CUPRINS

ARGUMENT ………………………………………………......................pag 2

CAPITOLUL I
Notiuni generale despre marfa............................………….………...pag 4

CAPITOLUL II
Calitatea marfurilor si factorii care o influenteaza.....................pag 8
CAPITOLUL III
Pastrarea si comercializarea marfurilor………………………….pag 12

BIBLIOGRAFIE ……………….........…………………………..............pag 18

ARGUMENT

1
 Calitatea reprezinta o problema destul de importanta atat la produsele
alimentare cat si la produsele nealimentare, fiind principalul criteriu dupa pret in
alegerea produsului.
De aceea cred ca problema calitatii este una esentiala si extistentiala in
evolutia lucrurilor si fenomenelor, si a fost indelung abordata si studiata de catre
specialistii din diferite domenii de activitate. Cu toate acestea, cercetarea ei nu s-a
dovedit niciodata incheata definitiv, tocmai din cauza complexitatii sale. Astfel
incat exista, si e firesc sa fie astfel cand cercetarea este riguroasa si obiectiva,
pareri, opinii contradictorii chiar si in definirea conceptuala a acestuia.
Intr–o lume a competitiei globale crescande, asistam la evolutii
spectaculoase in oferta de marfuri, in acord cu cresterea continua a exigentelor
clientilor si ale societatii in ansamblu. Aceste evolutii determina cresterea
importantei calitatii produselor ca factor determinant al competivitatii
intreprinderilor.
In epoca contemporana, marea diversitate de alimente disponibile,
compozitia chimica complexa a acestora, riscurile de imbolnavire prin intermediul
alimentelor ingerate, schimbarea mediului in care omul isi desfasoara activitatea,
au determinat o revizuire a conceptiei despre mantinerea si modul de determinare a
calitatii produselor.
S-a accentuat raspunderea celor care comercializeaza alimente atat in ceea ce
priveste mentinerea cat si in ceea ce priveste controlul calitatii..
In lucrarea de fata ne vom opri asupra mentinerii calitatii ofertei de marfuri.
Lucrarea este structurată pe trei capitole.
În primul capitol, „ Notiuni generale despre marfa”, am prezentat notiunea de
marfa si cele mai importante trasaturi.
În continuare am prezentat clasificarea marfurilor, clasificare ce prezinta o
importanta deosebita in studiul marfurilor.
În capitolul al II-lea al lucrării, „Calitatea marfurlor si factorii care o
influenteaza”, in care am vorbit despre conceptul de calitate si anume despre
originea si formele intalnite in practica.
Cel mai important aspect prezentat in acest capitol a fost cel cu privire la
factorii care influenteaza calitatea, deoare cunosterea lor poate inflenta foarte mult
determinare si modificarea calitatii marfurilor.
Cresterea exigentelor consumatorului si ale societatii in ansamblu a impus
necesitatea cunosterii factorilor ce influenteaza calitatea si modul de actiune a
fiecaruia.
In capitolul al III-lea „ Pastrarea si comercializarea marfurilor”, am pus in
evidenta procesele si modificarile calitatii marfurilor alimentare in timpul pastrarii
si comercializarii.

CAPITOLUL I

2
 NOTIUNI GENERALE DESPRE MARFA

1.1.IMPORTANTA SI SEMNIFICATIA CONCEPTULUI DE MARFA

Cercetarea teoretica a marfii cunoaste o etapa de emancipare la nivelul

principiilor si tezelor, remarcandu-se o parasire a abordarilor doctrinar-materialiste
care au monopolizat stiinta economica romaneasca in ultimele decenii.
In acest context se disting cateva incercari de abordare a problematicii marfii
in traditia scolii economice occidentale. Astfel, marfa nu mai este considerata
exclusiv un bun gandit si realizat pentru schimb si vandut ulterior, ci reprezinta “
un bun care se vinde si se cumpara”. Realitatea evidentiaza frecvente situatii in
care bunuri din cele mai variate categorii isi alterneaza statutul economic in mod
repetat conform contextului economic si intereselor detinatorilor de bunuri.
Marfa, ca produs al muncii, are o anumita valoare a carei marime este
determinata de valoarea materiilor prime si auxiliare introduse in fabricare, de
uzura aparatelor si a instalatiilor tehnologice folosite, de timpul de munca necesar
pentru producerea ei, de valoarea ambalajelor folosite etc. Toate acestea, insumate,
determina valoarea marfii si se exprima prin pret.
Marimea valorii exprimata prin pret este insa stabilita si in functie de modul
cum marfa satisface o anumita necesitate a omului, adica in functie de valoarea de
intrebuintare.
Marfa este corespondentul material al unei necesitati de consum
determinata. Acest corespondent material creat pentru a fi realizat de piata – obiect
material (inclusiv ca suport pentru informaţii variate) – apare in dubla ipostaza: ca
produs-entitate pana in faza contractarii, apoi ca lot de marfa identica,, omogena si
finita de produse pana in momentul vanzarii, cand este transmis consumatorului,
din nou, ca produs-entitate.
Marfa, pentru a fi realizata pe piata, trebuie sa fie cat mai repede si cat mai
eficace îndreptata spre consumatorul final, astfel incat ciclul bani-marfa-bani sa se
efectueze in conditii cat mai avantajoase si pentru producător si pentru consumator.
Totalitatea bunurilor care se interpun intre o nevoie sau o dorinta exprimata
sau implicita a consumatorilor, pe de o parte, si satisfacţia acestora, pe de alta
parte, in societatea contemporana, ia forma de marfa, adica se concretizeaza in
ceva care rezulta prin transferul de la producator la consumator (obiect material,
substanta, serviciu, idee, informatie), transferul decurge prin intermediul
schimbului pe piata contra banilor, concretizarea reprezinta rezultatul posibil a fi
obtinut la un moment dat, intr-un anumit loc si in forma adecvata, in urma
procesului de proiectare, productie si distributie catre consumator, iar referinta
comuna recunoscuta care permite perceperea, dimensionarea, clasificarea,
manipularea, schimbul, acceptarea marfii este valoarea.
Marfa, conform abordarii merceologiei traditionale, reprezinta un bun
economic mobil destinat schimbului, care indeplineste anumite cerinte de
materialitate si de transferabilitate.

3
 Marfa poate fi considerata, pe de o parte, mijloc de satisfactie a unor nevoi
particulare derivate din dorintele subiective si aspiratiile individului, iar pe de alta
parte, sistem de mijloace de produtţie derivate din sistemul de consum social.
Marfurile de astazi au devenit mai complexe pentru a raspunde mai bine
comportamentelor consumatorilor; in timp ce marfurile sunt din ce în ce mai
diferentiate, comportamentele de consum tind sa se uniformizeze. Merceologia
contemporana trebuie să fie in masura sa individualizeze elementele caracteristice
ale procesului de fabricatie a produsului care stau la baza crearii valorii de schimb
a marfii pe piata. Astazi, exista marfuri care par să creeze relatii singulare si
complexe intre oameni, apartinand unor medii diferite si detinand cunostinte
diverse.
In concluzie, marfa contemporana prezină o configuraţie totalizatoare, care
include:
• o componenat functionala – satisface o destinatie precisa, corespunde unui scop
bine stabilit;
• o componenta instrumentala – circulatia tehnico-economica a marfii se bazeaza
pe o logistica tehnica şi comerciala judicios stabilite;
• o componenta estetica – marfa reprezinta un element de mediere intre sfera
nevoilor şi oportunitatile sistemului de productie prin intermediul designului si
esteticii sale;
• o componenta sociala, respectiv determina un anumit nivel de satisfactie in
utilizare si in consum, creeaza preferinte si fidelizeaza consumatorul, ii confera
prestigiu in societate si ii asigura un statut social.
Marfurile sunt grupate dupa anumite criterii:
- dupa felul materialelor utilizate, pot fi : naturale si sintetice;
- dupa stadiul de prelucrare si folosire, pot fi: materii prime, produse
semifabricate si produse finite;
- dupa destinatie pot fi: imbracaminte, materiale sportive, de uz casnic, etc.
Termenul marfa a cunoscut diferite semnificatii :
- un bun gandit si realizat pentru schimb;
- un bun care se vinde si se cumpara;
- bun material destinat schimbului pe piata;
- ceea ce se vinde si se cumpara;
- produs luat de la producator si pus la indemana consumatorilor cu un
beneficiu;
- orice obiect cu care se face negot, care se cumpara si se vinde;
- produs al muncii destinat schimbului.
Din definitiile intalnite ale termenului marfa, rezulta cateva trasaturi
esentiale:
- marfa este rezultatul muncii omenesti;
- o marfa satisface o naumita trebuinta de interes larg, cu alte cuvinte are o
finalitate preconizata;

4
 - marfa este destinata schimbului, deci este gandita si realizata exclusiv
prentru consumul nepropriu;
- schimbul marfii se face prin vanzare- cumparare, adica prin fapte de
comert.

1.2. CALSIFICAREA MARFURILOR

Clasificarea reprezinta o modalitate de ordonare a elementelor unei multimi

compuse din fapte, proprietati sau idei.
In practica economica, at cand se vorbeste despre calsificarea marfurilor sunt
utilizati urmatorii termeni:
- sortiment de produse
- sortiment industrial
- sortiment comercial
Sortimentul de produse reprezinta multimea marfurilor realizate sau coemrcializate
de o anumita organizatie in scopul satisfacerii cererii consumatorului.
Sortimentul industrial reprezinta oferta unei firme producatoare sau a unei ramuri
industriale.
Sortimentul comercial care se desfac intr-un loc de vanzare.
Clasificarea marfurilor cea mai des intalnita care furnizeaza informatii deosebit de
importante este cea merceologica, si anume:
– sectorul – alcatuit din produse cu caracteristici similare (de exemplu, sectorul
„produse alimentare”)
– grupa – o parte din sector (de exemplu, grupa „carne si produse din carne”)
– subgrupa – o parte din grupa (de exemplu, subgrupa „produselor din carne” o
formeaza „preparatele din carne”).
– articolul – se deosebeste de alt articol prin multe proprietati ( exemplu unt);
– sortul– se deosebeste de altul, printr–o singura proprietate ( untul superior).
Obiectul clasificarii marfurilor il constituie sortimentul de produse.
Sortimentul de produse reprezinta multimea marfurilor realizate sau
comercializate de o anumita organizatie, in scopul satisfacerii cererii unui anumit
segment de consumatori si care asigura o activitate rentabila.
De–a lungul timpului au fost elaborate diferite sisteme de clasificare a
marfurilor. Pe masura progreselor inregistrate in stiinta , tehnica, in dezvoltarea
comertului, criteriile de clasificare au fost reconsiderate.
Clasificarea marfurilor este de doua feluri:
• marfuri alimentare , de exemplu:
- produse de morarit si panificatie;
- legume, fructe si produse obtinute din prelucrarea lor;
- zahar si produse zaharoase;
- produse gustative .
• marfuri nealimentare, de exemplu:
- marfuri textile si din piele;

5
 - marfuri cosmetice, chimice;
- marfuri din lemn, sticla;
- marfuri ceramice, metalice.
Clasificarea marfurilor mai poate fi realizata asa cu se prezinta si in tabelul
urmator :

NR CRT CRITERII DE CLASIFICARE TIPURI DE MARFURI

1 Marime Marfuri mici si mari
Masa Marfuri usoare si grele
Criterii de clasificare folosite inca din perioada
ec. naturale
2 Originea geografica Marfuri clasificate in functie de
Criterii ce s-au constituit odata cu extinderea zona,continent
religiei comerciale
3 Criterii tehnice folosite in urma dezvoltarii Marfuri clasificate in functie de
tehnologiei caracteristici si tehnici
tehnologice
4 Criterii genetice dupa felul materiei prime Marfuri naturale si sintetice
5 Propietatile produsului Clasificarea merceologica
6 Criterii tehnologice Materii prime
(grad de prelucrare Semifabricate SF
Produse finite
7 Criteriul destinatiei Imbracaminte
Incaltaminte
Electrocasnice
Produse sportive

CAPITOLUL II

6
 CALITATEA MARFURILOR SI FACTORII CARE O INFLUENTEAZA

2.1. CONCEPTUL DE CALITATE

Notiunea de calitate a produselor si problemele legate de realizarea acesteia

i-au preocupat pe oameni cu mult timp în urmă. Dupa unii autori, cuvântul
“calitate” sau “qualitas” isi are originea în latinescul “qualis” care are întelesul de
fel de a fi.
Literatura de specialitate furnizeaza un numar considerabil de definiţii date
conceptului de calitate. Dupa unii specialişti, calitatea produselor este considerată
satisfacerea unei necesităţi; gradul de satisfacere a consumatorului; conformitatea
cu specificatiile; ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil; un
cost mai mic pentru o utilizare data.
În activitatea practică, pentru definirea calităţii se utilizeaza o serie de
termeni ca, de exemplu:
-calitatea proiectată (calitatea concepţiei) reprezintă măsura în care produsul
proiectat asigura satisfacerea cerintelor beneficiarilor si posibilitatea de folosire, la
fabricatia produsului respectiv, a unor procedee tehnologice rationale si optime din
punct de vedere economic;
-calitatea fabricatiei desemneaza gradul de conformitate a produsului cu
documentatia tehnica. Acesta se realizeaza in productie si este determinata de
procesul tehnologic, echipamentul de productie, activitatea de urmarire si control,
manopera, etc.
-calitatea livrata, reprezentand nivelul efectiv al calitatii produselor livrate de
furnizor.
Pe masura dezvoltarii productiei industriale, pe masura cresterii si
diversificarii cererii de productie, notiunea de calitate a produsului a evoluat si s-a
diversificat, vorbindu-se despre:
-“calitatea potentiala” , reprezentand calitatea produsului dupa proiectare,
inainte de asimilarea lui in fabricatie;
-“caliatea partiala” , reprezentand raportul dintre calitatea obtinuta si cea ceruta;
-“calitatea realizata”, acea calitate rezultata in urma verificarii la capatul liniei
de productie.
-“calitatea asigurata” , calitatea care rezulta pe baza unui program unitar
cuprinzand toate activitatile de control ale calitatii (prevenire, masurare si actiune
corectiva)
-“calitatea totala” , in care se integreaza gradul de utilitate, economicitate,
estetica, etc.
Calitatea reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs
sau serviciu care ii confera acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate
sau implicite.

7
 Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie sa ofere produse sau
servicii care:
1) sa satisfaca o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit;
2) sa satisfaca asteptarile clientului;
3) sa se conformeze standardelor si specificatiilor;
4) sa se conformeze masurilor legale si altor cerinte ale societatii;
5) sa fie disponibile la un pret competitiv;
6) sa fie furnizate la un cost care aduce profit.
Calitatea produselor este definita prin totalitatea insusirilor concrete ti a
caracteristicilor care determina utilizarea lor in raport cu scopul pentru care au fost
create, precum si eficienta lor economica. De pilda, insusirile concrete care
definesc calitatea unui produs alimentar in functie de natura lui, sunt:
organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, starea produsului din punct de
vedere igienico-sanitar.
Calitatea unei marfi, asa cum rezulta din definitia de mai sus, este
determinata de: parametrii tehnici (functionalitate, rezistenta la uzura, etc.),
parametrii economici (consum de energie, de materii prime), parametrii estetici
(aspect, culoare, forma).
Calitatea produselor prezinta o deosebita insemnatate pentru intreaga
societate, deoarece are efecte favorabile in toate domeniile activitatii economice.
De aceea aceasta notiune care exprima unitatea insusirilor esentiale ale marfurilor a
capatat importanta majora fiind reglementata prin legea calitatii.
La nivelul comertului, s-au infiintat, in cadrul intreprinderilor comerciale
laboratoare de control a calitatii produselor, servicii de calitate si comisii de
receptie pe grupe de marfuri, care au obligatia sa stabileasca calitatea marfurilor la
primire, precum si sa urmareasca modul cum produsele isi mentin calitatea pe
parcursul perioadei de pastrare garantata de producator.
Calitatea marfurilor este determinata de o serie de factori ca: materia prima,
procesul tehnologic, ambalajul, marcarea, transportul, pastrarea. Toti acesti factori
formeaza continutul unor documente, elaborate la nivel central si denumite
standarde de stat. Ele prescriu conditiile de calitate a marfurilor

2.2. FACTORI CARE INFLUENTEAZA CALITATEA PRODUSELOR

Intrucat marfurile isi pot modifica, calitatea si pe parcursul comercializarii

este necesar sa intregim grupa factorilor specifici etapei productive cu factori, ca:
pastrarea, conditiile de ambalare si gradul de calificare a lucratorului din comert.
Primul factor cu influenta hotaratoare asupra calitatii il formeaza materiile
folosite, denumite, dupa contributia ce o au in obtinerea produsului, materii prime
si materii auxiliare.
Procesul tehnologic cuprinde un ansamblu de operatii desfasurate pe baza
unor retete de fabricatie sau a unui proces tehnologic. In cadrul acestuia o

8
contributie hotaratoare o au starea de functionare a aparatelor cat si forta de munca
(lucratorul).
Ambalajul. Acest factor implicat in definirea calitatii este tot o marfa. El se
obtine in intreprinderi speciale, din materii prime diferite, in forme, marimi si
culori variate, in functie de produsul ambalat.
Ambalajul are influenta pozitiva asupra produsului atunci cand intruneste
urmatoarele conditii:
– este bine construit ca sa poata asigura integritatea produsului;
– este neutru fata de produsul ambalat;
– corespunde din punct de vedere igienico-sanitar;
– are insusiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea ce poate sa
stimuleze vanzarea produsului;
– este usor de manipulat.
Rolul ambalajului este acela de a asigura integritatea produsului ambalat si
de a contribui la mentinerea calitatii acestuia pe toata perioada folosirii lui.
Ambalajele sunt diferentiate dupa mai multe criterii:
– dupa felul materialului folosit la confectionare, ambalajele pot fi: din
hartie, lemn, textile, sticla, metal, mase plastice sau materiale complexe.
– dupa procedeul confectionarii sunt: ambalaje fixe, demontabile, sau
pliante.
– dupa domeniul de utilizare: ambalaje de transport, de desfacere –
prezentare
Ambalajul, in general, reprezinta un mijloc de protectie a marfii, dar in
acelasi timp, trebuie sa fie si un element de raspandire, de concretizarea a
frumosului.
Marcarea este factor de calitate cu dublu rol: de informare – indentificare a
produsului si estetic, determinat de varietatea solutiilor.
Formele de marcare sunt:
– etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului
ambalat
– banderole litografiate – folosite de regula la produse zaharoase
– ambalaje de hartie superioara (cerata, metalizata)
– stantarea – o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin cuvinte,
aplicata pe ambalaje din sticla
– stampilarea si pirogravarea sunt imprimari in lemn, aplicate ambalajelor din acest
material.
Continutul marcarii consta in urmatoarele:
– elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau
emblema acesteia, cantitatea ambalata, pretul
– elemente de informare privind compozitia produsului ambalat, indicatii de
utilizare sau chiar de pastrare
Ca factor care influenteaza calitatea, marcarea contribuie la cresterea valorii
produsului, trezind totodata curiozitatea cumparatorului.

9
 Transportul constituie un sector important al economiei nationale, care are
rolul de mentine calitatea produselor pe perioada efectuarii acesteia. Pentru a-si
indeplini rolul, cu ocazia transportului trebuie sa se asigure:
– mijlocul de transport corespunzator fiecarei grupe de produse;
– conditii de temperatura, umiditate, aerisire – specifice grupelor de produse;
– conditii de igiena sanitara pe perioada manipularii si transportului;
– o aranjare corespunzatoare a ambalajelor care sa permita stabilitate pe toata
durata transportului.
Pastrarea este importanta o etapa importanta a circulatiei marfurilor, cu rol
determinant asupra calitatii produselor. Se face in spatii special amenajate.
Pastrarea reprezinta actiunea de mentinere a proprietatilor unui produs, o
perioada determinata, intr–un anumit echilibru, in relatie cu factorii de mediu.
Cerintele unei bune pastrari a marfurilor sunt:
– asigurarea parametrilor de pastrare specifici fiecarui produs (adica temperatura,
umiditate, etc.)
– aranjarea marfurilor respectandu-se vecinatatea admisa intre produse, deoarece
sunt produse care transmit in spatiul de pastrare mirosul lor specifice
– asigurarea conditiilor de igiena sanitara
– aranjarea ambalajelor in asa fel incat sa permita exercitarea unui control
permanent asupra modului cum produsele isi mentin calitatea.
Cerintele de pastrare prezinta particularitati pe grupe de produse, a caror
nerespectare reduce perioada de garantie acordata de producator.
Calitatea produselor si mentinerea ei este influentata si de nivelul de
pregatire a lucratorului din industrie si comert.
Pe durata pastrarii produselor, sub actiunea unor factori interni si externi pot aparea
o serie de modificari cu implicatii diverse asupra calitatii acestora.
Factorii care actioneza pe durata pastrarii si depozitarii sunt factori de agresiune:
– factori interni ( structura si compozitia chimica a produsului, proprietatiel
produselor, prezenta substantelor de conservare)
– factori externi ( factori fizico–mecanici, factori fizico–chimici);
– factori de poluare biologica ( enzime, microorganisme);
– factori de poluare si contaminare chimica.

10
 CAPITOLUL III
Pastrarea si comercializarea marfurilor

Procese si modificari ale calitatii marfurilor alimentare in timpul pastrarii si

comercializarii

Sub influenta factorilor care apar inevitabil în timpul depozitarii si comercializarii

se pot produce modificari nedorite care afecteaza calitatea marfurilor alimentare.
De aceea pastrarea pe timpul depozitarii în spatii fixe sau mobile trebuie facuta în
asa fel încât sa previna alterarea, degradarea, contaminarea chimica sau
microbiologica, desi, pentru anumite produse se pot produce simodificari
pozitive (învechirea vinurilor, maturarea brânzeturilor, etc.) în urma actiunii.

Modificari fizice

Modificarile fizice, frecvente la marfurile alimentare, sunt determinate de

actiunea factorilor interni si externi, ducând la aparitia unor procese ca înghetarea,
topirea, evaporarea, etc. care antreneaza numeroase efecte. Cele mai importante
modificari sunt cele datorate parametrilor atmosferici: temperatura si umiditatea.
Scaderea temperaturii sub limita normala, optima determina modificari
negative ale calitatii marfurilor alimentare ca: înghetarea si dilatarea, precipitarea,
modificarea solubilitatii si vâscozitatii, etc. Astfel, prin înghetare, apa îsi modifica
volumul ceea ce determina o crestere mare a presiunii , cu consecinte asupra
recipientilor de sticla.
Pastrarea conservelor în încaperi neîncalzite determina cresterea în volum a
continutului si aparitia bombajului fizic (bombaj rece) care dispare de obicei daca
se revine la temperatura normala. Temperatura scazuta determina dezemulsionarea
emulsiilor de tipul apa în ulei si ulei în apa, iar în cazul bauturilor alcoolice tari se
reduce stabilitatea solutiilor (se separa colorantii din solutiile alcoolice) .
Cresterea temperaturilor peste limita stabilita determina modificari fizice
importante ca: dilatarea, cresterea presiunii vaporilor în recipiente sau topirea unor
componenti ai produsului. De exemplu la bauturile alcoolice tari îmbuteliate exista
pericolul exploziei datorita coeficientului de dilatare termica a alcoolului etilic care
este de 8,46 ori mai mare decât al apei, iar în cazul produselor sub forma de
emulsii acestea se pot separa usor la temperaturi de +25ºC…+35ºC.
Oxidarea pigmentilor existenti în produsele alimentare. Majoritatea
substantelor organice colorate existente în produsele alimentare prezinta
sensibilitate la oxigen, din care cauza pot aparea denaturari profunde ale culorii în
acelasi timp cu aparitia degradarii gustului si reducerii valorii nutritive.

11
 Începând din perioada transportului si depozitarii, culoarea fructelor rosii, în
special a capsunilor, visinelor, cireselor, se degradeaza, cu aparitia defectului de
culoare cunoscut sub denumirea de „seald“, care se caracterizeaza printr-o pierdere
locala a pigmentului antocianic, în urma oxidarii enzimatice.
Procesul este influentat de temperatura si de timpul de transport-depozitare,
manifestându-se intens dupa o pastrare de 4 ore la 30°C Pigmentii hemici, care dau
culoarea carnii se oxideaza cu transformari profunde ale culorii: de la rosu-închis,
culoare normala, se trece la rosu –deschis sau la cenusiu-brun, în functie de tipul
de oxidare. La vitamine, oxidarea acidului ascorbic este cea mai frecvent întâlnita;
este influentata de pH si temperatura.
În prezent, pe parcursul circuitului tehnico-economic al marfurilor
alimentare se iau masuri de stabilizare a produselor fata de oxidare, pentru
prevenirea alterarilor si degradarilor. În acest scop se folosesc antioxidanti în
limitele reglementarilor sanitare, metode de ambalare si ambalaje corespunzatoare,
procese tehnologice de prevenire a oxidarii .
Modificarile fizice datorate umiditatii relative a aerului din mediul
înconjurator, respectiv a continutului de apa din produs, sunt importante si
multiple.
De exemplu, cresterea umiditatii relative a aerului determina la marfurile
alimentare higroscopice aglomerari sub forma de bulgari, iar scaderea umiditatii
relative sub limita prevazuta de standarde determina evaporarea apei din alimente,
având consecinte negative asupra calitatii. Pentru mentinerea integritatii fizice a
produselor alimentare, se recurge în prezent la ambalaje cu proprietati-bariera la
vaporii de apa, marindu-se conservabilitatea în timp a produselor alimentare.

Factorii tehnici, administrativi si umani care determina calitatea

Pentru a obtine maximul de eficacitate si pentru a satisface asteptarile
cumparatorului, este esential ca sistemul de conducere a calitatii sa fie adecvat
tipului activitatii si produsului sau serviciului oferit.
Un sistem de conducere a calitatii are doua aspecte interdependente si anume:
1) Nevoile si interesele companiei respectiv atingerea si mentinerea calitatii dorite
la un cost optim
2) Nevoile si asteptarile cumparatorului; pentru cumparator exista o nevoie de
incredere in posibilitatea firmei de a furniza calitatea dorita.
Calitatea produsului se realizeaza in procesul de productie insa se constata in
procesul de consumare a acestora. De aceea se impune evidenţierea deosebirilor
dintre calitatea producţiei şi calitatea produselor.
Obţinerea unei calitati satisfacatoare implica parcurgerea ansamblului de
activitati din “spirala calitatii”, pornind de la prospectarea pietei si sfarsind cu
activitatea de analiza, incercari, desfacere si service.
Spirala calitatii reprezinta un model conceptual al activitatilor
interdependente care isi exercita influenta lor asupra calitatii unui produs sau

12
servicii in intreaga desfasurare a fazelor incepand cu identificarea nevoilor pana la
evaluarea satisfacerii lor.
Politica in domeniul calitatii reprezinta orientarile si obiectivele generale ale
unei firme in ceea ce priveste calitatea.
Conducerea calitatii reprezinta un aspect al functiei generale de conducere
care determina si implementeaza politica in domeniul calitatii.
Sistemul calitatii este constituit din ansamblul de structuri organizatorice,
responsabilitati, procedee si resurse orientat pentru implementarea conducerii
calitatii.
Controlul calitatii cuprinde tehnicile si activitatile cu caracter operational
utilizate pentru indeplinirea cerintelor privind calitatea.
Activitatile menite sa dea incredere conducerii unei firme ca este atinsa
calitatea propusa sunt numite frecvent “asigurarea interna a calitatii”.
Activitatile urmarind sa dea incredere beneficiarului ca sistemul calitatii
furnizorului va conduce la un produs sau serviciu care va satisface cerintele de
calitate exprimate de cumparator sunt denumite “asigurarea externa a calitatii”.

Caracteristici de calitate
Caracteristicile de calitate sunt acele proprietati ale marfurilor, cu ajutorul
carora se evalueaza la un moment dat gradul de satisfacere a nevoilor clientilor.
Aprecierea cantitativa a calitatii presupune, in primul rand, identificarea
tuturor caracteristicilor unui produs si apoi formarea de grupe tipologice in functie
de diferite criterii.
1. In raport cu natura si efectul pe care il au in procesul de utilizare,
caracteristicile de calitate se grupeaza in urmatoarele tipologii:
a)Caracteristici tehnice
Se refera la insusirile valorii de intrebuintare a produsului care confera
acestuia potentialul de satisfacere a utilitatilor consumatorilor. Se caracterizeaza in
proprietati fizice, chimice, biologice, intrinsece structurii materiale a produsului si
determinate de conceptia constructiv-functionala a acestuia. Caracteristicile tehnice
sunt direct sau indirect masurabile obiectiv, cu o precizie suficienta prin mijloace
tehnice.
b)Caracteristici psiho-senzoriale
Aceste caracteristici vizeaza efecte de ordin estetic, organoleptic, ergonomic
pe care produsele le au asupra utilizatorilor prin forma, culoare, gust, grad de
confort.
Producatorii trebuie sa aiba in vedere permanent faptul ca aceste
caracteristici prezinta o mare variabilitate in timp si spatiu, ca aprecierea lor se afla
sub incidenta unor factori de natura subiectiva.

13
c)Caracteristici de disponibilitate
Aceste caracteristici reflecta aptitudinea produselor de a-si realiza functiile
utile de-a lungul duratei de viata, aptitudine definita prin doua concepte
fundamentale : fiabilitatea si mentenabilitatea.
Fiabilitatea reflecta capacitatea unui produs de a-si indeplini functiile fara
intrerupere datorita defectiuniilor intr-o perioada de timp specificata si intr-un
sistem de conditii de utilizare dat.
Mentenabilitatea are caracter probabilistic ca si fiabilitatea si masoara
sansa ca un produs sa fie repus in functiune intr-un interval specificat de timp, in
conditiile existente de intretinere si reparatii.
Se exprima printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de productie, pretul,
cheltuielile de menetenanta, randamentul, gradul de valorificare a materiilor prime.
d)Caracteristici de ordin social general
Aceste caracteristici vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice de
realizare a produselor, precum si utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra
sigurantei si sanatatii populatiei.
2. Dupa importanta lor in asigurarea utilitatii si functionalitatii produselor,
caracteristicile se grupeaza astfel:
a) Caracteristici de baza (absolut necesare)
b) Caracteristici secundare, care pot sa lipseasca sau pot fi realizate la nivele
inferioare, reducandu-se astfel costurile inutile fara ca gradul de utilitate al
produselor sa fie semnificativ afectat.
3. In functie de destinatia si caracterul folosirii produselor in procesul de consum,
caracteristicile se pot grupa astfel:
a)Caracteristici ale mijloacelor de munca
-durabilitate, greutate, consumuri specifice, temperatura, precizie de lucru,
estetica;
b) Caracteristici ale obiectelor muncii
-usurinta prelucrarii si economicitatea acesteia, asigurarea calitatii cerute
produsului finit, soliditate, componenta chimica.
c) Caracteristici pentru obiectele de consum individual
-gust, forma, rezistenta la rupere si la frecare, elasticitate.
4. Dupa modul de compensare a caracteristicilor de calitate distingem:
a) Caracteristici masurabile direct ( greutate, rezistenta, continutul de substante
utile)
b) Caracteristici masurabile indirect ( fiabilitatea unui utilaj determinata pe baza
probelor de rezistenta la uzura )
c) Caracteristici comparabile obiectiv cu mostra etalon
( numarul de defecte pe cmp de tesaturi, tabla )
d) Caracteristici comparabile subiectiv cu mostra etalon ( grad de vopsire,
finisajul unei mobile, grad de cromare)

14
5. In functie de modul de exprimare deosebim:
a) Caracteristici cuantificabile: cote dimensionale, greutati, rezistente,
debite.
b) Caracteristici atributive: care definesc calitatea prin calificative
( corespunzator, necorespunzator ).
Indiferent de gruparea utilizata, se poate spune ca aceste caracteristici
confera produsului calitatea.

Standarde, norme, reglementari privind calitatea

Documentele referitoare la calitatea produselor se clasifica astfel:
1. Documente care prescriu calitatea produselor:
-standarde
-caiete de sarcini
-norme tehnice
2. Documente care certifica calitatea produselor:
-buletin de analiza
-certificatul de omologare
-certificatul de garantie
-certificatul de calitate
Caietul de sarcini este un document tehnico-normativ care vine sa intregeasca
prevederile standardelor sau normelor tehnice cu noi parametri. Se elaboreaza prin
conlucrarea furnizorului cu beneficiarul, stabilind pe langa nivelul de calitate a
produselor metodele de control, modalitatile de receptie, ambalare, livrare.
Norma tehnica reprezinta documentatia tehnic-economica in care sunt
cuprinse prescriptiile de calitate a unui produs.
Normele tehnice pot fi : – departamentale
– de intreprindere (norme interne)
Buletinul de analiza este un document de certificare a calitatii prin care se face
o descriere detaliata a anumitor caracteristici fizice, mecanice ale produsului.
Certificatul de omologare este documentul prin care se face omologarea
produselor, cu scopul de a verifica daca produsele noi corespund documentatiei
tehnico-economice.
Omologarea se face in doua etape :
a) Omologarea preliminara (de prototip) in urma careia unitatea producatoare
poate trece la pregatirea fabricatiei si executiei serie zero (tiparul de proba).
b) Omologarea finala, pe baza careia se definitiveaza documentatia pentru
fabricatie de serie.
Certificatul de garantie este documentul prin care se garanteaza calitatea
produsului.
Un certificat de garantie cuprinde:
-denumirea completa a produsului
-data livrarii catre unitatea beneficiara sau data cand a avut loc vanzarea
-termenul de garantie

15
 -semnatura conducatorului unitatii
Certificatul de garantie are un dublu rol:
-confirma calitatea produsului
-garanteaza cumparatorului remedierea defectelor aparente sau ascunse ivite
in perioada de garantie (care obligatoriu va fi inscrisa in certificat)
Certicatul de calitate este documentul care certifica calitatea produselor in
raportul dintre unitati. El trebuie sa mentioneze incercarile fizice, mecanice,
chimice, organoleptice si probele la care a fost supus produsul in conformitate cu
documentele tehnico-normative sau alte conditii de calitate prevazute in contract.
Se semneaza de conducatorul unitatii si de seful compartimentului CTC.

16
 Bibliografie

1) Ana Lucia Ristea „Tehnologia Comercializarii Marfurilor”,

1997, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

2) C-tin Tudose, Vasile Dinu „Tehnologia Comercializarii

Marfurilor”, manual pentru licee economice, administrative, de servicii si
comerciale, 1993, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

3) Gabriela Iordache, Delia Georgescu, Valentina Capota „Comert si

Servicii”, manual pentru clasa a XI-a, 2005, Editura Niculescu;

4) Tantica Petre , Gabriela Iordache „Studiul Calitatii Produselor si

Serviciilor ”, manual pentru, clasa a IX-a, 2004, Editura Niculescu;

5) Rodica Pamfilie , Aurica Purcarea „Studiul Calitatii Produselor si

Serviciilor ”, manual pentru, clasa a IX-a, 2004, Editura Economica

6) Institutul Virgil Madgearu „Meseria de Comerciant”,1995, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

17