, repararea unei părţi dintr-un întreg.
Erezia – este învăţătura greşită, iar secta – cei ce o răspândesc.22
În fond, învăţătura „Martorilor” este foarte confuză, fiind
alcătuită din rămăşiţele vechilor erezii, care au fost combătute din
primele veacuri ale apariţiei Creştinismului, la cele dintâi Sinoade
Ecumenice, Niceea (325) şi Constantinopol (381).
Folosindu-se doar de numele lui Hristos, ei îmbracă

7
creştinismul în haina vechi testamentară, şi chiar îl prezintă ca un
străin în sânul Sfintei Evanghelii. În formularea convingerilor sale,
Russel s-a bazat pe învăţăturile unor secte cum ar fi Adventismul de
Ziua a Şaptea şi a Cristodelfianismul, la care a adăugat şi propria-i
interpretare a Bibliei.
Apropiindu-ne mai adânc de temeiul învăţăturii iehoviste,
vedem că acesta se axează mai mult pe negarea dumnezeirii lui Iisus
Hristos şi întoarcerea la dumnezeul Vechiului Testament pe care ei l-
au numit Iehova.
Rabinul istoric Josy Eisenberg, explicând Pentateuhul, afirmă
că Dumnezeu, în tradiţia evreiască este găsit sub mai multe nume.
Două sunt numele care apar cel mai des şi anume Tetragrama
I.H.V.H. precum şi Elohim. Numele I.H.V.H. este derivat din verbul
a fi. Textul original al Bibliei nefiind construit decât din consoane,
au fost propuse, abia în sec.XVI, diferite lecţiuni, cele mai curente
fiind IAHVE sau de IEHOVA. Dar acestea nu sunt decât
presupuneri. Cât despre numele Elohim, el desemnează în Biblie
orice divinitate, şi se traduce tot Dumnezeu.
Numele lui Dumnezeu i-a fost revelat lui Moise (Ieşire 3, 14),
dar mai târziu tradiţia evreiască, în semn de respect şi frică faţă de
Dumnezeu, au încetat de a mai folosi acest nume, înlocuindu-l prin
altele. (ex. Domnul). Vocalele introduse printre consoanele
tetragramei au fost împrumutate din cuvântul „ADONAI”
(A,O,A).24

8
 Din „învăţăturile” lor putem să desprindem următoarele
aberaţii:
– „Învăţătura despre Treime este mincinoasă şi este născocită
de Satana cu scopul de a neciusti numele Dumnezeului
Iehova”.25 Din lucrarea lui Ch. Russell „Cheia Bibliei, şi
din buchetul de cântări ale iehoviştilor „Imnele zorilor
mileniului, se pot desprinde câteva concepţii iehoviste
pure.
– Nicidecum nu acceptă Sfânta Treime, totuşi arată că:
a) Există un Dumnezeu – ideie
b) Iisus Hristos nu este Dumnezeu, ci o creatură a Lui.
El a fost un simplu om, superior celorlalţi, fiind
acuzat şi condamnat ca orice profet în afara legii
mozaice, a fost răstignit şi a murit ca un om pentru
totdeauna, dar pentru supunere a căpătat nemurirea.
c) Duhul nu este Dumnezeu, o persoană, ci numai o
energie a Tatălui.26
Acesta afirmaţii apar vizibil în refuzul categorie al Sfintei
Treimi şi sunt accentuate cu anumite iudaisme foarte stricte.27
Cu referinţă la Fiul lui Dumnezeu, ei spun că
„Iisus Hristos, numele iniţial al căruia a fost Logos, a fost prima
făptură, şi deci începutul creaţiei lui Dumnezeu” şi dacă aşa
„Logosul a fost din timp în timp trimisul şi vestitorul de cinste a lui
Dumnezeu Iehova ... fiind prietenul bun a lui Iehova”. După
învăţătura iehovistă Mihail Logosul (Cuvântul, adică Iisus Hristos) şi
Lucifer (Satana) sunt doi fraţi ce se luptă mereu pentru putere.28

9
 Despre Duhul Sfânt ca cea de a treia persoană a sfintei
Treimi, ei afirmă că Duhul nu e o persoană a Dumnezeirii, ei numai
o energie a Tatălui Iehova, deci nu este Sfânta Treime.
O altă „doctrină” este „Împărăţia de 1000 de ani” (hiliasmul)
cu cei drepţi sau cei aleşi, adică numai cei ce sunt iehovişti. 29 Ei
susţin că după Războiul universal din Armaghedon
(Har Maghedon = Muntele de la Megida) în apropierea Ierihonului
(Iisus Navi cap.7) – descoperit în zilele noastre, care va avea loc în
Israel în valea dintre Megida şi ruinele vechiului oraş Mergidda
(Cisiordania de astăzi), va fi pace timp de 1000 ani. La acest război
vor participa toate naţiunile, cu toate forţele lor interne – reforme,
rezoluţii, forţe navale, aeriene, rachete intercontinentale, trupe
motorizate, blindate, avioane invizibile, lasere etc. Şi din acest război
vor scăpa „teferi” doar iehoviştii aleşi.30
Nicidecum nu recunosc iadul sau chinurile veşnice, pentru că
păcătoşii la „înviere” adică – trezire – vor fi nimiciţi „Plata păcatului
este moartea”. (Rom. 6, 23) În Biblie cuvântul „Şeol” înseamnă
„mormânt”, locul „umbrelelor”, unde toţi merg, iar locul iadului în
Noul Testament trebuie înţeles doar simbolic.
Învierea, zic ei, va fi o restaurare a tuturor lucrurilor aşa cum
le-a făcut Dumnezeu la început. (Apocatastază, origenistă).31
În ceea ce priveşte concepţia lor despre om, lasă de dorit
oricărei libere cugetări omeneşti, pentru că amalgamul de
„învăţături” este atât de bine formulat şi răstălmăcit, încât încercând
a-l studia nu încetezi a te mira de bogata măiestrie a fanteziei lor
bolnave.

10
 Aşa de exemplu, ei învaţă că, după ce Adam a căzut în păcat,
Dumnezeu a trimis pe îngeri ca să scape pe oameni din robia lui
Satan. Venind pe pământ, îngerii s-au căsătorit cu fetele oamenilor şi
au dat naştere uriaşilor. Dumnezeu a distrus pe uriaşi, iar pe îngeri i-
a aruncat în Tartar, care este atmosfera pământului. În jumătatea
veacului trecut, îngerii au primit din nou, îngăduinţa de a veni pe
pământ şi au dat din nou naştere la uriaşi, care sunt: suveranii,
bărbaţii de stat, oameni de ştiinţă, episcopi, generali, capitalişti etc.
Aceşti uriaşi demoralizează lumea şi Dumnezeu ca să-i nimicească
că, trimite revoluţii, molime, războaie etc. După care va veni
„împărăţia de 1000 de ani”.32
„Pentru acapararea acestei bunăstări, oamenii trebuie să intre
în organizaţia lui Dumnezeu, care în Sfânta Scriptură simbolic e
numită cu cuvântul „Ierusalim”, adică să devină membru al sectei. În
rai, în ceruri, vor ajunge nu toţi iehoviştii, ci numai 144 mii care
împreună cu Hristos şi cu judecătorii Vechiului Testament conduce
cu oamenii ce au rămas pe pământ după Armaghedon. Viaţa, însă,
din raiul de pe pământ este descrisă în duh comunist: „nu vor fi
atunci nici bogaţi, nici săraci, toţi vor trăi la fel ... Ţăranii şi lucrătorii
vor avea mâncare îndeajuns”.33
Omul, nu posedă suflet nemuritor, precum unii gândesc, ci
cuvântul suflet este sinonim cu creatură, om, având aceiaşi
însemnătate ... astfel, dacă omul moare, moare cu totul (ca animalul)
şi viaţa se termină absolut cu aceasta.34 Combaterea acestei
absurdităţi o găsim la MT. 22, 32.
Nu în cele din urmă, aberaţie, putem socoti şi neacceptarea

11
nici a oricărei sărbători, fie ea religioasă sau oficială (statală),
socotind ca acestea au fost impuse, pe parcursul istoriei, pentru care
au şi împărţirea ei în trei etape:
I – De la creaţie până la potop, când lumea a fost condusă
de îngeri (II Pt. 3, 6).
II – De la potop, până la a II-a venire a Domnului în anul
1874, lumea atunci fiind condusă de Satana.
III – De la 1874, pe o perioadă de 40 ani, a urmat o vreme de
încercări care au culminat cu războiul, început în 1914.
Astfel a văzut şi transmis ucenicilor săi „revelaţia Divină” a
Sfintei Scripturi, precum şi multe altele din „planul secret a lui
Dumnezeu” „marele descoperitor” Charles Taze Russell.35
De fapt, toată propaganda iehovistă are substrat politic –
anarhic, deprimant, pentru ca să producă panică. Este vizată mai ales
ierarhia ortodoxă, socotită pactizată cu antihristul şi cu
reprezentantul satanei: STATUL.
Deşi nu acceptă războiul, jurământul şi nu pun mâna pe armă
iehoviştii ajung la mutilarea degetelor de la mâini pentru a nu face
armata. Practică, fără scrupule, uciderea lentă şi atacurile tâlhăreşti.
Cu toată reţinerea de la serviciul militar, întreţin o psihoză războinică
şi seamănă zâzanie ca nimeni alţii. Prin concepţia lor asupra
„Sfârşitului lumii” şi mileniului, pe care pretind că numai ei îl
cunosc, ameninţă nu numai adepţii lor, ci şi lumea întreagă cu soarta
Sodomei şi Gomorei şi împlinirea datelor din Apocalipsă, Acceptă
războiul fără arme, războiul şi pedeapsa cerului, cu foc şi pucioasă
adică războiul chimic şi bacteriologic, trâmbiţând distrugerea tuturor,

12
afară de ei, „cei aleşi”.
Nocivitatea şi pericolul social pe care-l poartă această sectă, a
determinat multe popoare să scoată acest cult violent în afara legii.
Iată, deci, în câteva chiţe expuse aici, „justificarea” biblică,
religioasă şi socială a „Martorilor lui Iehova”.36

c) CULTUL

Spre deosebire de alte confesiuni şi religii, „Martorii lui

Iehova” se limitează la adunările de duminică şi marţi, precum şi
serbarea „botezului” şi a Paştelui.
Aceste adunări sunt convocate în case speciale de rugăciune,
mai numite şi „Regat”, unde rugăciunea comună se începe prin
intonarea unor imnuri, o scurtă rugăciune, după care sunt citite unele
capitole din revistele „Turnul de Veghe” şi „Treziţi-vă”, făcându-li-
se mai apoi exegeza. Toate acestea se încheie cu cântarea altui imn şi
o scurtă rugăciune.
Botezul – se săvârşeşte printr-o singură afundare în apă nu
în numele Sfintei Treimi, prin urmare fiind nevalabil. (Mt. 28, 19)
Formula ungerii „darul spiritului sfânt din partea lui Iehova” este
prezentată cu litere minuscule, pentru a nu recunoaşte o persoană
oarecare din Sfânta Treime.37
Paştele – „Cina Domnului” sau „Comemorarea” este cea
mai semnificativă sărbătoare la iehovişti, fiind sărbătorită la 14
NISAN, odată cu Paştele evreilor.

13
 Ca ritual, ea se începe cu imnul „Cina Domnului” după care
se rosteşte o rugăciune de către conducătorul congregaţiei. Se
vorbeşte despre Paştele ebraic ce este legat de Cina cea de Taină.
Cuvântarea se încheie cu prezentarea morţii lui „ISUS” şi importanţa
jertfei acestuia.
Pe parcursul întregii cuvântări, pe o masă în centrul sălii se
află vin şi pâine nedospită (azimă), care după predică sunt trecute din
mână în mână, socotindu-se astfel că toţi iau parte la Cina cea de
Taină. Din aceste „daruri” gustă doar cei aleşi (din cei 144.000) şi se
încheie întreg ritualul cu imnul „Aclamaţi-L pe cel întâi născut al lui
Iehova”.
Simbolistica azimei este trupul fără păcat al lui „ISUS”, iar
pâinea dospită – păcatul.
Statistica confesională, a înregistrat în anul 2001, 15.374.986
de participanţi din toată lumea, ce au „sărbătorit” Paştele iehovist.
Din punct de vedere ierarhic ei susţin că toţi sunt „fraţi” sau
„Slugile Domnului”, dar totuşi se supun unei autorităţi de tip
ierarhic:
– Directoratul-sinclitul bătrânilor superioari, în frunte cu
preşedintele, ce deţine puterea supremă (astăzi
M.G.Henschel) cu sediul la Brooklyn, New-York.
– Şcoala Gilead – ce se ocupă de pregătirea viitoarelor cadre
de propovăduitori.
– Celulile inferioare – cercurii câte 15-20 oameni uniţi în
grupuri.
– Strefirii-sunt supuse birourilor regionale, care la rândul lor

14
 conduc întreaga activitate a iehoviştilor, în ţara noastră,
precum şi multe alte feluri şi forme de ierarhii mai mici şi
mai mari.

d) ORGANIZAREA

Sediul central al Societăţii Martorii lui Iehova se află astăzi în

Brooklyn, New-York, şi are conducător pe M.G.Henschel.
Grupul Central se numeşte Congregaţie şi are până la 200
membri, fiind de tip ierarhic, unindu-i pe toţi în „Sala Împărăţiei”.
Mai multe congregaţii alcătuiesc o circumscripţie şi mai
multe circumscripţii formează un district, iar mai multe districte fac
o zonă, reprezentând o ţară, cu un „Bethel” care, la rândul său, este
legat de „Bethel”-ul Colegiului Central. Privind mai de aproape
această organizare, putem înţelege clar că ceea ce se urzeşte în sânul
acestei secte nu este ceva inofensiv şi inocent, ci prezintă mai multe
semne de întrebare şi suspiciuni pentru cei ce ar încerca să se apropie
de ea prin convingere.

e) RĂSPÂNDIREA

Din punct de vedere al istoriei, răspândirea acestei secte

poate fi împărţită în trei mari etape:
I – anii 1878-1916, perioada formării şi stabilizării;

15
 II – anii 1916-1942, răspândirea după hotarele SUA;
III – anii 1942-1960, propaganda intensivă în Europa
de Apus.5
Cel mai important moment al propagandei iehoviste între anii
1969-1942, la jucat urmaşul lui Russel, J.F. Rutheford, care în
conferinţele sale nu îndemna mai mult la rugăciune, meditaţie sau
studierea Sf. Scripturi, ei la propagandă afirmând că aceasta este
starea adevărată a membrilor acestei secte.
Rutheford, înfiinţează tipografii, în care se tipăreau cărţi
iehoviste în zeci de limbi, precum şi 408 staţii de emisie radio pe
întinsul Statelor Unite, care transmiteau zilnic, repetat, discuri de
câte 15 minute cu „predicile” lui.6
Nicicum nu a influenţat rău, intenţia catolicilor de a desfiinţa
posturile de radio, care erau mai multe decât numărul membrilor
sectei, la succesul propagandei iehoviste în spaţiul european. Mai
întâi la Londra, apoi la 1932 în Italia şi-au deschis birouri ale
societăţii iehoviste. În Germania, aveau birou şi o tipografie
puternică.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Hitler, pe motiv
de neparticipare la recrutare şi pentru propaganda sionistă, interzice
activitatea sectei, la fel ca şi în Anglia unde au fost judecaţi şi închişi
1593 de adepţi ce propagau antinaţionalismul.7
Prin intermediul editurii „Turnul de Veghe” condus de
Nathan Home Knorr, Rutheford, înfiinţează o şcoală de misionari şi
predicatori (Şcoala Gilead), aducând noi membri în sânul societăţii.
Astfel, dacă în 1945 numărul iehoviştilor era de 150.00, în anii 1977

16
a depăşit cifra de două milioane.8
Printre cele 10 milioane de exemplare ale publicaţiilor
sectare, în anul 1950 în cadrul unui congres, a fost lansată traducerea
iehovistă a Sfintei Scripturi „Nouă – Lume a Scripturilor greceşti” şi
difuzarea seriei de filme: „Societatea Nouă – Lume în acţiune
(1954), „Fericita Societate Nouă Lume (1956) etc...
În 1953, se începe o nouă campanie de prozelitism sectar,
condusă de acelaşi Knorr, care impune metoda predicării din casă în
casă. Astfel, fiecare propagandist are norma, lui de ore de predicare.
Cuvântarea trebuie să dureze de la trei până la opt minute,
conţinând de la 2 până la 4 citate biblice. În diferite forme această
metodă este folosită şi astăzi de către sectari.9 Pentru a doua vizită la
cei ce s-au arătat a fi cointeresaţi, aveau o „piedică” de 15 minute,
învăţate şi rostite de sute de ori pe zi la uşile caselor.
Un propagandist începător trebuie să meargă, din casă-n casă,
15 ore pe lună. Un ajutor de pioner 66 ore, iar un pioner 96 ore,
precum şi cei speciali 134 ore pe lună, cam 4;5 ore pe zi.
În 1992 existau 4.472.787 „proclamatori” ceea ce înseamnă:
un „proclamator” pentru 475 locuitori ai Franţei, unul la 375 în
Belgia, unul la 297 în Italia, unul la 257 în Canada, unul la 57 în
Guadelupa.10
Munca în cadrul predicării, tipografiilor precum şi a tuturor
metodelor de propagandă sectară, este voluntară.
Cea mai mare tipografie, care aprovizionează, de două ori pe
lună, toate continentele este în Frankfurt pe Main, având cel mai
mare tiraj din lume, al revistei „Turnul de veghe” (17.9 milioane

17
exemplare, în 115 limbi) precum şi „Treziţi-vă” (15.6 milioane în 34
limbi). Partea scrisă a prozelitismului, a adus în rândul membrilor
societăţii, în 1975, două milioane iar peste 10 ani, 3 milioane.11
Propaganda înfocatului Knorr, moare odată cu el în 1977 cu
el în 1977, şi este preluată de urmaşul lui Frederik W. Franz.12
Pentru toate sectele, inclusiv, cea iehovistă, căderea zidului
Berlinului, a fost un avânt puternic, în vederea prozelitismului sectar.
Astfel, la începutul anilor ′90, iehovişti, erau peste 4 milioane
de propagandişti şi 6 milioane de simpatizanţi ai acestora. 13 peste tot
în luna sunt construite săli de conferinţa, hoteluri, case pentru
misionari, birouri. Centrala din Brooklyn, New-York, va fi triplată în
suprafaţă şi număr de angajaţi. În Germania este construită
reprezentanţa pentru Europa şi Asia.14 Sunt organizate congrese se
iniţiază programare radio şi de televiziune. La congresul de la Sanct-
Petersburg (1993) au fost invitaţi 50.000 de delegaţi din toate
colţurile lumii.15 Un alt congres a avut loc la Kiev, la care au luat
parte 64,714 oameni, din care 7.402 au fost primiţi în rândurile
sectarilor.16
În 1996, două astfel de congrese au fost în Minsk, unul în
Bişchec, unul în Taşchent, cinci în oraşele Cazahstanului, două în
oraşele Moldovei, douăzeci şi unu în Rusia, două în Tallin,
unsprezece în Ucraina.17
În 1997 a fost organizat câte un congres în Minsk, Bişchec şi
Estonia. Cinci congrese s-au petrecut în oraşele Cazahstanului, trei în
oraşele Moldovei, douăzeci şi trei în Rusia.18
Insistenţa propovăduitorilor pe toate căile posibile precum şi

18
rin mass-media de astăzi, ajute foartă mult la răspândirea
neadevărului şi pierderea sufletelor celor îndoielnicii în credinţă, de
pe toate continentele.

19
 II.

PĂTRUNDEREA
„MARTORII LUI IEHOVA”
ÎN REPUBLICA MOLDOVA

a) Apariţia sectei în Republica Moldova

b) Organizarea „Martorilor lui Iehova”

c) Numărul congregaţiilor din republică cu credincioşii din ele

d) Formele şi metodele activităţii

e) Urmările nefaste psihice a „învăţăturilor” sectare

f) Metodele de combatere a fenomenului sectar

a) APARIŢIA „MARTORILOR LUI IEHOVA”

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Începutul prozelitismului iehovist pe teritoriul ţării noastre

s-a desfăşurat în două perioade de timp (care au fost consemnate).
Prima atestare a fost făcută în anul 1891, când (chiar) însuşi
„marele” Charles Taze Russell, a vizitat or. Chişinău, făcând o vizită
„misionară” în Europa. În acel timp el se întâlneşte cu Iosif

20
Rabinovici, care predica familiilor de evrei din acest teritoriu. Aceste
date scurte, au fost extrase din revista „Turnul de Veghe al Sionului”
şi „Mesagerul prezenţei lui Hristos” (1891).
Cea de a doua consemnare a fost făcută, după primul război
mondial prin 1919-1920, când Basarabia a fost anexată României.38
Un oarecare Ion Andronic, din s. Corjeuţi, venind acasă din
Austria, a început să vorbească oamenilor despre Biblie, punând
astfel temelia „învăţăturii” iehoviste în ţara noastră. Astfel, în anul
1922, prin efortul financiar al „fraţilor” se construieşte prima casă de
adunări, numită pe atunci „Sala Regatului”.
În acelaşi an, un fost prizonier al primului război mondial
Moise Ciobanu, se întoarce din Germania la Bălţi şi formează un
grup sectar, care mai târziu a devenit prima congregaţie.
Dar acestea au fost doar începutul invaziei iehoviste că
văzând succesul „fraţilor” din acest teritoriu, întemeitorul
iehovismului în România Ioan B. Sima au sediul la Cluj-Napoca, a
început să intuiască „misionari” pentru susţinerea „fraţilor” din
Basarabia şi Bucovina.
În 1926, după documentele din arhivă, erau 104 persoane în
nordul Basarabiei. Iar în Bucovina (regiunea Hotinului) numărul lor
atingea 200 de persoane. La 8 martie 1931 în această regiune activau
mai mult de 50 de propovăduitori, nouă din ei fiind din Şireuţi.
După succesul prozelitist la 1922, din Corjeuţi, prin
construcţia „Regatului” secta s-a extins imediat şi satele învechinate
cum ar fi Feteşti, Caracuşeni, Tabani precum şi Şireuţi, unde
„învăţa” pe creştinii ortodocşi Biblia, Ilarion Bugoian.

21
 Activitatea lor pe teritoriul României a fost îngreuiată prin
legea din 28 aprilie 1928, care interzicea propaganda iehovistă, şi
astfel conducătorii sectei şi-au îndreptat acţiunile sale mai mult spre
regiunea Bucovinei şi Basarabiei. O altă criză în sânul sectei a fost
părăsirea acesteia de către liderul I.B.Sima, şi primirea lui din nou în
rândul creştinilor ortodocşi.
Toate aceste probleme au făcut ca în iunie 1933 pe lângă
sediul central mutat de la Cluj la Bucureşti prin hotărârea
Nr.7509/1932 a Tribunalului Ilfov, fiind înregistrat oficial cu noul
conducător Martin Maghiasoru, să fie fondată o filială pentru
„martorii” din Nordul Basarabiei şi Bucovinei, tipărind buletine
speciale „Vestitorul numelui lui Iehova” şi „Sfaturi pentru Martorii
lui Iehova” ce cuprindeau învăţături sectare. Insistenţa lor pentru
propagandă n-a încetaţi şi la începutul lui 1934, conducătorii sectei
au mers la o înţelegere cu cei din secta baptistă ce purta numele
„Biblia şi Frăţimea” care activa legal „Pentru o bună recompensă
financiară, aceştia au oferit „martorilor” legitimaţiile lor, ca aceştia
să poată propovedui „legal”, împărţind broşuri „Unde-s morţii”,
„Război şi pace”, „Iadul” etc.
Pentru „întărirea în credinţă”, conducătorii Centrului Mondial
Iehovist din Brooklyn, în acelaşi an 1934, la 4 iunie, trimit un emisar
la Chişinău. Paleos Nicolas, trăitor temporar al or. Constanţa
(România).
Acesta, stabileşte legătura cu o oarecare Anna Orlova,
trimiţându-i sute de exemplare de cărţi şi reviste, în limba română şi
rusă cu caracter iehovist: „Nădejdea oamenilor la împărăţia lui

22
Dumnezeu”, „Criza”, „Lupta Armaghedonului”, „Cum se poate de
împăcat cu Dumnezeu”, „Crearea contemporană”, „Epoca de aur”,
„Informatorul” etc.39
Propovăduind o politică religioasă anticomunistă, a fost
reţinut de către organele ordinei de drept din acel timp, şi au trimis
dosarul cu materiale la Tribunalul din Constanţa, pentru ca acesta să
fie tras la răspundere. Peste puţin timp apare scrisoarea de răspuns,
în care se aduce la cunoştinţă că încă de la „... 22 februarie 1934,
Paleos Nicolas fusese acuzat conform articolului Nr.2467 şi prin
hotărârea Tribunalului din Bucureşti Nr.1145 de la 22 mai 1934 este
declarat nevinovat şi este eliberat de orice învinuire”. Astfel toate
străduinţele forţelor de drept au fost zadarnice, fiind foarte clar că
emisarii iehovişti în România erau numiţi de undeva „de sus”.40
În acest răstimp, în Basarabia apar este doi emisari, oarecare
Matilda Copeti şi Golban, având cu sine actele oficiale eliberate de
Ministerul Cultelor prin documentul Nr.114 119/11889/1933. Şeful
jandarmilor din oraşul Cernăuţi, a declarat că este neclar cum de
înţeles documentele contradictorii a „Ministerului Cultelor”, care
prin altă lege interzic activitatea sectei.41
Aceşti doi emisari, împrăştiau material prozelitist în limba
rusă şi română cu mai multe titluri: „Stăpânirea lumii”, „Împărăţia”,
„Nădejdea lumii”, „Război sau pace” etc., cel mai interesant fiind
autorizarea acestor cărţi cu pecetea Ministerului Afacerilor Externe a
României.42
Pe teritoriul Basarabiei în 1936 au apărut alţi doi emisari,
trimişi de la Brooklyn, Lomar Umre şi Cocis Kard, cerând predicarea

23
până la toate hotarele ţării noastre.
Şi în acest context istoric, îşi face apariţia predicatorul Ilarion
Bugoianu, ce este trimis cu „misiune specială” în oraşul Bender,
unde ducând o propagandă religioasă şi agitaţie politică, este arestat,
dar în curând „o mână tainică” îl eliberează.
La 4 octombrie 1936 în regiunea Acherman, a fost reţinut un
alt activist al sectei „Martorii lui Iehova” Ion Franţ-Ştein, născut în
comuna Terebna, regiunea Bălţi. Acesta, predicând politica
anticomunistă, este arestat, dar după 8 zile, prefectul poliţiei
or. Bucureşti scrie o telegramă cu Nr.19719/1936 cu următorul
conţinut: „... În legătură cu acea că în Bucureşti pe strada Crişana 33,
într-adevăr se află Societatea Bibliei şi a Tractatelor a „Martorilor lui
Iehova” ce a fost legalizată prin hotărârea Tribunalului de la Ilfov,
cetăţeanul Ion Franţ-Ştein care este propovăduitor, îşi are
însărcinarea legală conform punctului Nr.4 a documentului, de a i se
da dreptul pentru împărţirea literaturii cu caracter religios ce a fost
editată la tipografia acestei comunităţi în diferite limbi a
naţionalităţilor ce trăiesc în România ...” La Sfârşitul telegramei se
spune că acest Ion a efectuat o astfel de propagandă la Constanţa
precum şi la Bucureşti şi se bucură de încredere şi respect, pentru
care nu există nici o pricină de a fi arestat, mai ales pentru chemarea
lui de răspundere. Astfel d-l Ion Franţ-Ştein în baza acestei telegrame
a fost eliberat pentru a-şi continua „misiunea”.43
Eforturile forţelor de drept din ţară, au început să fie fără nici
un rost, pentru că imediat venea ordin „de sus” şi „martorii” erau
eliberaţi, ceea ce a început să creeze nemulţumiri între rândurile

24
reprezentanţilor organelor statale. Sub aceste presiuni, conducerea a
încercat o altă metodă, şi în decursul a doi ani (1938-39) a emis două
legi, una după alta Nr.26208/1938 şi Nr.31999 din 1939, conform
cărora categoric este interzisă activitatea sectei „Martorii lui Iehova”
şi a centrului lor „Comunitatea Bibliei şi a Tractatelor” din
Bucureşti, iar averea aceleia trebuie să fie confiscată, ceea ce nu s-a
întâmplat nicidecum. Aceste legi au fost nişte amăgeli pentru a
dezorienta pe toţi cei ce afirmau că această sectă este protejată de
conducerea ţării.44 După ce basarabia a fost alipită de Rusia,
începând cu anii ′40, pentru „martori” au venit timpuri grele, fiind
deportaţi în Siberia pentru propaganda lor anticomunistă.
Nu a fost oprită prea mult timp activitatea prozelitistă, chiar
dacă aceştia, în aceste condiţii, refuzau armata şi conducerea statului
sovietic. Conducătorii sectei îndemnau adepţii, spre sfârşitul ′44 şi
începutul anului 1945, să acţioneze în ascuns, cu instrucţiunea
următoare: „... Luaţi aminte, voi lucraţi în condiţii grele a regimului
Satanic. Acum, înainte de Armaghedon, când el este aproape,
conducătorul popoarelor lui Iehova îi va păzi pe acei ce
propovăduiesc ideile acestei organizaţii teocratice. Aduceţi oameni
în organizaţia noastră. Prin aceasta vă veţi mântui ...”
După terminarea celui de-al doilea război mondial, în cadrul
istoriei sectei „Martorii lui Iehova” în teritoriul ţării noastre,
distingem trei perioade.
Prima perioadă, între anii (1945-1955) a fost benefică pentru
sectă, datorită propagării active a „învăţăturii” iehoviste.
Cea de a două perioadă (1955-1960) a fost marcată de un

25
declin puternic în rândul adepţilor iehovismului. Cercetările
sociologice arată că aproximativ la jumătatea anilor ′50, creşterea
sectei a încetat vertiginos, scăzând influenţa ei asupra populaţiei din
cauza neîncrederii faţă de propovăduitorii iehovişti, iar începând cu
anii ′60 s-a simţit o abandonare în masă a sectei.
Iar a treia perioadă (1960-1989, ′90) a fost caracterizată ca o
perioadă de descompunere a sectei.45
Astfel, cercetările în acest domeniu au demonstrat că în
comuna Răuţel (Făleşti), numărul „martorilor” s-a micşorat, cu 81%
făcând comparaţie între anii 1945-1966. În 1966, 2,9% a iehoviştilor
din comună erau în vârstă, de la 21 până la 30 de ani; 26,6% de la 31
până la 40 de ani; 32% de la 41 la 50 de ani; 12,5% de la 51 la 60 de
ani, 21% – după 60 de ani. Deci, 70,5% dintre sectari erau mai în
vârstă de 40 de ani. Din toţi aceştia 32% aveau serviciu personal;
29,9% – lucrau în colhoz; 2% la alte servicii; 6,1% – pensionari.
Tânăra pătură iehovistă, în majoritate erau copiii acestora.
Secta s-a micşorat chiar şi în localităţile mai vechi formate,
prin anii ′30, având rădăcini puternice, aşa ca în comuna Larga
(Briceni). Numărul sectanţilor din larga, din anul 1969, comparativ
cu 1945 s-a micşorat de 15 ori, precum şi în satele Danu şi
Nicolaevca (Glodeni) unde în 1973 rândurile lor s-au micşorat cu
73%, iar 68% din cei rămaşi, aveau vârsta mai mare de 60 de ani.
Tot astfel putem spune şi despre comuna Stefăneşti (Făleşti).
Despre o creştere puternică a rândurilor sectarilor iehovişti
putem vorbi abia cu sfârşitul anilor 1989 şi începutul anilor ′90, când
fosta U.R.S.S. a început a se destrăma şi „fraţii” au putut să se

26
întrunească şi să predice fără piedici.
Primul congres memorabil iehovist a fost ţinut în anii 1989 şi
90 în Polonia, după care prozelitismul sectar s-a pornit în turneu prin
toate oraşele fostei Uniuni Sovietice.
La noi în republică, primul congres ce circumscripţie a avut
loc în anul 1991, după care au mai urmat încă cinci: două în 1996 şi
trei în 1997.

b) ORGANIZAREA „MARTORILOR LUI IEHOVA”

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Odată cu destrămarea U.R.S.S., s-a adoptat legea cu privire la

libertatea conştiinţei, de care au beneficiat şi „Martorii lui Iehova”.
Această lege a fost înregistrată de prin ministru al Republicii
Moldova, Andrei Sangheli. Prin hotărârea Nr.558 din 27 iulie 1994,
în conformitate cu Legea Republicii Moldova Nr.979-XII din 24
martie 1992 „Despre Culte”, Guvernul Republicii Moldova hotărăşte
să aprobe Statutul, Organizaţiei Religioase a Martorilor lui Iehova
din Republica Moldova.
Astfel ea este compusă din patru puncte şi prevede şi un
statut.
1 – Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se
manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
2 – Cultele religioase sunt libere şi se organizează statutelor
proprii, în condiţiile legii.

27
 3 – În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice
manifestări de învrăjbire.
4 – Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se
bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea
asistenţei religioase în armată, spitale, penitenciare,
aziluri şi orfelinate.46

c) STATUTUL ORGANIZAŢIEI RELIGIOASE

A MARTORILOR LUI IEHOVA
DIN REPUBLICA MOLDOVA47

I. PRINCIPII GENERALE:

1. Organizaţia religioasă a „Martorilor lui Iehova” din Republica

Moldova este o uniune benevolă de credincioşi, formată în scopul
mărturisirii şi răspândirii credinţei „Martorilor lui Iehova”. Aria
de activitate a organizaţiei este Republica Moldova.
2. Organizaţia îşi desfăşoară activitatea pe baza Bibliei, respectând
prezentul statut şi Legea Republicii Moldova, „Despre Culte,
precum şi alte legi în vigoare ale Republicii Moldova. În
problemele care nu sunt reglementate prin acest statut civil,
Organizaţia se conduce după legea ei canonică. Organizaţia îşi
desfăşoară activitatea sa prin intermediul comun religiei locale a
Martorilor lui Iehova din Republica Moldova.

28
3. În baza Bibliei, Organizaţia şi comunităţile religioase locale este
subordonată din punct de vedere canonic. Corpul de Guvernare al
organizaţie mondiale a Martorilor lui Iehova, care îi cuprinde toţi
martorii de pe glob se află de asemenea sub supravegherea
spirituală a Centrului Administrativ al Organizaţiei Religioase a
Martorilor lui Iehova.
4. Organizaţia este persoană juridică dispune de patrimoniu separat,
are bilanţ propriu, poate dobândi în numele propriu drepturi
patrimoniale sau nepatrimoniale să-şi asume obligaţiuni, poate
conturi deschise (inclusiv conturi valutare) la instituţiile bancare
din Republica Moldova, poate fi reclamată în instanţă de judecată.
Sub dirijarea spirituală a Centrului Administrativ Regional,
Organizaţia acţionează ca birou de distribuţie pentru a servi ca
organism de legătură al tuturor comunităţilor religioase locale ale
Martorilor lui Iehova din Moldova.
5. Organizaţia are sigilul rotund, ştampilă şi formulare cu propriul
său antet.
6. Sediul Organizaţiei se află în or. Chişinău pe strada Ialoveni, 96.

II. SCOPURILE – OBIECTUL ŞI FORMELE DE BAZĂ

ALE ACTIVITĂŢII ORGANIZAŢIEI

Scopurile Organizaţiei sunt:

7. Mărturisirea în comun şi răspândirea credinţei, desfăşurarea

activităţii religioase, care constă în a face cunoscute numele lui

29
 Dumnezeu – Iehova. Desfăşurarea acţiunilor de binefacere şi
caritate.
8. Organizarea prin intermediul comunităţii religioase locale îşi
desfăşoară ministerul creştin care include:
− efectuarea serviciilor de închinare şi a ceremoniilor în
locurile destinate acestui scop în conformitate cu legislaţia
în vigoare;
− predicarea în public şi de la „uşă la uşă” a veştii bune
despre Regatul lui Dumnezeu încredinţat lui Iisus Hristos,
ca mărturie pentru numele şi Suveranitatea lui Iehova –
Dumnezeu;
− predarea de bună voie a adevărului biblic la persoanele
disponibile să asculte precum şi conducerea de studii biblice
gratuite în folosul lor pentru îmbunătăţirea mentalităţii şi
moralităţii oamenilor;
− predarea în mod gratuit la Martori adevărurilor biblice a
istoriei şi a literaturii biblice, pentru instruirea, pregătirea şi
progresul lor în ce priveşte educaţia religioasă şi în
îndeplinirea cu eficienţă a diferitelor însărcinări primite de
ei în ministerul religios;
− construirea conform normelor stabilite de lege, s-au
deschiderea de săli ale Regatului (case de rugăciuni) săli de
adunare şi spaţii pentru casarea colaboratorilor voluntari,
precum şi încheierea de spaţii în acest scop;
− acordarea în caz de necesitate la dispoziţia colaboratorilor
comunităţii şi a predicatorilor, vizitatori care sunt în

30
 ministerul creştin cu timp întregul a unor încăperi proprii
sau definite spre folosire în conformitate cu legislaţia în
vigoare, precum şi asigurarea materială a acestor persoane
pe perioada efectuării serviciului – desfăşurarea în ordinea
stabilită a activităţii editoriale, tipărirea, achizionarea,
exportarea, importarea şi răspândirea Bibliei, a altor
publicaţii şi tipărituri religioase, de înregistrări audio şi
video cu conţinut religios;
− efectuarea activităţii de birou, de distribuţie pentru a servi
ca organ de legătură al tuturor comunităţilor religioase
locale;
− întreţinerea legăturilor de lucru şi contact cu centrele
religioase şi comunităţile religioase ale Martorilor lui
Iehova din ţară şi străinătate, inclusiv trimiterea delegaţiilor
săi în străinătate, invitarea şi primirea cetăţenilor străini în
acest scop;
− acordarea ajutorului pentru organizarea congreselor de
circumscripţie, de district, materiale şi internaţionale în
conformitate cu autorizaţie canonică dată de Centrul
Administrativ Regional.

II. STRUCTURA ŞI ADMINISTRAREA

ORGANIZAŢIEI
1. Organizaţia este compusă din totalitatea comunităţilor religioase
locale.

31
2. Organul suprem al Organizaţiei este Comitetul de conducere în
componenţe căruia intră de la 3 până la 9 persoane alese din
mijlocul bătrânilor desemnaţi. Din punct de vedere economic ei
sunt numiţi în funcţie de Centrul Administrativ regional, iar unul
din ei este ca Coordonator al Comitetului de conducere. Ei
coordonează activitatea religioasă a Organizaţiei.
3. Destituirea membrilor Comitetului de conducere se înfăptuieşte
de Centrul Administrativ Regional sau de o alte persoane care
sunt împuternicite să aplice astfel de măsuri.
4. Comitetul de conducere se întruneşte ori de câte ori este nevoie
dar nu mai rar de odată pe an.
5. Comitetul de conducere adaptă hotărâri pe baza consultaţiilor,
discuţiilor şi coordonărilor.
6. De competenţa comitetului de conducere ţine şi adoptarea
hotărârilor în ce priveşte amenajamentele şi completările aduse
statului de comun acord cu Centrul Administrativ Regional.

IV. MEMBRII COMUNITĂŢII RELIGIOASE LOCALE

COMUNITATEA LOCALĂ CONSTĂ DIN MEMBRI ŞI

ASOCIAŢI

Membrii Comunităţii sunt persoane care au devenit Martorii

lui Iehova şi ca atare predicatori ai veştii bune A Regatului printr-un
act de dedicare voluntară lui Dumnezeu, urmată de botezul în apă.

32
 Asociaţii sunt persoane-nebotezate care, în mod voluntar, se
asociază ca Martori lui Iehova.
Admiterea în comunitate se face de către Corpul de bătrâni pe
baza unei cereri verbale a persoanei respective.
Asociaţii şi toată persoanele care nu sunt încă Martori a lui
Iehova devin membri ai Comunităţii într-un act de dedicare
voluntară lui Dumnezeu, urmată de botezul în apă efectuat sub
supravegherea bătrânilor comunităţii.
Membrii comunităţii au obligaţie să recunoască acest statut
scopul şi principiile de credinţe ale Organizaţiei se bazează pe Biblie.
Fiecare membru al Comunităţii are dreptul:
− să ia parte la activităţile religioase ale Comunităţii;
− să participe la votarea propunerilor şi rezoluţiilor
prezentate la întrunirile Comunităţii cu ocazia serviciilor
de închinare;
− să binefecieze de o audiere fără părtinire în faţa unui
comitet judiciar alcătuit din bătrâni, înainte de a se lua
împotriva sa o măsură disciplinară şi să bineficieze de o a
doua audiere în faţa unui comitet de apel în cazul în care
consideră că are motiv să facă recurs şi-să renunţe în mod
benevol şi oricând la calitatea de membru;
− un membru al Comunităţii poate fi exclus din Organizaţia
religioasă a Martorilor lui Iehova pentru comportări care
sunt incompatibile cu normele biblice şi pentru violarea
acestui statut, dacă persoana respectivă, în pofida
ajutorului spiritual oferit de bătrâni arată mai departe că nu

33
 mai doreşte să trăiască o viaţă de continuator a lui Hristos
Iisus. În acest caz un comitet judiciar examinează cazul şi
hotărăşte în privinţa excluderii. Dacă persoană exclusă din
comunitate de un comitet judiciar nu este de acord cu
hotărârea acestui comitet, ea face recurs, care este
examinat de un comitet de apel.

V. ADMINISTRAREA COMUNITĂŢILOR RELIGIOASE

1. Organul suprem care are funcţia permanentă de îndrumare a

Comunităţii este Corpul de bătrâni în care sunt incluşi Toţi bătrâni
desemnaţi de Comitetul de conducere a Organizaţiei. Din punct
de vedere canonic bătrânii sunt păstori spirituali, care se îngrijesc
de nevoile membrilor şi ale asociaţiilor. Ei coordonează
activitatea religioasă a Comunităţii.
2. Corpul de bătrâni se întruneşte când este nevoie, dar cel puţin o
dată pe an. Tot el adoptă hotărârii pe baza consultanţilor a
discuţiilor şi a consensului între ei.
− de competenţa Corpului de bătrâni ţine:
− folosirea sigiliului Comunităţii;
− acceptarea de noi membri în Comunităţi;
− excluderea de membri din comunitate.
3. Bătrânii şi slujitorii ministeriali pot rămâne în funcţie atâta timp
cât corespund cerinţelor biblice şi urmează directivelor canonice
ale Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova. Dacă este

34
 necesar, ei sunt distribuiţi de către Comitetul de conducere.
4. Comitetul judiciar este un organism canonic temporar format de
Corpul de bătrâni în scopul rezolvării unui anumit caz de
disciplină.

VI. NUMĂRUL CONGREGAŢIILOR DIN REPUBLICA

MOLDOVA
ŞI NUMĂRUL CREDINCIOŞILOR DIN ELE

Până la înregistrarea Martorilor de către Guvern în anul 1994.

ei sunt atestaţi ca lucrând ilegal încă din 1985. Din cele 160 de
Organizaţii existente până în anul 2000, care de rugăciune aveau
numai 34 (din ele), 30 din ele fiind construite după anul 1989; ce
(din) urmau a fi construite la Briceni, Bălţi, Făleşti şi satul Zaicani
din raionul Râşcani. Către anul 1990 au fost confiscate casele de
rugăciune de la Feteşti, Edineţ, Corjăuţii Mici şi Corjăuţii din
Briceni. Iar conducătorii lor au făcut câţiva ani de puşcărie. După
ridicarea interdicţiei (1994) lucrarea de predare s-a extins într-un
ritm rapid. Majoritatea comunităţilor se află la nordul republicii cele
mai multe în judeţele Edineţi şi Bălţi. În centrul şi sudul republicii
sunt situate doar în centre mai importante judeţene. Astfel la Edineţi
avem 5, la Soroca – 4. la Bălţi – 18, la Orhei – 4, la Bender – 8 şi la
Cahul –2.
Raportul din Moldova de pe luna august a anului1993 arată

35
că existau 59 de congregaţii şi în total de 6.551 de vestitori; pe anul
1994 – 8.419 de vestitori; 1995 – 10.031 de vestitori;1996 – 12.302
de vestitori; 1997 – 14.415 de vestitori; 1998 – 15.880 de vestitori;
1999 – 16.739. În martie 2000 – 17.329 de vestitori. La
comemorarea din aprilie 2000 a fost prezente 41.601 persoane. După
anul 2000, numărul de congregaţii din Moldova au crescut la 170. În
prezent sunt 204 congregaţii, iar numărul de proclamatori a crescut
până la 18.425. Numărul de pioneri regulari (cei care se angajează
obişnuit) – 1253; pioneri speciali (care sunt trimişi special pentru un
lucru) – 48. Din cele 170 de congregaţii existente în republică 37
sunt situate în municipiu Chişinău cu un număr de circa 4.500 de
credincioşi. Adunarea se face în Sălile Regatului, care sunt
repartizate pe sectoare: la Ciocana – 3; la Botanica – 3; la Buiucani –
2 şi 1 la Poşta Veche. Circumscripţii sunt 10 unde se adună
congregaţiile din zonă. Centrul religios al organizaţiei este condus de
preşedintele lui Ion Rusu.

d) FORMELE ŞI METODELE ACTIVITĂŢII

PROZELITISTE A „MARTORII LUI IEHOVA”

Efortul serios, de a aduce „vestea cea bună” a „Regatului” la

toţi oamenii, predată de o insistenţă nemaipomenită, făcându-se
vădită prin diferite modalităţi de propagandă „Frăţească”.
Cea mai eficientă metodă de răspândire a învăţăturii
iehoviste, rămâne, ea şi în trecut, predicarea din casă în casă de la om

36
la om. Acolo unde-i posibil, ei se străduiesc să viziteze cât mai des
casele oamenilor, profitând de omenia şi de multe ori, bunăvoinţa
lor.
„... Ne iertaţi ... dorim să vorbim cu Dumneavoastră, doar
câteva minute despre Dumnezeu ...” după care cele câteva clipe trec
în câteva ceasuri, iar pe parcurs tot mai des şi mai des.
Dacă nu prea au succes la audienţă încep să se intereseze de
alte domenii ca: politica, interese locale, mondiale, cultură,
economie, pecetluindu-le pe toate acestea cu câte un verset din
Biblie. Atunci când cercul de ascultători a „învăţăturilor” se arată a fi
cointeresaţi de discuţie, „martorii” se oferă să revină la o oră mai
convenabilă, pentru a continua dezbaterile „teologice”. După această
mică introducere în temă, pun la dispoziţia oamenilor un set larg de
literatură biblică şi publicaţii sectare. Dacă literatura este acceptată,
„Bunul simţ” a predicatorului se oferă şi pentru un studiu biblie mai
profund, chiar la domiciliu, această practică fiind întâlnită pe întregul
glob pământesc.
O altă formă de propagandă, sunt întrunirile săptămânale
ţinute de interes „Regatului”, dezbătându-se teme de interes general
şi particular.
De asemenea ei se întrunesc şi în casele particulare ale
adepţilor sectei, în grupuri mai mici, pentru a studia Biblia.
Ei mai practică şi ”trimiterea pionerilor speciali, temporari în
anumite zone...”,48 pentru a sonda opinia publică în cea ce priveşte
succesul propovăduirii iehoviste.
Un factor important este şi recrutarea tinerilor, pentru a fi

37
trimişi la studii în străinătate, ca aceştia întorcându-se înapoi să
contribuie din plin, la viaţa activă a comunităţi.
„Martorii lui Iehova”, încearcă să promoveze „învăţătura” lor
şi, printr-o conduită exemplară, recomandându-o şi altora, care de
cele mai multe ori lasă de dorit. Pe lângă forma de propovăduire
orală ei se folosesc intensiv şi de literatura abundentă distribuită
printr-un sistem simplificat şi sigur. Foile volante, diferitele broşuri
precum şi cele mai importante reviste ca „Turnul de Veghe” şi
„Treziţivă”, apar periodic, de două ori pe lună, fiind tipărite în
Germania sau Italia, în cel puţin 144 de limbi, cu un tiraj fantastic de
aproximativ 24.147.000. „Anuarul” este o revistă tradusă în 31 de
limbi, precum şi „Să examinăm Scripturile” care apare în fiecare zi.
Celor ce nu ştiu să citească (Peru şi Bolivia) le sunt livrate
casete audio, cu „învăţătură” şi „predici/fierbinţi”. De asemenea, au
„scos” şi 24 de casete video, ca în mai 2000 să înnoiască adepţii cu o
nouă operă „Metodele alternative la transfuzii – simple, sigure şi
eficiente” ce urma să fie prezentată la o conferinţă medicală la
Geneva (Elveţia), conţinând interviuri cu unii chirurgi de renume
mondial, prezentau tehnici noi în chirurgia fără sânge. Medicii din
auditoriu au solicitat imediat aproximativ 300 de casete.
Tot în acest context, putem vorbi de „înfiinţarea în întreaga
lume a congregaţiilor de surdo-muţi. În ultimii 13 ani, în S.U.A. şi-
au luat fiinţa 27 de congregaţii şi 43 de grupe. În prezent, în circa 40
de ţări există peste 140 de congregaţii pentru surdo-muţi; fiind
traduse numeroase publicaţii iehoviste în 13 limbaje mimico-gestule,
înregistrate pe videocasete”.49

38
 Nu în ultimul rând putem aminti, propovăduirea şi
„cercetarea” celor din puşcării, spitale, aziluri, şcoli, instituţii şi chiar
grădiniţe de copii. Un factor important de prozelitism şi de
propagandă iehovistă, a fost îngăduirea petrecerii celor 5 congrese
sectare în oraşele republicii, primul având loc în luna august 1994 la
Chişinău.

F) URMĂRILE NEFASTE PSIHICE

A „ÎNVĂŢĂTURILOR” SECTARE

Toate abaterile de la normalitate, în orice domeniu, sunt

precedate de urmări grave, care de cele mai multe ori sunt greu de
recuperat.
Posibilitatea de a transforma un om obişnuit într-un adept
robot al sectarilor, poate fi explicată prin mai mulţi factori:
− influenţa asupra conştiinţei, poate duce la dereglări psihice
agresive, aducând pe om la momente de iresponsabilitate,
şi acte de agresivitate;
− stabilirea unor „hotare” între cei ce au dreptul la viaţă
(adepţii cultului) şi cei din lumea exterioară, prin
prelucrare ideologică/intensă;
− ridicarea stării păcătoase de pe fiecare adept, încuviinţând
orice fărădelege în numele cultului său;
− constrângerea forţată a voinţei în ascultarea orbească a

39
 conducătorilor confesiunii, fără a avea propria părere;
− îndoctrinarea adeptului cu autoaprecierea nevinovăţiei
totale;
− tulburarea identităţii personale, după care adeptul devine o
altă personalitate, ruptă fiind de realitatea socială
obişnuită;
− izolarea psihologică, care nu dă posibilitatea de a
raţionaliza sau controla nici o informaţie.
Controlul psihologic, practicat de organizaţiile religioase
sectare, nu numai că şterge identificarea personală actuală, ci şi
formează alta nouă, cu intenţia de a o strivi pe cea veche.
Statisticile ştiinţifice arată că în rezultatul unui îndelungat
control al conştiinţei personale a unui adept sectar, se ajunge la o stare
psihică de discreditare, deznădejde şi neputinţă, doar în câteva zile.

G)METODELE DE COMBATERE
A FENOMENULUI SECTAR

Odată cu naşterea creştinismului precum şi pe parcursul

formării şi întregirii lui, din primele veacuri, începând cu
propovăduirea Apostolilor, la toate neamurile a Evangheliei lui
Hristos şi până-n zilele noastre, duşmanii învăţăturilor mântuitoare
au încercat şi continuă şi astăzi, pe diferite căi, să piardă turma

40
Domnului de pe cărarea mântuirii sufleteşti.
Astăzi, mai mult ca altă dată, când societatea noastră este
atacată de nenumeroşi viruşi sectari de toate culorile şi formele,
fiecare din noi este dator să apere adevărurile credinţei ortodoxe
milenare. Insuficienţa intelectuală a societăţii este un teren propice
pentru activitatea fenomenului sectar. De aceea, toţi suntem datori să
promovăm ştiinţele, cultura, artele frumoase, pentru o mai bună
asimilare a adevărurilor scripturistice. În acest cadru, putem să
vorbim şi de ridicarea capacităţilor intelectuale şi morale a preoţilor
ortodocşi, ca cei se trebuie să fie modele de viaţă duhovnicească
desăvârşită.
Nivelul învăţământului religios ortodox trebuie aprofundat,
începând cu şcolile specializate pentru cadrele seminariale şi
superioare şi terminând cu grădiniţele de copii.
O altă metodă de combatere a sectarilor, este predica,
cateheza, şcoala duminicală, cercetarea enoriaşilor individual precum
şi săvârşirea serviciului divin public.
Întrunirea reprezentanţilor de diferite confesiuni şi dezbaterea
problemelor interconfesionale în cadrul mass-mediei, (emisiuni
radiofonice şi televizate) pentru a putea da publicului posibilitatea de
a analiza, cerceta, cunoaşte şi a alege.
Un factor important este şi direcţionarea voinţei creştine
ortodoxe spre înrolarea în diferite activităţi misionare şi culturale ca:
− şcoli duminicale
− cercuri religioase
− organizarea unui cor religios

41
− în cadrul şcolii - victorine
− conferinţe
− discuţii pe diverse teme religioase
− călătorii la locuri sfinte cu caracter misionar
− pastoraţie individuală.

42
 III.

CONCLUZII

Prin gura Sfântului Apostol al iubirii Ioan, Mântuitorul Iisus

Hristos, deschide noi orizonturi de mântuire zicând: „Eu sunt Calea,
Adevărul şi Viaţa”. (Ioan 14, 6)
Urmând pe calea poruncilor lui Dumnezeu, primite, păstrate
şi transmise de Sfânta Biserică tuturor oamenilor, putem descoperi şi
înţelege tainele şi adevărurile de credinţă, necesare pentru
desăvârşirea sufletului şi dobândirii Împărăţiei lui Dumnezeu.
Astfel, perioada Noului Testament devine superioară celei a
Vechiului Testament, împlinind toate prorociile profetice şi aduce o
lege nouă – legea iubirii.
Odată cu întemeierea Bisericii, ca instituţie divino-umană, la
Cincizecime, Apostolii au fost însărcinaţi să propovăduiască
cuvântul Evangheliei la toată lumea, ca ea auzind, să creată şi să se
boteze pentru a dobândi mântuirea.
Credinţa strămoşească ortodoxă, păstrată în cadrul Sfintei
Biserici, de către cler şi credincioşi, astăzi este atacată de mai multe
idei străine duhului Apostolic.
Secta „Martorii lui Iehova” nerecunoscând nimic din ceea ce
mai sfânt pentru ortodocşi, a făcut ca Biserica străbună să-şi
mobilizeze forţele spirituale şi în această direcţie, învăţând pe
creştini cum să-şi poată apăra şi mărturiri credinţa proprie.
Pe lângă faptul că tinerii astăzi nu-şi cunosc credinţa, ei mai

43
sunt şi indiferenţi faţă de necesitatea apărării Bisericii Creştine
Ortodoxe, neştiind că aceşti „fraţi” prezintă un pericol real pentru
oricare acţiune culturală, sabotând oricare măsură întreprinsă de stat.
Ei, folosindu-se de ignoranţa religioasă a oamenilor, au devenit nişte
„lupi în piei de oaie”, impunând insistent credinţa lor prin gări,
drumuri, adunări etc.
Pentru a nu ne lăsa cuprinşi de căutări spirituale şi senzaţii
tari, prin minciunile Iehoviste de dobândire a „raiului” pe pământ,
trebuie să fim atenţi şi deştepţi ca şerpii, pentru a putea deosebi
duhurile minciunoase de adevărurile revelate de Iisus Hristos.
Nici Mântuitorul, nici Sfinţii Apostoli n-au mers după idei şi
păreri greşite a acelor timpuri, ei au suferit pentru învăţăturile
mântuitoare pe care le propovăduiau, transmiţându-ni-le nouă spre
dobândirea cunoaşterii lui Dumnezeu şi a desăvârşirii.
„Şi aceasta este viaţa veşnică, să te cunoască
pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus
Hristos, pe care L-ai trimis”. (Ioan 17, 3)

44
 IV.

NOTE BIBLIOGRAFICE

1. Иеромонах Герман (Дворцов.) „Лжесвидетели». Свято-

Вознесенский Ново-Нямецкий Кицканский Монастырь,
1998, стр.7.
2. Jean Vernette. „Sectele”. Editura Meridiane, Bucureşti, 1996,
pag.46.
3. Гажос В.Ф. „Эволюция религиозного сектантства в
Молдове”. Издание Штиинца, Кишинев, 1975, стр.76.
4. Иеромонах Герман (Дворцов), op. cit. pag.19.
5. Гажос В.Ф. „Идеология секты «Свидетели Иеговы» и ее
реакционная сущность”. Изд. ЦК КПМ. Кишинев, 1967,
стр.4.
6. Antim Radu. „Societatea «Martorii lui Iehova» în contextul
fenomenului sectar”. Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1996,
pag.19.
7. Ibidem., pag.21.
8. Ibidem., pag.22.
9. Ibidem., pag.24.
10. Jean Vernette, op. cit., pag.46.
11. Antim Radu. „Fenomenul sectar” în „Ţara”, Nr.56, 22.07.97,
pag.4.
12. Idem. „Societatea «Martorii lui Iehova» în contextul

45
 fenomenului sectar”. Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1996,
pag.25.
13. Ibidem., pag.26.
14. Ibidem., pag.25.
15. Ibidem., pag.26.
16. Сторожевая Башня. Vol. 115, Nr.1, 01.01.′94, стр.9.
17. „Пробудитесь!” 08.06.′96, стр.32.
18. Сторожевая Башня. Vol. 118, Nr.2, 15.01.′97, стр.31.
19. Jean Vernette, op. cit., pag.52.
20. Иеромонах Герман (Дворцов), op. cit. pag.32.
21. Сторожевая Башня. Vol. 116, Nr.10, 15.05.′95, стр.23.
22. „Biserica şi sectele”, Bucureşti, 1992, pag.18.
23. Josy Eisenberg. „Iudaismul”. Ed. Humanitas, pag.34.
24. Jean Vernette, op. cit., pag.51.
25. Прот. Митрофан Зноско-Боровский. „Православие, Римо-
Католичество, Протестантизм и Сектантство”. Иизд.
Свято-Троицкой Сергиевой Лавры. Москва, 1991, стр.105.
26. Diac P.I. David „Invazia sectelor”. Ed. crist-1, Bucureşti, 1997,
vol.I, pag.223.
27. Jean Vernette, op. cit., pag.51.
28. Прот. Митрофан Зноско-Боровский, op. cit., pag.16.
29. Diac P.I. David, op. cit., pag.223.
30. Ibidem., pag.225.
31. Ibidem., pag.224.
32. Mitropolitul Irineu Mihălcescu. „Dogmele Bisericii creştine
ortodoxe”. Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994, pag.122.

46
33. Антонов В. „Современные секты и неоязычество в
России”. Изд. Православного Свято-Тихоновского
Богословского Института, Москва, 1998, стр.36.
34. Прот. Митрофан Зноско-Боровский, op. cit., pag.117.
35. Diac., P.I. David. „Sectologie”. Ed. Sfintei Episcopii a
Tomisului, Constanţa, 1999, pag.98.
36. Idem. „Invazia Sectelor”. Ed. crist-1, Bucureşti, 1997, vol.I,
pag.227-228.
37. Anton Moisin. „Ofensiva sectelor în România «Martorii lui
Iehova» – dărâmători ai creştinismului”. Ed. Imago,
Bucureşti, 1999, pag.16.
38. Борисоглебский Е.М. „Свидетели Иеговы”. Пол. издат.
Москва, 1969, стр.121.
39. Гажос В.Ф. „Эволюция религиозного сектантства в
Молдове”. Изд. Штиинца, Кишинев, 1975, стр.78.
40. Ibidem., pag.80.
41. Ibidem., pag.82.
42. Ibidem., pag.85.
43. Ibidem., pag.86.
44. Башня Стражи „Благая весть царстве о создании им
спасения”. Том.14, Nr.2, 01.02.1925.
45. Иеромонах Герман (Дворцов), op. cit., Tabelul 4, pag.32.
46. Statutul organizaţiei religioase a „Martorilor lui Iehova” din
Republica Moldova.
47. Anuarul „Martorilor lui Iehova”. 2001, Roma, pag.19.
48. „Turnul de Veghe”, „Unde putem să găsim o conducere bună”,

47
 Germany, 15.03.2002, pag.24.
49. Кривельская Н.В. „Секта: угроза и поиск защиты”. Изд.
Фонд „Благовест”, Москва, 1999, стр.77.

48
 V. BIBLIOGRAFIE

I. IZVOARE BIBLICE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură. Editura Institutului Biblie şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998.

II. TRADUCERI DIN SFINŢII PĂRINŢI

1. Sfântul Ignatie către Tralieni în „Scrierile Părinţilor

Apostolici”, traducere – preot Dumitru Fecioru, Institutului

Biblie şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,

1995.

III. LUCRĂRI ŞI STUDII

1. Antim Radu. „Societatea lui Iehova” în contextul fenomenului

sectar. Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1996.

2. Arhimandrit Cleopa Ilie. „Călăuză în credinţa ortodoxă”.

Ediţia IV-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2000.

49
3. Constituţia Republicii Moldova. Chişinău, 1996.

4. Diacon P.I. David. „Călăuză creştină”. Ed. Episcopiei

Aradului, Arad, 1987.

5. Idem. „Invazia sectelor”. Vol.I,II,III, Centrul cultural al Sf.

Arhiepiscopii a Bucureştilor, Ed. „Europolis”, Constanţa, 1999.

6. Idem. „Călăuză creştină. Sectologie”. Ed. Episcopiei

Argeşului, Curtea de Argeş, 1994.

7. Idem. „Sectologie”. Ed. Sfintei Episcopii a Tomisului,

Constanţa, 1999.

8. Arhimandrit Nicodim Sachelarie. „Pravila Bisericească”. Ediţia

II_a, Editată de Parohia Valea Plopului, jud. Prahova, 1996.

9. P.S. Vasile, episcopul Oradei. „Carte de Învăţătură creştină

ortodoxă”. Ed. Institutului Biblie şi de misiune al Bisericii

Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978.

10. Mitropolitul Irineu Mihălcescu. „Dogmele Bisericii Creştine

Ortodoxe”. Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994.

11. Antim Radu. „Fenomenul sectar” în „Ţara” Nr.34, 20.05.97.

12. Ibidem. Nr.46, 03.06.97.

13. Ibidem. Nr.56, 22.07.97.

14. Jean Vernette. „Sectele”. Ed. Meridiane, Bucureşti, 1996.

50
15. Josy Eisenberg. „Iudaismul”. Ed. Humanitas, 1995.

16. John Ankerberg & Jon Weldon. „Realitatea despre „Martorii

lui Iehova”. Ed. Agape, Făgăraş, 1996.

17. Geo Vasile. „Mult zgomot pentru nimic sau Regatul lui

Iehova nu face parte din această lume”, în „Baricada”. Nr.28,

An.VI. Bucureşti, 9 iulie, 1996.

18. Arhimandrit Mina Prodan. „Călăuza cunoaşterii şi combaterii

sectelor”. Ed. Buna vestire, 1995.

19. Preot Simeon Adrian. „Biserica – sectele şi fraţii minciunoşi”.

Ed. Humanitas, 1993.

20. Moisin Anton. „Ofensiva sectelor în România. Martorii lui

Iehova – Dărâmători ai creştinismului”. Ed. Imago, Bucureşti,

1999.

21. Petraru, Pr. Gheorghe. „Ortodoxie şi prozelitism”. Ed. Trinitas,

Iaşi, 2000.

22. Stioan Ion. „Dicţionar Religios”. Ed. Garamond, Bucureşti,

1992.

23. „Biserica şi Sectele”. Ed. Ortodoxos Kypseli din Tesalonie,

Bucureşti, 1992.

24. Anuarul „Martorilor lui Iehova”. 2001, Roma.

51
25. Mitropolitul Irineu Mihălcescu. „Doamnele Bisericii veştine

ortodoxe”. Ed. Sfintei Episcopii Romanului şi Huşilor, 1994.

26. Statutul organizaţiei religioase a „Martorilor lui Iehova” din

Republica Moldova.

27. „Тurnul de Veghe”, „Unde putem să găsim o conducere

bună”. Germany, 2002.

LUCRĂRI ÎN LIMBA RUSĂ:

1. Антонов В. „Современные секты и неоязычество в

России”. Изд. Православного Свято-Тихоновского

Богословского Института, Москва, 1998.

2. Борисоглебский Е.И. „Свидетели Иеговы”. Пол. Издат.,

Москва, 1969.

3. Иеромонах Герман (дворцов), „Лжесвидетели”. Свято-

Вознесенский Ново-Нямецкий Кицканский Монастырь,

1999.

4. Гажос В.Ф. „Эволюция религиозного сектантства в

Молдове”. Изд. Штиинца, Кишинев, 1975.

52
5. Idem, „Проникновение иеговизма в Молдавии и его

распространение 1924-1944 гг”. В Известиях АН МССР,

Nr.3, Серия Общественных Наук, 1970.

6. Кривельская Н.В. „Секта: угроза и поиск защиты”.

Изд. Фонд „Благовест”, Москва, 1999.

53