STREPTOGRAMINE

1). Pristinamicina
Pristinamicina este produsă de Streptomyces pristina spiralis. Este compusă din
pristinamicina I şi pristamicina II. Pristinamicina a fost utilizată de mulţi ani ca
medicament antistafilococic activ pe tulpini rezistente la eritromicină şi pe stafilococi
rezistenţi la meticilină. Pristinamicina acţionează şi pe streptococi. Rezistenţa bacteriană
este rară, deşi au fost observate câteva tulpini de stafilococi rezistenţi. Pristinamicina are
solubilitate apoasă redusă ceea ce îi limitează administrarea la calea orală. În aceste
condiţii se indică în particular în infecţii stafilococice cu germeni sensibili pe cale orală
2-4g/zi. La copil doza zilnică este de 50-100mg/kg.
Preparate: Pyostacine®, PRISTINAMICINA (PRISTINAMICINUM)
PYOSTACINE®, cpr. film. 250 mg; 500 mg
cpr. film. 250 mg; 500 mg

2).Virginamicina este constituită din mai multe componente, principală fiind

virginamicina M1 şi virginamicina S1, produse de Streptomyces virginiae. Este activă
mai ales pe coci Gram pozitiv. A fost administrată pe cale orală sau aplicată oral în
infecţii cu bacterii sensibile. Poate produce diaree şi vărsături, iar în câteve cazuri s-au
observat reacţii de hipersensibilitate. Actualmente se utilizează în zootehnie şi medicina
veterinară.
Preparate: Staphylomycine®

3). Quinupristin/ Dalfopristin

Cele 2 streptogramine au fost produse prin semisinteză. Fiecare are activitate
bacteriostatică, iar combinaţia lor este bactericidă. Acţionează pe componenta 50S
ribozomală. Quinupristina/dalfopristina este activă pe germeni Gram pozitiv. Este activă
pe Staphilococus aureus, S. epidermidis rezistenţi la meticilină şi cu plurirezistenţă
bacteriană, pe Str. pneumoniae rezistent la penicilină şi macrolide şi pe Enterococus
faecium (dar nu pe E.faecalis). De asemenea, acţionează pe Clostridium perfringens, iar
dintre gram negativ, pe Legionella pneumophila, Moraxella catarrhalis, Neisseria
meningitidis şi Mycoplasma pneumoniae.
Rezistenţa bacteriană este neobişnuită, dar au fost observate tulpini de E. faecium
rezistente, care se crede că au legătură cu utilizarea virginiamicinei, altă streptogramină,
ca aditiv in hrana animalelor.
Utilizări terapeutice
Quinupristina/ dalfopristina deşi activă pe mulţi germeni Gram pozitiv şi Gram
negativ, este rezervată pentru tratamentul infecţilor produse de germeni Gram pozitiv
multirezistenţi, în special Stafilococus aureus, pneumococi şi Enterococus faecium
rezistent la vancomicină. Quinupristina/ dalfopristina se perfuzează prin cateter venos
central timp de 60 de minute, în soluţie de glucoză 5%.
Farmacocinetica Este incompatibilă cu serul fiziologic. După fiecare perfuzie se
introduce soluţie de glucoză ca „spălare” pentru a reduce iritarea endovenei. Se injectează
la fiecare 8 – 12 ore timp de 7–10 zile. Quinupristina/dalfopristina se administrează ca
mesilat în doză de 7,5 mg/kg. Deşi studiile clinice în cursul perioadei de testare au arătat
că incidenţa efectelor adverse la pacienţii cu afecţiuni hepatice este similară cu cea a
pacienţilor cu funcţie hepatică normală, datele de farmacocinetică au arătat că nivelele
quinupristinei/ dalfopristinei şi a metaboliţilor lor sunt crescute la pacienţii cu funcţia

1
hepatică alterată. Astfel, la pacienţii cu modificări moderate hepatice, posologia se red
uce la 5 mg/kg, dacă doza obişnuită de 7,5 mg/kg nu este tolerată.
Quinupristina/dalfopristina se metabolizează rapid după administrare parenterală. În fază
staţionară t½ pentru quinupristină şi metaboliţii săi este de aproximativ 3 ore, iar pentru
dalfopristină şi metaboliţii săi de aproximativ 1 oră. T ½ el al quinupristinei/dalfopristinei
nemodificate sunt de 0,9 resp ectiv 0,75 ore. Quinupristina se leagă 55–78% de proteinele
plasmatice, iar dalfopristina, 11 – 26%. Principala cale de excreţie este cea biliară cu 75
– 77% din doză decelabilă în fecale. Excreţia urinară este de 15% pentru quinupristină şi
19% pentru dalfopristină. Cantitatea îndepărtată prin dializă peritoneală şi probabil şi prin
hemodializă este neglijabilă, astfel că în aceste situaţii nu este necesară completarea
dozelor.
Efecte adverse
Cele mai întâlnite efecte adverse, după administrarea quinupristinei/ dalfopristinei
sunt greţuri, vărsături, diaree, erupţii cutanate, prurit, cefalee şi dureri. Mialgia şi artralgia
pot fi severe şi intensitatea lor poate fi ameliorată reducând frecvenţa administrării. Sunt
obişnuite de asemenea, eozinofilia, neutropenia, leucopenia şi anemia. Unele cazuri
izolate prezintă trombocitopenie şi pancitopenie severă. Mai pot apărea
hiperbilirubinemie şi creşterea enzimelor hepatice. A fost descrisă, rar, colita
pseudomembranoasă. Durerea şi inflamaţia la locul injectării sunt obişnuite, ca şi
tromboflebita.

Interacţiuni
Quinupristina/ dalfopristina inhibă CYP 3A4 şi prin aceasta creşte concentraţiile
serice la numeroase medicamente: nifedipină, midazolam, ciclosporină, tacrolimus.
Riscul apariţiei torsadei vârfurilor este evident în asocierile cu cisapridă, astemizol şi
terfenadină. De asemenea, se evită asocierea acestor streptogramine cu alcaloizii de ergot
şi evident cu toate medicamentele, care prelungesc intervalul QT. Quinupristina/
dalfopristina prelungesc intervalul QT în studii experimentale pe animale.
Precauţii şi contraindicaţii
Quinupristina/ dalfopristina se utilizează cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni
hepatice şi se contraindică dacă acestea sunt severe, şi anume la cei la care concentraţiile
plasmatice de bilirubină sunt de 3 ori mai mari decât limita superioară a normalului. Se
cunoaşte că are loc o creştere a concentraţiilor acestor două antibiotice şi a metaboliţilor
lor în disfuncţiile hepatice, iar metaboliţii quinupristinei cresc mult la pacienţii cu
hiperbilirubinemie.
Preparate
Synercid ®

2
3