Secretul secretelor este un tratat medieval anonim care cuprinde o varietate de texte sub

forma unui schimb epistolar fictiv între Aristotel și Alexandru cel Mare. Aristotel îl inițiază pe
discipolul său în arta conducerii unui imperiu, sprijinită de științe auxiliare ( printre care
medicina, astronomie, alchimie, fiziognomonie, nutriționism și limbaj corporal) menite să
garanteze o guvernare strălucite a sinelui și a lumii.
Deși Prologul tratatului prezintă faptul că transmiterea doctrinelor se va desfășura sub
forme ascunse de metafore, expresii figurate și exemple menite să asigure atât perpetuarea cât și
păstrarea secretelor împărtășite. Stilul discursului prezintă cel mai adesea într-o formă explicită și
pozitivă cunoștințe din domeniile amintite.
Încă de la începutul apariției sale, tratatul i-a fost atribuit lui Aristotel și, deși unii cititori
și copiști medievali ai textului au ridicat semne de întrebare asupra acestei atribuiri. Evul Mediu a
cunoscut tratatul în stransă legătură cu Aristotel augumetată și de figura lui Alexandru cel Mare.
Tratatul a fsot scris cel târziu în sec al VIII-lea, în limba greacă, la est de țărmul Mediteranei, și a
circulat în mai multe limbi (greacă, latină și arabă), iar uneori unele părți ale lui au fost omise.
Astăzi singurele surse rămase sunt cele în limba arabă, ebraică și latină, deoarece cele în limba
greacă s-au distrus și au rămas pierdute pe veci.
Secretul secretelor a parcurs Evul Mediu latin, fiind copiat în aproximativ cinci sute de
manuscrise. Încă nu a fost publicată o ediție modernă bazată pe analiza lor. Tradiția manuscrisă
este cu atât mai diversificată cu cât traducerea sa în latină s-a desfășurat în două etape, din care au
rămas două variante ale textului, una scurtă și una lungă. De asemenea copiștii interesați de
cuprinsul însuși al tratatului au intervenit adesea în text cu intenții de corectare, adăugire și chiar
„purificare”. Însă, numărul manuscriselor care conțin cel puțin parțial Secretul și numărul
manuscriselor care se referă la el și numărul manuscriselor care face referire la el atestă larga sa
răspândire și interesul cu care este căutat.
Istoria literaturii medievale ar putea încadra acest tratat în mod diferit, potrivit unor criterii
distincte. Potrivit falselor sale atribuiri , el face parte din corpus-ul textelor psudo-aristotelice,
între care amintim și Cartea despre cauze, Cartea despre măr și moarte, Teologia lui Aristotel,
Despre plante, Despre cauzele și procesiunea universului, Despre Univers, Fiziognomonica și
altele. Importanța acestui grup de texte pseudo-aristotelice a fost una foarte mare în orientarea,
promovarea, lectura adesea neoplatonizantă, a lui Aristotel în Evul Mediu, arab, ebraic și latin.
Această carte are patru părți. Prima este despre varietatea regilor, despre moravurile lor și
guvernarea regatului. A doua parte este despre regimul sănătății. A treia este despre utilitățile
uimitoare ale naturii, ale artei, și ale deprinderilor. A patra parte este despre alegerea admirabilă a
amicilor și a miniștrilor regelui prin intermediul proprietăților naturale ale corpurilor; iar această
știință se numește „fizionomie”.
Scrisoarea lui Alexandru către Aristotel: „O doctor ales, rector al dreptății, dau de știre
înțelepciunii tale că am descoperit pe tărâmul perșilor căteva neamuri care abundă în rațiune și
înțelegere pătrunzătoare, doritori a domni peste alții și a obține guvernarea, motiv pentru care ne
propunem să îi ucidem pe toți. Arată-ne nouă în cele pe care ni le vei scrie orice vei fi decis în
această privință.”
Răspunsul lui Aristotel la scrisoare. Aristotel i-a răspuns acestuia astfel: „Doar dacă (?) poți
schimba aerul și apa acelui pământ, pe deasupra și moravul cetăților, îndeplinește-ți dorința.
<Dar>, dacă poți domina peste ei cu bunătate, ascultă-i cu bunăvoință. Dacă vei face altfel, să ai
încredere, cu ajutorul lui Dumnezeu , că toți vor fi supușii bunului tău plac și poruncii tale. Și,
prin iubirea pe care o vor avea pentru tine, îi vei conduce cu triumf în pace.”
Astfel Alexandru , după ce a primit scrisoarea, i-a dus cu grijă sfatul la îndeplinire, iar perșii
eraua mai ascultători stăpânirii lui decât toate celelalte seminții.