Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
profesor scoala
http://www.scritube.com/profesor-scoala/EVALUAREA-IN-
ACTIVITATILE-MOTR14513152216.php
1. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE
MOTRICE
Evaluarea a fost folosita înca din cele mai vechi timpuri, ea aparând odata cu actiunea
pedagogica de instruire, în evolutia tehnicilor de evaluare, m speciaf a randamentului scoîar, se
pot distinge câteva etape.
Pe masura ce activitatea de educare a tinerei generatii se contureaza ca activitate sociala specifica, ea începe sa includa
actiuni de verificare si apreciere a rezultatelor obtinute.
Perioada "testelor", care a durat de la sfârsitul secolului al XlX-lea pâna în 1910, s-a
caracterizat prin trecerea de la masuratori subiective individuale si aleatorii la teste
standardizate.
În acest sens, remarcam interesul acordat acestei probleme de unii specialisti din tara
noastra, cum ar fi: V. Pavelcu, D. Muster, S. Hazgan, P. Popescu, I. T. Radu, I. Cerghit, I. Jinga,
interes concretizat în numeroase studii publicate în "Revista de pedagogie", în "Tribuna
învatamântului" sau într-o serie de lucrari de referinta.
Aceeasi caracteristica se constata si pe plan mondial, câtiva dintre autorii preocupati de
acest domeniu fiind: H. Pieron, G. de Landsheere, B. Bloom, G. F. Mastings, H. Barrow, R.
McGee.
În sfera evaluarii procesului de educatie fizica, au existat preocupari din partea multor
specialisti ai domeniului, printre care: A. Dragnea, M. Epuran, V. Horghidan, E. Firea.
Numeroasele cercetari care au contribuit la dezvoltarea teoriei evaluarii au fost materializate
prin redactarea unor lucrari de referinta în domeniu sau prin crearea si utilizarea unor sisteme
de evaluare în educatia fizica: EUROFIT, SUVA, SUVAD, SNE etc.
"Evaluarea este procesul de determinare a ariilor care ne permit sa judecam daca decizia a
fost bine facuta ori nu, sa realizam selectarea si colectarea informatiilor necesare prin analiza si
subsumarea acestora, precum si conceperea si emiterea recomandarilor bazate pe analiza
informatiilor respective" (Alkin).
“Evaluarea este procesul prin care se fac judecati asupra rezultatelor masuratorilor,
judecati care au în vedere anumite criterii si care reprezinta în acelasi timp scopul masurarii”
(M. Epuran).
- o anumita forma de evaluare trebuie sa fie parte din modul de functionare al oricarui sistem
care functioneaza bine; daca sistemul are obiective si daca operatorii sistemului sunt
preocupati de realizarea obiectivelor, este logic sa se foloseasca o forma de evaluare periodica,
astfel încât realizatorii sa fie siguri ca obiectivele sunt pe cale de a fi realizate;
- procesele evaluative ofera jaloanele de control pentru întregul sistem si pentru portiuni
individuale ale sistemului;
Caracteristicile evaluarii
Abordari mai noi ale procesului instructiv-educativ, din perspectiva analizei de sistem,
au pus în evidenta necesitatea de a stabili legatura dintre actiune si evaluare, mai precis coerenta
dintre scopuri, actiune si rezultate.
În acest sens, evaluarea performantelor elevilor, desi necesara într-un demers didactic,
nu este suficienta prin ea însasi pentru ameliorarea acestuia. Bucla conexiunii inverse, prin care
se sugereaza posibilitatile de ameliorare a activitatii de la un segment la altul, trebuie sa
cuprinda informatii atât cu privire la rezultat, cât si la actiunile care 1-au produs.
- exactitatea masurarii
"Adult Education Association" propune o serie de principii ale evaluarii, dintre care
mentionam:
a. evaluarea în interiorul grupului este mai buna decât cea din afara grupului;
b. evaluarea trebuie sa înceapa gradual, de la un potential mai mic spre unul mai mare, si
trebuie sa se desfasoare un timp mai îndelungat;
c. o evaluare bine realizata cuprinde procesul, produsul, dar si structurile; absenta oricaruia
dintre aceste elemente diminueaza valoarea rezultatelor obtinute;
d. pentru ca totalul produselor educatiei nu poate fi cuprins din cauza varietatii efectelor, trebuie
luate în considerare sferele reprezentative;
Acest tip de evaluare nu permite, decât în mica masura, sa se ia decizii utile celor ale
caror rezultate sunt apreciate. Prin urmare, în cazul unei evaluari cumulative, reusita si esecul
sunt considerate într-o maniera globala.
evaluarea formativa este aceea de a etermina "unde se afla actiunea fata de obiective". Acest tip
de evaluare raspunde unor întrebari cum ar fi: "de ce numai aici?", “pe ce cai se obtine un
randament mai ridicat?”, ceea ce înseamna ca rolul sau este acela de diagnosticare.
functia de constatare;
functia de diagnosticare;
functia predictiva sau de prognosticare.
colectionarea rezultatelor;
rezumarea rezultatelor;
interpretarea informatiei.
B. Functia de diagnosticare - evaluarea releva partile izbutite si mai putin izbutite ale
activitatii, stabilind astfel un diagnostic. Diagnosticul este o previziune, o ipoteza desprinsa din
anumite semne (sens figurativ). Din perspectiva cibernetica, diagnosticul este o metoda de
depistare si, eventual, de corijare a erorilor dintr-un program.
C. Functia predictiva sau de prognosticare - constatarea si diagnosticarea furnizeaza
informatiile referitoare la starea procesului evaluat, oferind deopotriva sugestii utile pentru
deciziile ce urmeaza a fi adoptate în etapele urmatoare, prefigurând chiar dezvoltarea ulterioara
a respectivului proces, precum si rezultatele posibile.
2. Clasificarea pe grupe omogene, în baza unor trasaturi sau abilitati, având ca scop
general îmbunatatirea metodicii instruirii.
3. Selectarea câtorva din mai multi (solutia identifica putini din foarte multi), pe baza
unor criterii determinate.
4. Motivarea (se cunosc efectele motivationale ale unor evaluari bine realizate).
Operatia de masurare
- obiectivitatea — rezultatele obtinute prin masurare sunt valabile, reale si pot fi verificate, cu
rezultate identice si independent, de mai multi examinatori;
- cuantificarea si precizia - prin aceasta functie, este posibil ca diferiti cercetatori, profesori
sau antrenori sa prezinte rezultatele lor sub o forma cuantificata exacta;
Din perspectiva educationala, în opinia aceluiasi autor, masurarea are trei categorii
generale de functii:
instructiva;
de conducere si consiliere;
administrativa.
1. Precizia - este o calitate a masurarii datorita careia rezuhatele acesteia sunt apropiate
de valoarea adevarata a masurandului.
Masuratorile facute la diferite date, etape sau începutul si finele unor activitati arata
variatiile în evolutia fiecarui individ, punând în evidenta dinamica proceselor de crestere si
dezvoltare fizica.
3.1.Examenul antropometric
Înaltimea corpului, statura sau talia (T): este distanta dintre crestetul capului (vertex)
si talpi, masurata în pozitia stând. Se masoara cu taliometrul.
Înaltimea corpului în sezînd sau bustul (B) este distanta dintre planul de sprijin al
feselor si vârful capului la subiectul asezat pe scaun, cu spatele lipit de taliometru.
În medie bustul reprezinta 52% din statura la barbat si 53% din statura la femei, cu
variatii între 54,6 – 55%, la ambele sexe.
Valoarea diametrului transvers trebuie sa fie cu cel putin 8 cm mai mare fata de diametrul
antero-posterior, în caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau cilindric.
Valorile recoltate prin masuratori antropometrice se valorifica superior atunci când sunt
incluse în diferite formule, se determina o serie de indici antropometrici, cum ar fi cei de
proportionalitate, ce vizeaza evaluarea fenomenelor de crestere si dezvoltare. În acest fel sunt
posibile comparatiile între subiecti sau grupuri de subiecti, având la baza criterii obiective.
INDICI
- relatia bust-statura:
TR x 100 / T ( %)
La adult I.E. trebuie sa aibe valori pozitive, la copii acest indice are valori negative, se
apropie de 0 la vârsta de 16-18 ani. În general, o valoare negativa caracterizeaza toracele
insuficient dezvoltat la vârsta adulta, dar un indice mare poate fi datorat si unor depozite
adipoase în exces în muschi, care nu mai sunt în limite fiziologice.
Reprezinta raportul dintre înaltimea si grosimea corpului. Val. medii: 3,38 barbati; 3,5 la femei
Diferentele dintre perimetrele musculare ale membrelor a doi subiecti de aceasi vârsta, vor
depinde predominant de dezvlotarea maselor musculare si a tesutului adipos, deci de starea de
nutritie. Un brat cu perimetrul de 35 la femeie si 40 la barbat este unul bine dezvoltat, iar o
coapsa cu perimetrul peste 60 este o coapsa puternica.
Compozitia corporala:
- tesut adipos procentual: 5 plici – abdomen, flanc, spate (sub unghiul omoplatului), triceps
brahial si extremitatea superioara a coapsei, puncte situate pe partea dreapta a corpului.
Valorile plicilor, în mod normal nu trebuie sa depaseasca +15 – +20 mm. În sportul de
performanta, scara marimii plicilor poate fi întâlnita dupa cum urmeaza: 2 mm la culturism,
4-5 mm la gimnastica sportiva, 15-20 mm la aruncatorii din atletism.
Formula: