Mixul de Marketing

Lungu Alina, Grupa 1710B

Abstract: Cercetarea științifică oferă o perspectivă asupra evoluției marketingului,

începând cu economia bazată pe troc și ajungând la definirea modernă a A.M.A. Se
discută rolul mixului de marketing ca principal instrument al tacticii de marketing, care
include variabile controlabile esențiale pentru orientarea activităților de marketing. Neil
H. Borden este considerat a fi cel care a introdus termenul „mix de marketing” și a
furnizat o enumerare inițială a componentelor care îl compuneau. Philip Kotler, cunoscut
drept „părintele marketingului modern”, își adaugă un efort suplimentar, definind mixul
de marketing ca un grup de instrumente care sunt utilizate pentru a atinge obiectivele de
marketing. În mixul de marketing, sunt detaliate politicile produsului, prețului,
distribuției și promovării. Se subliniază cât de important este să se adapteze cerințelor
pieței. Concluziile arată cât de importante sunt strategiile de marketing eficiente pentru
îndeplinirea obiectivelor organizaționale și pentru a menține concurența în mediul de
afaceri actual.

Clasificare JEL: M30, M31

Cuvinte cheie: elementele mixului de marketing, produs, preț, distribuție, promovare.

Introducere:
Încă din timpul economiei bazate pe troc, marketingul a existat într-o varietate de
forme nedefinite, neregulate și, cel mai important, necunoscute. Definiția finală a
marketingului a fost stabilită de consiliul director al A.M.A(American Marketing
Association), definind marketingul ca “totalitatea activităţilor şi proceselor pentru
crearea, comunicarea, livrarea şi schimbul de oferte care au valoare pentru clienţi,
parteneri şi societate în general”. (Brezoi, 2013, p.7.)
Alcătuirea mixului de marketing este esențial pentru orientarea activităților de
marketing în funcție de resursele interne și de circumstanțele pieței. Mixul de marketing
este o combinație de eforturi specifice care sunt combinate într-o anumită măsură pentru
a obține eficacitatea necesară pentru atingerea obiectivelor de stabilitate. Este format
dintr-un set de variabile controlabile pe care organizația le armonizează pentru a obține
reacția dorită a pieței obiectiv. (Stanciu, 1999, p.10.) Termenul de ,,mix de marketing” a
fost introdus prima dată de Neil H. Borden în lucrarea sa “The Concept of the Marketing
Mix”. În urma cercetării acestui domeniu, el a elaborat lista elementelor mixului de
marketing al producătorului:
“1.Planificarea produsului- politici și proceduri referitoare la: a)liniile de produse care
urmează să ofere- calitate, design etc.
b)Piețe de vânzare: cine, unde, când și în ce cantitate.
c)Politica de noi produse- program de cercetare și dezvoltare.
2.Stabilirea prețului- politici și proceduri de imprimare referitoare la: a)nivelul prețurilor
de adoptat.
b)Prețuri specifice de adoptat (impar-par etc.)
c)Politica de preț, de exemplu, un singur preț sau preț variabil, menținerea prețului,
utilizarea prețurilor de listă etc.
d)Marje de adoptat pentru companie; pentru comerț.
3.Branding- politici și proceduri referitoare la: a)Selectarea mărcilor comerciale.
b)Politica de marcă- marca individualizată sau de familie.
c) Vânzare sub etichetă privată sau fără marcă.
4.Canale de distribuție- politici și proceduri referitoare la: a)Canale de utilizat între
producător și consumator.
b)Gradul de selectivitate între vânzătorii en-gros și retaileri(consumatori cu amănuntul).
c)Eforturi pentru a obține cooperarea în domeniul comerțului.
5.Vânzare personală- politici și proceduri referitoare la: a)Sarcina care trebuie pusă
asupra vânzării personale și metode care trebuie utilizate în: 1.Organizarea
producătorului;
2.Segmentul en-gros al comerțului;
3.Segmentul retail al comerțului;
6.Publicitate- politici și proceduri referitoare la: a)Suma de cheltuială, adică sarcina care
trebuie pusă pe publicitate.
b)Copiați platforma de adoptat: 1.Imaginea produsului dorită.
2.Imaginea corporativă dorită.
c)Mix de publicitate: către comerț, prin comerț, către consumatori.
7.Promoții- politici și proceduri referitoare la: a)Sarcina de a plasa planuri speciale de
vânzare sau dispozitive îndreptate către sau prin intermediul comerțului.
b)Forma acestor dispozitive pentru promovarea consumatorilor, pentru promovarea
comerțului.
8.Ambalare- politici si proceduri referitoare la: a)Formularea ambalajului și a etichetei.
9.Afișare- politici și proceduri referitoare la: a)Sarcina care trebuie expusă pentru a ajuta
la efectuarea vânzărilor.
b)Adoptarea metodelor de securizare a afișării.
10.Servicii- politici și proceduri referitoare la: a)Furnizarea serviciului necesar.
11.Manipularea fizică- politici și proceduri referitoare la: a)Depozitare.
b)Transportare.
c)Stocuri.
12.Constatarea și analiza faptelor- politici și proceduri referitoare la: a)Securizarea,
analiza și utilizarea faptelor în operațiunile de marketing.” (Borden, 1964, p.9.)
Philip Kotler, supranumit și “părintele marketingului modern”, definește mixul de
marketing ca „un set de instrumente de marketing pe care o companie le poate folosi
pentru a-și atinge obiectivele de marketing în rândul pieței țintă”. (Kotler, 2006) Scopul
creării mixului de marketing este de a găsi cea mai bună combinație a patru politici de
marketing - produs, preț, distribuție și promovare - astfel încât organizația financiară să
poată oferi consumatorului țintă un motiv puternic pentru a-și cumpăra produsele, mai
degrabă decât cele ale concurenței.
Politica produsului. Firma poate crește competitivitatea prin ajustarea deciziilor
sale la cerințele pietei prin utilizarea sistemului sau informațional de marketing. Politica
de produs este componenta cea mai importantă a mixului de marketing în care se
materializează aceste decizii. Politica pe care o adoptă o organizație economică cu privire
la dimensiunile, structura și evoluția gamei de produse și servicii care fac obiectul
activității sale este cunoscută sub numele de politică de produs. Această politică se
bazează în mod constant pe cerințele pieței și pe tendințele altor organizații concurente.
Politica prețului. Pretul pare să aibă un rol distinct atât în teoria, cât și în practica
celor patru politici de marketing. Această afirmație este susținută de faptul că unii
profesioniști consideră că prețul nu este o variabilă care poate fi controlată la nivel de
afacere. În schimb, alții susțin că există șanse reale ca prețul să fie folosit în beneficiul
afacerii, fie pe termen scurt, fie în general dintr-o perspectivă mai lungă de timp.
Integrarea corectă și amănunțită a politicii de preț în mixul de marketing atrage factorii de
decizie să nu mai considere prețul ca o singură variabilă internă a companiei. Pe baza
unor analize amănunțite, prețul este folosit eficient ca instrument de marketing, având un
impact direct asupra tuturor activităților și acțiunilor de marketing ale unei firme.
Politica de distribuție. Ajungerea mărfurilor la consumatorii și utilizatorii finali și
satisfacerea nevoilor pentru care au fost concepute este esențială pentru valorificarea
oportunităților pietei și finalizarea efectivă a activitatii firmelor producătoare de bunuri și
servicii. Politica de distributie este a treia parte a mixului de marketing și se concentrează
pe gestionarea eficientă a unui număr de operațiuni și procese economice care se
desfășoară în spațiul și timpul care separă finalizarea producției de intrarea bunurilor și
serviciilor în consum.
Politica de promovare. În contextul relațiilor dintre mediul economico-social și
piață, eforturile de marketing ale afacerilor moderne nu se limitează la fabricarea și
distribuția de bunuri și servicii. Sunt, de asemenea, implicate într-o comunicare continuă
și complicată cu piața, care necesită informarea cu atenție an intermediarilor și a clienților
potențiali cu privire la acțiuni specifice care pot influența comportamentul de cumparare
și de consum care susțin procesul de vanzare. (Florescu et al. 1992, pp. 68-117)
Mixul de marketing este recunoscut ca instrumentul principal al tacticii de
marketing, reprezentând o combinație esențială de eforturi specifice pentru atingerea
obiectivelor organizaționale.

Bibliografie
Borden H. Neil, (1964). “The Concept of the Marketing Mix”, Journal of Advertising
Research, Vol.2, 7-12, p.9.
Brezoi C. George, (2013). Modulul 6. Suport de curs. Universitatea Politehnică din
București p.7.
Florescu C. (coord), Balaure V., Boboc St., Catoiu I., Olteanu V., Pop N. Al., (1992)
Marketing, București: Editura Marketer
Kotler, P. (2006). Conform lui Kotler. Editura Brandbuilders
Stanciu Sică, (2002). Bazele generale ale marketingului, Editura Universității București