Aldo Rossi (1931-1997) a fost un architect si designer Italian care a reusit sa se faca recunoscut in patru

domeii distincte: teorie, desen, arhitectura si design de produs.

Rossi s-a nascut in Milano, Italia. In 1949 a inceput sa studieze arhitectura la universitatea politehnica
din Milano, absolvind in 1959. Primele sale lucrari din anii 60 au fost in mare parte pur teoretice, avand
influente ale modernismului italian din aii 20, clasice si reflectii ale pictorului Giorgio de Chirico. Vizita in
Uniunea Sovietica pentru studiul arhitecturii staliniste a avut de asemenea o puternica influenta.

In scrierile sale, Rossi critica lipsa intelegerii orasului in arhitectura contemporana. El a sustinut ideea ca
orasul trebuie pretuit ca ceva construit de-a lungul timpului; o atentie speciala o necesita artefactele
urbane care rezista trecerii timpului. Rossi a sustinut ca orasul isi tine trecutul ( memoria colectiva), si ca
folosim acea memorie prin monumente, care dau structura orasului.

El a devenit extrem de influent in anii 80 prin promovarea teoriilor in cartile sale Arhitectura Orasului si
O biografie stiintifica.

Structura Artefactelor Urbane reprezinta primul capitol al cartii Arhitectura Orasului 1966. Aceasta carte
este o departare puternica de la modelele trecute de urbanism din contelul contemporan al Italiei. Rossi
a incercat in scrierile sale sa redefineasca “arhitectura orasului” cu o concentrare pe “artefactele
urbane”, catalizatorul monumentelor din trecut. La sfarsitul cartii acesta spune ca ideile nu au fost ceva
nou si ca doar a incercat sa schimbe mentalitatea arhitectilor acelei ere dominate de functionalism:
respectarea orasului cu inteles asupra vietii colective, a istoriei si asupra realitatii.

1.Individualitatea artefactelor urbane

2.Artefactele urbane ca opera de arta

3.Chestiuni Tipologice

4.Critica functionalismului ingenuu

5.Probleme de clasificare

6.Complexitatea artefactelor urbane

7.Teoria permanentei si monumentele

1.Individualitatea artefactelor urbane

Arhitectura orasului cuprinde 2 aspecte: a) orasul ca un obiect gigantic facut de om printr-o munca larga
si complexa care s-a dezvoltat in timp si spatiu, b) la fel de importante sunt si artefactele urbane,
definite de forma si istorie proprie. De aici ne dam seama ca arhitectura este doar un aspect al realitatii
dar in acelasi timp cel mai concret mod de abordare a problematicii orasului.

In fiecare oras european exista ansambluri, bucati de oras care nu mai au functiunile originale .

EX: Palazzo della Regione in Padoa

Forma acestuia a dat contur orasului, a prezentat functiuni multiple care s-au schimbat in timp.
Individualitatea acestuia depinde mai mult de forma decat de materialitate, fiind o entitate complicate,
dezvoltata in timp si spatiu. Realizam ca daca constructia pe care o examinam ar fi construita recent, nu
ar avea aceeasi valoare. Un artefact urban se caracterizeaza prin bogatia propriei istorii.

Judecarea calitatii spatiului ar putea fi o notiune mult prea dificila pentru sensibilitatea noastra
moderna. Temele majore care caracterizeaza un artefact urban sunt individualitatea, locus-ul, designul
si memoria, constituind un tip de cunoastere mult mai complet. Morfologia urbane este doar un
instrument de descriere a formelor unui artefact urban. Toti cercetatorii fenomenului urban s-au oprit în
fata structurii artefactelor urbane,declarând totusi ca, peste elementele listate, era „sufletul orasului”,
cu alte cuvinte era calitatea artefactelor urbane. Orasul se autoconstruieste in totalitatelui si, acest fapt
constituind “motivul de a fi”, dar lasand neexploatata semnificatia structurii intuite.

2.Artefactele urbane ca opera de arta

Se remarca asemanarea dintre artefactele urbane si operele de arta, subliniind unicitatea si

calitatea lor. Acestea sunt atât o constructie cu materia, cât si cu ceva diferit: sunt conditionate, dar
si ele conditioneaza la rândul lor.
Totusi, acestea sunt dificil de definit, teoretizat, dar pot fi analizate. In incercarea de a descrie o
cladire, strada, cartier, putem acoperi aspecte generale precum libajul, dar numai printr-o
parcurgere proprie reusim sa dam o definire adevarata a obiectului.
Opera de arta s-a nascut din viata inconstienta. Elemente de analiza precum geografia, tografia sau
arhitectura orasului sunt insuficiente pentru a defini si a clasifica orasul. Nu putem ignora aspectul
social: “sunt produse ale publicului, altele produse pentru public”.

Strauss- orasul sub forma de dezvoltari neprevazute. Orasul se situeaza intre natura si cultura.
Halbawachs- duce mai departe ideea imaginatia si memora colectiva sunt caracteristici ale artefactelor
urbane

Cattaneo- nu face distinctia intre urban si rural, totalitatea locurilor locuite este opera omului. Orasul
exista in istoria sa.

Linch – evolutia si formarea simtului spatial, pe baza studiilor antropologice.

Care sunt punctele fixe, nodurile structurale ale orasului.

Ipoteza ca orasul e opera arh. si inginerie care creste in timp.

Sitte –importanta elementului artistic la nivelul orasului. Neajunsurile tramei rectangulare.

 - Reductibil la cateva episoade artistice, dar totalitatea este si ea importanta. Uita de
experienta senzoriala totala. Trebuie examinata arhitectura totala in termeni de
episoade individuale.

3.Chestiuni Tipologice

-Recunoasta importanta tipului/tipologiei. Tipul se constituie treptat conform necesitatilor si idealurilor

de frumusete=> tipul devine fundamentul arhitecturii=> deci trebuie abordat in probleme urbane.

Milizia nu definesc deloc tipul, însa afirmatii precum urmatoarea pot fi incluse în acest concept:
«Comoditatea oricarui edificiu cuprinde trei obiecte principale: 1. situl sau, 2. forma sa, 3. distributia
partilor sale».
Asadar, ne gândim la conceptul de tip ca la ceva permanent si complex, un enunt logic ce exista
înaintea formei, pe care apoi o constituie.

Quatremère de Quincy defineste tipul si modelul:

Tipul:- ideea unui element ce serveste drept regula modelului

Modelul: - un obiect care trebuie repetat asa cum este el(precis descris)

Tipul nu poate fi imitat sau copiat pentru ca ar nega creatia modelului.

Tipologia=momentul analitic al arhitecturii, usor de identificat la nivelul artefactelor urbane.

Tipul reprezinta esenta arhitecturii, elementul nereductibil atat al orasului cat si al arhitecturii. Tipul este
deci constant si se manifesta impreuna cu caracterul functional. Desi este predeterminat, reactioneaza
impreuna cu tehnica, functiunea si stilul. “Tind sa cred ca tipurile de locuinte nu s-au modificat din
Antichitate pâna astazi, însa acest lucru nu înseamna deloc a sustine ca nu s-a schimbat modul de viata
în acest interval si ca nu mai exista mereu posibile moduri de viata noi.”

4.Critica functionalismului ingenuu

Explicarea artefactelor urbane prin functiune nu este posbila(ex: artefacte care si-au schimbat
functiunea in timp). Respinge conceputl de functiune care determina forma, deci artefactul
urban. Tipul se reduce la o simpla schima de organizare a circulatiilor, arhitectura nu mai
prezinta nicio valoare autonoma.

Daca orasele ar fi clasificate dintr-o perspectiva mai larga, atunci s-ar delimita tipologia la
comercial, cultural, militar, etc., dar s-ar nega complexitatea orasului.
Acceptam clasificarile functionale pe un criteriu practic si contingent, pur instrumental, fara a
putea extrage explicatii ale artefactelor mai complexe.
Schimbarea functiilor naive odata cu evolutia orasului ar putea bloca transferul de cultura,
element important al orasului. Artefactele urbane ar fi elemente de consumerism daca sunt
privite in mod utilitarist. Tipologia si functiunea se contrazic daca sunt privite din punctul de
vedere al artefactelor urbane, de aici si denumirea de functionalism naiv al unei structuri
dezvoltate in timp.

5.Probleme de clasificare

Teorii care studiaza legatura continua a orasului si a arhitecturii, deci o teorie generala a
artefactelor urbane.

A. Tricart – geografia sociala

B. Marcel Poete –teoria persistentei
C. Milizia- teoria culturalizarii

a) Aspectele sociale sunt premergatoare formelor si functiunilor. Importanta unui studiu

socilogic. Stabileste trei scari: strada, cartierul, orasul, puse in legature de continutul lor social.
Autorul admite importanta studiului, dar neaga conceptul de scari : Artefactele urbane nu se
schimba in functie de dimensiunea lor ” fortele dinamice ale urbanismului sunt vitale oriunde sunt
concentrati oameni si lucruri, iar organismul urban este supus acelorasi legi naturale si sociale,
independent de dimensiune.”Ratcliff
Proprietatile pot fi clasificate planimetric (bloc inconjurat de spatiu neconstruit, locuinte unite , etc.)
legate de echipamente tehnice, aspecte stilistice, raport dintre sup. construita si cea verde, etc => date
obiective, informatii funciare, date economice, etc.
Chestiunea structurii funciare intim legata de influentele istorico-sociale. Urmarind evolutia parcelarului
ne dam seama de miscari sociale(ex: ridicarea burgheziei urbane).
Analiza continutului social aplicata topografiei urbane duce la o cunoastere mai completa a orasului.
Chiar si forma artefactelor urbane poate asuma o interpretare prin continutul social, regasindu-se cauze
si ratiuni cu influente in structura urbana.

b) Artefactele urbane indicatori ai conditiilor organismului urban, o realitate precisa a orasului

existent.
Asocierea intre destinul orasului si strazile sale:strada este ceea ce il mentine viu.
Importanta clasificarii strazilor care sa se oglindeasca in harta orasului, sa exprime cu maxima fidelitate
viata orasului => persistenta planului
Pierre Lavedan, persistenta devine generatoare a planului, si prin studierea acesteia este posibila
evidentierea configurarii spatiale a orasului.

c) Imparte cladirile urbane in private si publice (clase), situarea elementulor in oras si forma si
organizarea cladirilor. “Convenienta publica majora cere ca aceste edificii (de utilitate publica) sa fie
situate nu foarte departe de centrul orasului, si distribuite în jurul unei piete comune grandioase”

“Însa a vorbi despre un oras frumos presupune a vorbi despre o arhitectura buna”.

Analizarea unui monument: a. Destinat publicului, b. Amplasat oportun, c. Construit conform legilor
convenientei. Acestea nu sunt conditii care sa se rasfranga asupra naturii monumentului, dar pun in
lumina caracteristici de tipologie si compozitie. De aici conclude ca functiunea este defapt discutata ca
relatie si nu ca schima de organizare. Se cauta reguli care sa poata sa transmita principiile arhitecturii.
6.Complexitatea artefactelor urbane

Chabot- orasul este o totalitate care construieste din ea insasi si in care toate elementele concura
pentru a forma farmecul orasului. De aici rezulta ca analiza functiunilor este doar un sistem descriptiv,
un instrument, asa cum este tot studiul morfologiei urbane.
Tricart- importanta studiului social care permite punerea in lumina a evolutiei urbane, concretizand
aspecte precum formarea limitelor si a valorii funciare.
Lavedan- teoria lui se apropie de structura artefactelor urbane, referitor la persistenta si generatoarele
planului, nefiind catalogabile in sens functional.

Functiunile sunt acceptate daca nu merg peste limitele didactice. Functiunile sunt doar momente in
realitatea structurii sale, adica relatie, nu cauza-efect.
Condamna cuvintele vedetizate de “organic” si “rational”.Au valoare poetica, interesata pentru noi, dar
nu pot fi folosite pentru o descriere stiintifica a artefactelor urbane, producand mai mult o stare de
confuzie. Ex: orasul medieval organic (ignora structurile politico-religioase), Miletul rational (atat de
general incat e generic si nu ofera nicio notiune concreta).

Autorul pune 2 intrebari: a) Din ce punct de vedere e posibil sa intelegi structura orasului si daca vreo
disciplina are intaietate. b) Cat de posibila este o stiinta urbana autonoma.

Orasul e progresul ratiunii umane, deci are un caracter colectiv => interdisciplinaritatea.
Doar istoricii dau un tablou complet al orasului, deoarece sunt singurii care se ocupa de artefactul urban
in totalitatea sa. A gandi stiinta urbana ca pe o stiinta istorica este o greseala este totusi o greseala,
deoarece ar trebui sa vorbim doar despre o istorie urbana.

7.Teoria permanentei si monumentele

Istoria urbana pare din ce in ce mai utila fata de alte tipuri de cercetare.
Diferenta dintre trecut si viitor este aceea ca trecutul este partial experimentat acum . Persistentele sunt
dezvaluite prin monumente, prezente fizice ale trecutului, dar si persistenta traseelor si a planului.
Descoperirea lui Poete: orasele raman pe axele de dezvoltare. Artefactele urbane singure pot exprima ce
a fost in oras indicand orasele dintre trecut si prezent, numai ele putand spune povestea orasului in
totalitate.
Autorul imparte artefactele urbane in 2 categorii:
-patologice nu pot fi legate de un sistem urban
-propulsoaere- elemente permanente vii.
Diferenta dintre permanenta istorica ca forma a unui trecut pe care il experimentam inca si permanenta
ca element patologic, ceva izolat si aberant.
Elementele patologice sunt constituite din ambient. Conservarea acestuia merge impotriva procesului
dinamic al orasului =>oras mort.(privesc istoricul si arheologia)
Procesul dinamic tinde spre evolutie mai mult decat spre conservare.
Functiunea nu defineste continuitatea artefactelor urbane => abandonarea functiunii contrazice
supravietuirea artefactelor urbane, deci valoarea acestora rezida doar in forma lor care participa in mod
intim la forma orasului.
Monumentele sunt elemente constitutive ale orasului, elemente invariante.
Forma orasului este forma unui anumit timp in oras: Baudelaire “Viata Parisului nu mai este ce a fost.
Forma orasului se schimba mai repede ca inima unui mort. Socotim incredibil de vechi casele copilariei
noastre; si orasul care se schimba sterge uneori amintirile noastre.”

“Nu este nimic nou în toate acestea; m-am folosit de cele mai diferite contributii pentru a încerca sa
configurez o teorie a artefactelor urbane care sa fie aderenta realitatii. De aceea, consider unele
dintre temele discutate aici ca fiind deosebit de semnificative: a functiunii, a permanentei, a
clasificarii si a tipologiei. Stiu ca toate aceste teme ar merita o dezvoltare speciala; însa aici ma
preocupa în special conturarea schemei arhitecturii orasului si confruntarea unor probleme ce tin de
constitutia sa ca întreg.”