2.

Realizați un eseu de 1-2 pagini despre necesitatea cunoașterii politicilor educaționale și

sociale de către cadrele didactice din învățământul primar și preșcolar.

Noile politici educaţionale au drept obiectiv prioritar realizarea unei dimensiuni

europene în educaţie. O Europă unită nu se poate realiza şi nu poate să existe fără educaţie,
fără un învăţământ modern în care se respectă şi se integrează valorile democraţiei. Una din
valorile democraţiei care trebuie neapărat practicată în învăţământ este respectarea drepturilor
omului şi realizarea unei democraţii participative.
Tot mai mulți specialiști în politici educaționale analizează în ultimii ani motivele
pentru care Finlanda se plasează în mod constant în topul evaluărilor școlare internaționale de
tipul PISA. Recunoscut teoretician al științelor educației, Pasi Sahlberg abordează "fenomenul
finlandez" din perspectiva leadershipului educațional. Comparând strategiile și instrumentele
liderilor educaționali din Finlanda și din lumea întreagă (de la directori școlar și inspectori la
factori de decizie guvernamentali). Acesta punctează jaloanele ce trebuie să însoțească orice
inițiativă de îmbunătățire a claselor, școlilor, curriculumului și politicilor publice. Pasi
Sahlberg vorbeste in cartea sa despre importanța stării de bine a elevilor și profesorilor, despre
ce înseamnă echitatea în școală, despre cum analiza informațiilor de primă mână (small data)
poate fi mai utilă decât statisticile generale (big data), dar și despre miturile privind educația
finlandeză, care pot deturna factorii de decizie de la adevăratele nevoi ale școlilor lor.
Pasi Sahlberg este de parere că una dintre marile cauze (ignorate) ale disfuncțiilor din
serviciile publice din Romania, în general, și din educație, în particular, constă în calitatea
slabă a leadershipului. Gândirea strategică articulată și bazată pe evidențe, capacitatea de
policy learning și, nu în ultimul rând, formarea capacităților umane și instituționale pentru
înfăptuirea transformărilor necesare din educație reprezintă elementele principale ale unui
leadership educațional autentic.
In cartea sa, Leadership educațional: modelul finlandez. Patru idei însemnate și
necostisitoare pentru îmbunătățirea învățământului, Pasi Sahlberg promovează nevoia de
profesionalism și de culturi bazate pe colaborarea în interiorul școlii, dar și între școli și alți
factori de decizie. Cartea încurajează profesorii să învețe unul de la altul, școlile să învețe
unele de la altele, inspectoratele, de asemenea, precum și națiunile. Un lider din educație
trebuie să știe și să învețe și să dea exemplu în școala sa ori în inspectoratul său. Astăzi, 80%
dintre inovațiile din sectorul de afaceri vin din partea clienților și dezvoltatorilor independenți,
și nu din partea cercetărilor sau a laboratoarelor de testare. Sistemele educaționale se dezvoltă
cu viteză. Majoritatea ideilor și inovațiilor de frunte din educație se folosesc deja într-un loc
sau altul. Sarcina liderului este de a le identifica, de a le învăța și de a le pune în practică dacă
are motive să creadă că vor fi utile. Aceasta este ideea principală a cărții.
Educaţia formală desfăşurată în unităţile de învăţământ, pe baza curriculumului
naţional, şi educaţia informală sau extraşcolară au împreună, într-o relaţie de
complementaritate si condiţionare reciprocă, un rol important, atât în transmiterea
cunoştinţelor, cât şi în formarea competenţelor intelectuale, a atitudinilor şi comportamentelor
necesare tinerilor, într-o societate democratică.
Dificultatea cu care se confruntă socitatea românească astăzi constă în stabilirea unor
direcții strategice de dezvoltare prin identificarea echilibrului dintre valorile tradiționale și
valorile europene, dintre nou și vechi. Una dintre caracteristicile învățământului este
tradiționalismul, care în socitate a fost echivalat cu conservatismul. Schimbările au fost prea
puține în decursul a câteva sute de ani, din acest considerent cererea schimbărilor plenare
provoacă sentimente diverse.
In concluzie, există premise reale de modernizare a curriculumului şcolar, care va
întruni componentele obligatoriu-opţional, sprijinind elevii în proiectarea propriului traseu
educaţional. Şcolile pot avea mai multă libertate în ce priveşte activităţile educaţionale de zi
cu zi, cum ar fi alegerea metodelor didactice şi a manualelor, gruparea elevilor pentru
activităţile de învăţare şi organizarea evaluării interne. În cadrul şcolilor, cadrele didactice
sunt implicate mai mult în luarea deciziilor privind metodele didactice, stabilirea criteriilor de
evaluare internă.
Bibliografie:
- Pătrăuță, T. (2009). Politici educaționale europene, Arad: Editura Promun.
- Ionescu, M. (2011). Instrucție și educație, Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții.
- Pasi Sahlberg (2019). Leadership educational. Modelul finlandez. Patru idei
însemnate și necostisitoare pentru îmbunătățirea învățământului, București: Editura
Trei.