UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

Departamentul Istoria Românilor, Universală și Arheologie

Lucru individual
Disciplina: Etică și încadrare academică

Codul de Etică a
cadrului didactic
A realizat: Gîrlea Mihaela,
masterand, anul I
Profesor: Eremia Ion,
dr. hab., prof. univ.

Chișinău 2019
CUPRINS
Codul de etică și rolul profesorului ....................................................................................................... 5
CODUL DE ETICĂ A CADRULUI DIDACTIC DIN REPUBLICA MOLDOVA ................................... 7
I. DISPOZIŢII GENERALE ..................................................................................................................... 7
1. Sfera de reglementare ........................................................................................................................ 7
2. Scopul şi obiectivele Codului ............................................................................................................ 7
3. Funcţionarea Codului ........................................................................................................................ 8
II. PRINCIPII ȘI NORME DE CONDUITĂ ............................................................................................ 8
4. Principii ............................................................................................................................................. 8
5. Obligativitatea de cunoaştere şi de aplicare a normelor de conduită ................................................ 9
6. Norme de conduită în relaţiile cu elevii, copiii ................................................................................. 9
7. Norme de conduită în relaţiile cu părinţii/reprezentanții legali ai copiilor...................................... 10
8. Norme de conduită în relaţiile cu colegii ........................................................................................ 12
9. Norme de conduită managerială ...................................................................................................... 13
10. Norme de conduită în relaţiile cu instituţiile şi reprezentanţii comunităţilor locale ..................... 14
11. Activităţi interzise în exercitarea activităților didactice ................................................................ 14
III. CONSILIILE DE ETICĂ .................................................................................................................. 15
12. Cadrul instituţional al Consiliilor de etică ..................................................................................... 15
13. Competenţele Consiliilor de etică ................................................................................................. 15
14. Consiliul de etică al instituţiei de învățămînt ................................................................................ 16
15. Consiliul de etică al organului local de specialitate în domeniul învățămîntului .......................... 16
16. Consiliul de etică al Inspectoratului Şcolar Naţional .................................................................... 16
17. Şedinţele Consiliilor de etică......................................................................................................... 17
IV. RĂSPUNDEREA PRIVIND NERESPECTAREA PREVEDERILOR CODULUI ........................ 17
18. Dreptul de a sesiza Consiliile de etică ........................................................................................... 17
19. Răspunderea în cazul încălcărilor prevederilor ............................................................................. 17
CONCLUZIE .............................................................................................................................................. 18
Bibliografie: ................................................................................................................................................ 20

INTRODUCERE
 "Integritatea fără cunoştinţe este slabă şi inutilă,
şi cunoştinţele fără integritate sunt periculoase."
(Samuel Johnson)

O educaţie publică de calitate, piatră de temelie a societăţii democratice, are rolul de a

asigura şanse egale pentru toţi copiii şi tinerii şi este fundamentală pentru dezvoltarea
economică, socială şi culturală. Profesorii şi personalul din educaţie au responsabilitatea de a
întări încrederea generală a publicului în standardele serviciilor ce sunt aşteptate de la toţi cei
implicaţi în această importantă activitate.

Manifestarea unei gândiri responsabile este sufletul activităţii profesionale, iar activităţile
profesorilor şi personalului din educaţie, dedicate cu devotament, competenţă şi dăruire pentru a
ajuta elevul să-şi atingă propriul potenţial reprezintă un factor critic în asigurarea unei educaţii
de calitate. Experienţa şi dăruirea profesorilor şi a personalului din educaţie trebuie să fie
combinate cu o comunitate care să-i sprijine şi să creeze politici care să permită o educaţie de
calitate.

Codul de etică este una dintre pietrele de temelie ale unei profesii adevărate și reprezintă un
set de principii care urmează să fie onorate de către cadrele didactice si personalul auxiliar din
unitatea noastra. Principiile enunţate servesc drept standarde de ghidare a conduitei şi de
evaluare judicioasă a conduitei în situaţiile în care (nu) sunt demonstrate implicaţii profesionale
şi etice. Codul aderă la convingerea fundamentală că elevul este motivul cel mai important
pentru existenţa profesiei.

Acest cod constă din principii, angajamente şi responsabilităţi. În acest document, au fost
specificate principiile de comportament etic necesare pentru a menţine standardele de integritate,
conducere şi profesionalism în rândul profesorilor, personalului auxiliar şi administrativ.

Toate aceste aspecte integrate în cadrul unui cod aparţin managementului de vârf. După
elaborare, acesta trebuie comunicat tuturor părţilor interesate atât din interiorul cât şi din afara
unităţii. Etica şi responsabilitatea educationala necesită un angajament zilnic şi total din partea
şcolii (directori, profesori, personal auxiliar si nedidactic, elevi şi părinţi). Părinţii elevilor sau
tutorii lor legali sunt chemaţi să se implice în activităţile organizate de şcoală, să facă propuneri
pentru îmbunătăţirea calităţii educaţiei copiilor lor, să ia la cunoştinţă şi să respecte prevederile
contractului de parteneriat cu şcoala.
 Ca ştiinţă normativă, etica cuprinde nu numai un cod moral, o analiză a problemelor
conduitei de viaţă în baza idealurilor umane, ci şi răspunde la problemele de formare a nobleţei şi
a voinţei umane.

Normele şi principiile etice sunt variate şi percepute diferit în culturi diferite; ele apar sau
dispar în contexte social-culturale relativ omogene. Cu toate acestea, exista norme morale care
trebuie conformate supună principiului universalităţii, să fie aplicabile oricui, oriunde şi oricând.
Ele au caracter absolut şi obiectiv, nu depind de credinţe, sentimente şi obiceiuri particulare.

Astfel, norma se poate impune în societate ca o anumită conduită care poate să

influenţeze atitudinea oamenilor, exercitând o adevărată presiune, normativă prin măsurile luate
de o colectivitate faţă de membrii care nu se conformează acesteia.

În cadrul fiecărei profesii există problem specifice de morală, dar etica profesională are
importanţă, în primul rând, pentru profesiile al căror, obiect este omul. Astfel distingem etica
pedagogului, etica medicului, etica judecătorului etc. În acest context, etica profesională este
determinată de particularităţile specifice ale unor profesii, de interesele corporative, de cultura
profesională etc. Oamenii care îndeplinesc funcţii profesionale similare sau identice îşi
elaborează tradiţii specifice şi se asociază în baza unor principii de solidaritate profesională, în
stare să păstreze reputaţia grupului profesional anumit. O componentă esenţială a eticii
profesionale este că aceasta include diverse norme de conduită, ce se caracterizează prin aceea
că este emisă de cineva, îşi are sursa în voinţa unei autorităţi normative; că ea se adresează unor
agenţi numiţi subiecţii normei.

Pentru a-şi face cunoscută voinţa de către subiect, autoritatea promulgă norme, iar pentru
a-şi face efectivă voinţa, autoritatea adaugă o sancţiune sau o atenţionare cu pedeapsa.

Istoricul apariției primelor coduri de etică

Codurile de etică au apărut în Statele Unite ale Americii şi în Europa la începutul

secolului al XX-lea. Deşi nu se pot identifica clar elementele care au determinat apariția lor,
există opinia că ele au evoluat din acele scurte foi volante pe care erau tipărite câteva reguli
obligatorii de comportament în fabrici. În acelaşi timp, asociațiile profesionale ale jurnaliştilor
începeau în secolul al XX-lea să-şi pună problema protecției lor. De exemplu, în SUA, primul
cod de etică a fost dezvoltat în anul 1924 ca o formă a jurnaliştilor profesionişti de a se apăra de
managerii şi autoritățile care îi tratau abuziv. În Franța există o experiență asemănătoare, tot în
domeniul mass-media. Cu toate acestea, boom-ul codurilor de etică la nivel organizațional a fost
înregistrat în anii 70 - 80, în SUA, ca urmare a accentuării discuțiilor la nivel guvernamental pe
marginea corupției şi comportamentelor de business lipsite de integritate.
 Codul de etică nu este doar un set de reguli, în multe organizații este folosit în formarea
profesională şi în comunicarea internă, acestea încercând, astfel, să informeze cât mai bine
propriii angajați cu privire la constrângeri şi beneficii.

Codul de etică are avantajul, faţă de un cod de conduită, că este viu, putând fi revizuit ori
de câte ori este nevoie. E un document care ia naştere din valorile şi principiile angajaților,
managementului şi colaboratorilor unei companii, instituții publice sau ONG-uri, pe baza
consultării, neavând nevoie de o instituție care să-i acorde autoritate. Autoritatea codului de etică
vine tocmai din modul cum a fost el creat, în timp ce în cazul unui cod de conduită este nevoie
de legitimarea juridică.

Codurile de etică au la bază principiile, valorile şi misiunea unei organizaţii. Ele au ca

scop respectarea misiunii organizaţiei şi inducerea în angajaţii săi a valorilor şi principiilor care o
ghidează. Pe lângă asta, ele au un impact major asupra comportamentelor şi deciziilor care se iau
în interiorul unei organizaţii, reglementând comportamentul angajaţilor astfel încât să se
conformeze la standardele morale ale organizaţiei, prin indicarea modurilor acceptabile de
soluţionare a conflictelor şi dilemelor etice care apar.

Există un grup de instrumente care funcționează la nivel global şi care răspunde

problematicilor sociale ale organizaţiilor. Inițiativele de atestare/măsurare a angajamentului de
responsabilitate socială se manifestă în diferite forme: unele presupun doar angajamentul faţă de
nişte principii care se doresc să fie universal acceptate - privind drepturile omului, privind
drepturile angajaților, privind impactul asupra mediului şi asupra comunităţii – şi sunt propuse
sub forma unor ghiduri, modele de management al responsabilității organizaționale.

Adoptarea şi consolidarea internă a unui cod bine gândit va asigura nu numai un suport
etic pentru organizaţii, dar şi o transparenţă în relaţiile cu beneficiarii, donatorii, publicul, bazate
pe o atitudine serioasă şi respectarea unor standarde. Un astfel de cod poate fi util organelor
interesate în procesul depistării şi contracarării organizaţiilor simulante şi iresponsabile.

Standardele Codului sunt aplicate oricare ar fi aria de preocupări ale organizaţiei:

administrare publică, domeniul umanitar, prevenirea conflictelor, prevenirea corupţiei, cercetări,
educaţie, monitorizarea drepturilor omului, protecţia sănătăţii şi mediului înconjurător.

Codul de etică și rolul profesorului

Profesia de cadru didactic trebuie privită de către comunitate cu încredere şi
responsabilitate, necesitând standarde ridicate de profesionalism. Prin urmare, profesorul
acceptă atât încrederea publică, cât şi responsabilităţile de a practica profesia în funcţie de cel
mai înalt grad posibil de conduită etică. In acest sens responsabilităţile includ angajamentul faţă
de elevi, profesie şi comunitate.

Ca toate codurile profesionale bine stabilite, acesta oferă un ghid de orientare si include
aspecte specifice pentru procesul de luare a deciziilor etice.

Codul prevede si un cadru conceptual de evaluare a măsurilor efectuate. Astfel, aplicarea

codului la situaţii specifice, în esenţă, se adaptează la fiecare în parte.

Rolul unui profesor în societate este pe cât de semnificativ, pe atât de valoros. El are o
influenţă ce depăşeşte societatea în care trăieşte şi nici o altă personalitate nu poate avea o
influenţă mai profundă decât un profesor. Elevii sunt profund afectaţi de afecţiunea profesorului,
caracterul lui, competenţa şi angajamentul său moral. Un astfel de profesor devine un model
pentru elevii săi. Elevii încearcă să urmeze profesorul lor, în manierele sale, vestimentaţie,
eticheta, stil de comunicare şi de gesturi. El, profesorul, este idealul lor.

În timpul educaţiei lor timpurii, elevii au tendinţa de a stabili obiectivele lor în viaţă şi a
planurilor lor de viitor, în urma consultării cu profesorii săi.

Prin urmare, un profesor bun şi cu o viziune largă poate joaca un rol important în
construirea viitorului elevilor. În acelaşi timp, un profesor ,,certat” cu normele de etica si buna
practica poate afecta elevii mult mai serios. Un profesor corupt şi incompetent nu este doar un
individ rău, dar, de asemenea, o întruchipare a unei generaţii corupte şi incompetente.

Cadrele didactice joacă un rol foarte activ în procesul de instruire:

 Ajută elevii în autentificarea procesului de învăţare – crearea legăturilor cu curriculum-ul

şcolar, interesele, cunoştinţele existente; stimularea curiozităţii şi dragostea de învăţare
 Ajuta elevii să conducă procesul de învăţare; să se încadreze în obiective, scop, roluri,
planuri, termene-limită, precum şi puncte de control, criterii; să identifice şi să aplice
strategiile de învăţare optimă pentru procesul de învăţare
 Ajută elevii să stabilească/construiască „imaginea de ansamblu” a cunoştinţelor
fundamentale.
 Ajută elevii să îşi definească nevoile informative; să stabilească priviri generale asupra
subiectelor, lacunelor în cunoştinţe
 Direcţionarea elevilor pentru a stabili şi folosi cele mai bune surse de informaţii / resurse
informaţionale / tehnologii de informaţii / strategii de căutare; pentru a selecta şi respinge
informaţiile; pentru a încadra creanţele informaţionale
  Ghidarea elevilor pentru a analiza informaţiile; a înţelege şi prelucra aceste informaţii; a
sintetiza cele mai bune informaţii care să se potrivească cu nevoile personale, şi a le
organiza eficient
 Direcţionarea elevilor în a construi cunoştinţele în urma analizei şi sintetizării
informaţiilor; a reprezenta fapte, propriile idei, opinii şi înţelegeri
 Îndreptarea elevilor de a comunica cunoştinţele – a traduce cunoştinţe în mesaje în mod
clar, încadrând mesajele legate de scopul învăţării, realizarea cerinţelor de evaluare,
precum şi utilizarea eficientă potenţialului de mediu şi tehnologic.

CODUL DE ETICĂ A CADRULUI DIDACTIC DIN

REPUBLICA MOLDOVA
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Sfera de reglementare
(1) Prezentul Cod de etică (denumit în continuare Cod) este elaborat în baza art. 135, alin.
(6)-(8), din Codul Educaţiei nr. 152 din 17 iulie 2014, aprobat de Parlamentul Republicii
Moldova, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 319-324 din 24 octombrie
2014, art. 634.

(2) Codul este aplicabil tuturor persoanelor din sistemul de învăţămînt general și profesional
tehnic, public şi privat şi care, în conformitate cu prevederile Codului educaţiei, îndeplinesc
funcţia de personal de conducere, personal didactic şi personal non-didactic din cadrul
instituţiilor de învăţămînt general şi profesional tehnic.

(3) Prezentul Cod nu se substituie legilor şi regulamentelor în vigoare din domeniul educaţiei
şi nici nu poate contraveni acestora.

2. Scopul şi obiectivele Codului

(1) Prezentul Cod are drept scop:

a) stabilirea unor standarde și reguli de conduită pentru personalul de conducere, personalul

didactic, personalul didactic auxiliar și personalul non-didactic din învățămîntul general și
profesional tehnic;

b) creşterea prestigiului şi consolidarea autorității cadrelor de conducere, cadrelor didactice şi

cadrelor didactice auxiliare;

c) instituirea unor standarde unitare de conduită a cadrelor didactice.

(2) Scopul urmărit de Cod poate fi realizat prin intermediul următoarelor obiective:
a) autodisciplinarea persoanelor responsabile de instruire şi educaţie, prin asumarea conţinutului
acestui Cod;

b) menţinerea unui grad înalt de profesionalism în exercitarea atribuţiilor şi funcţiilor

personalului din sistemul de învăţămînt general și profesional tehnic public şi privat, responsabil
de instruire şi educaţie, în mod special ale persoanelor care îndeplinesc funcţia de cadre
didactice;

c) ameliorarea calitativă a relaţiilor dintre actorii educaţionali;

d) reducerea practicilor inadecvate şi/sau imorale ce pot apărea în mediul educaţional;

e) creşterea gradului de coeziune a personalului implicat în activitatea educaţională;

f) facilitarea promovării şi manifestării unor valori şi principii aplicabile în mediul şcolar,

inserabile şi în spaţiul social;

g) sensibilizarea opiniei publice în scopul susţinerii valorilor educaţiei.

3. Funcţionarea Codului
(1) Codul reglementază raporturile profesionale ale cadrelor didactice și funcţionează atît
ca un contract moral între părinţi/alți reprezentanți legali, elevi, copii, comunitatea locală şi
diferitele categorii de personal din sistemul de învățămînt general și profesional tehnic
responsabile de instruire şi educaţie, cît şi ca un sistem de standarde de conduită profesională,
capabile să contribuie la coeziunea instituţională şi a grupurilor de persoane implicate în
activitatea educaţională prin formarea şi menţinerea unui climat bazat pe cooperare şi competiţie
după reguli corecte.

(2) Orice persoană din sistemul de învățămînt general și profesional tehnic public şi privat,
responsabilă de instruire şi educaţie, este obligată să cunoască, să respecte şi să aplice
prevederile prezentului Cod.

II. PRINCIPII ȘI NORME DE CONDUITĂ

4. Principii
Personalul din sistemul de învățămînt general și profesional tehnic public şi privat,
responsabil de instruire şi educaţie, în mod particular cadrele didactice, trebuie să îşi desfăşoare
activitatea profesională în conformitate cu următoarele principii:

a) devotamentul faţă de profesia de pedagog;

b) profesionalismul în relaţiile cu elevii, copiii şi părinţii/alți reprezentanți legali;

c) respectul faţă de unicitatea şi diversitatea copiilor şi elevilor;

d) colaborarea cu colegii, părinţii/reprezentanții legali ai copiilor şi elevilor;

e) onestitatea şi integritatea morală şi profesională;

f) receptivitatea la nevoile copiilor şi elevilor;

g) răspunderea în faţa conducerii instituţiilor de învățămînt, colectivelor pedagogice şi organelor

reprezentative ale părinţilor/reprezentanților legali;

h) eficienţa şi eficacitatea.

5. Obligativitatea de cunoaştere şi de aplicare a normelor de conduită

În vederea asigurării unui învăţămînt de calitate, cadrele de conducere, cadrele didactice şi
cadrele didactice auxiliare au obligaţia de a cunoaşte, respecta şi aplica un set de norme de
conduită. Acestea au în vedere:

a) relaţiile cu elevii;

b) relaţiile cu părinţii/reprezentanții legali;

c) relaţiile cu colegii;

d) conduita managerială;

e) relaţiile cu membrii comunităţilor locale.

6. Norme de conduită în relaţiile cu elevii, copiii

În relaţia cu elevii, copiii cadrele de conducere, cadrele didactice şi cadrele didactice
auxiliare respectă şi aplică următoarele norme de conduită:

(1) Ocrotirea sănătăţii fizice, psihice şi morale a elevilor, copiilor prin:

a) supravegherea permanentă a acestora pe tot parcursul activităţilor în şcoală, precum şi în

cadrul celor organizate de instituția de învățămînt în afara acesteia, în vederea asigurării depline
a securităţii tuturor celor implicaţi în aceste acţiuni;

b) neadmiterea tratamentelor şi pedepselor degradante, a discriminării sub orice formă şi aplicării

niciunei forme de violenţă fizică sau psihică;

c) asigurarea protecţiei fiecărui elev, copil, prin denunţarea formelor de violenţă fizică exercitate
asupra acestora, a oricărei forme de discriminare, abuz, neglijenţă sau de exploatare a elevilor,
copiilor;

d) interzicerea oricăror forme de abuz sexual, emoţional sau spiritual;

e) interzicerea hărţuirii sexuale şi a relaţiilor sexuale cu elevii, inclusiv a celor consensuale.

(2) Protecţia datelor cu caracter personal ale elevilor.

(3) Responsabilitate în vederea atingerii de către elevi a standardelor de performanţă prevăzute

de curriculumul naţional.

(4) Respectarea principiilor docimologice.

(5) Interzicerea propagandei şovine, naţionaliste, politice, religioase, militariste în procesul

educațional și implicării elevilor în acţiuni politice (mitinguri, demonstraţii, pichetări) de către
persoanele responsabile de instruirea şi educaţia elevilor, în cadrul instituţiilor de învățămînt
general și profesional tehnic sau în afara acestora.

(6) Excluderea din relaţiile cu copiii și elevii a oricărei forme de discriminare, asigurarea
egalităţii de şanse şi promovarea principiilor educaţiei incluzive.

(7) Respectarea demnităţii şi recunoaşterea meritului personal al fiecărui elev.

(8) Interzicerea oricăror activităţi care generează corupţie sau acte conexe corupției:

a) primirea sau solicitarea de la elevi, părinţi, asociaţiile părintești (sau orice altă formă de
organizare a părinților) a unor foloase materiale și alte avantaje necuvenite (sume de bani,
cadouri sau servicii), indiferent de destinaţia declarată a acestora;

b) iniţierea sau organizarea proceselor de colectare de la elevi, părinţi sau asociaţii ale părinţilor
(orice altă formă de organizare a părinților) a unor foloase materiale și alte avantaje necuvenite;

c) impunerea de manuale care nu sînt incluse în Schema de închiriere și/sau a materialelor

didactice auxiliare; e) impunerea unor activităţi extracurriculare contra plată, cadouri sau altor
favoruri;

f) fraudarea evaluărilor de orice tip contra bani, alte foloase materiale sau avantaje necuvenite;

g) traficul de influenţă şi favoritismul în procesele de instruire şi de evaluare;

h) servicii educaționale cu plată oferite elevilor, copiilor cu care interacționează direct la clasă.

7. Norme de conduită în relaţiile cu părinţii/reprezentanții legali ai copiilor

În relaţia cu părinţii/reprezentanții legali ai copiilor, cadrele de conducere, cadrele didactice
şi cadrele didactice auxiliare respectă şi aplică următoarele norme de conduită:

(1) Creşterea calităţii învățămîntului prin:

a) acordarea de consultanţă părinţilor/reprezentanților legali în educarea copiilor şi susţinerea

rolului parental;
b) stabilirea unei relaţii de încredere mutuală, a unei comunicări deschise şi accesibile;

c) disponibilitatea pentru rezolvarea problemelor educative enunţate de către părinţi/

reprezentanților legali ai copiilor;

d) informarea părinţilor/reprezentanților legali despre toate aspectele activităţii elevilor prin

furnizarea explicaţiilor necesare înţelegerii şi aprecierii conţinutului serviciilor educative;

e) informarea părinţilor/reprezentanților legali despre evoluţia activităţii şcolare, excluzînd

tendinţele de prezentare parţială sau cu tentă subiectivă;

f) respectarea confidenţialităţii datelor furnizate şi a dreptului la intimitate individuală şi

familială;

g) persoanele responsabile de instruire şi educaţie, în mod particular personalul didactic, nu vor

impune, în relaţia cu părinţii/reprezentanții legali, dobîndirea/primirea de bunuri materiale sau
sume de bani pentru serviciile educaţionale oferite;

h) consilierea părinţilor/reprezentanților legali privind alternativele de formare şi dezvoltare

optimă a copiilor lor, din perspectiva expertizei psihopedagogice şi a respectării interesului
superior al copilului.

(2) Protecţia datelor cu caracter personal ale părinţilor/reprezentanților legali.

(3) Interzicerea oricăror activităţi care generează corupţie sau acte conexe corupției:

a) primirea sau solicitarea de la părinţi sau asociaţiile părintești (sau orice altă formă de
organizare a părinților) a unor foloase materiale și / sau a altor avantaje necuvenite (sume de
bani, cadouri sau servicii), indiferent de destinaţia declarată a acestora;

b) iniţierea sau organizarea proceselor de colectare de la părinţi sau de la asociaţii părintești (sau
orice altă formă de organizare a părinților) a unor sume de bani sau cadouri, de prestare a
anumitor servicii indiferent de destinaţia declarată a acestora;

c) iniţierea sau participarea la procesele de creare a asociaţiilor părintești (sau orice altă formă de
organizare a părinților);

d) implicarea în procesele decizionale ale asociaţiilor părintești (sau orice altă formă de
organizare a părinților);

e) iniţierea sau participarea la procesele de creare a fondurilor formale sau informale ale claselor,
grupelor, instituţiilor de învățămînt;
f) încurajarea elevilor şi părinţilor să contribuie la activitatea fondurilor formale sau informale
ale claselor, grupelor, instituţiilor de învățămînt.

8. Norme de conduită în relaţiile cu colegii

În relaţia cu colegii, cadrele de conducere, cadrele didactice şi cadrele didactice auxiliare vor
respecta şi aplica următoarele norme de conduită:

(1) Consolidarea relaţiilor colegiale:

a) relaţiile profesionale se vor baza pe respect, onestitate, solidaritate, cooperare, corectitudine,

toleranţă, evitarea denigrării, sprijin reciproc, confidenţialitate, competiţie loială;

b) încurajarea diseminării cunoştinţelor profesionale, în vederea atingerii unor standarde

superioare de calitate în activitatea didactică; promovarea activității de mentorat prin care o
persoană cu experienţă (mentorul) oferă sprijin, ajutor şi schimb de experienţă şi cunoştinţe unei
alte persoane pentru a-i favoriza dezvoltarea profesională şi achiziţia de competenţe sau
cunoştinţe;

c) orice membru al personalului de conducere, personalului didactic şi al personalului didactic

auxiliar va evita practicarea oricărei forme de discriminare în relaţiile cu ceilalţi colegi;

d) niciun membru al personalului de conducere, personalului didactic şi personalului didactic

auxiliar nu va admite îngrădirea libertăţii de opinie, vizînd activitatea profesională;

e) în cadrul şedinţelor, întrunirilor formale şi informale, festivităţilor organizate în instituţiile de

învățămînt vor fi evitate discuţiile vizînd convingerile politice şi religioase.

(2) Creşterea prestigiului şi autorităţii personalului din învăţămînt:

a) orice cadru de conducere, cadru didactic sau cadru didactic auxiliar trebuie să evite, prin
afirmaţii, aprecieri sau acţiuni, să afecteze imaginea profesională şi/sau socială a oricărui alt
membru al corpului profesoral, cu excepţia situaţiilor prevăzute şi formalizate de actele
normative în vigoare (evaluările de personal, comisia de disciplină, comisia de etică etc.);

b) încurajarea reacţiei publice  prin drept la replică, discurs public, întrunire etc.  atunci cînd o
anumită situaţie creată de către membrii comunităţii educaţionale sau de către oricine altcineva
din afara acesteia afectează imaginea instituţiei de învăţămînt, sistemului de învățămînt general
și profesional tehnic, oricărei persoane, membră a comunităţii educaţionale.

(3) Excluderea factorilor care pot genera acte de corupţie sau acte conexe corupției:

a) în evaluarea competenţei profesionale se vor utiliza doar criterii care au în vedere performanţa
şi rezultatele profesionale;
b) întreaga activitate a persoanelor din sistemul de învățămînt, responsabile de instruire şi
educaţie, trebuie să permită accesul la informaţiile care interesează pe toţi membrii comunităţii
educaţionale, posibilii candidaţi, instituţiile cu care entitatea colaborează şi publicul larg,
asigurînd astfel o informare corectă şi facilitarea egalităţii de şanse, precum şi asigurarea
accesului echitabil la resursele şcolare şi ale sistemului de învățămînt;

c) excluderea fraudei intelectuale şi a plagiatului;

d) între persoanele din sistemul de învățămînt general și profesional tehnic responsabile de

instruire şi educaţie se interzice solicitarea de servicii personale de orice tip de la colegi care sînt
sau urmează să fie în proces de evaluare, angajare sau promovare;

e) persoanele desemnate în comisiile de evaluare a rezultatelor învăţării, de jurizare a

competiţiilor şi concursurilor şcolare, de evaluare a activităţii cadrelor didactice şi de conducere,
de angajare, promovare, certificare, atestare, de stimulare sau de sancţionare a personalului sînt
obligate să declare conflictele de interese.

9. Norme de conduită managerială

(1) Cadrele de conducere vor respecta şi aplica următoarele norme de conduită managerială:

a) respectarea criteriilor unui management eficient al resurselor;

b) promovarea standardelor profesionale şi morale specifice;

c) aplicarea obiectivă a reglementărilor legale şi a normelor etice;

d) evaluarea corectă conform prevederilor din fişa postului;

e) selectarea personalului didactic şi personalului didactic auxiliar de calitate, conform legislaţiei

în vigoare;

f) interzicerea oricărei forme de constrîngere ilegală şi/sau ilegitimă, din perspectiva funcţiei
deţinute;

g) respingerea oricărei forme de abuz în exercitarea autorităţii;

h) interzicerea oricărei forme de hărţuire a personalului didactic, indiferent de statutul şi funcţia

persoanei care a comis hărțuirea;

i) exercitarea atribuţiilor ierarhic-superioare, din perspectiva exclusivă a evaluării, controlului,

îndrumării şi consilierii manageriale corecte şi obiective.

(2) Protecţia datelor cu caracter personal ale elevilor, părinţilor/altor reprezentanți legali şi
angajaţilor instituţiei de învățămînt.
(3) Desfăşurarea de activităţi anticorupţie:

a) identificarea şi sancţionarea angajaţilor care primesc sau solicită de la părinţi sau de la

asociaţiile părintești (sau orice altă formă de organizare a părinților) bani, cadouri sau servicii,
indiferent de destinaţia declarată a acestora;

b) identificarea şi sancţionarea angajaţilor care încurajează elevii şi părinţii să creeze fonduri

formale sau informale ale claselor, grupelor, instituţiilor de învățămînt;

c) neimplicarea în procesele decizionale ale asociaţiilor părintești (sau orice altă formă de
organizare a părinților);

d) identificarea, soluționarea situațiilor de conflict de interese şi sancţionarea angajaţilor care nu-

şi declară conflictele de interese;

e) luarea la evidenţă contabilă a tuturor bunurilor materiale, primite cu titlu de donaţie de la

persoanele fizice sau juridice.

10. Norme de conduită în relaţiile cu instituţiile şi reprezentanţii comunităţilor locale

În relaţia cu instituţiile şi reprezentanţii comunităţii locale, cadrele de conducere, cadrele
didactice şi cadrele didactice auxiliare vor respecta şi aplica următoarele norme de conduită:

a) colaborarea şi parteneriatul cu instituţiile/reprezentanţii comunităţilor locale vor avea în

vedere asigurarea sprijinului reciproc, în scopul furnizării unor servicii educaţionale de calitate;

b) colaborarea şi parteneriatul cu organizaţiile neguvernamentale ce au ca obiect de activitate

educaţia vor avea în vedere asigurarea sprijinului reciproc, în scopul furnizării unor servicii
educaţionale de calitate;

c) responsabilitate şi transparenţă în furnizarea de informaţii către instituţiile public în protejarea

drepturilor copilului, atunci cînd interesul/nevoia de protecţie a copilului impun acest lucru;

d) parteneriatele cu agenţi economici vor avea în vedere asigurarea sprijinului reciproc, în scopul
furnizării unor servicii educaţionale de calitate;

e) în realizarea colaborării şi a parteneriatelor cu instituţiile/reprezentanţii comunităţii locale,

organizaţiile ne guvernamentale şi agenţii economici nu se vor angaja activităţi care să conducă
la prozelitism religios, partizanat politic, precum și alte acţiuni care pun în pericol integritatea
fizică şi morală a elevilor sau care permit exploatarea prin muncă a acestora.

11. Activităţi interzise în exercitarea activităților didactice

În exercitarea activităţilor didactice (şcolare şi extraşcolare), cadrelor de conducere, cadrelor
didactice, cadrele non-didactice şi cadrelor didactice auxiliare le sînt interzise:
a) consumul de substanţe psihotrope sau alcool;

b) organizarea pariurilor şi a jocurilor de noroc;

c) folosirea dotărilor şi a bazei materiale ale instituției de învățămînt în vederea obţinerii de

beneficii financiare personale;

d) distrugerea intenţionată a dotărilor şi a bazei tehnico-materiale ale instituției de învățămînt;

e) distribuirea materialelor pornografice;

f) utilizarea de materiale informative dăunătoare copilului;

g) organizarea de activităţi care pot pune în pericol securitatea vieții și sănătății elevilor/ copiilor
sau a altor persoane aflate în incinta instituţiei de învățămînt;

h) organizarea de activităţi extracurriculare şi extraşcolare neplanificate, ce nu au fost coordonate

cu conducerea instituţiei şi, în cazurile prevăzute de actele normative, cu organele ierarhic
superioare de conducere a învăţămîntului.

III. CONSILIILE DE ETICĂ

12. Cadrul instituţional al Consiliilor de etică
(1) În învățămîntul general se creează următoarele Consilii de etică:

(a) Consiliul de etică al instituţiei de învățămînt;

(b) Consiliul de etică al organului local de specialitate în domeniul învățămîntului al

administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi al UTA Găgăuzia;

(c) Consiliul de etică al Inspectoratului Şcolar Naţional.

(2) În învățămîntul profesional tehnic se creează Consiliul de etică al instituției de învățămînt. (

3) Președintele și secretarul Consiliului de etică vor fi aleși la prima ședință a acestuia.

(4) Suportul logistic necesar pentru activitate Consiliilor de etică este asigurat de către instituţiile
în care ele sînt create.

13. Competenţele Consiliilor de etică

(1) Consiliile de etică au următoarele competenţe:

(a) examinează petiţiile, sesizările şi cererile depuse şi constată încălcări sau neîncălcări ale
prevederilor prezentului Cod;

(b) desfăşoară anchete;

(c) înaintează conducătorilor instituţiilor de învățămînt, conducătorilor organelor locale de
specialitate în domeniul învățămîntului, conducătorului Inspectoratului Naţional Şcolar
propuneri privind sancţionarea angajaţilor din învățămînt care au admis încălcări ale prezentului
Cod;

(d) elaborează recomandări privind aplicarea prevederilor prezentului Cod;

(e) diseminează exemplele de bune practici în atingerea scopului prezentului Cod.

14. Consiliul de etică al instituţiei de învățămînt

(1) Consiliul de etică al instituţiei de învățămînt este format prin ordinul directorului instituției
pentru un termen de doi ani și este alcătuit din 5 membri:

(a) un cadru de conducere, delegat de Consiliul de administrație;

(b) două cadre didactice, alese de Consiliul profesoral;

(c) un reprezentant al sindicatului din instituție;

(d) un părinte, ales de către adunarea generală a părinţilor instituţiei de învățămînt.

15. Consiliul de etică al organului local de specialitate în domeniul învățămîntului

(1) Consiliul de etică al organului local de specialitate în domeniul învățămîntului este format
din 7 membri:

(a) conducătorul sau adjunctul conducătorului organului local de specialitate în domeniul

învățămîntului; (b) un funcționar al Direcției de învățămînt;

(c) doi directori desemnați de către Consiliul de administrație al Direcției de învățămînt

(d) trei cadre didactice delegate de organizaţiile teritoriale ale sindicatelor din domeniul
învățămîntului.

16. Consiliul de etică al Inspectoratului Şcolar Naţional

(1) Consiliul de etică al Inspectoratului Şcolar Naţional este format din 7 membri:

(a) conducătorul sau adjunctul conducătorului Inspectoratului Şcolar Naţional;

(b) un funcționar al Inspectoratului Școlar Național

(c) un funcționar din cadrul Ministerului Educaţiei;

(d) două cadre didactice sau cadre didactice auxiliare, delegate de sindicatele din domeniul
învățămîntului;
(e) doi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale active în domeniul educaţiei, vizibile la
nivel naţional.

17. Şedinţele Consiliilor de etică

(1) Şedinţele Consiliului de etică sînt confidențiale.

(2) Ședințele Consiliului de etică sînt deliberative dacă la ele participă cel puţin 2/3 din membrii
acestuia. Deciziile Consiliului de etică se aprobă prin majoritatea simplă a voturilor membrilor
acestuia. În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui este decisiv.

IV. RĂSPUNDEREA PRIVIND NERESPECTAREA PREVEDERILOR CODULUI

18. Dreptul de a sesiza Consiliile de etică
(1) Orice persoană, participantă/implicată în mod direct sau indirect în activităţile din domeniul
educaţional general și profesional tehnic, care consideră, în mod întemeiat, prin raportare la
prevederile prezentului Cod, că este victima sau martorul unui comportament lipsit de etică
profesională din partea unei/unor persoane din sistemul de învățămînt general și profesional
tehnic public sau privat, responsabile de instruire şi educaţie, are dreptul de a sesiza Consiliul de
etică al instituţiei de învățămînt. 12 / 12

(2) Consiliul de etică al organului local de specialitate în domeniul învățămîntului este sesizat în
caz de dezacord cu decizia Consiliul de etică al instituţiei de învățămînt, precum și în cazurile în
care sesizarea se referă la cadrele de conducere ale instituțiilor de învățămînt.

(3) Consiliul de etică al Inspectoratului Şcolar Naţional coordonează și monitorizează aplicarea

uniformă a normelor de conduită morală și profesională în activitatea instituțiilor de învățămînt
general.

19. Răspunderea în cazul încălcărilor prevederilor

Codului În cazul încălcării prevederilor Codului, fapt dovedit în urma anchetei şi a audierilor
efectuate de Consiliul de etică, acesta din urmă poate iniţia următoarele măsuri, în funcţie de
gradul de încălcare a prevederilor Codului, de repetarea comportamentului respectiv:

a) concilierea amiabilă cu partea reclamantă;

b) atenţionarea colegială în cadrul Consiliului de etică şi informarea conducerii instituţiei de

învățămînt pentru luarea în considerare a neconformării persoanei respective cu prevederile
Codului;

c) propunerea de includere a persoanei respective într-un program de remediere

comportamentală, prin consilierea şi monitorizarea sa pe o perioadă decisă de conducerea
instituţiei de învăţămînt;
d) Consiliul de etică, în funcţie de gradul de încălcare a normelor Codului, poate propune
conducerii instituţiei de învățămînt sancţionarea disciplinară a persoanei în cauză;

e) în cazul unor încălcări contravenţionale sau penale, Consiliul de etică informează, după caz,
conducerea instituţiei de învăţămînt, a organului local de specialitate sau a Inspectoratului Şcolar
Naţional și se notifică instituţiile statului abilitate cu realizarea cercetării contravenţionale sau
penale.

CONCLUZIE
Codurile de etică însumează (în scris) valorile, idealurile, principiile şi normele morale
ale unei organizații. Acestea promovează, cultivă aceste valori în rândul angajaţilor organizației
şi creează un climat moral adecvat obiectivelor companiei. Orice cod moral este perfectibil, de
aceea, el trebuie să fie sensibil la schimbări şi să lase loc adaptării şi îmbunătăţirii. Acesta trebuie
să formuleze o ierarhie a grupurilor cointeresate. El trebuie conceput pentru a apăra interesele
tuturor grupurilor de beneficiari, interesele acţionarilor, ale managerilor şi aparatului
administrativ, ale angajaţilor, ale organizaţiei în întregul ei.

Codul deontological pedagogului trebuie să stipuleze susţinerea calificării personale a pedagogului

ca o obligaţiune morală, pe motiv că pedagogul ce nu îndeplineşte această cerinţă devine incombetent.
Pedagogul trebuie să-şi îndeplinească conştiincios obligaţiunile sale profesionale, adică trebuie să fie
stăruitor, organizat, responsabil, devotat cu trup şi suflet cauzei sale, să-şi exercite în mod persistent
datoria sa socială.

Codul eticii padagogului trebuie să acorde o mare atenţie necesităţii de a asigura o cultură înaltă a
comunicării din partea pedagogului. În documentele semnate de participanţii la procesul de la Bologna
printre cele mai importante facultăţi care trebuie să le posede orice absolvent al unei instituţii superioare
de învăţământ este aptitudinea de a comunica. El trebuie să dea dovadă de răbdare, amabilitate, delicateţe
şi respect faţă de elevi şi părinţii lor cu care comunică în procesul activităţii sale. În acelaşi timp,
pedagogul trebuie să demonstreze o stăpânire de sine, principialitate, cumpătare, umanism, disciplină şi
amabilitate. Trăsăturile de bază ale chipului moral-psihologic al viitorului pedagog trebuie să devină -
cinstea impecabilă, principialitatea, obiectivitatea, vigilenţa şi perseverenţa.

În concluzie, trebuie să remarcăm că deontologia este astăzi un concept utilizat fără un

support bine conturat. Din această cauză unele „coduri deontologice” elaborate în formă scrisă,
despre care am amintit anterior, suferă printro lipsă de delimitare a câmpului de acţiune a
deontologiei sau identificarea falsă a lui, ceea ce le conferă o natură eclectică. Aceasta se
întâmplă pe motiv că grupurile profesionale preocupate de asemenea coduri trăiesc necesitatea
moralităţii actelor lor de pe o rampă morală mai degrabă intuită decât cercetată şi explicată prin
intermediul eticii. Trebuie să conştientizăm faptul că, fără un instrument teoretic veritabil, aten-
ţia se concentrează, în primul rând, pe corectitudinea actelor profesionale, privită prin prisma
drepturilor general-umane ale omului, prin faptul cum aceste drepturi s-au impus public,
exigenţele strict de domeniul moralităţii fiind mai mult presupuse, decât formulate în mod
explicit.
 Bibliografie:
 Capcelea V, Codul deontologic al pedagogului, Univ. de Stat Aleco Russo, Bălți, 2014;
 Callo T. Pedagogia practică a atitudinilor. Chişinău, Litera, 2014;
 Codul de etică al cadrului didactic. Disponibil la: http://www.
edu.gov.md/sites/default/files/document/attachments/ codul_de_etica_ro_4.pdf;

 Cozma, Carmen. Etica profesională, calitatea umană şi învăţămîntul superior // Calitatea frormării
specialiştilor în învăţământul superior: strategii, forme, metode: Materialele conferinţei ştiinţifice
internaţionale a profesorilor consecrate aniversării a 60-a de la fundarea Universităţii de Stat
„Alecu Russo”, 5-7 oct. 2005, Bălţi, col. red.: Valeriu Cabac, … Bălţi: Ed. Presa univ. bălţeană,
2005;

 Cozma C. Elemente de etică şi deontologie. Iaşi, Lumen, 1997;

 Cucoș C. ,,Schiță pentru o deontologie a cadrelor didactice în ,,Pedagogie”, Ediția a II-a,

Polirom, 2002;

 Mândâcanu, Virgil. Etica pedagogică. Ed. a III-a. Cuvânt înainte de Eliza Botezatu. Ch.:
Ed.Liceum, 2001;

 Mândâcanu V.M. Etica pedagogică. Chişinău, UPS „Ion Creangă”,1998;

 Mihailov V.. Etica profesională a cadrului didactic: principii şi norme, Univers Pedagogic Nr. 3,
2017;

 Sârbu, T. Introducere în deontologia comunicării / Univ. Tehnică „Gheorghe Asachi”. Iaşi, 1998

 Вэkkер, А. Б. Педагогическая этика нового века и артистические способности учителя //

Мир образования – Образование в мире, 2004, nr. 1 (13);