Facultatea : Facultatea de Ingineria Materialelor și a

Mediului
Specializarea : Ingineria, dreptul și economia dezvoltării
durabile – (master)
Disciplina : Materiale și tehnologii ecologice

Halda de steril 2 V Ileana

Nume și prenume :
Pop ( căs. Cira) Narcisa

IANUARIE 2020
 Halda de steril 2 V Ileana

1. Introducere

Depunerea sterilului în haldele de steril Ileana, a început în perioada de extindere a E. M.

Lupeni, adică mai precis în anul 1963.
Actualmente aceste halde sunt în conservare, activitatea de haldare încetând în anul 1993.
Materialul haldat provine din lucrările de deschidere şi pregatire din culcuşul stratului 3 de
cărbune, lucrări miniere executate prin perforare impuşcare, şi din sterilul claubat la suprafaţă,
amestecul fiind relativ omogen atât din punct de vedere al granulaţiei cât şi al compoziţiei.
Natura rocilor depuse în această haldă de steril este extrem de variată, în principal fiind
formată din :
- gresii argiloase ;
- marne argiloase ;
- marne cărbunoase ;
- şisturi cărbunoase .
Tehnologia de formare a haldelor de steril aparţinând E. M. Lupeni este tipică pentru o
haldă formată cu instalaţii de funicular.
Haldele de steril ocupă o suprafaţă importantă în Valea Jiului. Datorită impactului
asupra mediului înconjurător se impune găsirea şi aplicare unor soluţii pentru ecologizarea
acestor zone având în vedere că se doreşte dezvoltarea zonei ca zonă turistică. Haldele de steril
pe lângă aspectul pe care îl oferă zonei cât şi prin sursele de poluare pe care le generează,
reprezintă un pas înapoi pe calea dezvoltării durabile.
Haldele de steril sunt construcţii inginereşti în care sunt depuse rocile sterile exploatate
din subteran odată cu roca utilă reprezentată de huilă.
Acestea sunt amplasate pe terenurile situate în jurul exploatărilor miniere. Pentru
amplasarea haldelor se alege terenul care determină un impact minim asupra mediului şi
necesită cele mai reduse cheltuieli de haldare.
Există în prezent 43 de halde de steril din care sunt în funcţiune 25, iar 18 în conservare
(Biro, 2005). Evoluţia haldelor de steril a fost marcată de elaborarea unei strategii pe termen
lung în ceea ce priveşte amplasarea haldelor, integrarea în peisaj, minimalizarea impactului
asupra mediului, renaturarea şi acoperirea cu vegetaţie.
 Forma haldei poate fi modificată, de la cea conică cu taluzuri abrupte (generaţia I), la
cele terasate (generaţia II), mai stabile şi apoi la halde care devin adevărate construcţii
peisagistice (generaţia III), integrate în mediul ambiental, în care au fost amenajate deseori noi
biotopuri secundare, umede sau uscate, care contribuie la asigurarea mediului de viaţă şi
protecţia multor specii de plante şi animale.

2. Caracterizarea sitului poluat. Situl va fi caracterizat din punct de

vedere geografic, a activităților desfășurate în areal care au dus la
apariția poluării și a gradului de poluare prezent în areal.

Valea Jiului se situează in Depresiunea Petroşani, pe cursul superior al Jiului, mai exact
pe cele doua braţe ale acestuia – Jiul de Est si Jiul de Vest, care după confluenta îşi continuă
drumul spre sud, spre Dunăre, printr-un defileu spectaculos, ce închide aceasta depresiune
intramontana. Apele învolburate ale Jiului despart la nord masivele Retezat si Şureanu iar la
sud masivele Parâng si Vulcan. Accesul in defileu se face dinspre sud prin Târgu Jiu, iar dinspre
nord prin Petroşani.. Valea Jiului cuprinde următoarele oraşe: Aninoasa, Băniţa, Lupeni,
Petrila, Petroşani, Uricani şi Vulcan.
Haldele de steril sunt amplasate în apropierea actualelor şi fostelor exploatări miniere
şi uzine de preparare a cărbunelui. Astfel câteva din haldele din Valea Jiului despre care am
ales să vorbesc sunt:
•Halda de steri din zona Petrila
•Halda de steril din zona Coroeşti
•Halda de steril din zona Lupeni
Am constatat că masa sterilă de pe ramurile de haldare este deosebit de complexă fiind
depuse amestecuri de roci în stare afânată şi heterogene din punct de vedere mineralogico-
petrografic şi granulometric.

Rocile care se depozitează în haldă sunt formate dintr-un material neomogen atât din
punct de vedere petrografic cât şi din punct de vedere granulometric. Macroscopic, amestecul
de roci haldate se prezintă ca un amestec de pietriş şi bolovăniş prins printr-o masă argilo-
nisipoasă de culoare cenuşie şi uneori după ardere, cenuşie roşcată.

Sterilul rezultat de la preparaţii este reprezentat printr-un amestec de argile, argile

şistoase, argile grezoase, şisturi cărbunoase, fragmente de cărbune. Arderea masei haldate este
iniţiată de prezenţa granulelor de cărbune ajuns în steril din procesele de separaţie şi
concentrare sub formă de pierderi de masă combustibilă.

Ca urmare a infiltraţiilor lente ale apei rezultate din precipitaţii, se produce umectarea
rocilor din baza haldei. Depunerea materialului se face cu instalaţii de funicular, de-a lungul
ramurilor de haldare prin descărcarea cupelor în diferite puncte, cu ajutorul dispozitivelor de
decuplare a cupelor, montate pe cablul purtător.

Localizarea depozitului
Halda de steril 2 V ILEANA, aparţinând E. M. LUPENI, este amplasată în zona nordică
a câmpului minier Lupeni la o cotă medie de 850 m.
Dată fiind configuraţia terenului din această zonă, halda s-a format pe o direcţie de
haldare NE - SV, neuniformă, ocupând o suprafaţă de 14,26 ha, are o extindere pe direcţie de
aproximativ 800 m, şi o lăţime la bază de 200 m şi cu un volum de 4 283 656 m3. Este formată
practic dintr-o singură treaptă (având în vedere tehnologia de formare) cu o înălţime medie de
4,5 m, unghiul de taluz fiind cuprins între 9 - 34 º.
Accesul la halda de steril 2V ILEANA se poate face la suprafaţă de la DN 66A pe un
drum amplasat în zona centrală a câmpului minier care traversează colonia Ştefan şi urmăreşte
curbele de nivel până la haldă.
Starea tehnică a depozitului
Starea tehnică a depozitului se poate caracteriza prin prezenţa unor fenomene
geominiere negative, datorate în special precipitaţiilor abundente din această regiune, sub
formă de ravene.
Analiza de stabilitate s-a efectuat cu ajutorul metodei “suedeze” ,adică metoda Fellenius
şi ne relevă faptul că halda de steril 2V ILEANA este în general stabilă, existând însă şi taluzuri
la limită de echilibru.

3. Metoda propusă de remediere a sitului în funcție de poluanții

prezenți în areal. Se vor prezenta avantajele și dezavantajele
implementări metodei, principiul de funcționare a acesteia și
rezultatele așteptate.

Metode de prevenire şi combatere a alunecărilor

 Pentru halda 2 V ILEANA, ca măsură de prevenire şi combatere a alunecărilor s-a ales
metoda cu piloţi de var nestins.
Aceasta constă în executarea unor găuri prin forare care se umplu apoi cu var nestins.
Varul nestins absoarbe apa din jur, presează puternic pamântul din cauza măririi volumului la
stingere şi prin reacţia de schimb, în ani dă naştere unor compuşi calcici care pot acţiona ca
substanţe de cimentare.
Apoi se execută operaţii de împădurire a taluzelor.
Se va opta şi pentru o consolidare preventivă (pentru secţiunea 5-5’, partea dinspre lac)
prin retaluzare, constând în reducerea pantei taluzului.
Pentru a preveni accidentele datorate precipitaţiilor, destul de abundente în această
regiune, s-a construit un sistem de drenuri care se întâlnesc în centrul lacului, fiind prevăzut şi
cu un canal deschis cu conducte de beton de 1400 mm de-a lungul liniei haldei.

Reabilitarea ecologică

Reabilitarea ecologică haldei reprezintă complexul de activităţi desfăsurat în scopul

reducerii efectului negativ pe care existenţa haldei îl are asupra terenului pe care este amplasată,
prin redarea acestei suprafeţe a destinaţiei iniţiale (agricole, silvice, etc.) reducerea impactului
negativ asupra peisajului prin armonizarea cu relieful înconjurător, sau chiar o valorificare
superioară a acestei zone prin crearea unor spaţii de odihnă şi agrement.
Reabilitarea cuprinde o fază de reamenajare minieră şi una biologică :
- reamenajarea minieră impune parcurgerea mai multor etape tehnologice şi anume :
recuperarea şi conservarea solului vegetal; construirea haldelor; nivelarea suprafeţei haldelor;
depunerea solului vegetal pe suprafeţele nivelate şi ameliorarea terenurilor de pe halde;
- reamenajarea (recultivarea) biologică constituie acţiunea de reconstruire a capacităţii
utile sau de producţie a solurilor prin tratamente tehnice şi biologice, de acestea preocupându-
se în primul rând agricultura şi silvicultura.
Ţinându-se cont de factorii geomorfologici, climatici, şi hidrologici din această zonă,
haldele de steril existente în zona Vaii Jiului pot fi amenajate ca fâneţe sau împădurite, în toate
cazurile luându-se în considerare criteriul economic, ecologic şi peisagistic. În prezenta lucrare
au fost abordate doar aceste două căi de reutilizare deoarece climatul strict montan şi relieful
nu permit organizarea unor activităţi agricole mai complexe.
 Din punct de vedere economic, transformarea haldelor de steril în fâneţe şi în suprafeţe
de pădure presupune cheltuieli mult mai reduse în comparaţie cu recultivarea agricolă care
necesită mari cantităţi de îngrăşăminte şi de pământ fertil de împrumut.
Pentru haldele de steril Ileana aparţinând E. M. Lupeni, factorul determinant de care s-
a ţinut seama la reabilitatea lor ecologică este încadrarea peisagistică şi recuperarea
naturalistică, având ca nivel de intervenţie restaurarea.
Această categorie cuprinde toate acele reutilizări care nu au altă destinaţie decât aceea
de a recrea un mediu înconjurător cu ritmuri naturale, cu formarea unui ecosistem autonom sau
adaptarea la cel mai general ecosistem înconjurător, în care trebuie să se integreze zona
afectată.
Recuperarea naturalistică cuprinde toate operaţiile de reînverzire, restaurare sau crearea
de oglinzi de apă în mod natural, care prevăd în esenţa lucrări de ameliorare şi nivelare a
terenului şi plantarea vegetaţiei cu o absenţă totală a interferenţei ulterioare cu imixtiuni
antropice.
Este vorba, în general, de lucrări care privesc numai costurile de intervenţie, care nu
conduc la un avantaj economic imediat şi care pot fi privite ca profitabile numai în sensul
restaurării ecosistemului pe termen lung.

Lucrări de reabilitare

În cazul de faţă au fost propuse executarea unor lucrări, după cum urmează:
● Nivelare – presupune crearea condiţiilor de restaurare a vegetaţiei şi se va executa pe
o suprafaţă de 14,26 ha, implicând, conform calculelor, un volum de 99177 m3 . Durata
calculată pentru executarea lucrărilor fiind de 70 zile.
● Retaluzare – este o măsură necesară pentru corectarea neregularităţii suprafeţei
taluzului, realizarea unui unghi de taluz uniform şi pentru a mări rezerva de stabilitate a
taluzului. Se execută în cazul ravenelor şi a taluzurilor aflate la limită de echilibru, cuprinzând
un volum de 7606 m3, durând aproximativ 15 zile.
● Reamenajarea stratului de sol fertil – este necesară pentru asigurarea condiţiilor de
dezvoltare pe suprafaţa haldei.
● Ameliorare – are drept scop îmbunătăţirea reacţiei pH a solului şi se va realiza cu var
nestins.
 ● Recultivare forestieră – conform variantei de reabilitare ecologică aleasă, s-a optat
pentru recultivare silvică, utilizând specii ca pin silvestris şi cătină albă.

Recultivarea silvică şi forestieră

Recultivarea silvică sau forestieră corespunde cel mai bine condiţiilor existente pe
aceste halde. De cele mai multe ori recultivarea silvică poate începe chiar de la etapa nivelării
terenului şi a gropării lui cu scarificatorul.
Sunt cazuri însă, când terenul de haldă necesită lucrări: de consolidare, de activare, de
dezagregare şi îmbogăţire în humus, deci trebuie efectuată o ameliorare a condiţiilor acestor
halde.
Lucrări de consolidare: - haldele cu versanţi cu înclinare peste 10-15 %, care au grad
redus de stabilitate, trebuie consolidate prin lucrări de construcţie.
Rezultatele bune dau consolidările cu gărduleţe rombice sau cu gărduleţe liniare
amplasate la distanţe de 2-3 m din ax in ax.
Haldele formate din fragmente mari de roci pot fi consolidate şi cu banchete din zidărie
uscată amplasată la distanţe de 2-4 m, din ax în ax.
Lucrări de pregătire a terenului: - în multe cazuri depozitele de steril sau haldele sunt
foarte tasate. Afânarea terenului este o condiţie indispensabilă instalării vegetaţiei forestiere.
Pe versanţii de dune pregătirea terenului trebuie făcută în terase late de 2-6 m, amplasate
la distanţă de 3-10 m. Dacă 35 terenul este stabil ( cazul haldelor mai vechi, înţelenite ) terasele
pot fi sprijinite.
Dacă terenul este instabil, atunci terasele trebuie să fie sprijinite de gărduleţe sau de
banchete de piatră.
Lucrări de ameliorare a condiţiilor de sol: - carenţa în substanţe nutritive, îndeosebi
lipsa azotului, duce la necesitatea fertilizării depozitelor de steril sau haldelor prin:
• Depunerea pe toată suprafaţa a unui strat de sol fertil cu grosimea de 20-50 cm;
• Folosirea puieţilor crescuţi în vase de vegetaţie ( recipienţi ) umplute cu sol fertil sau
amestecuri nutritive de nisip, sol, turbă şi fertilizanţi;
• Folosirea îngrăşămintelor organice sau a fertilizanţilor minerali în doze rezultate din
analiza condiţiilor de teren;
• Udarea culturilor forestiere cel puţin în primii 2-3 ani în cazul unor depozite uscate.
Rezultatele experimentelor întreprinse au arătat că speciile amelioratoare de sol ( fixator de
azot ) cum sunt: salcâmul, aninul, sălcioara şi mai ales cătina albă au dat rezultate în toate
cazurile.
Printre celelalte specii forestiere, rezultatele satisfăcătoare, până la bune, au dat:
• pinii, cu deosebire pinul silvestru, pe haldele miniere cu depozite grosiere şi
nisipoase, cu pH mai mic de 7 şi pinulo negru pe haldele cu depozite calcaroase sau argiloase
cu pH mai mare de 7;
• cătina albă şi alţi arbuşti în amestec cu speciile menţionate. Cătina albă şi alţi arbuşti
pot fi folosiţi şi în culturi de amestec intim, în rânduri pure alterne sau în buchete mici de pin
de salcâm deoarece foioasele menţionate au creşteri mari în primii ani, copleşind şi eliminând
pinul din amestec. Unele specii cum sunt salcâmul sau aninul, pot fi folosite şi sub formă de
culturi pure.
Dacă depozitele de steril conţin pietre în cantităţi mari, acesteab se adună şi se folosesc,
eventual, la construirea unor berme de siguranţă în aval.

Principalele daune provocate de halde asupra mediului înconjurăror sunt următoarele:

- impactul vizual neplăcut;

- distrugerea suprafeţelor de teren acopetit cu sol vegetal şi vegetaţie ;

- poluarea apelor de la suprafaţă şi din subteran cu elemente chimice dizolvate sau

suspensii de particule solide antrenate din halde de către apele de ploaie sau de infiltraţie;

- poluarea aerului cu praf rezultat în urma deversărilor sterile în halde şi gaze rezultate
din mine;

- distrugerea materialelor şi a vieţilor omeneşti, situate în vecinătatea acestora, datorită

pierderii stabilităţii haldelor.

Măsuri pentru reducerea sau eliminarea efectelor negative ale fenomenelor geo-
miniere:

• drenarea corespunzătoare a vetrei haldei, a iazurilor şi a stratului acvifer;

• compactarea rocilor din haldă;

• asigurarea scurgerii apelor de precipitaţii;

• eliminarea apelor stagnante;

• îmbunătăţirea granulometriei rocilor deversate;

• vehicularea utilajelor de haldare cât mai departe de bordura treptei;

 • dimensionarea corespunzătoare a treptei înaintaşe pe haldă şi iazurilor de decantare;

• evitarea acumulării de ape superficiale prin construirea unor canale de scurgere;

• micşorarea unghiului de taluz;

• îndepărtarea apei din amonte şi de la baza haldei;

• constuirea haldei într-un timp cât mai lung pentru a permite evacuarea apei din stratele
terenului de bază;

• amenajarea terenului de bază (Biro, 2005).

Investigaţiile chimice au demonstrat prezenţa elementelor care apar în mineralele

identificate prin microscopie optică şi difracţie cu raze X. Probele indică prezenţa abundentă a
siliciului, urmată de aluminiu şi fier, iar apoi în cantităţi mai mici apare calciu, potasiu, titan,
magneziu, sodiu. Elementele prezente într-o concentraţie mai mică de 1%, nu pot fi detectate
prin difracţii cu raze X, motiv pentru care sunt acceptate ca atare în material.

4. Concluzii.

Necesitatea reabilitării acestui depozit de steril a aparut datorită impactului pe care îl

are asupra mediului.
Impact materializat prin ocuparea unei suprafeţe însemnate de teren montan, scoaterea
din circuitul agricol a aproximativ 18 ha de păşune şi 6 ha de pădure, degradarea parţială a
peisajului, a solului şi impurificarea atmosferei cu praf şi pulberi.
Modificând toţi factorii de mediu cu repercursiuni şi asupra florei şi faunei, toate aceste
fapte înseamnă modificarea ecosistemului local.
Pentru reabilitarea ecologică a haldelor de steril din bazinul Petroşani s-au folosit specii
de salcâm (Robinia pseudacacia), pin silvestru (Pinus sylvestris), şi o specie arbustivă de cătina
albă (Hippöphae rhamnoides), care au fost plantate direct pe steril.
Pentru reabilitarea peisagistică a haldelor de steril se folosesc specii de plante cu
creştere viguroasă, înrădăcinare puternică, coroane bine dezvoltate cu frunziş bogat, care să fie
reintegrate în circuitul ecologic. Temperatura, lumina şi precipitaţiile sunt factori determinanţi
pentru înmulţirea şi răspândirea plantelor pe suprafaţa haldelor.
În urma determinărilor cantitative de calciu şi magneziu în condiţii de laborator pentru
fructele de cătină, măceş şi păducel colectate de pe halde am observat un conţinut crescut de
calciu pentru toate cele 3 fructe şi mai scăzut de magneziu doar în cazul fructelor de cătină. În
aceste condiţii se recomandă consumul alimentar şi farmaceutic de cătină, măceş şi păducel.
Determinarea calitativă a acidului ascorbic din fructele de cătină s-a realizat în condiţii
de laborator prin cromatografie pe strat subţire. Rezultatele obţinute au fost comparate cu proba
de cultură. Conform cromatogramei rezultate fructele de cătină albă de pe haldă conţin acid
ascorbic, motiv pentru care pot fi utilizate în industria alimentară şi farmaceutică.
Determinarea flavonoidelor din fructele de păducel s-a realizat tot în condiţii de
laborator prin cromatografie pe strat subţire. Şi pentru această determinare s-a folosit
comparativ o probă de cultură. Rezultatele au evidenţiat prezenţa rutinului, acidului clorogenic,
hiperozidului şi acidului cafeic.
Pentru determinarea cantitativă a procianidinei s-a calculat conţinutul de procianidină
exprimat în cloruri de cianidină şi trebuie să fie minim 1%, însă proba de pe haldă are un
conţinut de 0,89%. Deci conţinutul de procianidină este exact la limită.
Determinarea flavonoidelor din fructele de păducel s-a mai efectuat şi prin
cromatografie de lichide de înaltă performanţă pe strat subţire (HPLC). Rezultatele au
evidenţiat faptul că maximele pentru hiperozidă sunt aproximativ aceleaşi în ambele probe de
păducel (cultură şi haldă), deci nu prezintă diferenţe semnificative. Micile diferenţe care apar
în ceea ce priveşte aspectul maximelor se datorează concentraţiilor diferite dintre proba
standard şi probele investigate.
Reabilitarea haldelor se poate realiza şi pe baza unor algoritmi de calcul. Se poate
proiecta un algoritm adecvat pentru reabilitarea oricărei halde de steril însă trebuie avute în
vedere întrebările critice şi instrucţiunile ciclice. Schema logică este potrivită pentru orice
mediu de programare, cum ar fi: Fortan, C++, Turbo Pascal.
Algoritmul proiectat ar putea fi dezvoltat într-un mediu corespunzător de programare
cu bază de date suplimentară în ceea ce priveşte parametrii standard şi ar putea fi programat
întrun mediu interactiv de a evalua starea de reabilitare a haldelor de steril, precum şi pentru a
anticipa măsurile necesare pentru a atinge un bun nivel de reabilitare.
Conform acestui algoritm de calcul propus, prezenţa humusului şi adsorbţia de fosfor
mobil şi azot la nivelul solului confirmă faptul că populaţia de pin determină trecerea de la
entiantrosol la unul fertil.
 5. Bibliografie

1.M. Lazăr – Reabilitare ecologică. Ed.Universitas. Petroşani, 2001;

2. * * * * * – Documentaţia tehnică de la E.M Lupeni;

3. Crişan A., 2004, Zoologia nevertebratelor, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

4. Fodor D., G. Baican, 2001, Impactul industriei miniere asupra mediului, Ed. Infomin,
Deva;