legiferată, dar şi bine structurată tehnologic, în trei categorii: creştere şi exploatare în sistem
extensiv (gospodăresc); creştere şi exploatare în sistem semi-intensiv; creştere şi exploatare
în sistem intensiv şi super-intensiv.
Reglementările europene transpuse în legislaţia românească stabilesc foarte clar criteriile ce trebuie
respectate pentru creşterea şi exploatarea păsărilor. Vi le reamintim în cele ce urmează.
Sistemul semi-intensiv
Creşterea păsărilor în sistem semi-intensiv combină sistemul gospodăresc (extensiv) cu elemente
de tehnologie din sistemul intensiv şi se practică în următoarele forme: creşterea pe aşternut
permanent; întreţinerea pe aşternut permanent şi pe stinghii de odihnă; creşterea pe aşternut
permanent şi acces liber în padoc.
În această categorie intră creşterea puilor de carne în sistem tradiţional, conform regulamentului
european CE nr. 543/2008 art. 11; creşterea puilor de carne în sistem ecologic; creşterea găinilor în
sistem free-range - notarea sistemului de creştere pe ou cu cifra 1; creşterea găinilor ouătoare în
sistem ecologic - notarea oului după sistemul de creştere cu cifra 0.
• Avantaje:
- Factorii de microclimat sunt controlaţi riguros, astfel producţia de carne sau de ouă nu mai este
sezonieră;
- Asigură o producţie mare de carne, respectiv o producţie mare de ouă/pasăre (270-305 ouă/găină);
- Rentabilitatea economică este mare, astfel o microfermă cu un efectiv de 300 capete poate asigura
un venit rezonabil unei familii de fermieri;
- Starea de sănătate a păsărilor este destul de bună;
- Numărul de păsări per 1 mp de construcţie este destul de mare (6-7 păsări/mp în cazul găinilor
ouătoare şi de 12-15 pui mp în cazul celor de carne).
• Dezavantaje:
- Se realizează o densitate destul de mică a păsărilor per mp;
- Pe timp de vară, în adăpost se formează praf, care provoacă probleme respiratorii efectivelor de
păsări;
- Pe timp de iarnă creşte umiditatea din adăpost.