UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

MANAGEMENTUL RISCURILOR ÎN
AUTORITĂȚILE CENTRALE RESPONSABILE
DE SECURITATEA ALIMENTARĂ
 COMUNICAREA RISCURILOR PRIVIND SIGURANȚA
ALIMENTELOR ȘI IMPORTANȚA SA

Comunicarea eficientă a riscurilor privind siguranţa alimentelor este definită ca

schimbul de informaţii şi opinii privind riscul şi factorii de risc între evaluatorii
riscurilor, managerii de risc, consumatorii şi alte părţi interesate. Comunicarea
riscurilor privind siguranţa alimentelor este importantă pentru protejarea sănătăţii
publice, a animalelor şi plantelor şi a mediului şi pentru calitatea vieţii oamenilor,
inclusiv a factorilor socio-economici precum viaţa.
Scopurile comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor sunt acelea de a
permite oamenilor să-şi protejeze sănătatea de riscurile privind siguranţa alimentelor,
oferind informaţii care să le permită oamenilor să ia decizii privind riscurile legate de
siguranţa alimentelor în cunoştinţă de cauză, să faciliteze dialogul şi înţelegerea între
toate părţile interesate şi să îmbunătăţească eficienta generală a procesului de analiza
a riscurilor. Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor poate implică
comunicarea atât a riscurilor cât şi a beneficiilor. Furnizarea de informaţii privind
riscurile şi beneficiile permite oamenilor să aleagă corect alimentele pe bază de
informaţii temeinice.
Este important să înţelegem şi să abordăm percepţiile publicului privind riscurile
legate de siguranţa alimentelor pentru a elabora mesaje eficiente în comunicarea
riscurilor. Modul în care oamenii percep riscurile determină atitudinile, intenţiile şi
comportamentele acestora.
Tipurile diferite de probleme legate de siguranţa alimentelor necesită abordări
diferite de comunicare a riscurilor. Situaţiile de urgentă privind siguranţa alimentelor
necesită o reacţie rapidă (ex. focarele de toxiinfecţii alimentare), în timp ce
problemele de durată privind siguranţa alimentelor (ex. nivelul scăzut de aflatoxine în
alimente care este un risc important în ce priveşte sănătatea publică însă nu este
urgent) necesită o comunicare continuă cu publicul ţintă şi cu părţile interesate,
inclusiv consumatorii.
Acest capitol îşi propune să prezinte obiectivele şi conceptele cheie ale comunicării
riscurilor precum şi factorii care pot influenţa succesul acesteia. Sunt prezentate
situaţii reale, comune, în care comunicarea riscurilor în siguranţa alimentelor,
dialogul cu părţile interesate, angajamentele luate şi abordarea comunicării risc –
beneficiu sunt aplicate. Importanţa analizării percepţiilor privind riscurile pentru o
comunicare eficientă a acestora este dezvoltată. Sunt descrise principalele provocări
în realizarea unei comunicări eficiente a riscurilor, precum şi avantajele şi beneficiile
dezvoltării unei strategii eficiente de comunicare a riscurilor. Conceptele şi factorii
descrişi în acest capitol sunt ulterior dezvoltate.

1.1. Ce reprezintă comunicarea riscurilor privind siguranţa

alimentelor?

Conceptul de analiză a riscurilor este adoptat şi se aplică în siguranţa alimentelor în

multe ţări. Acesta constă din trei componente interconectate: evaluarea riscurilor,
managementul riscurilor şi comunicarea riscurilor. Evaluarea riscurilor este procesul
care este utilizat pentru a estima şi caracteriza riscul din punct de vedere cantitativ
sau calitativ.
Managementul riscurilor îl reprezintă evaluarea şi selectarea opţiunilor şi
implementarea adecvată a controalelor pentru a se asigura un nivel corespunzator de
protecţie adecvat. Comunicarea riscurilor este schimbul de informaţii şi opinii privind
riscurile şi factorii de risc între evaluatorii riscurilor, managerii de risc, consumatori
şi alte părţi interesate.
Comunicarea riscurilor este o componentă esenţială de analiză a riscurilor şi în
contextul siguranţei alimentelor este utilizată pentru a susţine schimbul de informaţii
şi opinii privind riscurile legate de siguranţa alimentelor şi factorii aferenţi părţilor
interesate relevante. Părţile interesate includ guvernele, consumatorii, industria,
ONG-urile, forurile ştiinţifice, media şi altii.
Comunicarea riscurilor poate permite oamenilor să decidă în cunoştinţă de cauză,
facilitează înţelegerea reciprocă între părţile interesate, informează frecvent şi
îmbunătăţeşte evaluarea riscurilor şi managementul riscurilor.
1.2. De ce este importanţa comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor?

Oamenii sunt expuşi pericolelor privind siguranţa alimentelor precum şi riscurilor

zilnice, atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare. Frecvenţa şi gradul
de expunere depinde de controalele implementate pe lanţul alimentar, precum şi de
accesul şi existența 18 furnizorilor de alimente sigure pe piaţă. Comunicarea eficientă
a riscurilor privind siguranţa alimentelor poate îmbunătăţi:
• starea de sănătate fizică a oamenilor
• mediul în care trăiesc (sănătatea animalelor, a mediului şi a plantelor)
• calitatea generală a vieţii, inclusiv factorii socio-eonomici precum factorii de viaţă
şi cei psihologici.
Necesitatea pentru o comunicare eficientă a riscurilor privind siguranţa alimentelor
este susţinută de necesitatea etică de a asigura ca societatea să fie protejată cât mai
mult posibil de riscurile privind siguranţa alimentelor.

1.3. Ţintele comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor

Scopul general al comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor este de a
proteja sănătatea oamenilor prin furnizarea de informaţii care le permite să ia decizii
corecte, în cunoştinţă de cauză privind riscurile legate de siguranţa alimentelor.
Informaţiile privind riscurile legate de siguranţa alimentelor pot ajuta oamenii asupra
deciziilor privind modul de manipulare şi pregătire a alimentelor încât să se reducă
riscurile, evitarea anumitor alimente cât şi asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a
se proteja în cazurile în care sunt expuşi riscurilor.
Este important ca informaţiile privind riscurile să fie comunicate convingător, să fie
uşor de înteles, să fie exacte şi temeinice, să ia în considerare necesităţile şi interesele
publicului ţintă şi să-l ajute să se decidă asupra modului în care să acţioneze.
Acţiunea de a ajuta oamenii să ia decizii corecte implică de multe ori comunicarea
atât a riscurilor cât şi a beneficiilor asociate cu anumite alegeri alimentare. Un
exemplu în acest sens este cazul în care beneficiile unei diete variate prezintă riscuri
ridicate sau când anumite alimente cu risc pentru unii consumatori pot fi benefice
pentru altele (a se vedea Rubrica 1.1. de exemplu).
Pentru a permite oamenilor să ia decizii, ca urmare a unei bune informări privind
consumul de alimente în aceste circumstanţe, este importantă direcţionarea
informaţiilor privitoare la riscuri către grupurile de populaţie cele mai vulnerabile
(femeile însărcinate, tinerii, bătrânii şi persoanele cu sistemul imunitar deficitar) însă
trebuie să se asigure faptul că informaţiile asupra riscurilor şi beneficiilor sunt
accesibile tuturor părţilor interesate.

Rubrica 1.1. Necesitatea de comunicare a beneficiilor şi riscurilor către publicul ţintă

(sursa: FAO/OMS) Consumul de peşte poate fi asociat cu un consum crescut de
metilmercur. În acelaşi timp, consumul ridicat de acizi grasi omega 3 din peşte are
beneficii asupra sănătăţii.
Beneficiile şi riscurile consumului de peşte pot varia la o anumita populaţie. De
exemplu, femeile însărcinate sau persoanele cu imunitate scazută sunt mai predispuse
la riscul datorat contaminanţilor, cum ar fi metil-mercurul. Totuşi, dacă femeile
însărcinate işi elimina consumul de peşte ele pot fi dezavantajate întrucat există
beneficii în dezvoltarea fătului pentru femeile care consumă peşte.
De aceea informarea riscului trebuie să cuprindă care sunt persoanele supuse riscului
împreună cu informarea privind situaţiile în care reducerea consumului de peşte nu ar
fi benefică.

În anumite situaţii, oamenii trebuie să respecte pur şi simplu normele de siguranța

alimentelor, pentru protecţia sănătăţii publice. În aceste cazuri, comunicarea privind
riscurile referitoare la siguranţa alimentelor are ca scop informarea oamenilor privind
motivele necesităţii aplicării acestor practici, mai mult decat a-i determina să ia
propriile decizii cu privire la risc. O altă ţintă este facilitarea înţelegerii şi dialogului
între părţile interesate, inclusiv consumatorii privind aspectele referitoare la siguranţa
alimentelor, atunci când circumstanţele indică faptul că acest lucru este adecvat.
Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor trebuie să implice dialogul şi
interacţiunea între toţi cei implicaţi în procesul de comunicare a riscurilor. Este
important dialogul bilateral cu cei implicaţi şi vulnerabili la riscuri, cu cei care pot
influenţa şi controla riscurile, cu cei afectaţi sau cu părţile interesate şi publicul în
general.

Părţile interesate reprezintă un individ sau un grup de oameni care pot fi afectaţi de
o anumită problemă sau pot influenţa problema (Guvernul, industria, ONG-uri,
universităţi, institute de cercetare, media şi consumatori).
Grupul ţintă este un grup de părţi interesate, destinatar al comunicării mesajelor
privind riscurile. Exemplele includ oamenii care consumă alimente sau unităţile care
produc, depozitează, distribuie sau vând alimente sau agenţiile non-guvernamentale
cu interese în problemele legate de siguranţa alimentelor.

Dialogul cu părţile interesate oferă şansa obţinerii de informaţii relevante pentru

deciziile privind comunicarea riscurilor. Este esenţială înţelegerea necesităţilor de
informare a publicului ţintă.
Acest lucru permite adaptarea mesajelor de comunicare a riscurilor către publicul
ţintă, prin urmare maximizarea eficienţei şi diseminării. Dialogul cu părţile interesate
oferă factorilor decizionali informaţii vitale relevante pentru evaluarea şi
managementul riscurilor şi creşte posibilitatea ca deciziile să fie adecvate
circumstanţelor respective.
Părţile interesate pot oferi informaţii privind: cine este expus la riscuri, care sunt
sursele potenţiale de pericole şi opţiunile eficiente de management pentru controlul şi
prevenirea riscurilor. Acestea pot contribui la identificarea consecinţelor nedorite ale
deciziilor de management al riscurilor.

Rubrica 1.2. Nivelul schimbului de informaţii interactive în procesul de

comunicare al riscurilor
Furnizarea de informaţii

Se oferă oamenilor informaţii privind riscul în sine, cine este afectat de risc şi ce se
face pentru atenuarea acestora. Dacă este posibil, trebuie furnizate informaţiile despre
acţiunile concrete care ar putea fi aplicate pentru a îmbunătăţi sănătatea publică în
legatură cu riscurile privind siguranţa alimentelor (de exemplu promovarea sănătăţii).

Dialogul Este o comunicare interactivă, care permite schimbul de informaţii şi idei

între diferite părţi interesate, de exemplu între cei afectaţi de riscurile privind
siguranţa alimentelor şi publicul larg şi comunicatorii riscurilor, managerii de risc şi
evaluatorii riscurilor.
Angajamentul Acesta este un proces prin care o organizaţie implică părţile
interesate şi alţi indivizi şi organizaţii interesate în dezvoltarea politicilor pentru
gestionarea riscurilor privind alimentele.

O alta ţintă a comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor este îmbunătăţirea

procesului de analiză a riscurilor. Evaluarea riscurilor şi deciziile privind
managementul pot fi controversate. Diferite părţi interesate (membrii ai societăţii
civile, ştiinţifici, oficiali guvernamentali etc.) pot să nu fie de acord cu natura,
dimensiunea sau severitatea riscului în cauză sau cu metoda optimă de gestionare a
acestuia. Înţelegerea priorităţtilor în evaluarea, managementul şi comunicarea
riscurilor de către părţile interesate pot contribui la decizii mai cuprinzătoare legate
de riscurile privind siguranţa alimentelor precum şi la evaluarea şi managementul
acestora. În acest sens, implicarea părţilor interesate trebuie să se facă la începutul
procesului de analiză a riscurilor şi nu la sfârşit. De exemplu când sunt identificate
probleme de evaluare a riscului de către managerii de rsic, acestea pot fi postate (pe
website) pentru consultarea părţilor interesate. Evaluarea de risc realizată cu
consultarea părţilor interesate poate conduce la o opoziţie mai mică din partea
acestora şi poate îmbunătăţi înţelegerea comună a rezultatelor obţinute. În mod
similar, deciziile de management a riscurilor dezvoltate cel puţin prin consultare şi de
preferinţă în colaborare cu părţile interesate tind să fie mai oportune şi mai eficiente.

1.4. Provocări în realizarea comunicării eficiente a riscurilor

Există multe probleme în realizarea comunicării eficiente a riscurilor abordate
(descrise la Rubrica 1.3.) însă beneficiile comunicării eficiente pentru sănătatea
publică, siguranţa alimentelor şi comerţul cu produse agro-alimentare demonstrează
importanţa acesteia. Comunicarea eficientă a riscurilor privind siguranţa alimentelor
contribuie la dezvoltarea şi succesul unui program cuprinzător privind managementul
riscurilor. Unele ţări pot întâmpina mai multe probleme instituţionale care fac dificilă
comunicarea riscurilor. Exemple de astfel de probleme sunt lipsa de resurse şi
expertiza pentru detectarea riscurilor alimentare şi evaluarea acestora, lipsa unor date
care împiedică înţelegerea problemelor de siguranţa alimentelor şi a modului de
gestionare şi comunicare a acestora. Pentru adoptarea de succes şi implementarea
analizei riscurilor, este important ca responsabilităţile pentru evaluarea,
managementul şi comunicarea riscurilor să fie clar definite şi să existe o coordonare
şi un schimb de informaţii între diverse instituţii privind siguranţa alimentelor.

Rubrica 1.3. Probleme principale în comunicarea eficientă a

riscurilor privind siguranţa alimentelor

• Identificarea grupurilor de public ţintă şi înţelegerea percepţiilor, preocupărilor şi a

nevoilor de comunicare a fiecăruia.
• Construirea şi menţinerea încrederii în sursele de informaţii privind riscurile legate
de siguranţa alimentelor şi în acele instituţii cu responsabilităţi în evaluarea şi
gestionarea riscurilor privind siguranţa alimentelor.
• Comunicarea incertitudinilor, acolo unde există şi ce trebuie făcut pentru reducerea
şi limitarea acestora.
• Asigurarea unei comunicări adaptate schimbărilor, încât să reflecte permanent
starea actuală a riscurilor
• Identificarea lipsei de Informaţii / a diferenţelor care există între experţii ştiinţifici şi
publicul ţintă.
• Identificarea barierelor în comunicarea eficientă cu fiecare grup ţintă (factorii socio-
economici sau culturali, infrastructura locală sau consecinţele neintenţionate în
comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor).
• Coordonarea mesajelor privind comunicarea riscurilor între comunicatorii multipli
privind problemele legate de siguranţa alimentelor.
• Comunicarea clară şi promptă.
• Minimizarea consecinţelor neintenţionate ale comunicării.

1.5. De ce este importantă percepţia riscurilor ?

Comunicarea eficientă privind riscurile legate de siguranţa alimentelor trebuie să ia

în considerare percepţiile asupra riscurilor precum şi riscurile identificate în evaluarea
de risc.
Pentru înţelegerea percepţiei riscurilor este importantă delimitarea clară între
pericole, riscuri şi percepţia asupra riscurilor.
Pericolul este un agent biologic, chimic sau fizic aflat în alimente sau o stare a
acestora care are potenţialul de a cauza un efect negativ asupra sanătăţii.
Riscul este o funcţie a probabilităţii unui efect negativ asupra sănătăţii care rezultă
dintr-un pericol şi gravitatea acelui efect.
Percepţia riscului este părerea pe care oamenii o au despre caracteristicile,
posibilitatea şi severitatea unui risc specific. Pentru unele pericole, riscul pentru
oameni poate fi foarte scăzut datorita expunerii limitate. Cu toate acestea, percepţia
publicului asupra riscurilor şi preocuparea societăţii în general poate fi ridicată din
cauza modului în care sunt percepute alte caracteristici care ţin de aspecte de
siguranţa a alimentelor.
De exemplu oamenii pot fi îngrijoraţi de un pericol alimentar cand ei sunt expuşi
involuntar la acesta sau nu au control asupra expunerii pericolului. Există o serie de
factori care influenţează percepţia asupra riscurilor (a se vedea Rubrica 1.4.)
Cel mai important principiu în percepţia riscurilor este acela că, indiferent de riscurile
tehnice estimate, modul în care oamenii percep riscurile stă la baza atitudinilor,
intenţiilor şi comportamentelor acestora. În consecinţă, este esenţial în comunicarea
eficientă a riscurilor să se identifice şi abordeze percepţiile oamenilor ca parte a
procesului de comunicare a riscurilor.
Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor nu trebuie să transmită doar
constatările evaluarilor tehnice ale riscurilor ci trebuie să abordeze, de asemenea,
factorii care influenţează percepţia asupra riscurilor.
Pentru a realiza acest lucru, comunicatorii riscurilor trebuie să caute să înţeleagă cum
influenţează caracteristicile problemei de siguranţă a alimentelor, modul în care
aceasta este percepută de oameni, înainte de elaborarea mesajelor de comunicare.
Rubrica 1.5. Arsenic în orez şi în produsele din orez din SUA
Rezumat :

În septembrie 2012, revista consumatorilor din America –Consumer Reports a

raportat niveluri semnificative de arsenic, o substanţă carcinogenă în 200 de probe
din orez şi produse din orez de pe rafturile alimentarelor. Raportul a atras atenţia
media şi a suscitat un interes public semnificativ. În aceeaşi zi, FDA (Administraţia
pentru Alimente şi medicamente – SUA) a publicat rezultatele a 200 de probe de orez
şi produse din orez testate pentru prezenţa arsenicului anorganic. Aceste teste cu date
preliminare au reprezentat o parte din cele aproximativ 1300 probe colectate ca parte
a activităţii FDA, având ca scop înţelegerea şi gestionarea riscurilor posibile ale
arsenicului asociate cu consumul de alimente în SUA.
Rezultatele au fost mult mai consistente faţă de cele publicate în revista Consumer
Reports dar au primit mai puţină atenţie.

Problema cheie în comunicarea riscurilor: - Comunicarea unui potenţial risc

chimic alimentar când există date ştiinţifice insuficiente pentru a evalua riscurile pe
termen lung iar interesul publicului este ridicat.

Măsuri şi rezultate: În timp ce FDA şi Consumer Reports au gasit nivele

comparabile de arsenic anorganic printre produsele testate, recomandarile lor către
consumatori au fost seminificativ diferite. În această publicaţie şi în comunicatele de
presă, revista Consumer Reports a furnizat recomandări privind cum să se limiteze
expunerea la arsenicul anorganic din orez şi produse din orez, diferenţiat pentru
sugari, copii şi adulţi. În schimb, FDA a declarat că ar fi prematură recomandarea de
schimbări în dieta privind consumul de orez şi produse din orez până la efectuarea
unei analize mai profunde, complete. Agenţia a sfătuit consumatorii să continue cu o
dietă echilibrată, incluzand o varietate de cereale. Agenţia a anunţat de asemenea, că
vor preleva probe suplimentare din orez şi produsele derivate din orez, având în
vedere numărul mare de produse care conţin orez şi derivate de orez, cum ar fi făina
de orez şi siropul de orez brun, care sunt ingrediente în multe din produsele
consumate în mod obişnuit de oameni. FDA a explicat că se angajează să utilizeze
datele pentru realizarea unei evaluări a riscurilor de expunere pe termen lung la
arsenic anorganic. Optând pentru a nu da recomandări specifice privind consumul de
orez şi produse din orez, FDA a declarat că era important “să nu se meargă înaintea
ştiinţei”, aşa cum a declarat un oficial al agenţiei.
Abordarea FDA de a nu trece peste evidenţa ştiinţifică şi de a aştepta o evaluare
riguroasă a riscurilor a fost criticată pentru că ar fi fost prea precaută. FDA nu a
abordat riscul potenţial crescut pentru persoanele care au o dietă bazată pe orez din
motive medicale sau culturale, a ignorat riscurile potenţiale pentru copii şi nu a
abordat riscul pentru femeile însărcinate. De asemenea, nu a comunicat măsurile pe
care trebuie să le ia oamenii pentru a-şi limita expunerea. Abordarea FDA şi
raportările media care au urmat ar fi putut îndruma consumatorii către instrucţiunile
specifice ale publicaţiei Consumer Reports.
Lecţiile învăţate

În situaţiile de mare interes public, trebuie să fim atenţi la factorii care influenţează
percepţiile riscurilor din partea publicului. Comunicatorii riscurilor trebuie să
recunoască şi să abordeze interesele publice în comunicările acestora. Lipsa de
receptivitate la interesul public poate îndrepta oamenii către alte surse de informaţii.
Oamenii tind sa devină mai interesaţi de riscuri când cei mai vulnerabili sunt expuţi la
acestea. Chiar şi când nu se cunosc suficient riscurile, este important să se confirme
deschis în comunicare cine este cel mai vulnerabil la aceste riscuri şi care sunt
consecinţele pentru ceilalţi. Consumatorii trebuie să fie informaţi în mod explicit
despre strategiile eficiente în reducerea expunerii la un pericol, având grijă să fie
informaţi asupra limitelor în cunoaşterea eficienţei acestor strategii. Controlul
personal eficient în faţa riscurilor este de asemenea important. În acest caz, FDA ar fi
putut explica mai bine că nu a avut o bază ştiinţifică pentru a face recomandări
specifice privind dieta, dar că, dacă consumatorii şi-ar fi dorit, ar fi putut lua măsuri
din proprie iniţiativă pentru a reduce expunerea la arsenicul anorganic din orez şi
produsele derivate din acesta.

Modul în care oamenii acceptă riscurile şi beneficiile asociate cu diferite alimente şi

practici implică un set de valori personale şi sociale. Cu toate acestea, mulţi
comunicatori se concentrază în principal pe informaţiile ştiinţifice privind riscurile.
Ştiinţa naturală nu oferă informaţii speciale privind ce indivizi, culturi sau societăţi
pot valoriza un risc acceptabil sau pot face un compromis între riscuri şi beneficii.

1.6. Utilizarea comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor

Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor se poate aplica tuturor riscurilor

privind siguranţa alimentelor. Cu toate acestea, problemele diferite privind siguranţa
alimentelor necesită strategii şi metode de comunicare diferite pentru a fi eficiente iar
comunicatorii riscurilor trebuie să-şi adapteze comunicarea încât să abordeze
specificul fiecărei probleme. Studiile de caz incluse în acest manual pot oferi o
orientare utilă şi exactă în acest sens. Trebuie facută distincţia clară între comunicarea
unui risc urgent privind siguranţa alimentelor şi a unei probleme mai de durată
privind siguranţa alimentelor. În timpul unui incident urgent privind siguranţa
alimentelor, mesajele sunt adesea directe şi sunt transmise des şi urgent. De exemplu,
datele ar putea indica prezenta unui focar de toxiinfecţie alimentară sau testarea
produselor alimentare ar putea arăta o potenţială ameninţare microbiologică legată de
sănătate sau contaminarea fizică a alimentelor.
O urgenţă legată de un risc privind siguranţa alimentelor necesită o reacţie rapidă şi nu va
exista suficient timp pentru o consultare a tuturor grupurilor de public ţintă relevante şi a
tuturor părţilor interesate pentru elaborarea unui mesaj informat. Informaţiile privind
amploarea şi impactul riscurilor sau privind cine este afectat, ce trebuie abordat în
comunicare ar putea fi incomplete.
În plus, coordonarea comunicării diverselor părţi interesate devine tot mai importantă pentru
a evita mesajele contradictorii şi confuzia publicului. În contrast, problemele generale şi
permanente privind siguranţa alimentelor necesită adesea comunicare susţinută şi informaţii
mai detaliate despre riscurile existente. De exemplu, comunicarea s-ar putea concentra pe
rolurile părţilor interesate în manipularea, depozitarea, prepararea şi practicile de consum şi
pe îmbunătăţirea infrastructurii necesare pentru a realiza acest lucru. În aceste cazuri,
mesajele sunt adesea elaborate şi sunt transmise in timp.

Rubrica 1.6. Contaminarea cu aflatoxine a cerealelor din Africa

Rezumat :

Aflatoxinele reprezintă riscuri majore pentru sănătatea oamenilor si a animalelor

domestice din Africa. Contaminarile cu aflatoxine au consecinţă directă asupra
securitatii alimentelor, deoarece cereale precum porumbul sau alunele sunt
contaminate cu aflatoxine în majoritatea ţărilor din Africa, implicand expunerea
oamenilor la aceste toxine. Contaminarea cu aflatoxină este o cauză majora a
pierderilor pre si post-recolta care reduc cantitatea de alimente de pe pieţe şi din
gospodării, cu efecte negative asupra comeţului intern şi international. O provocare
majoră pentru un control mai bun al aflatoxinelor este în general nivelul scăzut de
conştientizare al problemei. Având în vedere că aflatoxinele sunt neobservabile, iar
consecinţele asupra sănătăţii (cancerul) sunt adesea întarziate, în general, oamenii
cred că nu există risc.

Problema cheie de comunicare a riscurilor:

Creşterea conştientizării problemei aflatoxinelor şi a măsurilor de prevenţie a părţilor

interesate precum fermierii, consumatorii şi toţi actorii din lanţul alimentar,
muncitorii angrenaţi în agricultura extensivă, specialiştii în sănătate, cercetătorii
precum şi legiuitorii.

Acţiuni:

O campanie susţinută de conştientizare a aflatoxinelor a fost implementată în Benin,

Ghana şi Togo în perioada 2001-2004. Campania a fost adresată fermierilor,
comercianţilor, procesatorilor, morarilor şi consumatorilor. Au fost implicate diferite
părţi interesate în elaborarea mesajelor şi a materialelor promoţionale: - S-a facut un
studiu al opiniei publice pentru a investiga gradul de cunoaştere al oamenilor privind
toxinele şi riscurile acestora şi a practicilor pentru a limita contaminarea cu cereale
prin această toxina. Rezultatele au ajutat la identificarea percepţiilor şi a necesităţilor
de informare şi au permis dezvoltarea subiectului şi a abordărilor campaniei şi a
mesajelor. - Pentru a elabora mesajele cheie, s-a creat un grup de lucru a părţilor
interesate cu reprezentanţi ai grupurilor ţintă, media, oameni de ştiinţă, autorităţi de
reglementare, fermieri, exportatori, societatea civila şi alte instituţii relevante
guvernamentale şi parteneri de dezvoltare. S-au utilizat mai multe canale de
comunicare şi instrumente pentru a ajunge la diversele categorii de public ţintă,
inclusiv scenarii în centrele comerciale, grupuri de lucru şi contacte interpersonale în
diverse locaţii, competiţii naţionale privind chestionare legate de aflatoxine în şcoli,
documentare TV şi slogane radio.

Lecţii învăţate:

În situaţiile legate de siguranţa alimentelor care necesită o comunicare continuă,

mesajele sunt adesea elaborate şi transmise categoriilor de public ţintă în timp. Când
se abordează probleme generale de siguranţa alimentară de durată, asociate cu un
interes scazut din partea publicului, comunicarea susţinută poate fi necesară pentru a
convinge părţile interesate şi membrii publicului să ia măsuri adecvate.

Problemele permanente privind siguranţa alimentelor care generează interes social

necesită de asemenea o comunicare susţinută. De exemplu, comunicarea poate aborda
riscurile şi beneficiile potenţiale ale biotehnologiei alimentare, OMG aplicate
producţiei de alimente agricole sau nanotehnologia în alimente.
Daca nivelul de risc este necunoscut şi dacă nu se ştie cu siguranţă ce măsuri trebuie
aplicate, comunicatorul ar avea responsabilitatea de a se implica împreună cu părţile
interesate în înţelegerea priorităţilor sociale încât gestionarea să se realizeze cat mai
bine. Comunicarea trebuie actualizată în mod continuu, pe măsură ce noile informaţii
ştiinţifice privind riscurile devin accesibile.
 1.7. Părţile interesate şi grupurile de public ţintă

Părţile interesate sunt esenţiale în comunicarea riscurilor privind siguranţa

alimentelor având în vedere motivele menţionate mai sus (1.3.); pentru fiecare ţintă
propusă este esenţială identificarea tuturor părţilor interesate şi a categoriilor de
public ţintă. Toate părţile interesate trebuie să aibă acces la procesul de comunicare al
riscurilor privind siguranţa alimentelor. Dialogul cu părţile interesate ajută
comunicatorii:
• Să identifice lipsurile de informaţii privind riscurile referitoare la siguranţa
alimentelor aflate în discuţie;
• Să înţeleagă percepţiile şi interesele privind riscurile părţilor interesate;
• Să identifice barierele de comunicare potenţiale şi cele mai adecvate surse de
informare şi canale de comunicare;
• Să identifice şi să abordeze consecinţele neintenţionate de comunicare.

În plus, procesul de colaborare cu părţile interesate:

o Va genera mai multe idei;
o Va expune interesele, altfel nerecunoscute ;
o Va include diferite perspective;
o Va crea un suport solid pentru efortul de comunicare;
o Va facilita coordonarea eforturilor de comunicare cu diverse departamente
guvernamentale (sănătate, agricultura şi comerţ) şi cu alte părţi interesate care împart
responsabilitatea pentru siguranţa alimentelor la nivel naţional şi la alte nivele.
Din aceste motive, identificarea părţilor interesate şi a categoriilor de public ţintă şi
angajarea acestora într-un dialog pentru a informa deciziile de comunicare a riscurilor
cresc şansele unei bune comunicări a riscurilor privind siguranţa alimentelor şi a unui
management consolidat al riscurilor.
 II. Principiile unei bune comunicări a riscurilor

Rezumat :

• Încrederea în informaţii şi în instituţiile guvernamentale este esenţială pentru o

comunicare eficientă a riscurilor privind siguranţa alimentelor. Oamenii care nu au
încredere în mesajele privind riscurile legate de siguranţa alimentelor este puţin
probabil să creadă şi să acţioneze conform informaţiilor primite şi acest lucru poate
avea implicaţii severe asupra sănătăţii, mediului, comerţului cu produse alimentare
agricole şi economice.
• Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor tuturor părţilor interesate
trebuie fundamentată pe bunele principii de comunicare, care presupun transparenţa,
deschidere, receptivitate şi promptitudine, toate acestea contribuind la dezvoltarea şi
menţinerea încrederii.
• Este importantă deschiderea şi transparenţa privind procesele decizionale. În analiza
privind riscurile legate de siguranţa alimentelor, acest lucru se aplică în mod specific
în interfaţa de evaluare a riscurilor, în managementul şi comunicarea deciziilor şi
trebuie să includă oportunităţi de dialog cu părţile interesate, iar cand este posibil şi
inspecţia publică privind procesul.
• Comunicarea rapidă şi eficientă, chiar în prezenta incertitudinilor şi a lipsei de
informaţii privind riscurile este un instrument de protecţie a sănătăţii publice,
construind şi menţinând încrederea. Planificarea adecvată a acesteia permite
organizaţiilor crearea unei reacţii eficiente, rapide, bine coordonate pentru riscurile
legate de siguranţa alimentelor.

Scopul
Principalul scop al acestui capitol este abordarea importanţei încrederii pentru
comunicarea eficientă a riscurilor privind siguranţa alimentelor. Principiile cheie
pentru buna comunicare a riscurilor privind siguranţa alimentelor includ: deschiderea,
transparenţa, promptitudinea şi receptivitatea. Sunt descrise măsurile implicate în
planificarea (şi coordonarea) comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor.
 2.1. Încrederea în informaţii şi în instituţiile care guvernează

Încrederea este importantă pentru comunicarea eficientă a riscurilor. Încrederea este

definită ca o credinţă în onestitatea, francheţea şi buna credinţă a unei surse sau a unei
instituţii în evaluarea, solutionarea şi comunicarea riscurilor privind siguranţa
alimentelor, pentru binele public.
Oamenii sunt mai inclinaţi să creadă sursele credibile de informaţii sau instituţiile pe
care le percep ca având informaţiile şi expertiza necesare relevante pentru subiectul
lor de comunicare precum şi integritatea şi capacităţile relevante pentru subiectul
comunicării.
Oamenii au nevoie să aibă încredere în abilităţile celor responsabili pentru evaluarea,
managementul şi comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor.
Credibilitatea este măsura în care o sursă sau o instituţie sunt percepute din punctul
de vedere al cunoştinţelor şi expertizei de a evalua, gestiona şi comunica riscurile. Cu
toate acestea, expertiza nu este suficientă pentru a asigura încrederea.
În evaluarea credibilităţii, oamenii analizează diversele motivaţii pe care sursele de
informaţii le au pentru comunicarea mesajelor specifice. De exemplu sursele pot fi
discreditate dacă ele sunt percepute ca fiind părtinitoare şi bazate pe interese în
comunicarea unui risc privind siguranţa alimentelor. Mesajele privind riscurile legate
de siguranţa alimentelor comunicate de o companie care implică siguranţa produselor
lor pot fi primite cu scepticism. Oamenii sunt mult mai înclinaţi să creadă în sursele
de informaţii care nu au motive evidente să fie subiective sau să servească propriilor
interese, în cele care le împărtăşesc valorile şi interesele şi care demonstrează că
deciziile acestora au ca scop protejarea sănătăţii publice.

Recomandare

Comunicatorii riscurilor nu trebuie să se aştepte ca oamenii să-i creadă sau să-i

asculte pentru că sunt experţi în siguranţa alimentelor sau pentru poziţia lor de
autoritate. Pentru a creşte credibilitatea publicului, aceştia trebuie să îţi demonstreze
onestitatea, receptivitatea, un simţ al valorilor împărtăşite şi să arate că deciziile şi
recomandările luate au ca scop protejarea sănătăţii publice.
Oamenii tind să creadă informaţiile provenite de la surse percepute ca fiind oneste,
care transmit informaţiile despre riscuri în mod deschis şi transparent. Neîncrederea
este adesea asociată cu exagerarea, negarea sau distorsionarea faptelor reale.

Onestitatea
Este măsura în care o sursă sau o instituţie comunică informaţii cu privire la risc într-
o manieră deschisă, loială şi transparentă.
Este important ca oamenii să creadă că instituţiile responsabile pentru siguranţa
alimentelor servesc interesului public şi acţiunile lor protejează sănătatea oamenilor, a
animalelor şi mediul mai presus de interesele economice, politice sau personale ale
unor indivizi, companii sau organizaţii politice. Acest lucru uneori poartă numele de
“credibilitate socială”.

Rubrica 2.1. Comunicarea riscurilor privind pesticidele din fructele

și legumele din SUA
Rezumat

Anual în SUA, EWG - Grupul de lucru pentru mediu publică lista cu primele 12
produse infestate şi anume o listă cu 12 fructe şi legume proaspete cu niveluri de
reziduuri de pesticide ridicate. Mesajele cheie sunt: nivelul reziduurilor de pesticide
este prea mare si pentru cele 12 articole de pe lista, cumparaţi produse organice, dacă
este posibil. Publicaţia anuală a listei are impact negativ în percepţiile consumatorilor
privind aceste produse, mesajul fiind contrar creşterii consumului de fructe si legume,
deoarece riscurile sunt mai mari decat beneficiile, din cauza expunerii la pesticide în
mod curent.

Problema cheie de comunicare a riscurilor:

Abordarea percepţiilor negative ale consumatorilor privind cele 12 fructe și legume
publicate în EWG.
Măsuri:
Alianţa pentru alimente şi agricultură –reprezentând asociaţii agricole, grupuri sau
indivizi care deţin culturi organice şi convenţionale au lansat o campanie continuă
pentru a schimba percepţiile negative ale consumatorilor.

Mesajele cheie sunt:

- pesticidele sunt reglementate şi controlate de guvern;
 - cu cateva excepţii, nivelul de reziduuri al produselor de pe listă se încadrează în
marjele de toleranţă stabilite de guvern şi sunt sigure;
- EWG ignora faptele şi exploatează frica.
Alianţa a prezentat studii de cercetare pe website-ul propriu şi a inclus interviuri
video şi testimoniale de la cercetători şi experţi independenţi, precum şi de la
fermieri. Aceasta ar conduce la creşterea credibilităţii Alianţei.

Comunicarea faptului că producătorii de culturi organice le susţin mesajul poate

reduce percepţiile potentiale despre faptul că Alianţa îşii promovează propriile
interese în mesajele lor. Comunicarea strategiilor Alianţei ar putea facilita percepţia
publicului despre Alianţă, ca sursa de informaţii credibilă şi ar submina credibilitatea
EWG ca sursa de informaţii.

Lecţia învăţată
Cand există mesaje conflictuale, oamenii se pot baza în mare parte pe încrederea
personală în mesagerul care îi convinge asupra mesajului în care trebuie să aibă
încredere. Pentru a creşte credibilitatea sursei de informaţii, se recomandă utilizarea
expertizei ştiinţifice credibile şi independente.

Încrederea poate fi uşor erodată sau pierdută printr-o comunicare ineficientă sau
neadecvata. Consecinţele pierderii încrederii publicului pot avea urmări severe în
multe sectoare. În mod frecvent, comerţul agro-alimentar poate fi întrerupt sau
interzis şi pot apare consecinţe economice severe.
Mecanismele transparenţei, deschiderii, receptivităţii, promtitudinii nu sunt esenţiale
doar pentru stabilirea şi menţinerea încrederii dar contribuie şi la procesul lent de
reconstrucţie a încrederii atunci când acesta este scăzut.

2.2. Principiile bunei comunicări a riscurilor privind siguranţa alimentelor

Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor trebuie fundamentată pe

principii de bună comunicare. Principiile cheie în buna comunicare a riscurilor
include:
• Deschiderea
• Transparenţa
• Promptitudinea
• Receptivitatea.
2.2.1. Deschiderea şi transparenţa

Deschiderea se referă la oportunitatea pentru dialog şi angajament cu toate părţile

interesate privind siguranţa alimentelor, inclusiv cei afectaţi de risc şi potenţial
responsabili pentru acesta. Evaluarea, gestionarea şi comunicarea riscurilor trebuie
efectuată într-un mediu deschis, incluzând oportunităţi pentru dialog cu părţile
interesate în puncte adecvate.

Angajarea părţilor interesate şi a publicului în problemele de interes cu privire la

riscurile privind siguranţa alimentelor poate creşte credibilitatea în procesul analizei
riscurilor în general şi în comunicarea riscurilor în particular. Trebuie oferite
informaţii concise şi exacte privind problemele de siguranţa alimentară şi motivul
pentru care este important pentru părţile interesate să participe la această activitate. O
parte importantă a angajamentului este de a asigura că rezultatele sunt analizate
pentru a fi incluse în procesul decizional sau al politicii. Dialogul şi angajamentul nu
implică întotdeauna un management comun al riscurilor şi un proces decizional.

Transparenţa implică un set de politici, practici şi proceduri care permit părţilor

interesate şi publicului interesat să înţeleagă cum deciziile privind evaluarea,
managementul şi comunicarea riscurilor au fost luate. Aceasta înseamnă că
informaţiile privind deciziile luate şi documentarea privind procesul decizional
trebuie comunicate părţilor interesate şi publicului. De exemplu, rapoartele privind
cercetările facute şi rapoartele întrunirilor se pot publica pe web-situri sau pot fi puse
la dispoziţie la cerere.
Transparenţa permite evaluarea publică a procesului decizional şi poate ajuta la
construirea încrederii în instituţiile şi organizaţiile implicate în evaluarea,
managementul şi comunicarea riscurilor. Comunicarea în totalitate a informaţiilor
poate fi problematică uneori, datorită preocupărilor legitime de a asigura
confidenţialitatea şi protecţia informaţiilor. Claritatea şi consecvenţa cu privire la
regulile transparenţei sunt acceptate, cu condiţia ca acestea să fie justificate. Cu toate
acestea, dacă limitele transparenţei sunt văzute ca scuze pentru ascunderea
adevărului, rezultatele probabile vor fi pierderea încrederii publice.

Rubrica 2.2. Transparenţa şi deschiderea

Transparenţa şi deschiderea nu sunt intersanjabile. Instituţiile sau comunicatorii

riscurilor pot fi deschişi fără a fi transparenţi şi vice versa. Aceştia pot fi transparenţi
şi să aibă intenţia să publice totul pe site, dar nu permit părţilor interesate să facă
parte din procesul decizional. Prin contrast, o organizaţie deschisă poate invita părţile
interesate să participe în procesul interactiv, dar să nu împărtăşească deciziile privind
modul de utilizare al informaţiilor primite de la aceştia. Pentru a asigura cele mai
bune practici în comunicarea riscurilor, se recomandă implementarea ambelor
principii de deschidere şi de transparenţă. Cu toate acestea, doar deschiderea şi
transparenţa nu pot asigura credibilitatea. Publicul va aprecia dacă deciziile sunt luate
în mod competent şi în interesul protecţiei sănătăţii publice.

Recomandare :

Datorită diversităţii opiniilor părţilor interesate, nu se poate ajunge întotdeauna la un

acord privind evaluarea, gestionarea şi comunicarea riscurilor privind siguranţa
alimentelor. Este importantă asigurarea faptului că lipsa acordului este realizat în mod
transparent.

Comunicarea promptă este esenţială pentru protejarea sănătă-ii publice, contribuie la

construirea şi menţinerea încrederii şi poate preveni diseminarea zvonurilor şi a
dezinformării.
Comunicarea promptă este importantă pentru a preveni întreruperea comerţului cu
produse agricole şi impactul economic negatic, care poate fi generat de zvonuri şi
dezinformări. Multe controverse sunt concentrate în jurul întrebării “de ce nu ne-aţi
anunţat mai devreme”, mai mult decât pe riscul în sine.
Chiar în situaţiile în care există puţine informaţii de oferit, se recomandă comunicarea
modului în care autorităţile investighează evenimentul şi cand se estimează să fie
disponibile mai multe informaţii.
Pentru a asigura promptitudinea şi transparenţa, este adesea necesară comunicarea
incertitudinilor privind riscurile legate de siguranţa alimentelor. Situaţiile privind
siguranţa alimentelor care necesită comunicare urgentă pentru a preveni şi reduce
riscurile mari sunt adesea asociate cu multe lipsuri de informaţii. Dacă există vreo
incertitudine, aceasta trebuie recunoscută şi explicată, împreună cu ceea ce trebuie
făcut împreună cu evaluatorii şi managerii pentru a aborda incertitudinea şi ce
implicaţii există pentru publicul ţintă.

Rubrica 2.3. Comunicarea riscurilor în timpul focarelor de listerioză

în carne procesată care au avut loc în 2008 în Canada
Rezumat

Un focar de listerioză de 57 de cazuri a ucis 23 de oameni în Canada în 2008. La

apariţia lui, cazurile au sugerat o sursa comună a listeriozeicarnea procesată, însă
sursa focarului nu a fost confirmată decat după patru săptămâni de la primul caz de
boala identificat şi la 10 zile de la evidenţa unui focar naţional de listerioză.

Problema cheie privind comunicarea riscurilor

- Informarea publicului despre riscul potenţial asupra sănătăţii când există o
incertitudine legată de sursă.

Măsuri şi rezultate :
Agenţia publică de sănătate din Canada a ales să nu comunice despre focar până la
confirmarea sursei de boală, fapt produs după 10 zile de la prima identificare a
focarului. Deşi sursa este nesigură, guvernul putea să informeze publicul despre
iniţierea investigaţiei şi să dea sfaturi generale privind siguranţa alimentelor în
legatură cu listerioza şi despre cum se pot proteja oamenii de infecţie, pentru a
preveni boala. Acest lucru ar fi putut preveni unele boli. Întârzierea în comunicarea
despre focar a generat critici şi a subminat credibilitatea guvernului şi a produs
discuţii aprinse în parlament şi în media. Media a contestat competenţa guvernului de
a controla focarul şi l-a acuzat de faptul că a pus interesele producatorilor mai presus
de interesele publicului. Încrederea publicului în guvern a fost zdruncinată şi toate
comunicatele ulterioare au fost mai puţin eficiente.

Lecţia învăţată
Când ne confruntăm cu un risc semnificativ privind sănătatea publicului,
comunicarea promptă şi transparenţa, chiar şi când faptele sunt necunoscute este
esenţială pentru protejarea oamenilor de riscuri şi pentru menţinerea încrederii
publicului.
Având în vedere circulaţia rapidă a informaţiilor privind siguranţa alimentelor şi
comunicarea pe internet şi pe media, este de asemenea importantă comunicarea
rapidă şi frecvenţa. Dacă o organizaţie nu comunică rapid, vor comunica alţii şi
organizaţia nu îşi va atinge obiectivele de comunicare.
Receptivitate este măsura în care, persoanele responsabile pentru siguranţa
alimentară răspund necesităţilor şi aşteptărilor publicului ţintă, în activităţile lor de
comunicare. De exemplu, oamenii nu au încredere în mesajele privind riscurile, dacă
acestea nu răspund propriilor percepţii şi interese şi conţin doar informaţii tehnice
despre evaluările riscurilor. Pentru a asigura receptivitatea în ceea ce priveşte
comunicarea riscurilor, este important să înţelegem necesităţile şi aşteptările de
comunicare ale publicului ţintă şi să le includem pe acestea în activităţile de
comunicare.
Comunicatorii trebuie să fie receptivi la schimbările din mediul extern, incluzând
evenimente neplanificate şi neprevăzute (de exemplu dezinformări, întrebări şi
interese de urgenţă şi concepţii eronate), să-şi revizuiască şi să-şi consolideze
mesajele ulterior.
 BIBLIOGRAFIE

 - Byrd-Bredbenner, C., Berning, J., Martin-Biggers, J., & Quick, V. (2013). Food Safety
in Home Kitchens: A Synthesis of the Literature. International Journal of
Environmental Research and Public Health, 10(9), 4060-4085.

 - Covello, V. & Sandman, P.M. (2001). Risk communication: Evolution and

revolution. http://www.monitor2manage.com.au/userdata/downloads/p_/
Covello%20and%20Sandman_%20Risk%20communication_%20
Evolution%20and%20Revolution.pdf

 Centers for Disease Control and Prevention (2012). Crisis and Emergency Risk
Communication Manual. http://emergency.cdc.gov/
cerc/pdf/CERC_2012edition.pdf

 Kelay Tanika and Fife-Schaw Chris (2010). Effective Risk Communication: A Guide to
Best Practice. http://www.techneau.org/fileadmin/files/Publications/Publications/
Deliverables/D6.3.1-2.report.pdf

 Joy Online (1999)

http://ghanaweb.net/GhanaHomePage/soccer/artikel.php?ID=8883