Stadialitatea dezvoltării psihice

Formarea şi dezvoltarea personalităţii umane este una dintre cele mai studiate teme
din psihologiei.
Personalitatea este unul din domeniile cele mai abordate şi controversate din
domeniul psihologiei. Teoriile despre natura umană fiind deosebit de complexe. Toţi au
ceva important de spus despre natura umană, toţi psihologii au fost impresionaţi de
abisurile fiinţei umane. Disensiunile apărute sunt rezultate din:
 Complexitatea subiectului studiat;
 Contextele istorice şi personale diferite;
 De perioada relativ scurtă de includere a psihologiei în cadrul ştiinţelor.
De ce este atât de importanta înţelegerea naturii umane? Răspunsul ni-l dă Abraham
Maslow :
„ Dacă vom reuşi să îmbunătăţim natura umană atunci vom îmbunătăţi totul, şi
aceasta deoarece doar astfel vom înlătura cauza dezordinii mondiale”
Când studiem indivizii vrem de regulă să ştim:
 Ce sunt ei ?
o Ce - relevând aici caracteristicile persoanei, modul cum ea este
organizată în relaţiile cu ceilalţi.
 De ce se comportă într-un anumit fel ?
o De ce- motivele ce particularizează comportamentul individului.
 Cum au devenit ceea ce sunt ?

Toate studiile indiferent de orientare, context, paradigmă, sunt de acord că dezvoltarea

personalităţii umane se face stadial pe componentele, cognitive, morale şi psiho-sociale.

Stadialitatea dezvoltării cognitive - Teoria psihogenezei cunoştinţelor şi operaţiilor

intelectuale J. Piaget

Părintele aceste teorii, psihologul elveţian Jean Piaget, apreciază că dezvoltarea

cognitivă permite trecerea de la inteligenţa senzorio – motorie (care presupune
interacţiunea cu obiectele) la inteligenţa formală (care presupune prelucrări complexe
ale informaţiilor, operarea cu raţionamente ipotetico – deductive). Potrivit lui Piaget,
această evoluţie este spectaculoasă de la naştere până la 18- 20 ani, după care nu s-ar mai
întâmpla nimic spectaculos. Teoria acestei evoluţii de la 0 la 18, 20 ani este astăzi
combătută, în special de constructivişti care consideră că există dezvoltare intelectuală şi
la vârsta adultă.
În viziunea lui Piaget, cogniţia (inteligenţa ) presupune adaptarea în situaţii noi,
adaptarea care include două procese ( Stănculescu,Elena, 2008, p.37):
 Asimilarea - acumularea de noi informaţii şi înţelegerea acestora prin
potrivirea sau încadrarea lor în ceea ce este cunoscut deja (schemele
mentale anterioare)
 Când această potrivire nu mai este posibilă, intervine un dezechilibru,
individul îşi dă seama că vechile scheme nu mai corespund şi încearcă să

1
 modifice schemele existente deja, sau să creeze altele noi şi astfel se
produce un al doilea proces, acomodarea

Diversele modalităţi de organizare a cunoştinţelor, de formare de priceperi şi

deprinderi sunt adaptate caracteristicilor etapelor de dezvoltare cognitivă structurate
potrivit lui Piaget în (Drăgan, Ioan,& Petroman, Pavel, 1998,p. 79) în:
 Stadiul inteligenţei senzorio- motorii : 0- 2 ani;
 Stadiul preoperaţional: 2- 7 ani;
 Stadiul operaţiilor concrete intuitiv- 7- 11/12 ani;
 Stadiul operaţiilot formale 11/12- 18/20 ani.

Stadiul inteligenţei senzorio- motorii : 0- 2 ani

Caracteristicile acestui stadiu în privinţa :

Cunoaştere şi învăţare
Copilul, vede, aude, miroase, pipăie, începe să-şi perceapă propriul corp, spre
sfârşitul perioadei începe să vorbească despre sine la persoana a treia.
Comunicarea
Învaţă treptat cuvinte, iar spre sfârşitul perioadei construieşte propoziţii, începe să
verbalizeze experienţa senzorială, începe să povestească.

Afectivitatea
Devine un mijloc de comunicare, zâmbeşte, râde, plânge ( Ursula Şchiopu -
perioada „râsu – plânsu”). Este perioada când îşi sporeşte ataşamentul faţă de cei din jur,
îşi alege persoane sau obiecte de ataşament, îşi descoperă şi divinizează tatăl. Tot acum se
manifestă frecvent frica faţă de persoanele străine.
Identificarea
Îşi identifică părinţii, dar conştientizează şi sinele său corporal şi social ( în raport
cu părinţii şi persoanele apropiate, conştientizează că aparţine familiei, că are statut sigur
în familie, iar aceasta este un factor de echilibru).

În această etapă Piaget vorbeşte de existenţa următoarelor substadii:

Stadiul exerciţiilor reflexe- 0- 1 luni luni

Stadiul primelor adaptări dobândite şi al reacţiilor circulare primare: 1- 4,5 luni

Stadiul reacţiilor circulare secundare şi al procedeelor de a face să deruleze spectacole
interesante: 4/5 luni – 8/9 luni
Stadiul reacţiilor circulare terţiare: 11/12- 18 luni
Stadiul intervenţiei de mijloace noi prin combinarea mintală: 18- 24 luni
Stadiul funcţiilor simbolice: 2,6 ani - 3 ani

În acest ultim substadiu, se remarcă o tendinţă accentuată a copilului de a se

integra în activitatea adulţilor pe care-i imită în acţiunile lor. Spre sfârşitul stadiului se

2
manifestă tendinţa spre acţiuni independente (îi place să mănânce singur, încearcă să se
îmbrace singur).
Comunicarea cunoaşte o dezvoltare foarte mare, copilul ajunge ca la sfârşitul perioadei să
deţină peste 1000 de cuvinte. Se dezvoltă afectivitatea şi comunicarea afectivă, iar jocul
sub diferite forme devine activitatea dominantă.

 Stadiul preoperaţional: 2 - 7 ani;

Specialiştii consideră că până la 4 ani copilul ajunge să deţină 60% din informaţia totală
de care are nevoie pentru dezvoltarea sa ulterioară la nivelul epocii în care trăim.
Stadiul se caracterizează prin faptul că schemele mentale devin mai flexibile,
permiţând anticipări şi reglări succesive. Totuşi nu apar încă operaţiile gândirii,
inteligenţa copiilor apropiindu-se, potrivit lui Piaget, la acest stadiu deoarece (Piaget, J.,
1972, pp.30-31):

 Este nevoie de timp pentru interiorizarea operaţiilor gândirii

 Reconstrucţia la nivel mental o decentrare mult mai amplă decât cea la nivel
senzorio- motor
În acest stadiu, intuiţiile influenţează puternic gândirea copiilor şi se caracterizează
prin:

Egocentrism:

Egocentrismul acestei etape se caracterizează prin imposibilitatea copilului de a

analiza lucrurile din altă perspectivă decât cea personală, copilul fiind convins că
realitatea este percepută de toţi la fel. Egocentrismul acestei perioade nu trebuie
confundat cu egoismul, întrucât egocentrismul se manifestă la nivel de:
Percepţie - reflectă impresia copilului că toţi împărtăşesc aceleaşi emoţii, reacţii,
puncte de vedere.
Comunicare - existenţa monologurilor colective, copilul povesteşte cu entuziasm
despre acţiunile sale într-un grup fără a fi nevoie să fie ascultat
Acţiune- copii se pot juca singuri cu jucăriile lor, chiar dacă sunt în colectivitate.

Centrarea- constă în luarea în considerare a unei singure caracteristici a unui obiect,

idei sau acţiuni, chiar dacă altele sunt relevante, copiii le exclud (de exemplu chiar dacă li
se prezintă mai multe obiecte diferite ca formă, mărime,etc, dacă sunt de colorate de
regulă ei iau în considerare culoare.)

Unidirecţionalitatea - imposibilitatea de a reface un traseu, o schemă mentală în

ordine inversă.
Animismul- capacitatea copilului de a însufleţi obiecte, lucruri fenomene. Jucăria
râde, plânge, vorbeşte. Animismul stimulează pătrunderea în universul inefabil şi plin de
farmec al basmelor în care irealul şi realul se combină continuu şi fără greutate.
Absenţa conservării - este legată de centrarea pe o singură însuşire. De exemplu
dacă copiii vor constata că dacă două bile de plastilină sunt identice ca mărime, dacă

3
 din una se confecţionează un bastonaş ei vor considera că în bastonaş este mai multă
plastilină, pentru că el este mai lung.
Cu toate aceste însuşiri, sau mai degrabă limitări în acest stadiu gândirea copilului se
dezvoltă. Majoritatea specialiştilor recunosc ca o formă importanţă de dezvoltare a
gândirii este jocul. Lucian Blaga afirma plastic: „Copilul râde. Înţelepciunea şi
iubirea lui e jocul.” (L. Blaga, 1967, p. 21)

 Stadiul operaţiilor concrete

Se caracterizează prin recunoaşterea unei stabilităţi logice a lumii fizice, precum şi

prin apariţia unei forme generale de echilibru, denumită reversibilitate operatorie.
Instalarea reversibilităţii operatorii se realizează prin:
- sesizarea invarianţilor
- surprinderea conservării
Piaget subliniază că apariţia conservării depinde de surprinderea principiului
identităţii dacă nimic nu este adăugat sau extras, atunci înseamnă că totul rămâne
neschimbat.
În această etapă se produc:
- reuniri şi discriminări de clase
- înlănţuirea relaţiilor - înţelegerea unor relaţii secvenţiale ceea ce face
posibilă înţelegerea şirului unor numere formate după anumite criterii - din
2 în2, din 3 în 3, ordonare crescătoare şi descrescătoare.
- Corespondenţe - între elementele unei mulţimi, între un substantiv şi
însuşirea sa, între subiect şi predicat, între formele de relief şi climă.

Toate operaţiile care au loc în această perioadă sunt concrete întrucât copii
manipulează obiectele, iar operaţiile se produc prin acţiune, nu prin ipoteze formulate
verbal.
Producerea operaţiilor gândirii în această perioadă respectă principiile de la
simplu la complex, de la apropiat la depărtat.

 Stadiul operaţiilor formale

Operarea formală presupune:

- generarea sistematică a unor modalităţi diverse pentru interpretarea unei

situaţii sau rezolvarea unei probleme
- identificarea tuturor combinaţiilor posibile
- selectarea celor mai bune variante pentru validarea unor ipoteze
- deducţia unui principiu general, pornind de la elemente particulare

Câteva trăsături esenţiale ale activităţilor psihice în această perioadă:

Activitatea senzorial –perceptivă:

- creşte şi se defineşte sensibilitatea:

4
 vizuală
auditivă
tactilă
- sporeşte vederea în profunzime şi fineţea discriminativă
- percepţia conduce spre observaţia fină datorită instrucţiei

Activitatea intelectuală

- foarte complexă, înregistrând o dezvoltare fără precedent

- memoria - preponderent logică, abstractă cu putere de sistematizare
- spirit creator
- gândirea după unii autori atinge apogeul fiind :
o rapidă
o suplă
o divergentă
Afectivitatea, voinţa şi personalitatea
Cunoaşte un puternic reveriment, adolescentul trăieşte sentimente superioare, i se
schimbă statusul social.

Sinteza trăsăturilor

Stadiul de dezvoltare Caracteristici principale

Stadiul inteligenţei  primele asimilări se fac pe baza schemelor reflexe
senzorio-motorii  apar primele semne de inteligenţă - reacţiile circulare
0-2 ani  schemele perceptuale- schema obiectului
 permanenţa obiectului
 gândirea este dictată de acţiune.
Stadiul preoperaţional  gândirea simbolică
2- 7 ani  schemele acţionale permit reglări succesive
 apar primele operaţii intelectuale simple, trecându-se de la
invarianţi la clasă
 egocentrism
 ireversibilitate
 centrare
 animism
 absenţa conservării
 dezvoltarea limbajului

Stadiul operaţiilor  Conştientizarea invarianţei - conservarea masei,
concrete greutăţii, volumului
7-11, 12 ani  Operaţii de seriere, clasificare, asociativitate
 Raportările la realitate se fac pe baza unor scheme
mentale existente
 Rezolvarea de probleme, gândirea însă rămâne concretă,
fiind legată de obiecte sau imaginile acestora

5
Stadiul operaţiilor Raţionamente ipotetico –deductive
formale Eseuri, sinteze literare
11, 12 - 18, 20 ani Interpretări filosofice
Rezolvarea de probleme cu un nivel ridicat de abstractizare
Scheme complexe de acţiune şi control mintal şi imaginativ
Interes pentru problemele sociale
Preocupare pentru descoperirea şi afirmarea propriei identităţi

Implicaţiile pedagogice ale teoriei lui J.Piaget

1. selectarea conţinuturilor şi a strategiilor trebuie să respecte principiul

particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor
2. Vârstele caracteristice obţinute în urma studiilor sunt doar aproximări, fiind găsite
decalaje sau regresiuni temporare de care trebuie să se ţină cont în actul didactic
3. cunoaşterea punctelor forte şi a limitelor unor perioade conduce la o selectare
adecvată a obiectivelor, conţinuturilor şi strategiilor actului educaţional
4. potrivit lui Piaget mediul de incubaţie al inteligenţei este acţiunea, deci trebuie
sprijinită învăţarea activă