Romanul

-definiție, caracteristici, clasificare, reprezentare în literatura-

Termenul provine din fr. roman (atestat în Franța începând din a doua jumătate a secolului al XII-
lea).

Romanul este o scriere epică în proză, deschisă modificărilor de structură și îmbogățirilor de

conținut. Definirea termenului evoluează o dată cu istoria speciei și în raport cu epoca și cu
dezideratele estetice ale fiecărui moment cultural.

Ajuns astăzi, în mod incontestabil, cel mai frecventat tip de proză literară, romanul a avut o
traiectorie plină de sinuozități. Originea lui e greu de precizat, amintind de amploarea narativă a
epopeii. Abia la sfârșitul secolului al XIII-lea devine o specie exclusiv în proză. Până în secolul al XVIII-
lea, a fost considerat preponderent ca o literatură de divertisment.

Fiecărei perioade îi este specific un anumit gen de roman:

-Renaștere-romanul alegoric, picaresc/eroic-galant, psihologic, comic, realist- secolul al XVII-lea;

-secolul al XVIII-lea- de aventuri, sentimental, epistolar;

-secolul al XIX-lea- realist, naturalist-(experimental), comportamentist, eseistic, parabolic,

existențialist, noul-roman (de exemplu, fantastic).

Astăzi, romanul are un ascendent asupra celorlalte specii epice. Într-o perioadă în care granițele
dintre genuri și opere literare se estompează, romanul se dovedește scrierea cu cele mai mari
disponibilități, cu cea mai mare deschidere către sondarea universului existențial și către
experimentarea unor tehnici narative.

Definiție.Romanul este specia literară aparținând genului epic, în proză, cu acțiune complexă și de
mare întindere, desfășurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase și intrigă complicată.

Caracteristici:

-romanul are o structură narativă amplă;

-permite desfășurarea subiectului în planuri paralele;

-combină nuclee narative distincte;

-folosește un număr mare de personaje, deosebite ca pondere în ansamblul epic;

-prezintă destinul unor personalități bine individualizate sau al unor grupuri de indivizi;

- cunoaște o mare varietate de forme.

Clasificarea romanului se poate face după criterii foarte diverse, nereușind să se epuizeze
varietatea formelor sale:
1.după situarea în timp a acțiunii: picaresc, eroic, istoric, contemporan, de anticipație;

2.după cadrul social sau geografic: urban, rural, provincial, exotic;

3. după forma de organizare epică: epistolar, jurnal, eseistic;

4. după amploarea epică: roman-frescă, saga, roman ciclic, roman-fluviu;

5. după curentul literar: romantic, realist, naturalist;

6. după ceea ce reprezintă în raport cu realitatea: alegoric, fantastic, realist, experimental, parabolic,
existențialist;

7. după respectarea cronologiei evenimentelor narate: tradițional, modern;

8. după tehnica narativă: de tip balzacian, stendhalian, tolstoian, proustian, gidian, avangardist,
postmodernist;

9. după procesul narativ dominant: psihologic, sentimental-galant, comportamentist.