Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Strategia Promotionala A Organizatiei Economice
Strategia Promotionala A Organizatiei Economice
Strategia Promotionala A Organizatiei Economice
CAPITOLUL 1
1.1 STRATEGIA DE MARKETING
1.2 STRATEGIA DE PROMOVARE
1.3 ALTERNATIVE STRATEGICE LA POLITICA DE PROMOVARE
1.4 ETAPELE CAMPANIEI PROMOTIONALE
1.1STARTEGIA DE MATKETING
In economia de piaţă, orice organizaţie şi în mod deosebit o organizaţie cu scop lucrativ îşi
concepe o politică proprie, prin care îşi desemnează direcţiile de evoluţie în viitor, precum şi
modalităţile concrete de înfăptuire a acesteia, politică ce trebuie să-i asigure permanenţa pe piaţă
şi mai ales dezvoltarea de ansamblu.O componentă de bază a politicii organizatiilor economice
este politica de marketing care-i oferă posibilitatea receptării promte şi reale a semnalelor pieţii
şi-i permite adaptarea rapidă la modificările apărute pe piaţă, cu maximă eficienţă. Astfel,
întreprinderea poate să evalueze corect parametrii pieţii şi să aloce resursele de care dispune
corespunzător cererii reale, poate să sesizeze segmentele neacoperite de pe piaţă şi avantajele
comparative faţă de concurenţi.În condiţiile actuale, nici o organizatie nu-şi permite să activeze
fără a avea o perspectivă clară, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, care să–i asigure
subzistenţa, dar şi raţionalitatea, eficienţa în condiţiile în care mediul ambiant devine tot mai
complex şi mai dinamic.Faţă de multiplele schimbări ce apar atât în micromediul cât şi în
macromediul în care activează, întreprinderea trebuie să manifeste un anumit comportament, o
anumită atitudine, ce se concretizează în delimitarea direcţiilor strategice şi a modalităţilor
practice de înfăptuire a acestora, şi se reflectă în conţinutul politicii de marketing a
întreprinderi.(Sica Stanciu, 1999).
Eforturile specialistilor de a defini marketingul, s au concretizat in numeroase definitii variind
intre notiuni precum ‘arta de a invinge ‘ si ‘stiinta de sine statatoare’.Asociatia Americana de
Marketing oferea in 1960 una din primele definitii ale marketingului.Potrivit acesteia,
marketingul vizeaza ‘realizarea activitatilor economice care dirijeaza fluxul de bunuri si servicii
de la producator la consumator sau la utilizator.Intr-o astfel de acceptiune , marketingul apare ca
o fort ace urmareste sa asigure, prin promovare si distributie, satisfacerea raportului cerere-
oferta.Mai concret, din aceasta definitie rezulta ca marketingul: se refera la un complex de
activitati economice; are sub incidenta sa atat bunurile cat si serviciile; urmareste sa orienteze
fluxul de bunuri si servicii de la producatori pana la purtatorii cererii; se refera atat la destinatarii
bunurilor de consum final cat si la cei ai bunurilor de consum intermediar.(Mitu,Sima,Uta, 2016)
Definitia marketingului cea mai frecvent invocata de specialisti, in ultima vreme, este cea data de
Philip Kotler – considerat drept parintele marketingului modern, care considera ca aceasta se
refera la ‘ activitatea umana indreptata in directia satisfacerii nevoilor si dorintelor prin
intermediul procesului schimbului’, precizand in continuare ca, activitatea umana specifica
marketingului are loc in legatura cu pietele.
Privind cele patru functii in succesiunea lor logica, acestea se pot grupa astfel (Balaure,2000):
Mediul in cadrul caruia firmele isi desfasoara activitatea cuprinde un ansamblu de factori
alcatuind o structura complexa, eterogena; sete vorba despre de factori de natura economica,
sociala, culturala, juridica, politica, demografica, ecologica.( Anghel, 2004).Mediul extern
cunoaste mai multe forme, intre care:
- Mediul stabil, cand evolutia fenomenelor este lenta si usor previzibila;
- Mediul instabil, caracterizat prin frecvente modificari in majoritatea componentelor sale;
- Mediul turbulent, se caracterizeaza prin schimbari substantiale in insasi fizionomia
mediului.
Pe langa concurentii firmei din cadrul mediului, mai apar si o serie de alti agenti- organisme
publice, care influenteaza in mod similar activitatea firmei:
a ) furnizorii de marfuri;
b ) prestatorii de servicii;
d )clientii;
e )concurentii;
f ) organismlele publice.
a )Mediul economic
b ) Mediul demografic
c )Mediul tehnologic
d )Mediul politico-legislativ
e )Mediul cultural
f )Mediul natural
Mediul intern al intreprinderii este alcatuit din totalitatea elementelor ce asigura realizarea
obiectivului de activitate al acesteia, rezultand ca mediul intern are deopotriva un continut static
e si unul dinamic.
Piata organizatiei economice reprezinta terenul valorificarii activitati unui cerc larg si eterogen
de firme;fiecare in parte urnareste ocuparea unei anumite pozitii in ansamblul pietei, care sa
asigure realizarea eficienta a produselor oferite spre vanzare( Mitu, Sima, Uta, 2016).
Abordarea de marketing a pietei foloseste o seama de criteria si instrumente pentru a analiza
piata si pentru a-I stabili continutul concret si dimensiunile sale principale.Se disting doua tipuri
de piata: piata potential si piata efectiva; pentru a evalua dimensiunea lor se determina aria,
structura si capacitatea.
Strategia de piata reprezinta o componenta a strategiei de dezvoltare generala a firmei prin care
se urmareste stabilirea in mod sintetic a raportului dintre firma si mediul ambient, pozitia pe care
firma trebuie sa si-o asigure in interiorul mediului cu scopul de a-si realiza obiectivele( Anghel,
2014).Complexitatea factorilor care determina sau influenteaza activitatile concrete pe o anumita
piata, face dificila gasirea unei strategii unice, care sa corespunsa concomitant tuturor exigen
telor pietei,Din acest motiv orice strategie de marketing presupune o abordare complexa din mai
multe puncte de vedere ( Balaure, 2000).
Mixul de marketing reprezinta setul de instrumente , tehnici de marketing pe care firma le
utilizeaza pentru a-si atinge obiectivele de marketing pe piata tinta.La nivelul fiecaruia dintre
cele patru component ale mixului de marketing se regasesc adevarate constelatii de instrumente
din selectionarea carora rezulta asa numitele submixuri.Elementele definitorii ale componentelor
mixului de marketing sunt:
1. Produsul
2. Pretul
3. Distributia
4. Promovarea
Mixul de marketing se constituie in orice moment ca rezultat a actiunilor unor factori de o
complexitate si eterogenitate extrema, atat de natura endogena cat si de natura exogena(Stanciu,
2002).
Planul de marketing este instrumentul central pentru dirijarea si coordonarea efortului de
marketing; se aplica la doua niveluri: la un nivel strategic si la un nivel tactic.
Politica de produs reprezintă principala componentă a mixului de marketing a întreprinderii.
Fără a avea produse competitive, adaptate cerinţelor pieţei-ţintă, nimeni nu are nici o şansă în
competiţia pentru atragerea unui cât mai mare număr de clienţi.
Fundamentarea politicii de produs reprezintă punctul de plecare în definirea mixului de
marketing a întreprinderii. Acest lucru presupune precizarea clară a obiectivelor, strategiilor şi
tacticilor pe care întreprinderea trebuie să şi le alegă dintre variantele posibile.
Politica de produs are în vedere ”conduita pe care o adoptă o întreprindere referitor la
dimensiunile, structura şi evoluţia gamei de bunuri materiale şi servicii ce fac obiectul propriei
activităţi”. Comportamentul întreprinderii faţă de elementele mai sus menţionate, trebuie să aibă
în permanenţă drept obiectiv principal adaptarea acestora la condiţiile pieţei-ţintă. (
Principalele componente ale politicii de produs sunt:
Cercetarea produsului, care are în vedere atât analiza situaţiei produselor, întreprinderii,
prezente pe piaţă cât şi a celor noi, ce urmează a fi lansate într-un anumit moment pe
piaţă. Fără această componentă (corespunzătoare funcţiei premisă a
marketingului) politica de produs nu poate corespunde aşteptărilor.
Proiectarea şi realizarea produselor noi, presupune realizarea noilor produse, în
concordanţă cu nevoile consumatorilor, pentru a pute fi testate (testare tehnică şi de
acceptabilitate) în vederea lansării lor pe piaţă.
Asigurarea legală a produsului, în vederea protejării acestuia împotriva concurenţei
neloiale căruia i-ar putea cădea victimă acesta.
Analiza portofoliului produselor, pe care întreprinderea le are deja prezente pe piaţă. Prin
utilizarea unor metode precum BCG, Matricea McKinsey, SWOT etc. întreprinderea îşi
poziţionează produsele pe piaţă şi poate decide care sunt cele care vor rămâne în
continuare şi care sunt cele care vor fi înlocuite sau eliminate definitiv.( Mares,
Craciunescu, 1973).
-procesul creativ;
–reducerea preturilor;
-vanzarile grupate;
- concursurile promotionale;
-marchandisingul;
-cadourile promotionale.(Manole,2004)
1.4.3 Relatiile publice pot fi definite drept un ansamblu de activitati desfasurate de o firma in
scopul castigarii increderii, sprijinului, respective acceptarii publicului vizat.Alegerea
tehnicilor concrete de relatii publice este determinata in principal de categoria de public
carora le sunt adresate.Activitatile specific relatiilor publice asigura realizarea unor
obiective foarte importante pentru agentul economic, precum:
–o marca individuala sau exclusivista care este atribuita fiecarui produs in parte;
- o marca pentru o linie sau families au grupa de produse care acopera toate produsele din
grupa sau linia respective;
- cataloagele;
-prospectarea pietei;