Lucrarea practică nr.

EVALUAREA RISCULUI CARIOS: CARIOGRAMA

Evaluarea riscului carios se realizează cu scopul de a stabili intervalul repetării

examenului clinic. Astfel pacienţii cu risc carios mic vor fi evaluaţi o dată pe an, pacienţii cu
risc carios moderat de două ori pe an, iar pacienţii cu risc carios crescut o dată la 3 luni. Această
evaluare presupune: evaluarea statusului nivelului de afectare prin carie a pacientului (bilanţ,
activitate, sediul leziunilor, etc) şi evaluarea riscului carios, cariograma, teste salivare.
În identificarea factorilor de risc cel mai semnificativ predictor este reprezentat de
observaţia clinică a semnelor sau simptomelor vechi de boală. Se fac şi teste care pot determina
apariţia riscului carios.
Principalii factori de risc incriminaţi în apariţia bolii carioase sunt reprezentaţi de: factori
locali (dinţi cu morfologie accentuată, incongruenţă dento - alveolară cu înghesuire, dinţi cu
malpoziţii (versii, rotaţii), dinţi cu dentinogeneză imperfectă, cu distrofii dentare secundare,
dinţi cu restaurări debordante, la pacienţi cu sindrom disfuncţional al sistemului stomatognat),
factori alimentari (frecvenţa, tipul de alimente şi forma sub care sunt consumate), factori de risc
de la nivelul fluidului oral (flux salivar, capacitate tampon, analiza microbiologică a salivei).
Cariograma se realizează cu ajutorul unui program pentru PC Windows, care are
drept scop mai buna înţelegere a bolilor multifactoriale, cum este caria dentară şi încurajarea
metodelor de preventie primară. Funcție de rezultatele obținute la cariograma deosebim:
Cariograma este reprezentare grafică a riscului carios dând posibilitatea evaluarii și
interpretării acestuia (fig. 1).

1
 Figura 1. Sectoarele cariogramei

Sectorul roşu este reprezentat de cantitatea și calitatea plăcii bacteriene Cu cât sectorul
roşu este mai larg, cu atât situaţia este mai nefavorabilă, cantitatea de placă bacteriană este mare,
iar bacteriile major cariogene prezente în număr mare. Când sectorul roşu este mai mic, situaţia
este mai favorabilă, iar proporţia bacteriilor cariogene este mai mică. În cariogramă, acest sector
cuprinde placa bacteriană și Streptococul mutans.
Sectorul albastru este reprezentat de hidrocarbonatele cariogene: frecvența meselor și
conținutul alimentației. Cu cât sectorul albastru este mai larg, situaţia este mai nefavorabilă,
consumul hidrocarbonatelor fermentabile este mai mare şi mai frecvent. Când sectorul albastru
este mic cantitatea şi frecvenţa hidrocarbonatelor este mică.
Sectorul bleu este reprezentat de factorul teren (susceptibilitatea gazdei): saliva (rata
fluxului salivar, capacitatea tampon) și țesuturile dentare. Cu cât sectorul bleu este mai larg, cu
atît susceptibilitatea gazdei este mai mare, deci o situaţie nefavorabilă. Când sectorul bleu este
mai mic, susceptibilitatea la carie este mai mică. În cariogramă, acest sector cuprinde programul
de fluorizare, cantitatea de salivă și capacitatea tampon salivară.
Sectorul galben reprezintă circumstanțele, respectiv experianța trecută la carie și starea
generală.
În aprecierea riscului carios prin intermediul cariogramei, trebuie luați în considerație o
serie de factori (factorul microbian, alimentar, teren, circumstanţele), factori care, la rândul lor,
trebuie coroborați cu datele obţinute din examenul clinic
Astfel probabilitatea evitării apariţiei de noi leziuni carioase (cuprinsă între 0 – 100%)
depinde de 4 factori:
(1) alimentaţia reprezentată de frecvenţa meselor şi conţinutul alimentaţiei,

2
(2) cantitatea şi calitatea plăcii bacteriene apreciată prin determinarea indicelui de placă
bacteriană Quigley Hein
(3) susceptilibilitatea gazdei respective saliva și ţesuturile dentare;
(4) circumstanţe : experienţa trecută referitoare la caria dentară, starea de sănătate generală.
După introducerea datelor în programul cariogramă, se obține o diagramă cu 2 sectoare
(fig. 2):
- sectorul verde corespunzător posibilității de a evita apariția de noi carii
- sectorul colorat corespunzător riscului carios

Figura 2. Evaluarea riscului carios prin cariogramă

Cariograma ne ajută la stabilirea riscului carios individual și funcție de aceasta la

stabilirea măsurilor de prevenire a apariției de noi leziuni și de tratare a celor deja instalate.

EXPLICAREA SCORURILOR UTILIZATE ÎN CARIOGRAMĂ

1. Experiența la carie
0- fără carii, obturații sau dinți absenți
1- status odontal mai bun decât normalul pentru grupa de vârstă
2- status odontal normal pentru grupa de vârstă
3- status odontal mai rău decât normalul pentru grupa de vârstă

2. Boli generale care pot influența riscul carios

0- fără boli generale
3
1- condiții medii de boală (condiții care pot contribui la creșterea riscului carios)
2- afecțiuni generale severe care contribuie la creșterea riscului carios (sindrom Sjrogren,
radioterapie în sfera cap-gât, diabet zaharat, etc)

3. Conținutul alimentației
0- consum foarte redus de hidrocarbonate fermentabile
1- consum redus de hidrocarbonate fermentabile
2- consum moderat de hidrocarbonate fermentabile
3- consum mare de hidrocarbonate fermentabile

4. Frecvența hidrocarbonatelor în alimentație

0- maxim 3 ori/zi
1- maxim 5 ori/zi
2- maxim 7 ori/zi
3- mai mult de 7 ori /zi

5. Cuantificarea plăcii bacteriene

0- igienă orală foarte bună, indicele de placă IP < 0,4
1- igienă orală bună, indicele de placă IP = 0,4-1,0
2- igienă orală mai puțin bună, indicele de placă IP = 1,1-2,0
3- igienă orală nesatisfăcătoare, indicele de palcă IP >2,0

6. Streptococul Mutans
0- absența / număr foarte mic de streptococi în salivă, doar 5% din suprafața dintelui poate fi
acoperită cu bacterii
1- nivel scăzut de streptococi în salivă, aproximativ 20% din suprafața dintelui este acoperită cu
bacterii
2- număr mare de streptococi în salivă, aproximativ 60% din suprafața dintelui acoperită cu
bacterii
3- număr foarte mare de streptococi în salivă, mai mult de 80% din suprafața dintelui acoperită
de bacterii
4
Interpretare:
Scor 0=<10.000 coloniibacteriene CFU (colony forming unit)
Scor 1<100.000 CFU (risccariosmic)
Scor 2=100.000-1000.000 (risccarios mare)
Scor 3> 1000.000 (risc de aparitie a cariilorexplozive)

7. Utilizarea fluorului
0- program maxim de fluorizare (paste de dinți cu fluor asociate cu măsuri adiționale de
fluorizare)
1- măsuri adiționale de fluorizare aplicate inconstant
2- folosirea numai a pastelor de dinți cu fluor
3- evitarea oricăror metode de fluorizare

8. Evaluarea secreției salivare stimulate

0- secreție salivară normală, > 1,1 ml/min
1- secreție salivară cuprinsă între 0,9-1,1 ml/min
2- secreție salivară scăzută, cuprinsă între 0,5-0,9 ml/min
3- secreție salivară foarte scăzută, <0,5 ml/min

9. Capacitatea tampon a salivei

0- capacitate tampon normală - zona albastră, pH > 6
1- capacitate tampon redusă - zona verde, pH = 4,5-5,5
2- capacitate tampon scăzută - zona galbenă, pH < 4,5

10. Judecata clinică, ”simțul clinicianului”

0- situație mai bună decât ce va arăta cariograma (examenul clinic oferă o imagine mai bună
decât indică cariograma
1- valoare normală (examenul clinic oferă o imagine similară cu cariograma)
2- situație mai rea decât ce indică cariograma (examenul clinic indică o creștere a riscului carios)
3- risc carios foarte mare (clinicianul este convins că pacientul va avea cu siguranță noi leziuni
carioase în următorul an)
5