1. MATERIALE FOLOSITE ÎN CONSTRUCTIA UTILAJELOR DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ.

Materiale metalice:
 Feroase: - otelul
- fonta.
 Neferoase: - Cuprul şi aliajele sale;
-aluminiul;
-staniul etc.
Materialele folosite pentru realizarea utilajelor din industria alimentară se caracterizează
prin următoarele:
Proprietăţi fizice :
 luciul ;
 culoarea ;
 structura ;
 conductibilitatea termică şi electrică – proprietatea materialelor metalice de a
conduce căldura şi electricitatea ;
 dilatabilitatea – însuşirea materialelor metalice de a-şi mări volumul la creşterea
temperaturii ;
 fuzibilitatea – însuşirea materialelor metalice de a se topi.
Proprietăţi chimice :oxidarea – reacţia prin care o substanţă se combină cu oxigenul.
Proprietăţi mecanice :
 duritatea – caracterizează rezistenţa opusă de materialul metalic la pătrunderea în el
a unui corp cu o duritate mai mare ;
 maleabilitatea – proprietatea unor materiale de a se deforma permanent, fără fisurare
(ex. laminarea în foi subţiri) ;
 tenacitatea – proprietatea unui material metalic de a prezenta deformaţii plastice
mari, înainte de a se rupe ;
 elasticitatea – proprietatea unui material metalic deformabil de a reveni la forma şi
dimensiunile iniţiale ;
Oţelul reprezintă un aliaj fier – carbon (Fe + C) care are un conţinut de 0,04 – 1,7 % C. Din
oţel se obţin piese prin turnare, laminare, forjare, prelucrare prin aşchiere etc.
Oţelurile se împart în :
- oţeluri de uz general (oţeluri carbon) utilizate la obţinerea majorităţii reperelor
de la construcția de mașini (ex. oţeluri pentru scule, oţeluri pentru ţevi, oţeluri pentru
arcuri, oţeluri rezistente la coroziune, oţeluri refractare etc).
- oţeluri aliate cu Ni, Cr, Si, Co, W, Mn, Ti, Va, Al, Cu, pentru îmbunătăţirea
proprietăţilor mecanice, fizice şi chimice. Sunt utilizate pentru obţinerea unor piese cu
rezistenţă mare la uzură, oxidare, şi temperaturi ridicate. Pentru îmbunătăţirea
proprietăţilor pieselor din oţel, acestea pot fi supuse unor tratamente termice şi
termochimice.
FONTA are o structură neomogenă ce determină prezenţa microporilor fapt ce
favorizează procesul de coroziune. Prezenţa diferitelor elemente în compoziţia chimică a
fontelor influenţează rezistenţa la coroziune a acestora.
Creşterea conţinutului de mangan până la 0,75% îmbunătăţeşte rezistenţa la
coroziune prin formarea unei structuri mai compacte.
Creşterea conţinutului de siliciu în fontele cenuşii influenţează defavorabil
rezistenţa la coroziune. Prin adaosul unor cantităţi mai mari de siliciu se obţin fontele albe
silicioase care sunt rezistente la acţiunea corosivă a acizilor. - Prezenţa cuprului şi a
cromului până la l % măresc rezistenţa la coroziune a fontelor la săruri şi câţiva acizi. -
Nichelul în proporţie de sub 1 % măreşte rezistenţa fontelor la acţiunea corosivă a
alcaliilor.
STANIUL (SN) este un metal neferos de culoare alb - argintie, maleabil, ductil şi
rezistent la coroziune. Se foloseşte la cositorirea tablelor din oţel, material de aport pentru
lipirea moale şi ca element de aliere pentru obţinerea bronzului şi aliajului antifricţiune.
Datorită proprietăţilor sale, elasticitate şi rezistenţă la coroziune, staniul este mult
folosit în industria alimentară. Touşi, fiind un metal scump, nu permite folosirea sa pe
scară largă.
 Nu se foloseşte ca material de construcţie independent datorită rezistenţei mecanice
reduse. Principala utilizare este pentru realizarea acoperirilor de protecţie pentru aliajele
fierului şi pentru cupru
ZINCUL (ZN) este un metal neferos de culoare alb – albăstruie, maleabil în
intervalul de temperatură de 100 – 150° C, cu rezistenţă mare la coroziune. Este utilizat
pentru acoperiri galvanice ale tablelor din oţel (tablă zincată) şi ca element de aliere în
obţinerea alamei.
PLUMBUL (PB) este un metal neferos de culoare cenuşiu – albăstruie, maleabil şi
rezistent la coroziune. Este folosit la confecţionarea conductelor, fabricarea plăcilor pentru
acumulatorii electrici şi la obţinerea aliajelor antifricţiune.
LEMNUL îşi mai menţine şi astăzi unele întrebuinţări în industria alimentară
deoarece prezintă o bună rezistenţă la acţiunea produselor. Este folosit pentru
confecţionarea de ambalaje - putini, butoaie, lăzi.
Lemnul de bună calitate trebuie să răspundă la următoarele cerinţe:
 să fie rezistent la umezeală;
 să nu prezinte variaţii de volum la variaţiile umidităţii;
 să nu transmită produsului miros şi gust străin;
 să aibă o structură densă fără noduri.