Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Profilaxia Primara Secundara Tertiara PDF
Profilaxia Primara Secundara Tertiara PDF
Noţiunea de preocupare complexă de sănătatea copilului tot mai frecvent presupune conceptul profilactic. Este bine cunoscut că
întotdeauna este mai uşor să previi boala decît să o tratezi, cu toate acestea prevenţia afecţiunilor stomatologice mult timp s-a
aflat în umbră şi deseori nu avea tangenţe cu practica.
Nivelul înalt al frecvenţei şi intensitatea sporită a cariei dentare la copii plasează în prezent problema prevenţiei afecţiunilor
stomatologice pe locul întîi în stomatologie. Prioritatea este evidentă deoarece pentru a preveni boala este mult mai simplu şi de
10 ori mai ieftin decît să o tratezi.
Profilaxia medicală reprezintă totalitatea acţiunilor orientate spre păstrarea, fortificarea şi prevenţia agrăvării sănătăţii
individului.
Sănătatea - o stare multidimensională complexă a organismului şi formă de activitate vitală, ce asigură longivitatea fiziologică a
vieţii.
-nivelul rezistenţei organismului la acţiunea diferitor factori nefavorabili, prezenţa rezervelor sistemelor de bază ale organismului;
Sănătatea stomatologică presupune lipsa anomaliilor congenitale, durerilor acute şi cronice, cancerului şi a altor maladii în
regiunea capului şi gătului, ce crează pericol fizic şi psihologic pentru sănătate şi bunăstare, limitează activitatea individului şi
micşorează calitatea vieţii lui.
Orientarea profilactică în stomatologie este „un principiu de bază a cărui aplicare conxecventă în practica stomatologică are
menirea de a reduce considerabil prevalenţa principalelor boli buco-dentare şi a nevoilor de tratamente stomatologice, de a depista
si trata cât mai precoce leziunile şi bolile buco-dentare şi maxilo-faciale, de a preveni accidentele si complicaţiile, frecvenle
leziuni sau boli iatrogene, de a crea conditii optime de lucru şi de a transforma radical întreaga practică stomatologică, posibilitate
a cărei realizare a fost demonstrată stiinţific şi care oferă perspective extraordinare pentru viitor. Orientarea profilactică a
stomatologiei este o conceptie largă, cuprinzătoare, realizabilă" (Timoşca, 1987).
Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-funcţionale ale odontomului, ca unităţi morfo-
funcţionale ale sistemului stomatognat, să fie conservate de-a lungul întregii vieţi, pacienţii urmând ca prin educaţie şi
autoapreciere să împiedice declanşarea bolii, punând- o sub control.
Cu toate acestea chiar si astăzi, când ştiinţele biologice şi medicale au adus la cunoştinţa practicienilor foarte multe elemente
privind mecanismul de producere a îmbolnăvirilor buco-dentare, practica în sine rămâne dominată de obiective pur curative, deci
profilaxie secundară sau terţiară.
Promovarea sănătăţii reprezintă procesul prin care indivizii sau colectivităţile pot să-şi sporească controlul asupra
determinanţilor sănătăţii, îmbunătăţind starea de sănătate. Promovarea sănătăţii include considerente care motivează schimbarea
modului de viaţă ca element favorizant.
Conceptul social-ecologic de sănătate este punctul central al promovârii sănătăţii, atrăgându-se astfel atenţia asupra raportului
individ-mediu şi necesităţii unui echilibru dinamic. În acest sens, promovarea sănătăţii este axată nu numai pe creşterea
competenţei individuale de influenţare a factorilor determinanţi ai sânătâţii, ci şi pe influenţele pe care mediul le exercită asupra
sănătăţii generale buco-dentare.
Se poate aprecia în acest fel că promovarea sănătăţii, privită prin prisma stomatologiei preventive, trebuie făcută cu oameni şi nu
pe oameni. Promovarea sănătăţii şi prevenirea bolii pot fi privite ca două acţiuni separate, dar complementare, care se desfăşoară
concomitent.
Prevenirea bolii reprezintă strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de întărire a factorilor care reduc
susceptibilitatea la boală, precum şi activităşile destinate unor boli deja instalate.
Strategia stomatologiei preventive este complexă, diferă de la ţară la ţară şi cuprinde: profilaxia primară, secundară şi terţiară.
1
Profilaxia primară are drept scop evitarea apariţiei maladiilor şi vizează pe de o parte creşterea rezistenţei ţesuturilor cavităţii
bucale la acţiunea factorilor nocivi şi pe de altă parte – eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant în declanşarea
afecţiunilor stomatologice.
- educaţie sanitară;
- alimentaţie corectă;
- raţionalizarea consumului de zahăr;
- igienă buco-dentară corectă;
- control periodic;
- profilaxia cu fluor;
- utilizarea agenţilor chimici de inhibare a plăcii bacteriene ş.a.
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare presupune cele patru metode propuse de OMS:
- îndepărtarea plăcii bacteriene prin igienă buco-dentară corectă şi apelarea la tehnicile profesionale caracteristice stomatologiei
preventive.
Profilaxia primară a cancerului din sfera B.M.F.:
Studii recente arată că 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primară.
- examinare, depistare, diagnosticul cariei dentare, şi metodele de intervenţie terapeutică în fazele iniţiale de boală.
- examinare, depistare, tratament corect şi precoce al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale cronice superficiale;
- eliminarea factorilor de iritaţie cronică locală;
- control periodic.
- depistarea şi diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignităţii şi a leziunilor de debut ale cancerului bucal.
Prevenirea cancerului bucal este considerată de OMS obiectiv prioritar al stomatologiei. Prin profilaxia secundară a cancerului
bucal, încă o treime din cancerele cu aceste localizări pot fi salvate. Orice leziune ulcerativă care nu are tendinţă de vindecare
spontană, sau în urma unui tratament în decurs de 14-21 zile, necesită consultaţia de urgenţâ la medicul specialist.
Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul tratamentului curativ, deci când afecţiunile stomatologice sunt deja
instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include în esenţă:
2
Profilaxia terţiară se instituie în urma eşecurilor profilaxiei secundare şi implică aplicarea măsurilor necesare în vederea
refacerilor pierderilor deja instalate cu reabilitarea pacientului din punct de vedere al confortului.
Tratamentul curativ va fi dublat de o concepţie preventivă care se bazează pe: surprinderea şi eliminarea unor evoluţiii ulterioare
ale îmbolnăvirii, cu scopul de a preîntâmpina functio lesa.
Metode:
În dependenţă cine realizează şi/sau beneficiază de măsurile de prevenţie deosebim cîteva forme de organizare:
1. Nivelul individual este predestinat unui pacient concret ţinînd cont de nivelul lui de sănătate, necesităţile lui, riscurile şi
posibilităţile de realizare a recomandărilor medicale.
2. Nivelul de grup este predestinat grupelor de populaţii, membrii căreia au aceleaşi caracteristici de sănătate şi riscuri, şi
posibilităţi de a primi ajutor profilactic.
3. Nivelul populaţional este predestinat populaţiei unei regiuni, ţinînd cont de nivelul de sănătate a populaţiei. La acest nivel se
acţionează asupra a mai multor factori de risc, măsurile profilactice sunt orientate către toată populaţia şi se realizează în una şi
aceiaşi perioadă de timp.