Primele celule glandulare diferenţiate sunt celulele principale,
celulele oxifile apărând mult mai târziu, spre vârsta de 10 ani. Celulele
C colonizează timpuriu glanda paratiroidă, care devine funcţională spre
sfârşitul vieţii intrauterine.
BIBLIOGRAFIE
1. CHEVALLIER J.M., MARTELLI H., WIND P.H. La decouverle chirurgicale des glandes
parathyroides et du nerf larynge reccurent. Aplication en salle d'operation des notions
embryologiques connues, Ann. Chir., 1995, 49(4): p. 296 - 304.
2. LANGMAN J. Embryologie medicale, 5-eme edition revue et corigee par TW. SAL-
DER, Masson, 1964, p. 159 - 165, 340 - 350.
3. MAILLET M., CHIARASINI D. Embryologie humaine speciale, tome 2, Ed. Breal,
1980, p. 132 - 140.
4. MANSBERGER A.R. Jr, WEI J.R. Surgical embryology and anatomy of thethyroid
and parathyroid glands, Surg. Clin. N. Amer., 1993, 73 (4), p. 727.
5. PROYE C. et DUBOST C. avec la collab. de BOISSEI P., CHAPUIS Y., CREPIN G.,
HENRY O., JAEK D., MARESCAUX J., PEIX J.L., PERRIN G. Endocrinologie chirur-
gicale, MEDSl/McGREGOR HILL, Publishing Co, 1991, p. 56.
" Tiroida are forma literei H, fiind constituită din doi lobi (stâng şi
22
ANATOMIA CHIRURGICALĂ A
TIROIDEI ŞI PARATIROIDELOR
Capitolul de faţă prezintă anatomia tiroidei şi paratiroidelor din
perspectiva chirurgicală, insistând pe datele absolut necesare actu-
lui chirurgical şi menţionând succint sau chiar omiţând intenţionat detalii
de interes pur descriptiv. Sunt amintite, de asemenea, unele anomalii
sau variante morfologice care trebuie cunoscute şi recunoscute de că­
tre~ chirurgi pentru evitarea unor incidente intraoperatorii şi complicaţii
postoperatorii.
TIROIDA este o glandă endocrină nepereche, situată median În
partea anterioară şi inferioară a gâtului, la unirea treimii inferioare cu
cele două treimi superioare, corespunzând vertebrelor cervicale 5, 6, 7 şi
a primei vertebre toracice, într-un spaţiu numit loja tiroidiană. În afara a-
cestei arii pot exista tiroide aberante, care pot constitui sediul unor procese
patologice similare celor întâlnite în glanda principală. În cazul ablaţiei sau
distrugerii totale a glandei, tiroidele aberante pot avea o funcţie compensa-
torie. Fiind acoperită numai de piele, ţesutul celular subcutanat şi muşchii
subhioidieni, ea este uşor accesibilă examenului clinic.
drept), situaţi simetric şi uniţi de istmul tiroidian. Pe secţiune orizontală,
glanda are formă de potcoavă, a cărei concaviiate orientată posterior îm-
brăţişează traheea, esofagul şi laringele ca un scut (în limba greacă thyreos
=scut)(fig. 8). De pe istm (rar de pe unul din lobi, mai ales lobul stâng) por-
neşte inconstant o prelungire cranială numită lobul piramidal sau pirami-
da lui Lalouette (fig. 9). Uneori, În locul lobului piramidal, pe traiectul cana-
lului tireoglos (vezi Cap. Embriologia tiroidei) se pot găsi mai multe tiroide
accesorii. Tiroidele accesorii au mai fost descrise retrotraheal, supraaortic
şi laterocervical, mai ales într-o zonă de formă triunghiulară cu baza la man-
dibulă şi vârful la crasa aortei (fig. 10).
Dimensiunile tiroidei normale sunt: diametrul transversal 5-7 cm, Î-
nălţimea lobilor 4-8 cm, iar a istmului aproximativ 1 cm; grosimea glandei
este cuprinsă între 0,5 cm la nivelul istmului şi 2-2,5 cm la nivelullobilor.
23

Fig. 8. Glanda tiroidă faţa anterioară (după SINELNlKOV)
1 - Osul hioid; 2 - Lig. Tirohioidian median; 3 - Lobul piramidal; 4 - A.
tiroidiană sup. stg.; 5 - Lobul tiroidian slg.; 6 - Istmul; 7 - V. tiroidiană
inf.stg.; 8 - Plexul venos tiroidian impar; 9 - Traheea; 10 - A. tiroidiană
inf.stg.; 11 - A. tiroidiană ima.; 12 - A. tiroidiană inf.dr.; 13 - Cartilajul
cricoid; 14 - M. cricotiroidian; 15 - Lobul tiroidian dr.; 16 - Ramul
cricotiroidian; 17 - V. tiroidiană; 18 - Cartilaj tiroid; 19 - M. protiroidian; 20 -
A. tiroidiană sup.dr.; 21 - A. laringiană sup. ""'"
Fig. 9. Ariile În care pot fi găsite tiroidele şi paratiroidele aberante
24
Greutatea tiroidei este de 20-30 g, variind, ca şi volumul glandei,
În funcţie de vârstă (foarte dezvoltată Ja pubertate, diminuă la vârstn ici) ,
sex (mai dezvoltată la femei decât la bărbaţi), zonă geografică (pentru zo-
na noastră geografică, greutatea medie a glandei este de 30 g), alimenta-
ţie (aportul scăzut de iod produce hipertrofia glandei şi invers), stare fizio-
logică a organismului (glanda îşi măreşte volumul în timpul menstruaţiei şi
în sarcină).
Culoarea tiroidei variază de la cenuşiu-gălbui În perioadele hipoac-
tive la roşu-brun în perioadele de activitate intensă (vascularizaţie mai boga-
tă). Culoarea violacee poate trăda o stază venoasă.
În mod normal, glanda este de consistenţă moale, depresibilă. Ace-
asta poate varia funcţie de cantitatea şi calitatea coloidului folicular, de bo-
găţia stromei conjunctive şi, evident, de prezenţa ţesuturilor de neoformaţie.
LOJA TIROIDIANĂ este delimitată anterior de musculatura sub-
*
hioidiană cuprinsă În dedublări ale fasciei cervicale mijlocii: muşchiul
sternocleidohioidian, muşchiul omohioidian, muşchiul sternotiroidian şi muş­
chiul tirohioidian). Pe linia mediană, la întâlnirea grupelor musculare din
dreapta cu cele din stânga, se formează rafeul median subhioidian, locul
pe unde se pătrunde de obicei în loja tiroidiană în vederea operaţiei pe tiroi-
dă. Lateral, loja este delimitată de muşchiul omohioidian şi muşchiul ster-
nocleidomastoidian (situat într-o dedublare a fasciei cervicale superficiale).
Posterior, loja tiroidiană este delimitată de coloana vertebrală cervicală, de
musculatura prevertebrală şi fascia cervicală profund~, în -faţa cărora se in-
terpun, până la glandă pe linia mediană, conductele aerian şi digestiv, iar în
părtile laterale pachetul vasculo-nervos al gâtului. . .
, Întreaga glandă este încorsetată într-o capsulă proprie, fibroasă,
subtire dar rezistentă, netedă şi lucioasă, care aderă intim de parenchi-
mul 'tiroidian şi este traversată de vase sanguine .. În spaţiul dintre capsula
proprie şi musculatura care alcătuieşte pereţii lojei se găseşte un ţesut con-
junctiv lax - teaca peritiroidiană ce permite alunecarea glandei În timpul
deglutiţiei, fonaţiei şi respiraţiei şi care face posibilă găsirea unui plan de
clivaj pentru izolarea şi mobilizarea glandei în timpul intervenţiei chirurgi-
cale.
Din punct de vedere al reperelor utile pentru explorarea clinică a
tiroidei, cel mai constant este marginea superioară a cartilajului tiroid,
recunoscută uşor după incizura sa mediană. Palparea ei dă informaţii
despre volumul formaţiunii tiroidiene şi gradul deplasării traheale. Se poa-
În unele publicaţii apare sub denumirea: musculatură pretiroidiană.
25
te palpa şi cartilajul cricoid, dacă nu este În întregime mascat de un
istm prea voluminos, În spatele căruia este de obicei aşezat.
Tiroida este bine fixată de laringe şi trahee urmând, În conse-
cinţă, mişcările acestor organe În timpul deglutiţiei, semn important
pentru identificarea formaţiunilor care aparţin glandei.
Mijloacele de fixare a tiroidei de laringe şi trahee pot fi indivi-
dualizate În dreptul marginii interne a lobilor tiroidieni (Iigamentele tiroid 0-
laringiene şi tiroido-traheale). Acestea sunt formaţiuni fibro-conjunctive
care conţin În grosimea lor vase sanguine şi limfatice.
La fixarea glandei mai contribuie vasele sanguine care penetrează
sau ies din glandă.
• Raporturile tiroidei pe o secţiune transversală (fig. 10).
18
',:':\l:lI '.W0o\\ 9
17 ./
10
16 / trei feţe. Marginea postero-internă reprezintă un interes chirurgical
15 14 13
Fig. 10. Secţiune transversaiă la nivelul istm ului tiroidian (după G. Paturet)
1 - Aponevroza cervicală superficială; 2 - M. sternocleidohioidian; 3 - M.
sternotiroidian; 4 - Aponevroza cervicală mijlocie; 5 - M. sternocleidomas-
toidian; 6 - Teaca m. sternocleidomastoidian; 7 - Traheea; 8 - M. omohioi-
dian; 9 - Glanda tiroidă; 10 - V. jugulară int.; 11 - Teaca vasculară; 12 -
Vagul dr.; 13 - Glanda paratiroidă dr.sup.; 14 - N. recurent dr.; 15 - Eso-
fagul; 16 - A. carotidă primitivă; 17 - Teaca peritiroidiană; 18 - V. jugulară
an!.
26
Fiecarelob tiroidian are forma unei piramide triunghiulare, pre-
zentând trei feţe (antero-lateraIă sau externă, medială sau internă şi posteri-
oară), trei margini, vârful (orientat cranial) şi baza (situată caudal).
Fata antero-laterală este singura suprafată a tiroidei accesibilă e-
xamenului clinic. Între ea şi mâna examinatorului se interpun din profunzime
spre suprafaţă lama pretraheală, muşchii subllioidieni (sternotiroidian şi
sternocleidohioidian) înveliţi de o dedublare a fasciei cervicale mijlocii, vene-
le jugulare anterioare, fascia cervicală superficială (ce conţine într-o dedu-
blare a ei muşchiul sternocleidomastoidian), platisima şi pielea.
Faţa medială are raporturi cu primele cinci inele traheale, cu larin-
gele (cartilajul cricoid şi cartilajul tiroid), cu muşchiul constrictor inferior al fa-
ringelui şi cu esofagul. La nivelul acestei feţe, tiroida mai vine În contact cu
nervullaringeu recurent, şi cu ramura externă a nervului laringeu su-
perior, ceea ce explică disfagia, disfonia şi tulburările respiratorii În unele
hipertrofii tiroidiene mari şi compresive precum şi riscul leziunilor recuren-
ţiale În timpul tiroidectomiei.
Faţa posterioară vine În contact cu pachetul vasculo~nervos al
gâtului (artera carotidă, vena jugulară internă şi nervul vag), cu lanţul sim-
patic cervical şi cu glandele paratiroide.
Baza lobi lor tiroidieni coboară deobicei până În dreptul celui de-
al cincilea inel traheal, cu 1-2 cm deasupra manubriului sternal. Prin aceas-
tă porţiune, glanda primeşte vasele tiroidiene inferioare şi filetele nervoase
ce le însoţesc.
Vârful este. ascuţit, corespunde cartilajului tiroid şi este locul prin
care pătrund În glandă filete nervoase şi vasele tiroidiene superioare.
Marginile lobilor tiroidieni reprezintă liniile de întâlnire ale celor
deosebit, deoarece ea se insinuează între artera carotidă şi conductul
laringo-traheal, ajungând până În proximitatea esofagului. Această margine
are raporturi cu ramura posterioară a arterei tiroidiene inferioare, cu
nervul recurent şi cu ganglionii limfatici care-I înconjoară. Porţiunea cea
mai declivă a lobului tiroidian stâng poate veni În raport cu canalul toracic.
Se înţelege că istmul vine În raport, prin faţa lui posterioară, con-
cavă, cu inelele traheale 2 şi 3, În timp ce faţa sa anterioară este acoperită
de aceleaşi formaţiuni anatomice ca şi faţa laterală a tiroidei. Pe marginea
sa superioară trece o ramură anastomotică supraistmică ce uneşte cele do-
uă artere tiroidiene superioare. La nivelul marginii sale inferioare, plexul ve-
nos tiroidian se continuă cu venele tiroidiene inferioare.
lobul piramidal (piramida lalouette), inconstant (prezent În 2/3
din cazuri), ia naştere de pe marginea superioară a istmului, de obicei para-
median stâng şi se termină printr-un vârf fixat pe ligamentul tireoglos (rest fi-
27
bros al canalului tireoglos al lui His). Uneori, în locul lobului piramidal se pot
găsi tiroide accesorii.
VASCULARIZATIA glandei este foarte bogată, tiroida fiind or-
ganul cel mai irigat din organism: 1 % din debitul cardiac (proportional, de
trei ori mai mult decât creierul şi de şase ori mai mult decât rinichiul). În
interval de o oră, prin glandă trece un volum de sânge egal cu cel al întregu-
lui corp. Este uşor de înţeles importanţa deosebită a unei hemostaze în-
grijite în timpul operaţiei pe tiroidă.
Patru triunchiuri arteriale asigură irigarea tiroidei: două ar-
tere tiroidiene superioare (stângă şi dreaptă) şi două artere tiroidiene in-
ferioare (stângă şi dreaptă) (fig. 11).
Artera tiroidiană superioară este o ramură colaterală a carotidei
externe. Ea coboară spre vârfullobului tiroidian unde se termină prin 3-4 ra-
muri (anteridară, posterioară şi externă). Mai importante sunt ramura anteri-
oară şi ramura posterioară, care descind pe feţele omonime ale lobi/or tiroi-
dieni şi se anastomozează cu ramura anterioară a arterei tiroidiene supe-
rioare contralaterale (prin ramura anastomotică supraistmică) şi, respectiv,
cu ramura posterioară a arterei tiroidiene inferioare.
Artera tiroidiană inferioară provine din trunchiul arterial tiro-
bicervico-scapular, ramură a arterei subclaviculare. Ea urcă de-a lungul
marginii mediale a scalenului anterior, până la aproximativ 1 cm sub tuber-
cuiul carotidian. În această primă porţiune verticală artera tiroidiană inferioa-
ră este situată între artera carotidă comună (înainte) şi artera vertebrală
(înapoi). La aproximativ 1 cm sub tuberculul carotidian, artera tiroidia-
nă inferioară Îşi schimbă directia şi devine orizontală, indreptându-se
spre tiroidă. În porţiunea orizontală ea se încrucişează cu lanţul simpatic
cervical trecând de obicei înapoia acestuia, la nivelul interliniei dintre verte-
brele C5 şi C7. La acest nivel se poate găsi ganglionul simpatic cervical
mijlociu. În apropiere de polul inferior al lobului tiroidian artera vine În
raport cu nervul recurent, care poate trece fie Înaintea, fie înapoia va-
sului sau printre ramurile acestuia (fig. 12). Artera tiroidiană inferioară se
termină prin trei ramuri - inferioară, superioară şi profundă. Ea poate fi abor-
dată de către chirurg în puncte diferite ale traiectului său. locul de elecţie
pentru ligatura ei este la 1-2 cm sub tubercului carotidian.

1 - M. laringeu superior;
2 - Tiroida;
3 - N. vag.stg.;
4 - Atiroidiană'inf.stg.;
5 - V. nenumită stg.;
6 - A tiroidiană sup.;
7 - A carotidă comună dr.;
8 - N. vag drept;
9 - V. jugulară int. dreaptă;
10 - V. tiroidiană inf. dr.;
11 - A subclaviculară dr.;
12 - N. recurent;
13 - V. cavă superioară;
14 - Crosa aortică;

Fig. 13. Rapoaltele n. recurent cu

Fig. 12. Rapoaltele n. recurent cu a.
a. tiroidiană inferioară (după D.
tiroidiană inf (după D. Dumitrescu).
Fig. 11. Vascularizaţia tiroidei - privire posterioară (după Cady B. şi
Dumitrescu). Nervul trece Înapoia
Nervul trece prin ramurile alterei. alterei. .
Segdwick CE) 1-artera lirodiană inferioară; 2- nerv recurent.
1-artera tirodiană inferioară; 2- nerv recurent. •

28
29
 Artera tiroidiană mediană sau ima descrisă de Neubauer este b. cu glandele paratiroide care sunt situate de regulă În apropierea
nepereche şi inconstantă, cu origine variabilă (trunchiul brahiocefalic, ar- marginii .postero-interne, dar care pot avea un sediu foarte variat (vezi
tera carotidă comună dreaptă, artera subclaviculară, artera mamară internă anatomia paratiroidelor);
sau chiar arcul aortic) şi se distribuie În porţiunea inferioară a istm ului. c. cu nervul recurent, mai ales dacă se leagă artera tiroidiană inferioară
datorită proximităţii arterei cu acest nerv.
Venele tiroidiene iau naştere din bogatul plex venos tiroidian
situat între capsula proprie şi capsula peritiroidiană. Venele tiroidiene
superioare (stângă şi dreaptă) au traiect comun cu arterele omonime şi se
varsă În venele jugulare interne, fie prin intermediul trunchiurilor venoase ti-
ro-Iinguo-faciale, fie direct (mai rar).
Venele tiroidiene mijlocii pornesc din porţiunea mijlocie a fiecărui
lob şi se varsă În venele jugulare interne. Venele tiroidiene inferioare, por-
nesc din partea inferioară a glandei (plexul tiroidian impar) şi se varsă În ve- Pf
1'1
j J

na jugulară internă sau vena subclaviculară (prin trunchiurile venoase tiro-

bicervico-scapulare) .
Între sistemul arterial şi venos propriu al tiroidei şi vasele organelor
din jur (esofag, trahee, laringe etc.) există numeroase anastomoze, care
permit irigarea suficientă a glandei chiar şi după ligatura pediculilor vasculari
tiroidieni.

Limfatieele tiroidei (fig. 14) pornesc din reţeaua peritiroidiană,

care ia naştere din reţeaua perifoliculară şi sunt dispuse În colecto.are
mediane şi laterale. Trunchiurile colectoare mediane pornesc de la ni-
velul istmului şi pot fi ascendente, care se varsă În ganglionul prelaringian
şi descendente, care se varsă În ganglion ii pretraheali şi de aici În ganglio-
nii căilor recurenţiale. Trunchiurile colectoare lat~ale, pleacă de la lobii ti-
roidei şi se grupează În trunchiuri superioare, mijlocii şi inferioare. A-
ceste trunchiuri limfatice însoţesc venele tiroidiene omonime şi se varsă În
ganglion ii corespunzători ai lanţului limfatic jugular intern.
Diseminarea tumorilor maligne ale tiroidei se face preponderent pe
cale limfatică.
INERVA'fIA TIROIDEI provine din ganglion ii simpatici cervicali
(superior, mijlociu şi inferior) şi din nervul vag, ajungând la glandă sub for-
ma unor plexuri nervoase periarteriale.
Din punct de vedere chirurgical, tiroida prezintă câteva raporturi de
interes deosebit, ce impun timpi operatori dificili, În care eroarea poate
conduce la complicaţii postoperatorii severe. Aceste raporturi sunt:
a. cu mănunchiul vasculo-nervos al gâtului situat pe faţa posterioară a
lobilor tiroidieni, disecţia pentru mobilizarea lobului tiroidian trebuie făcu­
tă cu mare atenţie şi delicateţe, sub control vizual şi palpator digital;
Fig. 14. Limfacitele tiroidei (după G. Paturet)
1 - V, jugulară int.; 2 - A. carotidă ext.; 3 - Trunchiul venos tiro-linguo-fa-
cial; 4 - Creasta oblică; 5 - Gg. prelaringian al lui Poirier; 6 - Trunchiurile
colectoare inf. mediane; 7 - Gg. preistmic; 8 - Trunchiurile colectoare
inf. mediane; 9 - V. tiroidiană inf.dr.; 10 - Lanţul gg. recurent dr.; 11 _
Trunchiul venos brahiocefalic dr.; 12 - Gg. unghiului nenumit; 13 - A.
carotidă int.; 14 - A. tiroidiană sup.stg.; 15 - Lanţul gg. jugular irit.; 16-
Trunchiurile colectoare latero-sup.; 17 - M. cricotiroidian; 18 - Trunchiu-
rile colectoare laterale mijlocii; 19 - V. tiroidiană medie; 20 - Gg. jugulari
inf.; 21 - Trunchiurile colectoare latero-inf.; 22 - V. tiroidiană inf.stg.; 23
- Lanţul gg. recurent stg.; 24 - Gg. unghiul vanos; 25 - Gg. pretraheal;
26 - Tr. venos brahio-cefalic.
PARATIROIDELE sunt glande mici, ovoide, sau lenticulare,
reniforme, încapsulate, cu suprafaţa netedă, cu contur net şi un hil
vascular. Dimensiunile normale sunt cuprinse între 3-6 mm lungime, 2-4

30 31
mm lăţime şi 1-2 mm grosime, iar greutatea medie a unei glande este cu-
prinsă între 25 şi 40 mg, considerându-se ca normală greutatea până la
70 mg.

Culoareaparatiroide!or este brun-gălbuie, contrastând cu cea roz 2 _-----h

-violacee a tiroidei, dar creÎnd uneori dificultăţi de identificare în ţesutul
celulo-grăsos care le înconjoară. După o manipulare traumatizantă, culo- 3
area normală poate vira În violaceu.
4
Consistenţa glandei normale este moale, net mai fermă decât
ţesutul adipos, dar mai eiastică, mai friabilă decât ganglion ii limfatici şi 10-
bul tiroidian. Pe sectiune, aspectul este fin granulat. 8
5
În 80 - 97,5'% din cazuri, paratiroidele sunt În număr de cel puţin
4, una superioară şi una inferioară de fiecare parte, dar pot fi găsite 5, .
6 chiar 7 glande paratiroide. De obicei, paratiroidele supranumerare se si- 9
tuează În portiunea superioară a unui relicvat timic, provenit din a treia
pungă branhi~Iă (vezi Embriologia tiroidei şi a paratiroidefor). În 3/4 din 6
cazuri dispoziţia gl~ndelor este simetrică, dar pot exista situaţii când 2
glande sunt alipite. In acest caz, examinarea atentă este foarte importan- 10
tă, deoarece ele sunt totdeauna separate printr-un plan de clivaj.
De altfel, deşi se admite ca sunt localizate pe faţa postero-internă 7
a tiroidei, situatia topografică a glandelor paratiroide este destul de varia-
bilă, mai ales a' celor inferioare. .

"-
PARATIROIDELE SUPERIOARE au o localizare relativ constan-
tă (fig. 15 şi 16) la unirea 1/3 superioare cu treimea medie a marginii
postero-interne a lobului tiroidian, deci În dreptul cartilajului cricoid,
deasupra arterei tiroidiene inferioare, deasupra nervului recurent şi pos-
terior punctului În care acesta pătrunde În laringe. Identificarea parati-
roidei superioare poate const.itui un bun reper pentru recunoaşterea
nervului recurent şi invers.
Lucrările recente arată importanţa delimitării unei regiuni anato-
mice În care paratiroidele pot fi găsite cu mare probabilitate. Această
regiune se Întinde de-a lungul marginii postero-interne a lobului ti-
roidian de la polul inferior până la unirea treimii mijlocii cu treimea
superioară. Marginea inferioară a cartilajului tiroid marchează limita
superioară unde avem şanse maxime să descoperim aceste glande.
Paratiroidele aflate În afara acestor limite sunt considerate il fi În si-
, aberantă.
tuatie
Fig. nr. 15. Poziţia paratiroidelor (p.). Vedere laterală dreaptă.
1 - M. constrictorul mijlociu al faringelui; 2 - M. tiro-hioidian; 3 - M. constrictor inferior al fa-
ringelui; 4 - A. tiroidiană superioară; 5 - Localizare p. înaltă (superioară); 6 - Localizare p.
intermediară; 7 - Localizare p. inferioară; 8 - M. crico-tiroidian;'9 - traheea; 10 - A. liroidiană
inferioară; 11 - Lig. liro-timic.
În tiroidectomia totală pentru neoplasm, atenţia este îndreptată
spre identificarea şi păstrarea paratiroidelor superioare care sunt mai
mari şi a căror pozitie este mai constantă.
În timpul mobilizării lobului tiroidian, paratiroida superi'oară
îl urmează de obicei datorită contactului ei cu capsula tiroidei, dar
uneori paratiroida poate rămâne ali pită de muşchiul cricofaringian
sau ramurile posterioare ale arterei tiroidiene inferioare.

32 33
 Pot exista mici variaţii topografice ale paratiroidelor superioare,
dar În mod normal ele nu se situează intramediastinal. Această situatie
excepţională poate apare prin migrarea intratoracică a unei glande hiper-
trofiate şi În acest caz ea păstrează totdeauna un pedicul vascular cervi-
cal ce poate ghida exereza.
PARATIROIDELE INFERIOARE (fig. 15 şi 16) se găsesc de obicei
situate la polul inferior al lobului tiroidian, În proximitatea ramificării
arterei tiroidiene inferioare, dar În unele cazuri ele pot fi localizate În
regiunea cervicală inferioară sau În mediastinul antero-superior, extra sau
chiar intratimic. În 2% din cazuri ele pot fi realmenteectopice, situate Într-
o zonă largă cuprinsă între mandibulă şi pericard.
Fig. nr. 16.
Localizarea paratiroidelor .
,(după Chigot)
......... + + Frecvent
Posibil
fii Rar
34
Faţă de cap5ula tiroidei, paratiroidele sunt situate de princi-
piu extracapsular, paratiroidele intratiroidiene fiind găsite excepţional.
Vascularizaţia paratiroidelor provine mai ales din artera tiroidia-
nă inferioară şi din arcada anastomotică dintre artera tiroidiană inferi-
oară şi cea superioară, foarte rar paratiroidele superioare pot fi irigate de
ramuri ale arterei tiroidiene superioare. În cazul paratiroidelor aberante,
vascularizaţia lor poate proveni dintr-o arteră esofagiană, dintr-un vas ti-
mic, dintr-un ram anormal al arterei carotide sau aortei sau chiar din pa-
renchimul tiroidian.
Vasele care ajung la nivelul paratiroidelor sunt de tip terminal şi
abordează glanda la nivelulhilului.
BIBLIOGRAFIE
1. AKESTROM G., NALMAEUS J., BERGSTROM R Surgical anatomy of human para-
thyroid glands, Surgery, 1984, 95, p. 14 - 21.
2. CALOGHERA C. Noţiuni de anatomie chirurgicală În "Chirurgia tiroidei şi paratiroide-
lor', Ed. Facla, Timişoara, 1976, p: 17 - 26.
3. CHEVALLIER J.M. Thyroid - introduction aux thyroidectomies, Soins Chir., 1989, 99,
p. 1 - 11.
4. CHIGOT J.P., MENEGAUX F. Rappel sur I'anatomie et la physiologie de la thyroide,
Soins Chir., 1989, 104, p. 3 - 4.
5. OUMITRESCU O. Sistemul aortic superior, Ed. Cartea Românească, 1943, p. 161.
6. FRESCHI G., MASI C., PICHI GRAZIANI M., PONCONESI R, CORSI A., SEGHI P.
Considerazioni anatomo-chirurgische sul nervo laringeo ricorrente in corso di tiroidec- .
tomia, Minerva Chir., 1994,49,10, p. 343 - 347. .
7. LlCATA A., BONANNO G., NAS O P., TRAMA G., CIRALDO R, RINZIVILLO C. Ana-
tomia chirurgicale delia tiroide. Reculiarta morfofunzionali e quadri operatori, Minerva
Chir., 1989,44 (1-2), p. 83 - 86.
8. PATURET G. Traite d'anatomie humaine, Ed. Masson, Paris, 1958, voI. III, p. 1187.
9. PROYE el OUBOST C. avec la collab. de: BOISSEL P., CHAPUIS Y., CREPIN G.,
HENRY O., JAEK O., MARESCAUX J., PEIX J.L., PERRIN G. Endocrinologie chirur-
gicale, MEOSIIMcGRAW-HILL Publishing Co, 1991, p. 57 - 63.
10. SALAMA A.B., McGRATH P. Recurrent laryngeal nerve and posterior fascial attach-
. ment of the thyroid gland, Austr. N. Z. Surg., 1992,62, 6, p. 444 - 449.
11. TESTUT L., JACOB O. Anatomie topographique, Ed. Lyon, Paris, 1920, voI. 1, p. 695 .
35