Iorga - Din Faptele Strabunilor PDF

N.
IORGA
DIN FAPTELE
STR{BUNILOR
¢
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[
de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta:
Vladimir Zmeev
Fotografii din arhivele editurii
=i a lui Ion Cucu
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE:
G. C[linescu,
Aurelian Sacerdo\eanu,
Dumitru Micu,
Mircea Popa,
M. Berza
Editura Litera Interna\ional
O. P. 61; C.P. 21, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia
tel./fax (021) 3303502; e-mail: info@litera.ro
str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u,
MD-2005, Republica Moldova
tel./fax (37322) 292 932, 294 110;
e-mail: litera@litera.ro
Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2004

]n versiune tip[rit[ =i electronic[
la Editura Litera Interna\ional.
Toate drepturile rezervate.
Editori: Vidra=cu =i fiii

Redactori: Tudor Palladi, Petru Ghencea
Tehnoredactare: Ion Vulpe
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic

din Chi=in[u.
Comanda nr. 41206
CZU 94(498): 821.135.1-3
I 72
Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

Iorga, Nicolae
Din faptele str[bunilor / Nicolae Iorga; (Bibl. =colarului; serie nou[/
col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i cop./ Vladimir
Zmeev; nr. 427) B., Ch.: Litera Int., 2004 (Comb. Poligr.). 232 £p.¤
ISBN 973 -675-138-4 ISBN 9975-74 -784-1
94(498): 821.135.1-3
ISBN 973-675-138-4 © LITERA INTERNA|IONAL, BUCURE+TI, 2004

ISBN 9975-74 -784-1 © LITERA INTERNA|IONAL, CHI+IN{U, 2004
&!% Ultimul a fost
director general în
5 octombrie Ministerul Industriei.
Se na=te avocatul
Nicu Iorga, fiul &%
lui Costache 5/17 iunie
=i tat[l &#' La miezul nop\ii,
lui Nicolae Iorga. A Femeie vine pe lume copilul
fost subprefect la cult[, Elena Nicu N. Iorga, în
Boto=ani. Dr[ghici, bunica lui casa, p[rinteasc[ din
Iorga, cunosc[toare a Boto=ani, strada
&" limbilor german[ =i Copoului.
Anul francez[, public[
de na=tere al traducerea &%$
Zulniei Arghiropol. romanului Adolph 29 martie
Public[ trei traduceri al lui Benjamin Se stinge din
din literatura francez[ Constant. via\[ avocatul Nicu
=i întocme=te o mic[ Iorga. Zulnia Iorga, va
&$ cre=te de una singur[
antologie literar[.
Avocatul Nicu cei doi copii: Nicu
&#% Iorga, în vârst[ de =i George.
23 ani, se c[s[tore=te
Manolache
cu Zulnia Arghiropol, &%%
Dr[ghici, frate fiica Elenei Dr[ghici. La =ase ani,
cu bunica lui Nicolae Din c[s[toria lor au copilul Iorga
Iorga, editeaz[ Istoria rezultat doi copii: înva\[ singur s[
Moldovei pe timp de Nicolae Iorga =i citeasc[. Lectura
cinci sute de ani George. acestei vârste
pân[ în
zilele noastre.
Autor =i al altor
lucr[ri, printre care
o Iconomie rural[ =i o
carte de bucate. A fost
mult timp pre=edinte
de Tribunal la
Dorohoi.
Nicolae
Iorga l-a
cunoscut pe
acest înainta=
P[rin\ii
istoric din
familia mamei sale.
cuprindea &'
Orientalele
An bogat în
lui Victor Hugo, fapte =i ac\iuni,
fabulele lui Florian =i toate hot[râtoare
Letopise\ele lui M. pentru viitorul
Kog[lniceanu. tân[rului
&%& savant.
La 18 februarie
Licen\iat ]n Litere. 1890

26 aprilie public[ în ziarul Lupta
Este înscris în primul s[u articol,
clasa I-a primar[ a despre drama
=colii Marchian N[pasta a
din Boto=ani. lui I.L.Caragiale.
De men\ionat c[ aici
&& va semna cu mare
}n clasa regularitate
a IV-a primar[ o putere de munc[ foiletoane
dasc[lul îl pune s[ =i o judecat[ s[pt[mânale, de
fac[ o lec\ie de istorie. excep\ionale. Este literatur[ comparat[,
În toamn[ e înscris primul din clas[ punând în circula\ie
la liceul Laurian =i din =coal[. o întreag[ galerie
din ora=. de scriitori
&&& francezi,
&&" septembrie germani,
La vârsta de 13 Trece bacalaureatul englezi, italieni etc.
ani scrie cu cea mai mare Concomitent, public[
articole despre men\iune. La numeroase articole
27 septembrie =i versuri în
politica german[ a Convorbiri
lui Bismarck, în ziarul se înscrie
la Universitatea literare, Revista
Românu al unchiului Nou[, Arhiva societ[\ii
s[u Emanoil din Ia=i, la Facultatea
de Istorie =i Literatur[. =tiin\ifice =i literare,
Arghiropol, Contemporanul,
fratele Zulniei Iorga. I se ofer[ o burs[ la
+coala Normal[ Era nou[.
&&$ Superioar[. E primit în cercul
de activitate literar[ al
Absolve=te &&' lui Hasdeu, Vlahu\[,
cinci clase de Delavrancea,
liceu la Boto=ani, cu 19 decembrie
Ob\ine diploma de Xenopol, Tiktin etc.
premiul I, bucurându-se În Arhiva lui Xenopol
de stima profesorilor. licen\[, la numai 18 public[ primul
Colegii s[i erau ani =i jum[tate, dup[ s[u articol
convin=i c[ elevul Iorga un an de frecven\[ istoric
=tia franceza, greaca =i la Facultatea privind
elina tot atât de bine de Istorie. via\a =i opera
ca =i dasc[lii lor. Profesorii lui Manolache
25 august îl s[rb[toresc Dr[ghici. Scrie un
Nicolae Iorga printr-un banchet studiu despre Nicolae
se înscrie în clasa a ini\iat de B[lcescu, care
VI-a la liceul Na\ional A.D.Xenopol. va ap[rea
din Ia=i. Se distinge Presa ie=ean[ îl în Revista
la elin[ =i istorie, elogiaz[, socotindu-l Nou[ în 1891.
considerat un elev un adev[rat fenomen. La 9 aprilie, în
înzestrat de natur[, Un timp a fost pedagog urma unui celebru
posedând o memorie, la un pension. examen condus de
Al. Odobescu, e numit
profesor de latin[ la
liceul din Ploie=ti.
La 15 aprilie se
c[s[tore=te
cu M[ria
V. Tasu, fiica
junimistului Tasu,
prieten al lui Panu,
Lambrior =i Creang[.
Editeaz[ monografii
închinate lui Filimon,
Alecsandri, Creang[,
Veronica Micle.
La 19
octombrie,
ob\inând bursa
Iosif Nicolescu,
pleac[ pentru
patru ani
în Fran\a =i
Germania. La Paris,
=i se înscrie la: Ecole
Pratique des Hautes
1884
Etudes, sec\ia
de istorie Depune înalte studii din Paris,
=i filologie. Aici lucrarea cu lucrarea Philippe de
îi va avea profesori pe de diplom[. Mézières 13271405
Duchesne, Monod, et la croisade
Bémont, Giry, &'! an XIV-ème
Roy, Înc[ un siècle, în baza
Thévenin, an hot[râtor în referatelor semnate
Langlois, Gaston cariera =tiin\ific[. de Charles Bemont,
Paris. Va fi apreciat În ianuarie se înscrie J. Roy, A. Lognon,
de Louis Leger. la Universitatea pre=edinte
Se dedic[ din Berlin. al sec\iei fiind
studierii limbilor, Cinci Gaston Paris. Lucrarea
ajungând în curând luni îi are constituie un omagiu
un mare poliglot. ca profesori pe de recuno=tin\[ lui
Curtius, Sternfeld, Gabriel Monod.
&' Geiger =i Scheffer- La 4 august,
Face dou[ Boichorst. Leag[ dup[ mai pu\in de
c[l[torii la Londra prietenie cu Weigand. dou[ luni de contact
=i Roma pentru teza Începe cercetarea în cu Universitatea din
de la Ecole arhivele berlineze Leipzig, sus\ine în
Pratique. privind trecutul fa\a comisiei
neamului. La compus[ din
&' 6 iunie p[r[se=te Karl Lamprecht,
Începe Berlinul înscriindu-se A. Birch-Hirschfeld =i
colaborarea la Universitatea K. Wachsmuth diploma
la Revue his,orique, din Leipzig. de doctor, cu lucrarea
Revue critique dhistoire La 25 iunie i Thomas III, marquis
et de litterature =i se confer[ de Saluces.
Enciclopedia titlul de diplomat Dup[
francez[. al +colii practice de doctorat
actual[ a istoriei =i 6 martie
geneza ei. Î=i expune |ine prima
concep\ia sa istoric[, comunicare la
urm[rind totodat[ =i Academia Român[,
evolu\ia în timp a intitulat[ Contribu\iuni
istoriei, adic[ la istoria Munteniei în
istorie a istoriei. a doua jum[tate a
secolului
&'# al XVI-lea.
Apare vol. I &'%
din Acte =i fragmente
cu privire la istoria În Frumuse\ea în
românilor. scrierea istoriei Iorga
Volumul cuprinde aduce noi orizonturi în
577 de documente concep\ia sa istoric[. El
1894
apar\inând anilor precizeaz[ c[ într-o

13891768, oper[ istoric[ sunt
pleac[ la Dresda patru elemente:
=i München, pornit culese
fiind din Paris, material, critic[,
în depistarea de organizare, stil. Cele
documente Berlin, Leipzig,
Dresda, Nürnberg dintâi dou[ determin[
în arhive cu soliditatea =i adev[rul,
privire la români. =i München. celelalte frumuse\ea.
15 ianuarie Istoricul trebuie
&'" Are loc prima s[ aib[
Cerceteaz[ conferin\[ public[ convingerea
arhivele din Nürnberg, de istorie, \inut[ la c[ zugr[ve=te o
Innsbruck, Vene\ia, Ateneu: Basta =i via\[ =i nu descrie
Milano =j Torino. Mihai Viteazul. o serie de ac\iuni
La 18 ianuarie Colaboreaz[ mecanice.
definitiveaz[ la Revue Calit[\ile
primul s[u volum de internationale stilului istoric
documente din colec\ia des Archives, des sunt demnitatea =i
Acte =i fragmente, care bibliotheques et de generalitatea. Trebuie
va ap[rea în 1895. musées. Face primul ca trecutul s[ fie
La 27 septembrie istoric al bibliotecilor retr[it, =i nu o
revine în \ar[. =i arhivelor na\ionale. prosternare
Stabilit la Demonstreaz[ în Despre înaintea recii
Bucure=ti, la l utilitatea general[ a sale apoteoze.
octombrie se studiilor istorice c[ La 7 aprilie, în baza
prezint[ la istoria e cea mai propunerii lui
concursul de la uman[ dintre toate I. Kalinderu,
Ia=i pentru ocuparea disciplinele =tiin\ifice, Iorga este
catedrei de istorie deoarece ea urm[re=te ales membru
universal[ de la respectarea adev[rului corespondent al
Universitatea =i iubirea preciziei, Academiei Române,
din Bucure=ti. adic[ onestitatea cu 18 voturi pentru
De=i este respins, =tiin\ific[. =i dou[ contra.
i se ofer[ în schimb Rapoarte
suplinirea catedrei. &'$ consulare prusiene
La l noiembrie Apare la Paris din Ia=i si Bucure=ti
a \inut prima excelenta lucrare (17631844) e
sa lec\ie de medievalistic[ primul volum
universitar[, tratând Philippe de publicat de Iorga în
Despre concep\ia Mézières. colec\ia Hurmuzaki.
Lucrarea cuprinde
703 documente
privind rela\iile
economice =i
comerciale ale
\[rilor române cu
str[in[tatea, =i au fost
copiate din Arhivul
legal secret
din Berlin.
&'&
Pentru
întâia oar[
Iorga apare un
des[vâr=it genealogist
în Pretenden\i
domne=ti,
comunicare
la Academie. El
l[mure=te spi\a a
numero=i pretenden\i
la domnie, r[t[citori
prin Europa. În
1910
Manuscripte
din biblioteci XV-ècle. Iorga În comunicarea de la 5
str[ine sunt î=i propune februarie \inut[ la
descrise s[ scrie Academie, Iorga
numeroase istoria proiectelor, cerceteaz[
opere aflate odat[ tentativelor, speran\elor mai multe cronici
în bibliotecile vestite cruciadei secolului turce=ti, în care afl[m
ale stolnicului al XV-lea, de a urm[ri punctul de plecare al
Constantin pân[ la cap[t declinul marii sale sinteze
Cantacuzino =i acestui mare ideal al privind Istoria
ale Mavrocorda\ilor: evului mediu. În Imperiului
nou[ ne vorbesc cucerirea turc[, otoman.
din aceste el vede un Anul acesta
c[r\i noti\ele, epilog, r[mâne legat de
prefe\ele, f[râma o revan=[ figura stolnicului
de via\[ româneasc[ musulman[ a Constantin
r[t[cit[ pe scoar\ele cruciadelor clasice. Cantacuzino.
volumului, pe Savantul german Iorga îl înf[\i=eaz[
foile albe, Reinhold Röhricht pentru prima oar[ în
pe margini, afirma c[ de mult toat[ splendoarea
în introduceri. n-a mai tratat operei sale. Pân[ la
nimenea cu atâta aceast[ dat[, cronica
&'' îngrijire =i cu atâta stolnicului fusese
Apare primul temeinicie, pe baza atribuit[ lui Milescu
volum din cele =ase unor studii întinse sau unui ardelean
(18991916) dintr-o arhivistice =i emigrat în |ara
alt[ colec\ie celebr[ a unei cuno=tin\e Româneasc[.
Notes et extraits perfecte a literaturii Stolnicul
pour servir existente, raporturile apar\ine în
à lhistoire des Apusului cu întregime lui
Croisades au R[s[ritul, ca Iorga. Iorga, ridicându-l la
locul de frunte în Documente
vechea cultur[ privitoare
româneasc[, la familia
punându-l Cantacuzino,
al[turi Documente privitoare
de Cantemir. la familia
Callimachi
' (vol. II în 1903).
An bogat Leg[turile Principatelor
Ecaterina Iorga. 1913
în opere istorice, Române cu Ardealul,
dintre care eviden\iem lucrare în care se
dou[: Acte din secolul relev[ pronun\atul
al XVI-lea (1517 caracter economic al
1612) relative acestei leg[turi,
mai ales la pe lâng[ cel
domnia =i cultural.
viata lui oamenilor. Apare
Petru +chiopul Istoria literaturii '!
=i Scurt[ istorie a lui române în Punctul de
Mihai Viteazul. secolul al XVIII-lea, vedere în editarea
În noiembrie oper[ monumental[ documentelor este
deschide în care este analizat[, expus în Note critice
cursul de istorie întâia oar[, opera lui asupra culegerilor de
prin moralitatea =i Dimitrie Cantemir, a documente interne
armonia istoriei, idee numero=i cronicari, române=ti.
de baz[ în concep\ia a =colii ardelene. Polemizeaz[ cu
sa istoric[. La 22 februarie, unii c[rturari, pe
Lamprecht îl probleme istorice =i
' roag[ pe Iorga culturale: Tocilescu,
Apar primele s[ colaboreze la Pompiliu Eliade, Tache
dou[ din cele 31 opera întreprins[ de Ionescu etc. Apare
de volume ale colec\iei marele savant german volumul de
Studii =i Documente în alc[tuirea unei documente, 1837,
cu privire la istoria sinteze a istoriei care cuprinde circa
românilor. omenirii, prin 1500 pagini, printre
Istoria lui Mihai întocmirea altele =i Acte relative
Viteazul pentru poporul unei istorii la r[zboaiele =i
românesc. Iorga ridic[ a românilor. cuceririle lui
fostului domnitor un Mihai
imn de slav[ într-o ' Viteazul, care
form[ stilistic[ Apare primul constituie evident
des[vâr=it[. studiu Sate cel mai impresionant
În Ideile in istoria =i preo\i monument ce a fost
universal[ sunt din Ardeal. ridicat de un
eviden\iate Marile familii c[rturar
curentele domnitoare din marelui Voievod.
noi care stau trecut îi ofer[ prilejul
la baza istoriologiei s[ publice voluminoase '"
moderne: la temelia lucr[ri, studii =i Începe editarea
unei societ[\i trebuie documente: notelor de
s[ fie o idee destul Despre Cantacuzini, c[l[torii. Faptul
de nou[ =i de Genealogia reprezent[ o etap[
puternic[ Cantacuzinilor nou[ în activitatea lui
pentru a \ine de banul Mihai Iorga împletit[ pe
pe umerii s[i lumea Cantacuzino, cultural =i istoric,
etalate într-o
form[ stilistic[
de mare intensitate
sufleteasc[, aducându-i
un prim loc în arta
scrisului românesc.
Primul volum din
aceast[ serie
de lucr[ri
e Drumuri =i ora=e
din România. Pe
drumuri dep[rtate de
asemenea e o carte de
c[l[torii, pe baza
c[rora putem
reconstitui
drumurile
=tiin\ifice în
Europa occidental[
ale savantului, precum
=i rela\iile sale cu
marii oameni
creatori =i
oameni de
}n campanie. 1913
=tiin\[ ai lumii.
Public[ în Prinos lui
D. A. Sturdza Despre
adunarea =i tip[rirea
izvoarelor relative la
istoria românilor.
Autorul face apare ca un om volumul Inscrip\ii din
istoricul institu\iilor, minunat, un sfânt bisericile României. În
bibliotecilor, arhivelor cum nu mai prefa\[ este eviden\iat[
=i analizeaz[ poate r[s[ri valoarea inscrip\iilor.
întreaga literatur[ altul; el Istoria Românilor în
a domeniului respectiv. era izvorul a chipuri =i icoane
Apare Istoria lui +tefan toat[ vitejia, el zugr[ve=te
cel Mare, în tiraj era fântâna tuturor obiceiurile,
de mas[, care drept[\ilor, el era datinile,
e socotit[ marea îmbr[c[mintea,
una dintre bun[t[\ilor. festivit[\ile de
cele mai valoroase la Curtea
opere stilistice. Gala '# domneasc[,
Galaction în jurnalul Apare me=te=ugurile,
s[u afirm[: Nu atât volumul X din reprezentând o
=tiin\a ei, nu atât Studii =i Documente, p[trundere adânc[
am[nun\ita ei intitulat Bra=ovul în via\a de fiece
erudi\iune =i românii. zi a oamenilor.
mi-au impus A fost cel Apare prima
(toat[ lumea =tie mai c[utat din mare sintez[
=i-o spune c[ Iorga întreaga colec\ie, Geschichte des
are o memorie închinat fiind rumänischen Volkes
prodigioas[) cît adânca nego\ului im Rahmen seiner
ei vibrare patriotic[. cu \[rile Staatsbildungen,
Figura Voievodului române. Public[ în dou[
volume, în Se stabile=te la primul s[u manual
colec\ia lui V[lenii de Munte. =colar. Titlul
Lamprecht, la Aici va constitui Istoria
Gotha. Unul din un a=ez[mânt românilor
primii cititori ai grafic. pentru poporul
c[r\ii, renumitul Ia partea românesc precizeaz[
slavist Leskin, \[ranilor în scopul ei. Mai apare
o apreciaz[ r[scoal[, semnând un alt manual
extrem de elogios. fulminantul articol =colar
Pentru întâia oar[ este Dumnezeu s[-i de Istorie
înf[\i=at[ dezvoltarea ierte. universal[.
na\iunii române nu în Este ales La 2 iulie se
personalit[\ile ei, ci în Parlamentul deschid cursurile
observând na\iunea \[rii, fiind deputat Universit[\ii populare
îns[=i ca fiin\[ 33 de ani la rând, din V[leni. Primul
vie\uitoare pân[ la 1940. volum cu
=i urm[rindu-i Apare o discursuri politice
mersul ei l[untric. nou[ lucrare \inute în Parlament,
Totodat[ a descris de istorie universal[ intitulat În era
dezvoltarea poporului într-o editur[ englez[, reformelor.
român în leg[tur[ The Byzantin empire, Colaboreaz[ la
cu popoarele dezv[luind înc[ volumul Studium
învecinate. una din Lipsiense închinat lui
O impresionant[ importantele Lamprecht prin Der
analiz[ cuprinde preocup[ri lateinischen
via\a satelor sub toate ale sale, Westen
aspectele. Sate =i dându-i renumele und der
M[n[stiri din de vestit bizantinolog. byzantinische
România e prima Scoate de sub tipar Osten in ihren
prezentare a tuturor primul volum Wechselbeziehungen
satelor din România, din Istoria während des
înf[\i=ate realist literaturii Mittelalters.
prin oameni române în sec. La 10 noiembrie
=i peisajul al XIX-lea. Încep savantul german
fermec[tor, s[ apar[ pân[ în Helmont cere
alc[tuind pagini 1913 cele cinci colaborarea
ce vor r[mâne volume ale lui Iorga
pentru monumentalei la Lexicon
totdeauna sale lucr[ri Meyer, unde
în literatura Geschichte va publica istoria
român[. des osmanischen hunilor, bulgarilor,
Reiches, în aceea=i românilor, albanezilor,
'$ editur[ german[ =i maghiarilor
Se retrage de în aceea=i colec\ie =i a \iganilor.
la S[m[n[torul condus[ Apar numeroase
=i înfiin\eaz[ ziarul de Lamprecht. =i m[runte lucr[ri
Neamul românesc. Public[ Constat[ri de istoria românilor:
Apare lucrarea istorice cu privire la Unirea Principatelor,
în dou[ via\[ agrar[ a Chemarea lui
volume Neamul românilor, Constantin Mavrocordat
românesc în Ardeal =i generate c[tre olteni, Cuza-
|ara Ungureasc[. Este de r[scoalele Vod[ =i du=manii s[i,
prima prezentare a \[r[ne=ti. Apar +tiri despre veacul al
vie\ii române=ti din Istoria bisericii române XVIII-lea, Românii
Transilvania. =i Istoria românilor, =i str[inii.
'
Este ales
membru al
Academiei, al
c[rei membru
corespondent era
din 1897.
Apare
volumul I din
Istoria armatei =i
Via\a =i domnia lui
Barbu +tirbei,
precum =i
comunicarea la
Academie despre
Doamna lui
Ieremia,
Scrisori =i alte
acte privitoare la
Unirea Principatelor
=i Via\a femeilor
în trecutul
1913
românesc. În
volumul închinat special a lui Gr. G. în limba italian[:
italianului Michele Tocilescu. Se cere Breve storia dei
Amari, Iorga public[ istoricului o Rumeni.
Cenni sulle relazioni preg[tire Apare prima
tra lAbisinia e enciclopedic[ dram[ istoric[
lEuropa pentru în\elegerea Mihai Viteazul =i
cattolica nei istoric[ deplin[, Partea românilor
secoli XIVXV, în studiile de din Ardeal =i
care se insist[ asupra literatur[, de art[, Ungaria
unei c[l[torii de la de economie sunt în cultura
Vene\ia în Indii. o necesitate. româneasc[.
În acest Public[
an public[ 33 de Generalit[\i '
c[r\i, cele mai multe cu privire la Istoria
tip[rite în tipografia studiile istorice omenirii pe
sa de la V[lenii =i Cuget[ri. care o va da între
de Munte. Tip[re=te 19261928 este
primul din anun\at[
' cele patru volume prin Chestia
17 mai ale lucr[rii intitulate Rinului. Începe
Primirea ca Oameni cari au fost, în colaborarea la
membru activ la care se vede puterea revistele suedeze
Academie. Roste=te de caracterizare =i En grekisk kronika
binecunoscutul discurs forma des[vâr=it[ a om Karl XII: Sivistelse
de recep\ie Dou[ artistului. Volumul va i Bender. Prima
concep\ii cuprinde =i portretele încercare de
istorice, celor mai de seam[ a cuprinde via\a
discurs care istorici =i gânditori poporului român în
va rezuma gândirea români =i str[ini. istoria universal[: Trei
sa istoric[, opus[ celor D[ o edi\ie lec\ii de istorie despre
a înainta=ilor s[i, în a istoriei românilor însemn[tatea
pentru Pera, Auf und
Niedergang
des Türkisehen
Herrsehaftsgebiets
în Europa.
Prima
participare a lui
Nicolae Iorga la un
congres interna\ional
de istorie în luna martie
la Londra, prin Bazele
necesare unei noi
istorii a evului
mediu (O
edi\ie =i în limba
francez[). În cadrul
Pictur[ de Cristoforeanu
concep\iei unei
noi istorii
universale,
Iorga dezvolt[
liniile diriguitoare
ale cercet[rii Evului
Mediu, care este
preocuparea
românilor Serbes et Roumaines. sa de baz[,
în istoria O nou[ colaborare la prin chiar
universal[. O revistele suedeze: Den cele dou[ teze
lec\ie de etnografie, Albanska Fragan în de doctorat din
prima în acest sens: care articol se 1893 =i 1896.
Portul popular cuprinde
românesc. primul text de '"
limb[ albanez[, pe Un an fructuos
'! care îl descoper[ în activitatea
An bogat în Iorga. Pe =tiin\ific[ a
lucr[ri =tiin\ifice. linia de istorie savantului, mai
Izbute=te s[ tip[reasc[ a omenirii: ales prin lucr[rile
nu mai pu\in de 43 de Chestiunea Chestiunea M[rii
c[r\i, cele mai multe Dun[rii. Mediterane, Vene\ia
privesc Balcanii: Apare în Marea Neagr[,
Istoria statelor al cincilea Venezia e la Penisola
balcanice, volum ultimul dei Balcani, Cinci
Notele unui din Istoria imperiului conferin\e despre
istoric cu privire otoman. Concomitent Vene\ia, Un act
la evenimentele din public[ numeroase românesc privitor
Balcani (o edi\ie în bro=uri privind la începutul culturii
limba francez[) subiectul bulgare, Histoire des
Dou[ tradi\ii în cauz[: Etats balcanique à
istorice în Les causes de lépoque moderne =i
Balcani, la catastrophe de Via\a =i domnia lui
a Italiei =i a lEmpire ottoman, Constantin Vod[
românilor, Vasile Cronica expedi\iei Brîncoveanu,
Lupu ca urm[tor turcilor în Contribu\ii
al împ[ra\ilor Moreea, documentare
de R[s[rit, Privilegiul lui la istoria Olteniei,
Relations entre Mahomed al II-lea Scrisori inedite ale lui
1931
Tudor Vladimirescu din seama =i de tradi\iile Dezvoltarea ideii
anii 18141815, vechi =i interesele unit[\ii politice
Funda\iile actuale a românilor,
domnilor români române=ti. Istoria
în Epir, Muntele Athos Se \in cursuri, românilor din
în leg[tur[ cu \[rile conferin\e, lec\ii Ardeal\i Ungaria
noastre, Funda\iile de limbi balcanice, (vol. II: 1916),
religioase ale se public[ lucr[ri, se lucrare
Domnilor îndrum[ diploma\ii monumental[
români români din nedep[=it[ istoric. O
în orient etc. aceste \inuturi. edi\ie =i în francez[, La
Pune bazele question roumaine en
Institutului Sud-est '# Autriche et Hongrie.
european, împreun[ Apare Revista Apar Situa\ia
cu Vasile Pârvan istoric[, pe care o va agrar[,
=i G. Murgoci, conduce pân[ la 1940, economic[ =i
scopul c[ruia pentru început ea fiind social[ a Olteniei
este de a o revist[ de recenzii, de în epoca lui Tudor
studia informare istoric[, un Vladimirescu, C]teva
aceast[ parte buletin bibliografic. =tiri despre comer\ul
din Europa, \inând Tip[re=te lucr[rile nostru in veacurile al
alte popoare:
Histoire des
relations Anglo-
Roumains, Histoire
des relations entre la
France et les Roumains,
Histoire des relations
Russo-Roumains,
Relations des
Roumains
avec les Allies.
'&
La 5 noiembrie e ales
1931
deputat. La 9
noiembrie
XVII-lea =i al XVlII-lea, '$ este numit
Dardanelele, amintiri Pre=edinte al
istorice, Documente Serbia primei Adun[ri a
grece=ti privitoare la la 18711872. deputa\ilor României
istoria Românilor, Dou[ memorii ale lui unite. La 27 decembrie
Istoria r[zboiului Teodor V[c[rescu, sose=te la Bucure=ti
balcanic etc. încheie colec\ia din refugiul ie=ean,
|ine la udii si Documente, locuind într-o
Academia care num[r[ 31 de modest[ cas[ din
Român[ o volume. S-au publicat fa\a G[rii de Nord.
comunicare aici circa 30 000 de Sub str[lucirea ochilor
Dreptul la via\[ documente, integral s[i =i sub vâlv[taia
al statelor mici. sau în rege=te, în cuvânt[rilor sale
Ea a avut un mare 16.291 pagini. s-a proclamat la
ecou =i hot[râtoare Apar, printre 29 decembrie
în gândirea istoric[ altele, dou[ Unirea
=i politic[ a lui lucr[ri ce deschid româneasc[;
Iorga, deoarece noi c[i în concep\ia =i niciodat[ afirma
ap[r[ popoarele activitatea istoric[ a Iorga de la 1859
mici fa\[ de setea de lui Iorga: C[r\i încoace o Adunare
cucerire =i st[pânire a reprezentative româneasc[ n-a
puterilor imperialiste. în via\a omenirii, avut o zi a=a
Discursul de recep\ie primul din cele cinci de mare.
\inut de Vasile volume ale colec\iei =i Public[
Pârvan la 28 mai. Observa\ii ale unui Cugetare =i
R[spunde Nicolae nespecialist fapt[ german[
Iorga, f[cându-i un asupra =i Originea =i
vibrant portret. istoriei antice. dezvoltarea
Totodat[, savantul statului austriac.
enumer[ pe fo=tii s[i
'% 1919 În Le rôle des
elevi, ajun=i în fruntea Activitatea Roumains dans la
culturii române=ti: istoric[ restrâns[, latinité dezv[luie
Vasile Pârvan, +tefan în cadrul de r[zboi =i rolul pe care
Or[=anu, Nicolae f[r[ posibilitate de noi l-am jucat =i
Dobrescu, informare la mai ales îl avem de
Al. Lapedatu, Ia=i. De re\inut îndeplinit în latinitate.
Ion Ursu, Constantin lucr[rile privind Public[ prima istorie
Moisil, Constantin rela\iile \[rilor a Albaniei, precum
Giurescu. noastre cu =i Istoria poporului
}ntre aleg[tori. 1931
francez. O a treia via\[ istoricul Ion Xenopol al
lucrareprive=te Bogdan. La c[rui discipol
Istoria românilor 19 noiembrie a fost. Concep\ia
din Peninsula sufer[ pierderea istoric[ a lui Iorga
Balcanic[. unui prieten este foarte receptiv[,
La 6 decembrie, =i frate, \inând seama
de ziua numelui s[u, care este de toate
prietenii îid[ruiesc o Alexandru Vlahu\[. transform[rile
frumoas[ cas[ societ[\ii a=a cum
pe +oseaua ' reiese din Noi direc\ii
Bonaparte nr.8, Apare a în istorie.
drept recuno=tin\[ doua sintez[ a
pentru acel care e poporului român '
socotit lumina Histoire des Roumains O nou[
genera\iei et de leur civilisation, etap[ în via\a
noastre. lucrare care a avut o =tiin\ific[ a lui Iorga.
Pentru larg[ circula\ie La 7 ianuarie, \ine
întâia oar[ în în Occident. prima sa lec\ie
via\a sa locuie=te Tip[re=te la Sorbona.
în cas[ proprie, istoria literaturilor La 18
punând cap[t romanice, prima ianuarie ia
calvarului sintez[ de acest fiin\[ +coala
mutatului, fel la noi. român[ de la Paris
ducând dup[ Ia fiin\[ în suburbia Fontenay-
sine zecile de mii Teatrul popular, aux-Roses, de
de c[r\i. în cadrul luptei duse organizarea
La 25 de Iorga de a ridica c[reia se
decembrie e masele prin cultur[. ocup[
numit membru al La 29 februarie se în persoan[
Institutului Fran\ei. stinge din via\[ ministrul francez
La 1 iunie se stinge din istoricul A.D. al înv[\[mântului.
' !
|ine cursurile
obi=nuite la Sorbona,
despre Orient =i
Occident
în Evul Mediu =i
P[trunderea ideilor
apusene în sud-estul
Europei. E primit la
+coala de limbi
orientale,
de directorul
Boyer. La Lyon,
unde \ine prelegeri
istorice, e g[zduit
To\i istoricii =i arti=tii o alt[ lucrare de marele savant
forma\i între cele dou[ despre =i prietenul s[u
r[zboaie mondiale, Schimbarea de Focillon.
au fost membrii direc\ie =i caracter a Conferen\iaz[ la
acestei =coli. comer\ului românesc. Torino. La Vene\ia,
|ine conferin\e Articolele zilnice vorbe=te despre
în Fran\a, Italia =i scrise în portul
Belgia. În jurul s[u se Neamul Românesc \[r[nesc =i
strâng savan\ii lumii. între 19141918 arta \[r[neasc[;
La Bucure=ti, cu prilejul sunt adunate în are o primire
împlinirii a 50 de ani, i trei volume: grandioas[. În
se ofer[ un volum R[zboiul aprilie, la Paris, ia
omagial. nostru în note parte la congresul
Public[ dou[ zilnice (vol. II, III bibliotecarilor.
valoroase studii, Vorbe=te despre
în 19221923).
dedicate lui Tudor ilustra\ia c[r\ii
Vladimirescu Public[
lucrarea române=ti.
=i Mihail Un savant
Kog[lniceanu. Histoire de lart
afirm[ c[
În domeniile istoriei roumain ancien, prin impresia pe
universale apar câteva care pune bazele care a l[sat-o a
lucr[ri importante, în\elegerii fost imens[. La 9
prin care se aduc des[vâr=ite a aprilie particip[
noi contribu\ii: trecutului nostru la Congresul
Papi =i împ[ra\i artistic, de sens =i interna\ional de
=i Dezvoltarea nuan\[ bizantin[. istorie ce s-a \inut la
a=ez[mintelor Seria de prolegomene Bruxelles, vorbind
politice, Comemorarea la o istorie universal[ despre România
lui Dante, Polonais este continuat[ prin dun[rean[ în
et Raumains =i State =i Dinastii. veacul al
alta despre Întrege=te VI-lea =i barbarii.
Roumains istoria Bizan\ului La 11 mai e la Praga,
et grecs. din 1907, editând: dup[ un scurt popas
Impresionant[ Formes byzantines et la Viena.
comunicare realites balcaniques. La 3 iulie e
la Academie Apare traducerea numit membru
despre La, o sut[ româneasc[ a corespondent al
de ani dup[ moartea Istoriei românilor Academiei suedeze.
lui Petru Maior. +i din 1905. Vede lumina tiparului
Brève histoire de
croisades =i
Pointe de vue
sur lhistoire de
Commerce.
Vorbe=te
la Institutul
Fran\ei despre
P[r[sirea Daciei de
Aurelian, iar la Geneva,
despre A=ez[mintele din
sud-estul Europei.
Conferin\e =i vizite
pretutindeni ]n
Oxford. Doctor honoris causa. 1930

Europa.
' #
Apar Les plus
anciens etalo slavo-
roumains, I genovesi
nel Mar Nero,
Histoire des Etats
balcaniques, o edi\ie
a istoriei românilor
în englez[, History of
Roumania, Relations la Milano despre
Franco-Roumains, ' %
Italia =i România.
Istoria comer\ului C[l[tore=te Public[ Istoria
românesc etc. în Fran\a, industriei
C[l[torii Danemarca, la români,
de studii, lec\ii, Suedia, Elve\ia, R[zboiul de
conferin\e, vizite în Italia. Este comparat independen\[ a
\[rile europene: de c[tre un romanist cu României, Lorigine des
Fran\a, Italia un uria= copac, adânc idées lindépendance
=i Belgia. La înr[d[cinat îns[ în balkanique.
25 februarie p[mântul lui.
conferen\iaz[ la La l martie ' &
Cercle artistique din Universitatea
din Geneva V[d lumina
Bruxelles despre Figuri tiparului 42 de
reprezentative îi confer[ titlul
de doctor honoris c[r\i, din noianul
ale istoriei c[rora remarc[m:
causa. Particip[
românilor. La 3 Evolu\ia ideii
la congresul
martie N. Iorga e de Bizantinologie de libertate,
numit doctor honoris de la Belgrad, ca Istoria românilor
causa al Universit[\ii reprezentant al prin c[l[tori (edi\ie
din Strasbourg, Academiei nou[ în patru volume),
vorbind despre Rase =i de Inscrip\ii Istoria înv[\[mântului
politic[ în sud-estul din Paris. Se afl[ românesc, Patru
european. La în Spania. conferin\e
Geneva Conferen\iaz[ despre istoria
conferen\iaz[ la Napoli despre Angliei, Drumurile
despre defini\ia Italia de Sud de comer\ creatoare
literaturii bizantine. =i România, =i ale statelor
române=ti, Les Are conferin\e
narrateurs de la la Berna
premierès croisade, =i Zürich.
Storia dei rumeni e
della loro civiltà, '!
|ara, latin[ La 17 aprilie
cea mai e numit Pre=edintele
dep[rtat[ în Consiliului de Mini=tri,
Europa; Portugalia, iar la 17 iunie e
Les voyageures français
Pictur[ de Catul Bogdan

s[rb[torit cu prilejul
dans lOrient europeen. împlinirii a 60 de ani,
|ine lec\ii la Sorbona, dedicându-i-se mai
Madrid, Lisabona,
multe volume
Coimbra, Porto,
Milano. Ia parte la omagiale,
congresul interna\ional atât de c[tre
de istorie de la Oslo. români cât =i de
Are cursuri la Paris, c[tre savan\i str[ini.
Spania, Italia. Anciens La 7 noiembrie devine
La 29 ianuarie documents doctor honoris causa al
semneaz[ contractul de droits roumain, Universit[\ii din Paris.
de cump[rare a unei LItalia vista da un Editeaz[ France
case la Vene\ia. romeno, Notes de de Chypre, A
Editeaz[ diplomatique roumaine. history of Anglo-
38 de lucr[ri. C[l[tore=te timp Roumanian relations,
Între acestea sunt de trei luni prin Une viile roumane
La création religieuse America de Nord, devenue slave:
de Sud-est europenne, \ine lec\ii la Raguse, Vederi
Définir Byzance, |[ri numeroase din Grecia,
scandinave: Suedia universit[\i, Rhodos sous les
=i Norvegia, Patru pe care apoi le hospitaliers, Note
conferin\e despre antologheaz[ în My asupra istoriei
Armenia, Le american lecture. Spaniei, precum =i
caracter commun des În aprilie un =ir de comunic[ri
institutions du Sud- are loc
\inute la Academia
est de lEurope, inaugurarea
institu\iei Casa Român[.
Domnii
români dup[ romena din Vene\ia. '!
portrete =i fresce N. Iorga vorbe=te
contemparane, despre Vene\ia, 25 decembrie
Geschiehte der =i orient. N. Iorga este
Rumanen La 27 aprilie ia ales membru al
und ihrer Kultur. parte la congresul Academiei
interna\ional de degli
'! istorie de Arcadi din
Un =ir la Londra. Roma. Public[
interminabil La 3 mai i se Acte privitoare
de studii istorice, confer[ titlul de la marele r[zboi,
printre care =i O mic[ doctor honoris causa Supt trei regi, Ospiti
\ar[ latin[: Catalonia, al Universit[\ii din romeni în Venezia,
Moyen-Âge et Antiquite, Oxford. I se face Deux siècle
America în latine=te un dhistoire de Venise ,
=i românii din impresionant Comment la Roumanie
America, Istoria =i vibrant sest detachée de la
Contemporan[, elogiu academic. Triplice etc.
'!! Bizantinologie.
Aici lui N. Iorga i
Particip[ se recunosc meritele
la congresul de de mare istoric
istorie din Polonia. al omenirii.
La 30 ianuarie i se Vede
confer[ de c[tre lumina tiparului
Universitatea primul volum
din Roma titlul de din Sfaturi
doctor honoris causa. pe întuneric.
Public[ O alt[ istorie Schi\[ de Burada Anul e dominat
universal[, Venise à de apari\ia
lépoque moderne, primului
=i alte volum
30 de c[r\i. din Istoria
'!" românilor. De
gloriei Rena=terii, re\inut anii marilor
V[d lumina dac[ ar fi opere: 1905 Istoria
tiparului Vechea tr[it în românilor
art[ religioas[ la acea epoc[. în nem\e=te;
români, Les arts 1907, istoria
mineurs en '!# imperiului bizantin
Roumanie, Public[ în engleze=te,
La revolution 44 de c[r\i dintre 19081913
francaise et care se remarc[: istoria
le Sud-Est La place des imperiului
de lEurope, Roumains dans otoman; 1926
La France de Terre lhistoire universelle 1928 istoria
Sainte. Dominanta (3 vol.) Românii în universal[; 1934
=tiin\ific[ a anului str[in[tate istoria imperiului
acesta îns[ e de-a lungul bazantin =i
vasta sintez[ timpurilor, Istoria 19361939 cele
bizantin[ în trei lui Mihai Viteazul (2 zece volume de
volume: Histoire de voi.), Idei asupra Istoria românilor.
la vie byzantine =i problemelor Iorga o socoate
monumentala actuale. cartea cea mai
lucrare Byzance Pledeaz[ grea a vie\ii
apres Byzance. pentru crearea sale =i
Noi c[l[torii unei Universit[\i momentul
în Fran\a latine la Coimbra. termin[rii ei
=i Italia. unul din cele mai
Autobiografia '!$ frumoase ale
în trei volume: O În aprilie vie\ii mele.
via\[ de om a=a cum a are loc
fost, care pe lâng[ adunarea '!%
bog[\ia de date, la Bucure=ti, Începe
de portrete de a comitetului de tip[rirea în limba
oameni, de istorie, la care iau francez[ a istoriei
desf[=ur[ri de parte: Temperley, românilor sub
evenimente, de\ine Amantos, Koht, titlul Histoire de
o mare valoare Dembinski, Raumains et de
artistic[. Istoricul Lascaris etc. la romanite
Bruchesi afirm[ În toamn[ orientale.
c[ Iorga ar particip[ la Roma, La l aprilie are
fi fost în fruntea la Congresul de loc inaugurarea
Institutului pentru universitar din
studiul istoriei 1940, intitulat[
universale. Istoria, marea
judecat[, în sens
'!' moral, a statelor =i
Apar Istoria na\iunilor, ajunge la
Bucure=tilor, concluzia c[ istoria
Discursuri este o necesitate
Bust de Dimitriu-B`rlad
parlamentare pentru con=tiin\a
(3 vol.), Istoria uman[, este
universal[ v[zut[ folositoare
prin literatur[, pentru
=i Etudes sensul ei
byzantines moral =i este
(2 vol.). una din marile
metode pe care le
'" c[ se cuprinde o poate întrebuin\a
A \inut comoar[ spiritul uman pentru
=i publicat la ignorat[. a ajunge la adev[r.
Academie Dou[ Ultimele scrieri E îngrozit de eforturile
pagini din istoria ale sale din 1940 au depuse de unele
fanario\ilor, Încerc[ri ap[rut în Revist[ popoare
austriace de anexiune istoric[ din anul imperialiste,
a \[rilor noastre, O 1941 =i cuprind afirmând c[
carte de gândire tratarea unei mari popoarele care
conservatoare variet[\i de probleme se încordeaz[ nu
româneasc[, despre mama lui Mihai tr[iesc mult. Sunt ca
Individualism Viteazul, o conspira\ie atle\ii de circ. Iorga a
=i solidarism în muntean[ din 1811, c[utat s[ fie un istoric
dezvoltarea istoriei, o descriere a \[rilor în sensul, lui Ranke =i
Michelet, un vizionar,
Problema Unirii române din 1587, un profet, un poet al
Principatelor la despre teoria istoriei. De aceea,
18551859. permanen\ei. ultimile dintre
În dosul O impresionant[ ideile pe care
c[r\ilor declara\ie a unor le-a exprimat se
diploma\iei, \[rani ardeleni într-un încheie prin: A= fi
comunicare f[cut[ document din sec. vrut, din partea mea,
la 4 octombrie =i al XVIII-lea. s[ am mai mult talent
care nu a mai Problema poetic pentru a fi mai
fost corectat[ de definirii istoriei, aproape de adev[r.
autor. În ultima conform biografilor La 27 noiembrie,
comunicare la s[i, e o preocupare noaptea, via\a lui,
Academie, Revela\ii permanent[ în consacrat[
toponimice pentru ultimii s[i ani poporului
istoria ne=tiut[ a de via\[, român, a fost
românilor I. c[utând s[ curmat[ prin nou[
Teleormanul, capete lumini gloan\e trase de
savantul caut[ de oriunde. reprezentan\ii
a l[rgi sfera de Neastâmp[rul mi=c[rii legionare.
cercetare a istoriei =tiin\ific l-a dus Trupul s[u, aruncat de
noastre prin numele pe cele mai variate c[tre criminali, a fost
de localit[\i =i alte domenii =i lucr[ri. g[sit a doua zi pe
elemente În ultima sa lec\ie miri=tea satului
geografice, în de deschidere Str[jnic din
care am credin\a a cursului preajma Ploie=tilor.
P R E FA Þ Ã
Fragmentele pe care le dãm aici nu sunt luate la întâmplare, ca în

alte culegeri, pripite sau incompetente, fãcute în vederea noului
program care prevede cetirea din cronicari. Am cãutat sã dau istoria
însãºi a neamului nostru, ºi anume în acele pãrþi care pot creºte
încrederea noastrã în noi înºine, pãrþile ce cuprind vitejie, danii pentru
bisericã, ispravã, faptã într-un cuvânt, luând din fiecare cronicar ceea
ce se potrivea mai bine cu acest scop. Nu cred sã fi lãsat la o parte din
mãrturiile trecutului nostru nimic din triumfurile ºi faptele bune ale
neamului.
Se va înþelege deci pentru ce Ureche e reprodus în mare parte, ºi
pentru ce cronica lui Mihai Viteazul e datã întreagã, pe când din alte
cronici se spicuieºte numai.
Însã nici un scriitor de frunte din acei care ne-au dat însemnãri
istorice n-a fost lãsat la o parte, aºa încât rostul literar al culegerii nu e
întru nimic ºtirbit.
Ortografia e a Academiei 1, avându-se în vedere ºi scopul ºcolar. S-au
pãstrat toate arhaismele ºi provincialismele, dar nu în felul de a scrie
cuvintele.
Cred cã am dat astfel, în acelaºi timp, o carte ºcolarã ºi o carte de
culturã naþionalã, de culturã popularã chiar, fiindcã ºi astãzi poporul
înþelege mai bine pe vechii cronicari, care scriau pentru toþi, într-un
grai care nu era încã osebit dupã clase, decât pe noi, scriitorii de azi, ºi
poporul nostru, pentru a trãi în viitor, trebuie sã capete conºtiinþa
trecutului sãu.
N. IORGA
1
Adicã de la 1923 (n. red.).
NOTIÞE DESPRE CRONICARI
I. Mahail Moxalie, cãlugãr din Oltenia, a prefãcut, dupã îndemnul

episcopului Teofil de Râmnic, apoi Mitropolit, în cele dintâi douã decenii
ale veacului al XVII-lea, Anale bulgãreºti ºi sârbeºti, un cronograf pornind
de la Facerea Lumii ºi mergând ºi dupã 1400. E tipãrit în Hasdeu, Cuvente
den bãtrâni, II.
II. Grigore Ureche, fiul lui Nistor vornicul ºi al Mitrofanei, ctitorii
mãnãstirii Secul; a învãþat în Polonia, vornic mare al Moldovei sub
Vasile-Vodã Lupu, el a dat, în 1646-7, o formã româneascã vechilor
anale slave ale Moldovei, alipind la acest letopiseþ, încheiat supt
Petru-Vodã ªchiopul de cãlugãrul Azarie, amintiri din viaþa tatãlui sãu
despre domnia lui Aron Tiranul. La acest element a mai adaus unul,
luat din cronica polonã a lui Isoachim Bielski. Cronica lui, Domnii
Þerii Moldovei, s-a tipãrit în Letopiseþele lui Kogãlniceanu I. O retipãrire
cu bogate note istorice în limba francezã a dat-o d. Emile Picot (Paris,
1878).
III. Miron Costin. Fiul lui Costin Postelnicul ºi finul lui Miron-Vodã
Barnovschi. A fãcut ºcoala la Bar în Polonia. Ajunge mare logofãt al
Moldovei. Învãþatul boier, care alcãtuise scrieri istorice polone, îºi puse
în minte a povesti toatã istoria Moldovei de la Traian «descãlecãtorul»
pânã în zilele sale. De fapt a alcãtuit numai o introducere despre
timpurile romane ºi o poveste a vremurilor mai noi, de unde se oprise
Ureche, în 1584, pânã la 1661, lãsând apoi rãzleþe însemnãri pentru
vremea urmãtoare. Miron a fost ucis, pentru bãnuieli de trãdare de
Constantin-Vodã Cantemir, în decembrie 1691. Cronica a fost tipãritã
în Letopiseþe I ºi deosebit de V. A. Ureche am urmat ediþia I.
IV. Stoica Ludescu, Logofãt de casã al Cantacuzinilor, a prelucrat
într-un corp de cronicã al dintâiu la muntenivechile însemnãri de
pomelnice domneºti ºi de anale, cronica luptelor lui Mihai Viteazul, de
un om al Buzeºtilor, ºtirile din poemul grecesc al lui Matei Vlãdicã Mirelor, %
veºtile, date poate de Udriºte Nãsturel, cumnatul lui Matei-Vodã Basarab,
asupra începuturilor domniei acestuia ºi unele notiþe cantacuzineºti,
precum ºi amintirile sale despre Constantin Postelnicul Cantacuzino ºi
fiii sãi (1688). Publicat în Magazinul istoric pentru Dacia. IVV.
V. Împotriva acestei cronici scrie Constantin Cãpitanul, fiul lui
Panã Filipescu ºi al Maricãi, fiica lui Constantin Cantacuzino postelnicul.
El întrebuinþeazã scrierea lui Ludescu ºi adaugã cele cunoscute de
dânsul. Se opreºte odatã cu duºmanul sãu politic. Cronica a fost
tipãritã în Magazinul istoric, III ºi în ediþie separatã de N. Iorga la 1902.
VI. Radu Greceanu, fiul lui Tudor ªãtrarul ºi urmaº dupã strã-
bunã-sa, domniþa Florica, al lui Mihai Viteazul, a fost logofãtul cel mare
al lui Vodã Brâncoveanu. Traducãtor întrebuinþat în pregãtirea Bibliei
din 1688, Grecianu, care a lãsat ºi alte lucrãri de tãlmãcire religioasã,
fu însãrcinat de domn sã scrie Istoria Vieþii lui. Prefaþa e din 1698 ºi
opera întreagã se întinde de la 1688 pânã la 1713, un an înainte de
cãderea domnului. Cronica a fost tipãritã în Magazinul istoric, II, ºi
apoi deosebit, de dl ªt. Greceanu, Bucureºti, 1906.
VII. Constantin Stolnicul Cantacuzino, fiul postelnicului cu
acelaºi nume ºi al Ilinei, fiica lui Radu-Vodã ªerban, frate cu ªerban-
Vodã Cantacuzino ºi cu mama lui Constantin-Vodã Brâncoveanu; tatãl
lui ªtefan-Vodã Cantacuzino. Învãþase în Italia. Îºi pusese în minte a
scrie o istorie a tuturor românilor, de la daci pânã în zilele sale. L-au
oprit îndeletnicirile sale politice cu mult mai înainte de a fi sugrumat
de turci, la 1716. Cronica s-a tipãrit în culegerea librarului Gh.
Ioanid (unde se dau dupã manuscripte ºi alte cronici muntene) ºi în
Letopiseþe I; apoi în Operele lui Constantin Cantacuzino Stolnicul,
publicate de N. Iorga.
VIII. Nicolae Costin, fiul lui Miron ºi al Ilinei, fiica pretendentului
Ioan Movilã, nepoata de fiu a lui Simion-Vodã. Ajuns logofãt mare al
Moldovei, el scrie Viaþa domnului sãu, Nicolae Mavrocordat, ºi din
însãrcinarea acestuia începu un corp de cronici moldoveneºti, pe care-l
duse pânã la 1711. În frunte-i puse o prefaþã eruditã despre epoca
romanã, prefaþã pe care o apucase a o redacta între 1708 ºi 1709.
Cronica s-a tipãrit în Letopiseþe, I (Introducerea), II (povestirea).
IX. Radu Popescu, fiul vistierului Hrizea, care a fost prigonit ºi
omorât de ªerban Cantacuzino, a fost unul dintre cei mai învãþaþi boieri
munteni din vremea sa. A scris întâiu amintirile sale, pe care le începe
cu domnia Brâncoveanului, la 1688, ºi le urmeazã pânã la cãderea
lui, ba chiar pânã la 1716.
& Pe urmã, dupã însãrcinarea lui Nicolae Mavrocordat, el alcãtui un
corp al cronicelor muntene, pe care-l adãugi cu lucrarea sa de tinereþe,
prefãcutã dupã interesele domnului ºi continuatã pânã la 1726. La
1729 nu mai era în viaþã.
Cea dintâia cronicã s-a tipãrit în Magazinul istoric, V; a doua tot
acolo, IV.
X. Ioan Neculce. Boier dintr-un neam mai de jos, fiu al vistierului
Neculce, înrudit însã prin alianþã cu Cantacuzinii ºi cu Vasile Lupu.
Hatman al lui Dimitrie-Vodã Cantemir, pribeag în Rusia dupã înfrân-
gerea ruºilor la Stãnileºti, el se întoarse în þarã abia peste nouã ani.
Trãi ºi dupã 1740. Cronica lui, care porneºte din locul unde se oprise
Miron Costin, merge pânã la 1744, cu adausuri din acest an, de un
continuator. S-a tipãrit în Letopiseþe, II
XI. Se atribuie lui Nicolae Mustea, «diac al divanului», o com-
pilaþie a cronicelor Moldovei, care duce la o povestire întinsã a
domniilor în aceastã þarã ale lui Mihai Racoviþã, mai ales a domniei a
treia. Partea de compilaþie e deosebitã în cele douã versiuni care s-au
publicat în Letopiseþe, III ºi în Magazinul istoric, III. Scriitorul domniilor
lui Racoviþã nu e, desigur, Mustea.
XII. Ienãchiþã Vãcãrescu, poetul cunoscut, fiu al lui ªtefan
Vãcãrescu ºi al Catincãi Done, fusese crescut cu cea mai mare îngrijire:
ºtia turceºte, italieneºte, franþuzeºte. A scris Istoria otomãneascã a prea-
puternicilor ºi marilor împãraþi în surghiunia-i peste Dunãre, de la
1788 la 1794, dupã câteva izvoare turceºti.
S-a tipãrit în Tezaurul de monumente istorice al lui Papiu Ilarian, II.
XIII. Dionisie Eclisiarhul, un casnic al marelui episcop de Râmnic
Chesarie ºi al lui Filaret, urmaºul acestuia, a vrut sã dea urmare analelor
muntene de la 1769 înainte. Însemnãrile sale merg pânã la 1814.
S-au tipãrit în Papiu, 1. c.
XIV. Maiorul Voinescu II a lãsat amintirile din care reproducem.
S-au publicat în Revista Carpaþilor II.
I
∆ E LA ÎNCEPUT
PÂNÃ LA MOARTEA
LUI ªTEFAN CEL MARE
C a p i t ol u l I
ÎMPÃRÃÞIA ROMEI (RÂMULUI1)
( Din Nicolae Costin 2)
P E N T R U Î M P Ã R Ã Þ IA R Â M U LU I
ª I P E N T R U H O TA R E L E E I
Împãrãþia Râmului, cãreia în putere ºi în lãþime n-au

fost nici o împãrãþie de când este lumea, ceteºte istoriile
Râmului ºi a lumii ºi vei afla de mãrimea ei , ºi alta mai
mare împãrãþie decât aceasta n-a fost, de aceastã
împãrãþie afla-vei ºi la prooroci, ales la Daniil, cu dezle-
garea visului lui Nabucodonosor, împãratul Asiriei. De
aceastã împãrãþie cântã ºi sfânta Biserica noastrã în
seara naºterii Domnului ºi Dumnezeul nostru Isus Hristos:
Àâãóñò åäiíî íà÷àëñòóióøó íà çiìëi 3, adicã: Avgust
singur domnia pre pãmânt, iproci 4. Acest Avgust, Împãrat
Râmului, au stat cel întâi dupã stãpânia cea de obºte, de
sfãtuia Râmul cu obºtie 5.
În zilele acestui s-a nãscut Hristos, Mântuitorul lumii,
din Prea-Curata Fecioara Maria.
Numele sãu se trage de pre oraºul Roma, noi zicem
Râmul, care oraº este în Italia, pe apa Tibrului. Iar înce-
1
Numele vechiu al Romei.
2
Cap. VII.
3
Mai de mult în bisericã se citea slavoneºte; pe vremea lui Nicolae
Costin,limba noastrã începuse a pãtrunde însã.
4
Slavoneºte: ºi aºa mai departe.
5
Stãpânie de obºte republicã.
NICOLAE IORGA
!
putul împãrãþiei acesteia este din Troada, care o au risipit-o
elinii, având multã vreme rãzboiu cu troadenii, pentru
D I N FA P T E L E S T R Ã B U N I LO R
rãpirea Elenii, soþia lui Menelau, de Alexandru, feciorul lui

Priam, împãratul Troadei, pentru care femee, sã o întoarcã
domnul sãu de unde o rãpise, pururea sfãtuiau doi domni
din Troada, anume Antenor ºi Enea; ci, mãzdind1 pe alþi
domni sfetnici feciorul lui Priam sã nu dea pe Elena, s-au
trãgãnat sfada pânã la stângerea de tot a Troadei, ºi n-au
hãlãduit nime altul, nici în cetate, nici în olatele ei 2, fãrã
aceºti doi ce s-au pomenit Antenor ºi Enea, cu gloatele lor.
Ori cã ºtia grecii sau elinii cã aceºti doi domni sfãtuia spre
bine pe troadeni, ºi i-au lãsat de nu i-au gonit, ori ei,
cunoscând la ce trage lucrul, s-au pãzit de vreme, ºi au ieºit
cu oamenii sãi ºi s-au încãrcat în vase, ºi s-au dus în lume.
Deci, Antenor au descãlecat la Veneþia, pre pãmântul
Italiei; iar Enea, pogorând mai jos, au abãtut iarã la mar-
ginea Italiei, unde domnea Latin craiul o parte din Italia.
Îndemnat ºi de proorocii lor pãgâneºti, au început sfadã
cu acel craiu, anume Latin, dupã a cãruia nume se
numeºte Limba latineascã 3.
Nu era acele locuri pre atunce cu oameni deºi aºezate,
ºi singur craiul, îmbãtrânit de zile, numai o fatã din trupul
sãu avea, ºi era logoditã dupã un domn de Italia, anume
Turnus, ºi-i era mulþi domni de Italia neprieteni; pre aceia
domni i-au tras Enea în partea sa, împotriva lui Turnus ºi
a lui Latin craiul, ºi, cu rãzboaie, cu multãvãrsare de
sânge, au biruit pe Turnus, pânã au ºi pierit Turnus în
rãzboiu. Deci, au cãutat lui Latin craiul a primi pre
Troadeni în þara sa, în Italia, ºi pe Enea ginere, în locul lui
Turnus, cã lui Enea îi murise femeia de groazã, când au
vãzut din toate pãrþile arzând cetatea Troada. ªi s-au fãcut
troadenii moºneni 4 Italiei, aºezaþi ºi legaþi între sine, sã
1
De la mâzdã; mitã. Deci, mituind.
2
Þinuturile vecine.
3
Cele de pânã aici ºi ce urmeazã sunt fabule, basme de poeþi.
4
Bãºtinaºi, moºtenitori, stãpâni ai pãmântului.
NICOLAE IORGA
trãiascã troadenii pre limba ºi pravila de giudeþe 1 a ita- !

lienilor, ºi italienii sã primeascã bozii ºi rugile ºi obiceiurile
D I N FA P T E L E S T R Ã B U N I L O R
de bisericã a troadenilor.
Deci, din Enea ºi din fata lui Latin craiul sunt, din
seminþie în seminþie, nãscuþi doi fraþi, anume Romul ºi
Rem. Aceºtia au urzit oraºul Râmul pre jumãtate Romul
ºi pre jumãtate Rem. ªi, încã neînãlþate fiind zidurile, au
venit într-o zi Rem sã vazã sporul lucrului frãþine-sãu
dincotro zidea Romul, ºi, vrând sã facã ºagã, au sãrit peste
zidul frãþine-sãu; iar frate-sãu, în loc 2 luând semn ºi piezi
rãi 3 oraºului, apucã un fuºte 4 ºi lovi pe frate-sãu prin
mijlocul trupului, ºi cãzu la pãmânt. Iarã Romul, stând
deasupra trupului au zis: Aºa sã petreacã toþi care ar vrea
sã saie zidurile aceste. ªi au rãmas singur Romul: urzitor
oraºului ºi crãiei: dupã a cãruia nume este oraºul Roma,
sau Râmul, cum zisem noi, ºi dupã oraº ºi numele
împãrãþiei.
Fost-au aceastã împãrãþie, dinceputul ei, supt craiul
Romul, craiul cel dintâiu, pânã la Tarcvinie Superbus,
adecã, Mândrul. Iar un fecior al acelui Tarcvinie Mândrul
au fãcut silã unei doamne, la casa ei, nefiind domnul sãu
acasã, ºi dupã acea silã, acea doamnã, anume Lucreþia
din pat nu s-a sculat, ci de sârg au scris la bãrbatul ei, unde
era, ºi la un unchiu al sãu, ce era vestit sfetnic, ºi senator
la Râm, anume Brut, sã vie cum mai de sârg la dânsa, cã-i
despre moarte. ªi dacã venirã ºi intrarã în casã, unchiul
acelei femei ºi bãrbatul ei, iar ea au zis: «nu vã apropiaþi de
patul mieu, spurcat de feciorul Iui Tarcvinie; ce, de este trupul
silit, nevinovãþiei mele moartea mea va fi martur!» ªi
scoase un cuþit de supt perinã, ce-l gãtise de acea treabã, ºi
s-au lovit în inimã, ºi, dupã câteva ceasuri au murit, cã n-au
gândit de moarte ca aceia, nici bãrbatul, nici unchiul, ce,
pânã a nãvãli sã apuce cuþitul, ea s-au înjunghiat.
1
Pravilã de giudeþelegi.
2
Adecã: pe datã.
3
Adecã: piazã rea.
4
Adecã: un bãþ.
NICOLAE IORGA
!
Fãcutu-s-au o zarvã mare în tot oraºul de fapta aceia,
arãtând tuturor cuþitul crunt de sângele nevinovatei femei,
ºi sila. ªi stãtu tot Râmul ºi olatele de au jurat, cu Brut, ca

sã nu mai sufere craiu peste înºii 1 mai mare. Iatã Tarcvinie
împãrat, urât ºi pãrãsit de toþi sfetnicii ºi slujitorii lui, pentru
spurcata faptã, au fugit la franþuzi 2, ºi, de la aceia luând
ajutor, s-au ispitit, cu silã, sã apuce împãrãþia Râmului;
ce tot în deºert: s-au întors gonit ºi risipit ºi n-au mai
dobândit ce au pierdut, în viaþa lui, nici el, nici altul.
ªi, de atunce, s-au cârmuit acea împãrãþie tot cu sfatul
senatorilor, pânã la Avgust Cezarul, cinci sute ºi mai bine
de ani. De mirat lucru cã aceastã împãrãþie, la statul ºi
lãþimea ei, cât au venit, tot într-acele cinci sute de ani, din
cârma sfetnicilor! ªi alegerea ei, cu sfatul, din an în an, câte
doi mai mari, cãrora li zicea consuli, adecã capetele statului;
ºi mai mare era acest nume, consul, decât imperator, cã
acest nume, imperator, era a hatmanilor care mergeau în
vro parte cu oºtile, iarã dacã se întorcea acasã, nu se mai
chema imperatori, ci iarã pe numele sãu se numia. Imperator
se zise poruncitor: iarã, pre urmã, pentru izbânzi ce fãcea
acei imperatori, s-au numit împãraþii, ºi au ieºit mai mare
ºi mai de cinste numele împãraþilor decât a crailor.
Hotarele acestei împãrãþii a Râmului mai 3 necuprinse
sunt, cã nu cu munþi sau cu ape curgãtoare, cum vedem
acum cã despart crãii de crãii ºi împãrãþii de împãrãþii,
ce din toate pãrþile au fost hotarul mare Ocheanul, care
încunjurã pãmântul, începând din pãrþile despre Mia-
zãnoapte, Oceanul cela ce încunjurã Englitera, ºi tot acel
Ocean ºi despre Apus ºi despre Hispania, ºi Portugalia,
ºi despre Apus se trage tot acela Ochean, încunjurând tot
pãmântul despre Miazãzi, de dupã Africa, noi zicem
Barbarezii 4 pânã vine la Marea Roºie, care este între
Eghipet ºi Arabia. Câte împãrãþii, crãii, domnii ºi þeri sunt
1
Dânºii.
2
Scriitorul vrea sã zicã gali, din care vin francezii.
3
Aproape.
4
Africa-de-Nord, Barbaria, Þara Barbarezilor.
NICOLAE IORGA
de le înconjurã Ocheanul, precum s-au pomenit mai sus, !!

toate supt ascultarea împãrãþiei Râmului au fost. Încã mai
spre Rãsãrit de la Marea Roºie, de la Ocheanul de Amia-
zãzi tãind pe uscat: Arabia, Asiria, pânã la muntele
Cavcaz, între Hindii ºi Parthi, pânã în Marea Caspiei, cu
Armeniile amândouã, ºi câte þãri între Marea Caspiei ºi
Marea Neagrã: giurgii, mingrilii, cerchezii ºi alte þeri, ºi de
acolo apa Donului ºi Volga, toate supt ascultarea Râ-
mului au fost. ªi de la Tartaria cea mare, ce se zice acum
Iuzbec 1, hanii cei mari de la Râm luau steag de hãnie.
Numai cu India n-au încheiat lumea toatã despre Rãsãrit;
ºi venia ºi de acolo multe þeri sã se închine, ce, de la o
vreme, nici ºi-i mai primia de la locuri aºa depãrtate.
ªi unghiul cestalalt la Ochean, unde sunt acum svezii
ºi danii, ºi unghiul mai spre apa Rinului, pre aceste þeri
nemþeºti (cã ºi svezii ºi danii tot nemþi sunt, ºi un neam 2),
nu i-au putut supune nici într-un chip râmlenii, pânã la
îndreptatul acei împãrãþii în multe pãrþi. ªi câtã oaste au
pierdut cu nemþii 3 bãtând rãzboaie, cu ceia parte de lume
nu o ar fi pierdut. Însã numai o parte de nemþi supuºi n-au
fost, iarã, cât þine apa Rinului, ºi acelea ce sunt peste apa
Rinului, multe locuri au fost supuse, cum ºi Englitera,
franþuzii ºi toatã Hispania.
Cautã acmu cu cugetul întru toatã mulþimea ºi lãþimea
de lume, câte împãrãþii mai sunt acmu, cum sunt Eglitera,
Franþuzul, Hispania, nemþii pânã la Rin, Africa, Feþul 4,
Africa, Livia, iproci, tot Egipetul, Habeºii 5 ºi împãrãþia
Asiriei, Persul, Armeniile, Capadochia, toatã Grecia ºi
Macedonia, Iliria, Dachia, unde suntem noi acmu, ºi alte
þeri ºi ostroave, ºi pre Ochean, ºi pre Marea-Albã, ºi pre
Marea Neagrã, ºi pre Marea Caspia, la toate acestea ieºia
paºi 6 de la Râm, la unele pe un an, la altele pe trei ani, ºi
1
Uzbec.
2
Adecã: tot un neam.
3
Nemþii: germanii, strãmoºii nemþilor.
4
Fezul, capitala Marocului, deci: Marocul.
5
Abisinia.
6
Adecã guvernatori.
NICOLAE IORGA
!"
mai mulþi, care nu-i mai pomenim anume þerile ºi olatele.
Paºii ieºia ºi la Ierusalim, la þerile jidoveºti, tot de la aceastã
împãrãþie, cum scrie ºi la Sfânta Evanghelie. O seamã de

þeri mai departe, supt crai birnici ei lãsa, ales la Africa,
Eghipetul, Armenia; iarã la celelalte, cum este Hispania,
Franþuzii, nemþii, pânã la apa Rinului, Italia, þerile greceºti,
þerile Ierusalimului, Anadolul 1, ostroavele toate, cu sena-
torii, sfetnicii Râmului se ocârmuia. Pentru ce au zis un
filosof al lui Pir, craiul Epiroþilor sau Arbanaºilor 2, când l-au
trimis în solie la Râm: cã a vãzut Sfat de împãraþi adunat.
Ce, cât ne trebuie la rândul istoriei noastre, ne ajunge
atâta ºi de împãrãþia Râmului.
C a p i t ol u l II
DACII ªI GEÞII:
RÃZBOAIELE PRIN CARE TRAIAN
A CUCERIT LOCURILE NOASTRE
(Din Constantin Cantacuzino Stolnicul)
ªi iar zic cã dachii ºi gheþii 3 îi 4 zicea ºi se numia

stãpânitorii ºi lãcuitorii acestei dachii, cine au fost întâi.
Acele neamuri, ce le zicea dachi ºi gheþi, era oameni
varvari ºi groºi, idololatri, iar ostaºi mari ºi tari la bãtaia
rãzboaielor, nepohtitori a se supune altora, nici îngãduia
a se birui de alþii. Avea craii ºi oblãduitorii lor ºi nu era
nimurui 5 supuºi, ºi mulþi încã de dânºii se îngrozia, ºi
vecinii lor foarte se speria de dânºii, cãci de puþine ori se
întorcea biruiþi de unde mergea a se bate.
Acestora dar, mergându-le numele ºi vestea, cum sunt,
ºi de tãria lor, împãraþii romani, fiind pohtitori de lãþimea
împãrãþiei lor, precum toate împãrãþiile puternice sunt
lacome de a supune pe alþii ºi a-ºi lãþi ºi mãri hotarele
1
Anatolia: Asia Micã.
2
Albanezilor.
3
Geþii.
4
Li.
5
Nimãnui.
NICOLAE IORGA
!#
împãrãþiilor, ºi mai vârtos romana monarhie, atuncea, pe
acele vremi, înflorind, de multe ori ºi în tot chipul au trimes
sã se supuie ºi acei dachi, precum ºi pre alte þeri, toate câte
era împrejurul lor, au supus, pre unii cu arma, pre alþii cu
groaza numai a puterii lor, cu atâta slujia ºi într-acele vremi
norocul izbânzii lor, cât nici þarã, niciun pãmânt au putut
sta împotriva lor...
Aceºti, darã, împãraþi, vrând sã supuie ºi sã biruiascã
ºi pe acest pãmânt, cu lãcuitorii lui care era atuncea, în
tot chipul silia ºi de multe ori oºti mari ºi grele au trimis
asupra lor, care, mai de multe ori, mai biruiþi decât biruind
s-au întors, precum ºi Chesariul August, trimiþând asupra
lor odatã 50.000 de ostaºi, dabia marginele Dunãrii le
pãzea; carii, dupã aceia, dachii ºi ghetii, adãogându-ºi
oastea, pânã la 200.000 de oameni zic cã au fãcut, ºi,
trecând Dunãrea, biruinþele romanei împãrãþii foarte greu
ºi rãu, cu foc, cu fier ºi cu robie le-au stricat, atunci craiul
lor fiind Birebisca 1. ªi Bonfinie 2 scrie ºi ceasta cãci 3 nici
cum romanilor nu sta bine, ºi, grije încã având de acei
nedomoliþi oameni, nu se odihnea, nici îi uita, cã în lunga
odihnã ºi în linã pace sã se afle, nici sã se obrãzniceascã
în biruinþele lor ce le fãcea îi lãsa; ci, mãcar deºi lega
câteodatã cu ei pace, pentru cã ºi vecini li era, de vreme
ce, cum s-au ºi mai sus zis, toate împrejurãrile 4 lor luate
ºi biruite de Romani era, dar încã ºi pentru oricare pricinã
micã se ºi scornea oºti, unii spre alþii pornindu-se.
Aceasta dar, în mulþime de ani trãgându-se, ºi aºa
lucrurile lor învârtindu-se între dânºii, pânã în vremile ce
stãtu împãratul romanilor Ulpie Traian, carele se trãgea de
neam spaniol, începând împãrãþia de vrâstã fiind de ani
42, la anul de la Naºterea Fecioarei [98].
Om înþelept, de altmintrelea, fiind învãþat mare, cu sfat
întru toate ºi foarte drept, cât ºi aceasta au fãcut, zic
1
Boerebista, cel mai mare rege dac.
2
Cronicar italian, scriind despre unguri pe vremea lui ªtefan cel Mare.
3
Cã.
4
Þerile vecine.
NICOLAE IORGA
!$
istoriile, cum cã: puindu-se împãrat, ºi chemând pe cel
dintâi al pretoriului 1, i-au dat sabia, zicându-i: Pentru
mine slujeºte-o, pânã direptele fac; iar nedireptele de voiu

face, împotriva mea tu o întoarce!; ºi cu inimã mare, mai
vârtos într-ale oºtilor lucruri. Aceasta darã altcevaºi mai
pe deasupra decât cel ce fusese mai de-nnainte vreme, ºi
de aceastã þarã gândind, ºi socotind într-alt chip, ºi ale sale
gãtiri de rãzboiu îºi tocmia. ªi, nu prea mulþi ani de
împãrãþia lui trecând, deci cu mari greimi de oºti ºi cu
nespusã putere s-au sculat a oºti într-aceste pãrþi. Câtã
darã va fi fost puterea lui atuncea, ºi cu câtã mulþime de
oameni va fi umblat, în cât au umblat ºi au supus pãrþile
lumii, putemu-ne, însã cu mare mirare, ºi domiri câte
cevaºi, cã, iatã, vrând pe larg acele oºtiri ale lui ºi lucruri
mari ce apucase fãcea, ca sã-i ramâie ºi în fapte slavã ºi
pomenire, doarã ºi minune la oameni în veci rãmâindu-i,
pe unde mergea drumuri mari de piatrã fãcea, ºi ºanþuri
groaznice trãgea, pe unde mergea ºi umbla. Precum ºi
pânã astãzi, se vãd ºi la noi aici în þarã, cãrora încã
troianuri 2 li zicem, rãmâind de atuncea den om în om acel
nume, carele se trage ºi pânã astãzi, mãcar cã foarte
puþini sunt carii le ºtiu, drept ce li zic troianuri. Iar acesta
este adevãrul, cã de oºtirea acelui mare împãrat, Traian
Ulpie, sunt ridicate acestea; ºi nu numai aici, ci ºi printr-
alte þãri aºa au fãcut, cum s-au zis, pentru ca sã rãmâie
neamului omenesc pomenire de mari ºi puternice faptele
lui. Iarã, de va fi ºi altcineva fãcut ca acelea, din romanii
voevozi sau împãraþi mai înainte vreme, cum ºi poate fi
fãcut (cã toþi puternicii stãpânitori ca acelea nevoiesc a
lãsa pe urmã de mari faptele lor pomenire), aceia nu o ºtiu,
pentru cã, de la acest împãrat încoace, asemenea acelora
nemaifãcându-se, nici a sã mai pomeni vedem; unde
rãmâne, de vor fi fãcut ºi alþii, iarã pre numele acestuia
au rãmas de a se numi ºi se pomeni într-acestaºi chip.
1
Strãjii.
2
Nu vine însã de la Traian.
NICOLAE IORGA
Aºa deci Traian acesta, începând rãzboiul, întâi cu !%

dachii, 16 ani... s-au tras, într-acele vremi crãind 1 pe aici
Decheval, care era foarte om viteaz ºi meºter la ale rãz-
boaielor, precum ºi Dion îl scrie, în Istoria vieþii lui Traian,
ce face, ºi bogat, ºi mulþime de oameni avea. Precum ºi
lesne este a socoti ºi a crede neºtine 2 cã aºa va fi fost, de
vreme ce, afarã dintr-altã vreme trecutã mai de-nnainte,
câte ºi câte rãzboaie grele ºi bãtãi sângeroase fãcuse între
dânºii! Care Decheval ºi în vremile ce împãrãþia Domitian
la Roma, la anul de la învierea domnului 99 (?), cu mari
puteri s-au sculat împotriva lor, ºi nu puþine rele ºi stri-
cãciuni au simþit þinuturile romanilor de dânsul. Apoi de
16 ani nãprestan 3 cu o împãrãþie mare ºi puternicã ca
aceia a romanilor, cum se pomeneºte, câtã putere ºi câtã
avuþie au trebuit sã aibã, de au putut sta atâta împotrivã
ºi a rãbda?
Însã, în cea de apoi, vãzând Traian cã în lung se trage
acest rãzboiu, ºi gândind cã multe se pot întîmpla dintr-
acea zãbavã (mutãtor foarte tuturor acestora fiind noro-
cul), el însuºi cu toatã romana putere-i s-au sculat de au
venit spre Dachia, ºi, viind pânã la marginile Dunãrii, din
jos de Cladova, s-au apucat de pod de piatrã stãtãtor peste
Dunãre, cãruia, ºi pânã astãzi, ºi dincoace de Dunãre, ºi
dincolo, i se vãd margenile ºi începuturile cum au fost ºi
drept ce loc au fost. Mai veade-se, zic, ºi, când scade apa
la mijloc, ºi alte colþuri, ca neºte picioare de zid; lângã care
pod este ºi cetatea Severinului, dincoace, mai sus oareºice,
care era fãcutã de Severu împãrat 4, mult încoace mai pe
urmã decât Traian împãrãþind acela, la anul de la Hristos
213[-211]; însã acuma spartã ºi mult veche se vede.
Acel pod mare minune ºi mare lucru au fost ºi aiavea
semn este de nespusa putere ce au avut acea împãrãþie.
1
Fiind craiu.
2
Cineva.
3
Necurmat.
4
ªi aceasta e o greºalã. Severin vine de la numele întemeitorului satului
de lângã cetate, moºul Severin.
NICOLAE IORGA
!&
De care pod mulþi istoresc 1, ºi mulþi între alte minuni ce
se vedea ale lumii îl numãra, ºi de meºteºugul lui, cum l-au
fãcut, ºi de altele cât de multe au trebuit pânã a-l face; iarã

de cheltuialã, cu cât s-au fãcut, este necrezut de a se ºi
spune. Zic scriitorii de acest minunat pod, ºi alþii mulþi scriu.
Iarã ºi Ioan Teþu 2, în cartea Istoriilor lui, puþin mai pe larg
ºi fãptura lui cum au fost, spune, ºi cãzutã laudã îi dã. Însã
ºi Dion, carele istoreºte ale lui Traian toate, mai pre larg
de acest pod scrie aºa.
Cuvintele lui acestea sunt: Dupã acestea, Traian podul
de piatrã peste Dunãre a se face au grijit, care toate alalte
ale lui faceri mari departe le-au întrecut ale acelui pod.
Stau tot de patru laturi cioplite pietre picioarele lui, a
cãrora înnãlþime de 150 de picioare este, fãrã temeliile
lor; iarã, lãþimea, de 60 de picioare cuprinde; ºi de la unul
pânã la altul sunt depãrtate picioarele de 170; ºi coprinse
de la unul pânã la altul cu colaci. Acum darã, cât va fi
fost de lung ºi ce pod va fi fost, socoteascã cine pohteºte
ºi este grijuliv 3 ca de acestea a ºti. Aflatu-s-au în Ardeal
(poate fi dusã de aici) ºi o piatrã, care au fost la capul
podului pusã; ºi scrisã de acest pod, cu... slove letineºti
însã, care va sã zicã:
Providenþia lui August, adevãratului Pontifex.
Puterea romanã, ce nu se supune supt jug,
Iatã cã rãpeºte ºi Dunãrea.
Acest pod ºi în banii acelui împãrat Ulpie Traian se
punea: de-o parte de monetã, bãtea chipul lui, ºi de ceealaltã
parte tipãria podul cu... slove..., care aºa tâlcuiesc:
Sfatul ºi norodul roman prea-bunului Domn acesta au
grijit tipãri, întru pomenirea minunatului pod, iproci.
Care ºi pânã astãzi într-acea monetã (adecã într-acei
bani) se vede, vrând în tot chipul acela sã lase pomenire
nemoartã de mari faptele lui în veaci.
1
Dupã greceºte: istorisesc.
2
Tzetzes, compilator bizantin.
3
Doritor cu grijã.
NICOLAE IORGA
Aºa deci, fãcând podul, au trecut ºi el pe dânsul în !'

ceastã parte, savai 1 ca nicicât au ºezut el acolo zãbovind,
pânã a se face podul, cã lucrurile rãzboiului se afla în
odihnã ºi în lene, ce dese bãtãi cu vrãjmaºii sãi fãcea, ºi
prãzi, arsuri ºi alte rele pe tot locul se vedea. Decheval încã
nu într-un loc ºedea nici fãrã de mare grijã se afla, ce ºi el,
cu toate puterile câte avea, tare se apãra, ºi de multe ori ºi
izbândia; ce, nici o potrivire, nici o asemãnare, având
crãiea lui cãtre împãrãþia romanã, el din zi în zi ºi tot mai
slãbia, cã nici cu nici una detocma 2 era ca pânã în
sãvârºit sã se poatã bate ºi sã poatã sta împotrivã.
Aceale deci ºi el cunoscând tocma atunce mai bine, zic
cum cã au trimes de câteva ori la împãratul Traian ca sã
se împace, cum ºi alte dãþi fãcuse, ci încã ºi toatã biruinþa 3
sã o închine împãrãþiei lui, puind armele lui jos 4, ºi araciu
sã leage 5, ºi pe toþi robii romani, câþi avea prinºi, sã-i
sloboazã (cã mulþi avea, ºi din oameni mari prinºi robi).
Iarã nici cum n-au vrut sã-i primeascã atuncea acele cereri
ºi fãgãduinþe zicând cã, nu numai atuncea umblã sã înºale
ºi sã adoarmã împãrãþia, îngrozindu-se de dânsa, ce ºi alte
dãþi de multe ori ca acelea au ºi ispitit ºi au ºi fãcut; iar
apoi de nici una nu s-au þinut. Pentru cã zicea cã ºi alte
dãþi aºa fãcuse, biruindu-se de romani, ºi cãzând la pace,
ºi tari legãturi cu ei legând, apoi, numai cã trecea cât de
puþinã vreme, atuncea numaidecât împotriva lor se scula.
... ªi altã datã au oºtit Traian împotriva lui, ºi prea tare
ºi groaznic rãzboi au avut cu el, atâta cât, mãcar cã romanii
au biruit ºi mulþime de vrãjmaºi au omorât, iarã ºi dintr-
înºii încã atâþia au fost mulþi rãniþi într-acel rãzboi, cât,
ne mai având cârpe bãrbiarii 6 de a lega ranele, ºi, auzind
împãratul, însuºi ale lui haine nu ºi-au cruþat, ce le-au dat
de-i lega, ºi cetãþile cu destulã ostenealã i le lua.
1
Deºi. De fapt: dacã vreai.
2
De o potrivã.
3
Stãpânirea.
4
Depune armele.
5
Sã se învoiascã a da haraciu (tribut).
6
Ei înlocuiau la hirurgie pe medicii de astãzi.
NICOLAE IORGA
"
Însã, vãzând Decheval cã ºi de Scaunul Crãiei lui se
apropie sã-l goneascã, atuncea au trimes solii de pace la
Traian, cu multã rugã, fãgãduind cã ºi armele ºi meºte-

ºugurile cu care bãtea cetãþi ºi rãzboaie, ºi pe meºterii
aceia sã-i dea, ºi apoi ºi ce va pofti el sã facã. ªi, aºa, viind
ºi el însuºi la împãratul, la pãmânt plecându-se, s-au
închinat împãratului. Aºa, deci, în Italia Traian întorcându-se,
solii lui Decheval cu dânsul i-au adus, pe carii înaintea a
tot Sfatului lui roman ducându-i, armele lor acolo ºi-au
lepãdat, ºi, mâinile strângându-ºi în chipul robilor, mult ºi
cu multe cuvinte s-au rugat, ºi aºa, pace fãcându-ºi, iar
li-au dat armele, ºi s-au dus.
Însã Decheval, nu prea mult trecând, iar de nouã
hiclenii se apucã, tocmelele ºi legãturile silind ºi stricând;
însã, cunoscând el cã n-are d-atocma putere de faþã sã se
batã, au început, pe ascuns, a vicleni pe Traian sã-l omoare,
cã de el foarte se temea ºi se îngrozia, cunoscându-l
mare ºi tare ostaº. Într-acestaº chip darã au început
vicleºugul: ºtiind el cã de acel împãrat lesne se apropie
omul, ºi, cineva, grãieºte cu dânsul, el au aflat oamenii
cã aceia care sã zicã cã au fugit, ºi, apropiindu-se de el,
sã-i grãiascã, ºi, de vor putea, sã-l omoare. Aºa darã,
mergând dintr-aceia, unul, s-au cunoscut cum umblã cu
vicleºug de se apropie de împãratul. Aºa deci, prinzându-l
ºi dându-i strânsoare 1, au mãrturisit lucrul, ºi cum cã au
trimis Decheval, iproci.
Atuncea deci, a doua oarã sculându-se Traian, cu mai
mare ºi mai multã decât întâi putere, ca sã-l înþearce de
toate acele neastâmpãrãri ºi vicleºuguri ale lui, au mers
asupra lui, ºi s-au jurat, zicând cã, pânã nu va dezrãdãcina
ºi pe el ºi pe tot acel rod 2 de oameni, nu se va lãsa, cum,
în cea de apoi, au ºi fãcut.
Însã romanii, temându-se, ºi de aceia aºa au fãcut,
adecã, ca nu cumvaºi vrodatã, când ar începe a scãdea
1
Torturându-l.
2
Neam.
NICOLAE IORGA
ºi a se mai pleca împãrãþia lor, ei, aflând vreme ca niºte "

nedomoliþi ºi nedomesneci vrãjmaºi, pururea nevindecaþi
cãtre romani, ar fi gata sã facã rãscumpãrare tuturor
câtora au pãþit de la dânºii, ºi ei ar fi silit, nu numai a surpa
detot împãrãþia romanã, ci ºi numele roman sã-l stingã ºi
sã-l piarzã dupre faþa pãmântului, de ar fi putut, cum ºi
alþi mulþi au silit a face, ci n-au nemerit.
Aºa darã, sculându-se Traian cu toatã puterea, ºi mai în
lãuntrurile þerii intrând odatã ºi altã datã, mare ºi tare rãzboiu
cu Decheval având, nu puþinã dintr-amândouã pãrþile vãrsare
de sânge s-au fãcut. În cea de apoi, însã, Decheval, biruindu-se,
au fugit, trãgându-se cãtre Beligradul 1 Ardealului, cãci acolo
era ºi Scaunul Crãiei lui. Ci nici acolo nu s-au putut mântui,
ci iatã oastea romanã, trecând munþii Carpaþii (cã aºa aceºti
munþi toþi carii curmeazã þara aceasta de cãtre Ardeal se
cheamã, dupe cum scriu gheografii), ºi acolo arzând ºi
sfãrâmând, nici acel Decheval au mai putut scãpa; ci, pre el
prinzându-l, zic cum sã-l fie omorât, alþii 2 zic cum el însuºi
sã-ºi fie fãcut moarte, dupre atâtea nenorociri ce i se
întâmplase ºi vedea cã tot ºi cu totul se pierde, ºi cum cã tot
va cãdea în mâna lor pre urmã, ci viu sã nu fie.
Atuncea deci, începând mai vârtos ºi cu d-adinsul a
cerca ºi avuþiile lui, zic cum multã sumã ºi mare bogãþie
sã se fie aflat acolo în cãmãrile polatelor 3 lui; ºi multe ºi
ascunse zic cã au fost, care le-au descoperit ºi le-au ivit 4
unul dintr-ai lui oameni, pentru cã foarte ascunse le þinea,
acest feliu de meºteºug, de a le ascunde varvarul aflând:
adecãte, zic cã acolo, în apa ce trecea pre lângã polate,
abãtând întâiu apa de a cura, printr-alt loc, mare foarte
groapa fãcând, ºi cu lespezi pardosind-o, ºi pe deasupra
bine tocmind-o, iar au dat apa preste acea groapã, ca o
peºtere mare fãcându-o ºi acolo mult foarte într-însa aur,
1
Bãlgradul Alba-Iulia. De fapt cãtre Haþeg: Scaunul lui Decebal era
Sarmisegetuza, pe locul Grãdiºtii de azi.
2
Care au dreptate.
3
Palatelor; sing.: polatã. Se mai zice în Ardeal.
4
Le-a scos la ivealã.
NICOLAE IORGA
"
argint ºi alte scule ce ºtia cã de apã nu se stricã, au pus;
care ascunzãtoare foarte cu nevoie era sã se afle, mai
vârtos cã nimeni nu o ºtia. Pentru cãci, când o au fãcut,

robi au adus de o au sãpat; ºi apoi pre toþi aceia au pus
de i-au omorât, ca sã nu iasã cuvântul ºi acea tainã la
nimeni afarã. Ci, iatã cã nici o tainã, nici o ascunzãtoare
lumeascã, dupre nemincinos Cuvântul Domnului, la Luca,
cap. 8, nu e care sã nu se afle ºi la ivealã sã nu iasã. Alþii
zic cã le-au ivit acelea ºi le-au spus un boier mare roman,
ce în mulþi ani l-au fost þiind acel Decheval acolo rob.
Aceasta darã poate fi, cã, domirit ºi mare la minte om
fiind, ºi ca acelea multe va fi iscodit, ca sã ºtie ºi sã poatã
cunoaºte pânã în câtã putere avea acea Crãie de se punea
aºa tare împotriva romanei împãrãþii de a se lupta ºi de a
se apãra. Deci, ºi acelea spuindu-le ºi aflându-le, le-au luat
romanii, ºi, câte au cunoscut cã ar fi fost de zãticnire lor,
toate le au stricat ºi le au dãrâmat.
Aºa deci Traian, supuind ºi desãvârºit domolind toatã
Dachia, ºi socotind ca sã o tocmeascã într-acel chip de la
care sã nu mai aibã alte turburãri, nici sã li mai vie alte
griji, au poruncit de prin prejururile biruinþilor 1 sale de au
adus romani lãcuitori, de i-au aºezat aici, ºi dintra sa
oaste au lãsat câþi au trebuit de a-i lãsa, ca sã se aºeze
aici, rãmâind lãcuitori acestor þeri, care ºi pânã astãzi se
trag, cum vom arãta, dintraceia.
Însã, nu cã doarã din dachi niciunul n-au mai rãmas,
cât doar, pustiindu-se detot, ºi nemai rãmâind nimeni cine
a lãcui aceste pãmânturi, au pus Traian ºi au aºezat
romani, ce numai a lor crãie sã nu mai fie, nici capete dintr-
înºii poruncitori sã nu rãmâie, nici al lor nume de stãpânire
sã nu se auzã, ci numai de romani. Iar ºi din ei alþii au
mai rãmas, cã iatã ºi Lichinie 2 de neam dac se trage, cum
scriu mulþi, însã de proºti oameni era; iar, mai apoi, la
Roma mergând ºi la mari oameni slujind, fiind poate ºi om
1
Provinciilor.
2
Candidat de împãrat în veacul al IV-lea.
NICOLAE IORGA
"!
de slujbã, aºa au ajuns de mare, cât ºi pre Constanþia, sora
lui Constandin împãrat celui Mare, au luat, pre carele ºi
soþ împãrãþiei l-au fãcut, ºi împotriva lui Maximin tiranului
l-au trimes cu oaste, ºi la Tars l-au biruit. Însã nici din
pieptul acestui Lichinie au lipsit tirania, cã ºi cãtre alþii crud
era, iarã cãtre creºtini nesãþios gonitor ºi muncitor 1.
Însã marele Constandin nu l-au lãsat aºa; ci, împreunã cu
fiu-sãu Crispu, cu mare oaste împotrivã-i au mers, ºi el cu
oaste eºindu-li înnainte, la Odriiu 2 având mare rãzboiu,
l-au biruit foarte pe Lichinie. Fugind el deci în Vitinia, iar
începea a strânge oaste; însã, vãzând cã nu-i va merge, trimite
pre soþia sa la frate-sãu Constandin, de-i face pace ºi-i iartã
viaþa, însã cu aceastã tocmealã, ca fãrã dregãtorie sã ºazã,
sã se odihneascã, la Solun 3, dându-i loc. Iar el, rãu fiind
învãþat ºi neastâmpãrat în rele, trecând câtãva vreme, iar
începea a se miºca spre turburãri ºi a-ºi strânge oameni
asemenea lui. Însã ai lui Constandin ostaºi, fiind la Solun
pãzitori, acolo l-au ucis ºi l-au stins ºi pre acel tiran, ca pre
Dioclitian, Mexentie ºi Maximin, curãþind lumea de împu-
þãciunea tiranilor. Acest dar Lichinie, cum zisem, au fost de
feliu dac; sãvai cã foarte puþini rãmãsese (zic istoriile), de
atâta mari de ani, ce într-înºii atâtea grele oºti ºi nespusã
mulþime de vrãjmaºi au stãtut ºi au bãlãcit, pre carii cu sabie
ºi cu foc i-au stins. ªi încã, din câþi ºi rãmãsese, cum s-au
zis, doarã cu viaþa numai ce era, cã alt tot supt nemilostivii
ostaºi se mistuise ºi se topise.
(REZUMAT, DE N. IORGA)
CUCERIREA DACIEI... 106
Pãrãsirea Daciei de Aurelian pe la 270. Pleacã ºi se

aºeazã peste Dunãre ostaºii, dregãtorii, târgoveþii cei
sãraci. Oameni sãlbateci la apucãturi cu feþe necu-
1
Prigonitor ºi chinuitor.
2
Adrianopol.
3
Solum e Salonic.
NICOLAE IORGA
""
noscute, rãsar pe drumurile cele mari ale ºesurilor, în cele
mari: germani bãlani, huni urâþi ºi avari cu chip mãrunt,
osos, cu piele galbenã, ca ungurii de azi. Trimiºii lor vin în

vãi, prin poiene, de cer bir. Voievozii de þinut, de vale, care
stãpânesc peste satele cu juzi, se învoiesc a plãti pentru
ca ai lor sã aibã liniºte. Când barbarii se întrec cu cerutul
ori cu ameninþarea, îi pândesc prin strâmtori ºi locuri grele,
ºi câºtigã biruinþi, astãzi de mult uitate.
C a p i t ol u l III
ÎNTEMEIEREA DOMNIEI
Þ Ã R I I -R O M Â N E ª T I , D E C Â N D
A U D E S C Ã L E C AT R O M Â N I I
(Din logofãtul Stoica Ludescu)
Însã dintâiu s-au coprins [Þara-Româneascã] de româ-

nii care au purces de la romani, ºi au venit spre Miazã-
noapte 1. Deci, trecând apa Dunãrii, au descãlecat la
Turnul Severinului 2, alþii în Þara-Ungureascã, pe apa
Oltului, ºi pe apa Mureºului, ºi pe apa Tisei, ajungând ºi
pânã la Maramureº 3. Iar cei ce au descãlecat la Turnul
Severinului, s-au tins pre supt poalele muntelui, pânã în
apa Oltului; alþii s-au pogorât pre Dunãre în jos, ºi, aºa,
împlându-se tot locul de ei, au venit pânã la marginea
Nicopoii.
Atunce s-au ales dintr-înºii boiarii care au fost neam
mare, ºi puserã Banoveþ un neam ce le zicea Basarabi, ºi
li fie lor cap, adecã Mari-Bani 4. ªi aºezarã întâi sã fie
1
N-a fost o descãlecare, ca în Moldova, ci Voievozii din dreapta ºi
stânga Oltului ºi toþi juzii s-au unit, de voie ori de silã, prin cãsãtorii
ori prin înfrângeri, supt Voievodul vãii Argeºului, care-ºi avea curtea
la Argeº (Curtea-de-Argeº, adecã: Curtea-din-Argeº). Atunci acesta
ºi-a zis Domn a toatã Þara-Româneascã».
2
Severinul a fost cetate ungureascã, unde stãteau Bani de hotar, pe
care i-au scos Domnii.
3
Mare greºealã. Numai duºmanii noºtri spun, din interes, cã am venit
din Balcani în vremi târzii.
4
ªi aici e greºit. Banoveþi s-au zis fraþii Craioveºti, feciorii lui Neagu,
boier de Craiova, pentru cã luaserã Bãnia pentru neamul lor.
NICOLAE IORGA
Scaunul la Turnul Severinului, al doilea Scaun s-au pogorât "#

la Strehaia 1 al treilea Scaun s-au pogorît la Craiova.ªi aºa
fiind, multã vreme au trecut, tot ei oblãduind acea parte
de loc.
Iar, când au fost la cursul anilor de la Adam 6798
(1290), fiind în Þeara Ungureascã un Voievod ce l-au
chemat Radu Negru Voievod, mare-herþeg pre Almaº ºi pre
Fãgãraº 2, rãdicatu-s-au de acolo cu toatã casa lui, ºi cu
mulþime de noroade, români, papistaºi, saºi, de tot feliul
de oameni: pogorându-se pre apa Dâmboviþei, început-au
a face þearã nouã 3.
Întâi au fãcut oraºul Câmpulung; acolo au fãcut ºi o
bisericã mare ºi frumoasã înaltã. De acolo au descãlecat
la Argeº, ºi iar au fãcut oraº mare ºi ºi-au pus Scaunul de
domnie, fãcând curþi de piatrã, ºi case domneºti, ºi bisericã
mare ºi frumoasã 4. Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul,
unii s-au tins pre supt munþi, ajungând pânã la apa
Siretului, ºi pânã la Brãila; iar alþii s-au tins în jos preste
tot locul, de au fãcut oraºe ºi sate pânã în marginea Dunãrii
ºi pânã în Olt.
Atunce ºi Bãsãrãbeºti, cu toatã boierimea ce era mai
înainte preste Olt, s-au sculat cu toþii de a venit la Radul
Vodã Negru, închinându-se, sã fie supt porunca lui, ºi
numai el sã fie domn peste toþi 5. De atunci s-au numit þeara
de-i zic Þeara Româneascã.
1
Se poate ca la Strehaia, unde au fost Curþi domneºti lângã mãnãstirea
de azi, sã fi fost un vechi Voievod.
2
Aceste douã þeri s-au dat lui Vladislav-Vodã ca ducat, de Unguri,
pentru ajutor.
3
Aºa-ºi închipuia Ludescu, vãzând cã se aflã saºi ºi alþi catolici la
Câmpulung. În acest oraº e îngropat, de bunã seamã, lângã tatãl sau
bunicul sãu, Nicolae Alexandru Voievod, fiu al lui Basarab,
întemeietorul, un Radu-Vodã de pe la 1380. I se zice Negru, din
confuzie cu Neagoe, ctitorul de la Argeº.
4
Cea mai veche bisericã argeºeanã e Sân-Nicoarã, ale cãrii ruine se
vãd încã pe o culme stãpânitoare.
5
Aceasta se fãcuse încã supt Basarab-Vodã, puþin dupã 1300.
NICOLAE IORGA
"$
Iar tituluºul 1 Domnului s-au fãcut precum aratã mai jos:
Întru Hristos Dumnezeu cel bun-credincios ºi cel bun de cinste ºi cel iubitor
de Hristos ºi singur biruitor, Io 2 Radul Negru Voievod, cu mila lui Dumnezeu
Domn a toatã Þeara Româneascã ºi herþeg al Almaºului ºi al Fãgãraºului 3.
Acesta este tituluºul Domnilor, de atunce începându-se,
pân acum, precum adevãrat se vede cã este scris la toate
hrisoavele þerii.
ªi în acestaºi chip tocmitu-ºi-au Radu-Vodã þeara cu
bunã pace, cã încã nu era de turci împresuratã, ºi au
domnit pânã la moarte, îngropându-l la biserica lui Argeº.
ªi au domnit ani 24.
De aice se începe povestea altor domni, care au venit
pre urma Negrului-Vodã, precum aratã mai jos:
Mihai-Vodã au domnit ani 19.
Dan-Vodã au domnit ani 23. Acesta au fost frate cu
Mircea Vodã bãtrânul, ºi l-au ucis ªiºman-Vodã, domnul
sârbilor, când era cursul anilor 6864 (l356 4).
Alexandru-Vodã au domnit ani 27.
[De fapt, ºirul domnilor munteni e acesta: Iancu (Ivancu)
Tâhomir 12.. 13.. Basarab I-iu c. 1330 c. 1340. Ale-
xandru I-iu c. 1340 16 noiembrie 1364. Vladislav I-iu c.
1364 c. 1380. Radu I-iu c. 1380 . .. Dan I-iu... 1386]
Mircea-Vodã bãtrânul. Acesta au avut mare rãzboi cu

Baizit-bei de la Nicopoie 5. Fãcutu-s-au acest rãzboi pre
apa Ialomiþii 6; biruit-au Mircea-Vodã pre turci, ºi fãr-de
numãr au pierit, trecând Baizit-bei Dunãrea fãrã vad; ºi
alte multe rãzboaie au avut cu turcii.
1
Titlul.
2
Io îºi ziceau domnii noºtri, pomenind întâi, dupã datina bulgarilor, pe
Ioan, cel dintâiu Þar al acestora.
3
Aºa a fost titlul, dar n-avem acte de la Radu.
4
De fapt, la 1393.
5
De fapt, marele Sultan Baiazid, zis Fulgerul.
6
ªi acolo odatã; altãdatã la Rovine, în ºesul doljean.
NICOLAE IORGA
"%
C a p i t ol u l IV.
LU P T E L E LU I M I R C E A-V O D Ã
CU TURCII
(Din Mihail Moxalie)
Atunce se sculã multã mulþime de turci, ºi începurã a

prãda ºi a lua þãri ºi cetãþi: luarã ºi Amorea ºi Draciul 1,
pânã la Dalmaþia, ºi toatã tara Arbãnaºilor 2; ºi începurã
a scãdea puterea creºtineascã, cã nu avea nimeni putere
sã le stea înainte. De-acii se duserã ºi la Sârbi, ºi feacerã
acolo rãzboi mare, ºi mult sânge s-au vãrsat, ºi mulþi fãrã
numãr au pierit. Atunci un voinic, anume Miloº Cobilici,
viteaz ºi bãrbat bun, deci meºterºugul de se apropie ºi
spintecã cu un hangeariu pe Murat-beghi 3, ºi, aºa pieri.
Prea acea vreme ucise ºi ªuºman, domnul ªcheailor 4,
pre Dan Voievod, domnul rumânesc.
De-aci se rãdicã Baiazit-beg, feciorul lui Murat de se
lovirea cu Lazar, domnul sârbesc 5, ºi-l birui de-l ucise, ºi
plecã Þara Sârbeascã supt sine, sã-i dea dajde, ºi le puse
domn pre ªtefan Dispot, ani 6897 (1389). De-acii se rãdicã
Baiazit cu turcii spre rumâni. Deci, se lovirã cu Mircea
Voievod ºi fu rãzboi mare, cât se întunecã de nu se vedea
vãzduhul de mulþimea sãgeþilor. ªi mai pierdu Baiazit
oastea lui cu totul. Iarã paºii ºi voievozii pierirã toþi: atunce
pieri Constantin Dragovici 6 ºi Marco Cralevici, aºa, de se
vãrsa sânge mult, cât era vãile crunte. Deci, se spãrie
Baiazit ºi fugi, de trecu Dunãrea, ºi puse socotitori pre la
toate vadurile, ºi prinse pre ªuºman, domnul ªcheailor, de-l
tãie, ani 6903 (1395). Atunce luarã turcii Þara ªcheailor
cu totul 6905 (1397). Jicmon 7, craiul unguresc, adunã
toatã tãria de spre Apus: domnii, voievozii, boiarii, nemþii
1
Morea ºi Durazzo.
2
Albanezilor.
3
Sultanul Murad I-iu /+ 1389/.
4
Bulgarilor.
5
I se zicea: Cneaz.
6
Al lui Dragases /Dragoº/.
7
Sigismund.
NICOLAE IORGA
"&
ºi frâncii, ºi pre uscat, ºi pre Dunãre, cât nu se vedea apa
de mulþimea corãbiilor: Mircea Voievod cu rumânii, ºi de
la Manoil Paleolog venirã corãbii multe, pline de voinici 1 de

în Þarigrad, ºi de în Veneþia 30 de corãbii. Deci, mergea
Craiu pre uscat în jos pre Dunãre cu hvalã 2 mare ºi cu oºti
tocmite, împlãtoºaþi, ºi sclipia de-þi pãrea cã rãsare soarele.
ªi, când sosi în cetatea de Necopoe, el vrea sã ia
Necopoia, iarã Baiazit strânse turcii cu totul de spre
Rãsãrit ºi pãzirã, curând de se lovirã fãþiº cu cei de spre
Apus, ºi fu sfadã mare în multã vreame. Ce învenserã turcii
pre unguri, iarã craiu scãpã într-o corabie. Iarã Baiazit i-au
gonit pânã la Dunãre, ºi mulþi se necarã în Dunãre. Deci
craiul, cu câtã hvalã venise, cu mai mare ruºine se întoarse
cã-ºi pierdu voinicii cu totul ºi lãsã oase de oameni, cât
nu-ºi putea ara oamenii pre acei câmpi.
URMAREA DIN LUDESCU
Fãcut-au ºi sfânta mãnãstire Cozia, ºi sfânta mãnãstire

Cotmeana 3, când era anul 6801 (1382).
ªi au domnit Mircea-Vodã ani 29, ºi au murit în domnie
(Ianuar 1418), ºi s-au îngropat la mãnãstirea lui, la Cozia.
C a p i t ol u l V
ÎNTEMEIAREA ÞERII MOLDOVEI
ª I A LE X A N D R U C E L B U N
(Din Grigore Ureche)
Dupã râsipa þerii de-ntâiu,... mai apoi, dupã multã

vreme, când feciorii cei de domni den munþii ungureºti,
pogorând dupã vânat, ºi au nemerit la apa Moldovei,
vãzând locuri desfãtate, cu câmpi deschiºi, cu paduri dese
ºi cu ape curgãtoare, îngrãdind locul, au tras pre ai sãi de
la Maramurãº, ºi pre alþii au îndemnat de au venit. ªi au
1
Ostaºi.
2
Falã.
3
În Argeº.
NICOLAE IORGA
descãlecat întâi supt munte 1, apoi, înmulþindu-se, mai ºi "'

crescând înainte, nu numai apa Moldovei sau Siretul li- au
fost hotar, ce pânã la Nistru ºi pânã la Mare s-au lãþit 2.Mai
apoi ºi rãzboaie fãceau, ca sã-ºi apere þara ºi pãmântul
sãu de cãtre schiþi ºi goþi 3, ºi de cãtre alþi vecini ce erau
prinpregiur. Ce, având purtãtori de grijã pre domnii lor,
care-i rãdicase dintre sine, de multe ori în Þeara Leºeascã
au întrat, ºi multã pradã ºi izbândã au fãcut. Den câmpi
pre tatari i-au scos 4 Aºijderea ºi muntenilor, nu numai
nevoie ºi groazã le fãceau, ce ºi domniile le schimbau, ºi
pre cine vreau ei, primeau. Pre ardeleni nu-i lãsau sã se
odihneascã, ce pururea le fãceau nevoie, ºi cetãþi multe le
luase, ºi le lipise cãtre Þara Moldovei, carele toate la rândul
sãu se vor arãta.
Mai apoi, ºi cu turcii, care se vedeau cã, ca o negurã
toatã lumea acopereau, rãzboaie minunate fãceau; de
multe ori i-au ºi biruit. Mai apoi, de i-au ºi supus supt jugul
lor, de cãteva ori i-au asudat, rocoºindu-se 5, ºi nu fãrã
multã moarte ºi pagubã în oameni, pânã a se aºezare.
Între acei feciori de domni, ce au nemerit locul acesta,

au fost ºi Dragoº-Vodã, feciorul lui Bogdan-Vodã 6, carele
era din domnii Râmului, ce venise de la Maramurãº, ºi se
vedea mai de cinste ºi mai de folos decât toþi. Pre carele
cu toþii l-au ales ºi l-au pus domn, mai mare lor ºi purtãtor
de grijã. ªi, dacã l-au pus domn, au luat pildã de pre capul
acelei hieri nesâlnice, zimbru, ce... l-au vânat ºi puserã de
au fãcut, pecetea Þerii Moldovei, de trãieºte pânã într-
aceastã vreme, în mânile celui ce-l alege Dumnezu a fire
1
De fapt întâiu s-a aºezat Voievod maramureºean, supus craiului unguresc,
Dragoº. Iar fiul lui, Sas, care i-a urmat, murind, Bogdan Voievodul,
tot din Maramureº, a venit pe la 1360 farã voia craiului ºi a þinut þara
în voie, ca domnie slobodã.
2
Pe la 1400.
3
Ureche crede cã descãlecatul e mult mai vechiu.
4
Ei erau domnii câmpului.
5
De a se rãscula.
6
Fals.
NICOLAE IORGA
#
domn þerii, de se pune pre cãrþile domnului, pentru toc-
melile ºi aºezãrile lãcuitorilor, ºi de ascultarea ºi certarea
celor ce fac strâmbãtãþi între lãcuitorii þerii.

ªi au domnit doi ani Dragoº-Vodã, ºi s-au sãvârºit. ªi,
întru aceastã începãturã, au fost domnia ca o cãpitanie.
Pre acesta semn, de ntâiaºi datã ce se arãtã domnia fãrã
traiu 1, se putea cunoaºte cã nu va fi aºezare bunã între
domnii Moldovei; ce, cum au fost prea scurtã viaþa dom-
nului dintâiu, aºa ºi domnii ce vor fi pre urmã, adesea se
vor schimba, ºi multã neaºezare va fi între domnii Moldovei.
Dupã Dragoº-Vodã au stãtut domn fiul sãu, Sas-Vodã,
ºi au domnit patru ani, ºi s-au sãvârºit.
ªi au rãmas domn fiu-sãu, Laþco-Vodã, ºi au domnit
opt ani.
Iarã, dupã Laþco-Vodã au domnit Bogdan-Vodã, ºese
ani. Dupã Bogdan-Vodã au domnit Petru-Vodã, feciorul lui
Muºat 2, 16 ani.
Iarã dupã Muºat au domnit frate-sãu, Roman-Vodã, trei
ani.
Dupã Roman-Vodã au stãtut la domnie ªtefan-Vodã...,
ºi au domnit ºepte ani.
Iarã ce se va fi lucrat în zilele acestor domni, nu se aflã
scris nemicã, cât au domnit ei, 46 de ani cunoaºte-se cã
poate au fost neaºezaþi, ºi de curând, ºi n-au avut cine scrie;
nice vecinii, care nemicã n-au lãsat neînsemnat, n-au ºtiut
nimic despre dânºii, sã fie scris...
Dupã domnia lui ªtefan-Vodã au domnit Iuga-Vodã,
apoi Alexandru-Vodã, carele se va pomeni mai jos.
1
Adecã unde a stãpânit prea puþin Bogdan (nu Dragoº). Iatã adevãratul
ºir al domniilor: Bogdan, 1360 1364; Laþcu, c. 1364 ? c.1372;
Iurii (Iuga) Coriatovici, c. 1372 decembre 1377? ªtefan I, 1377,
1378 137...; Petru I, c. 1378 1393; Roman. I, c. 1393 1394;
ªtefan I (sau II), c. 1394 1399; Iuga, 1399 1400.
2
Al Muºatei. Aºa o chema pe maicã-sa, care moºtenise drepturile de
stãpânire ale casei Bogdan-Vodã.
NICOLAE IORGA
#
Fãcut-au (Alexandru-Vodã) douã mãnãstiri mari în
Moldova: Bistriþa ºi Moldoviþa, ºi le-au înzestrat cu multe
sate, ºi vecini, ºi cu hãlãºtaie, ºi cu veºminte scumpe
înãuntru, ºi cu odoare. ªi, deacã s-au vãzut luminat în
cinstea domniei, în doi ani a domniei sale, fiind mai întreg
ºi mai cuminte decât cei trecuþi înaintea lui, ºi mult râvnind
ºi nevoind spre cele de folos sufletului sãu, adus-au, cu
mare cheltuialã, din þeara pãgânã, sfintele moºtii ale
marelui mucenic Ioan Novi, ºi le-au pus întru a sa vestitã
cetate, ce este la oraºul Sucevei, cu mare cinste ºi poh-
valã 1, de ferirea domniei sale ºi de paza scaunului sãu
(1400). De vei cerca la Cãrþile Bisericii 2, vei afla scris viaþa
Sfinþiei Sale, miercuri ºi joi, în sãptãmâna Rusalelor:
atunce îl slãveºte toatã þara noastrã, în sfânta Mitropolie
în Suceava, unde-i zac sfintele moºtii.
ªi, cu darul de înþelepciune ce avea de la milostivul
Dumnezeu, prãvind ºi vãzând cinstea lumii, cum se cade
a se purtare craii, împãraþii ºi domnii, în podoabe ºi în
obiceie de cinste, socotit-au ºi la aceastã þearã, mãcar cã
n-au mai fost cãutat-o alþii ce au fost domni de mai nainte,
întâia datã au trimis la Patriarhia de la Rãsãrit de au luat
blagoslovenie, ºi au fãcut Mitropolit, ºi i-au dat Scaun o
sfântã mãnãstire în oraºul Sucevei, sã fie Mitropolie, lângã
curtea domneascã, dându-i multe sate, ºi ocini 3, sã fie de
posluºanie sfintei Mitropolii. Dat-au ºi o samã de þinuturi
în eparhia Mitropolitului, fãcându-l epitrop legii.
Mai fãcut-au ºi al doilea episcop, dupã Mitropolit, la
sfânta mãnãstire în oraº în Roman, ºi-i dete eparhie o
parte de þinuturi, pe supt munte, în gios.
1
Laudã.
2
La Cazania, Evanghelia învãþãtoare a Mitropolitului Varlaam.
3
Moºii moºtenite.
NICOLAE IORGA
#
C a p i t ol u l VI
B O G D A N -V O D Ã ª I Î N C E PU T U R I L E D O M N I E I LU I
ª T E FA N C E L M A R E
[Domnii, de la Alexandru-cel-Bun; Ilie sau Iliaº,

1432 1434; ªtefan II, 1434 1435; Ilie cu ªtefan II,
1435 1443; ª t e f a n I I , 1 4 4 3 1 4 4 7 ; R o m a n I I ,
1447 1448; Alexandru II, 1448, iulie-august; Petru II,
1448 1449; Alexandru II, 1449; Bogdan II, 1449 1451;
Petru III, 1451 1457; Alexandru II, 1451 1455].
Domnind Alexandru-Vodã [cel tânãr, fiul lui Ilie ºi
nepotul celui bãtrân Alexandru] þeara, s-au sculat asupra
lui, Bogdan-Vodã, în anul 6962 [1453], avgust în 22 1, ºi
s-au lovit cu... Alexandru-Vodã la Tãmãºeni, aproape de
târgul Romanului, ºi, dupã multã nevoinþã, au biruit
Bogdan-Vodã pre Alexandru-Vodã...
ªi multã moarte s-au fãcut în oastea lui Alexandru-Vodã,
ºi într-acel rãzboiu au pierit oameni de frunte: Oance,
logofãtul cel mare, ºi Coste Andronic, ºi alþii.
Cronicarul lãtinesc aceastã poveste o scrie, ºi zice cã
acest Bogdan-Vodã au venit cu oaste asupra lui Ale-
xandru-Vodã, cum s-au pomenit mai sus, ºi l-au gonit în
Þeara Leºeascã, dupã ce au domnit patru ani.
Alexandru-Vodã, dacã au fugit în Þeara Leºeascã, cu
doamnã-sa ºi cu coconii sãi, au poftit de la craiu agiutor 2;
ºi au trimis craiul pre Ioan Sinavschi cu Þeara Ruseascã 3,
ºi au împins pe Bogdan-Vodã, ºi au apucat Hotinul, ºi
Neamþul ºi Suceava, ºi au aºezat pre Alexandru-Vodã
domn la scaun.
Iarã Bogdan, fãrã zãbavã, adunând oaste de pe unde
au putut, au venit, ºi au scos pre Alexandru-Vodã den
scaun, ºi iar au stãtut Bogdan-Vodã domn în scaun. Deci,
1
De fapt, 12 octombre 1448.
2
Dupã mamã era ºi rudã cu craiul.
3
Cu oºtile din Rusia, provincia polonã de peste Nistru.
NICOLAE IORGA
Alexandru-Vodã au nãzuit la leºi, ºi au fãcut jalobã la craiu #!

pre Bogdan-Vodã. Iarã craiul au fãcut sfat, ce va face cu
aceastã þarã miºcãtoare ºi neaºezatã. Sfãtuiau unii de
ziceau sã scoaþã domnii, sã nu-i mai lase sã hie, ºi sã punã
giudeþele sale 1, ºi sã o împartã sã o facã þinuturi. Iarã alþii
ziceau, carii erau împotrivã, cã mai bine este a se apãra
de turci de dupã pãretele altuia decât de dupã al sãu.
ªi, aºa, aleserã pre Ozdrovot 2 ºi pre Conieþpolschi, cu
oaste, pentru pohta a o samã de moldoveni, sã ducã pre
Alexandru-Vodã la scaun; care au scos voievozia ruseascã
ºi au avut ºi de moldoveni gloate mari. ªi, dacã au intrat
în Moldova, cu trei oºti: moldovenii, cu domnul lor, cu
Alexandru-Vodã, ºi un polc de podoleni 3, cu Buciaþchie,
ºi altã parte de oaste era cu Conieþpolschi, oastea au trecut
Nistrul la Hotin, supt cetate. Cã era cetatea Hotinul pre
mâna oamenilor lui Alexandru-Vodã. Iarã Bogdan-Vodã
era atunce la Lipovãþ 4.
Leºii, deaca au înþeles de dânsul, au vrut sã treacã
Prutul, sã-i dea rãzboiu. Iarã Bogdan-Vodã n-a vrut sã dea
rãzboiu, socotind sã-i bage la locuri strâmte, ºi, zãbovindu-
i, sã-i flãmânzeascã. Aºa, i-au purtat den loc pânã la apa
Bârladului; iarã el þinea pãdurile, ºi trimitea cu înºelãciune
soli: cã va sã se plece lui craiu ºi sã facã pace, giuruindu-i
7.000 galbeni sã-i dea pre an, ºi încã ºi alte multe daruri
giuruiau, numai craiul sã-l apere de turci.
Crezând leºii acela cuvânt, au lãsat sã hie pre îngã-
duinþa lui, ºi s-au întors. Iarã Bogdan-Vodã se ascuþia ca
sã-i poatã vâna unde ar putea. Ce, simþind aceste oamenii
lui Alexandr-Vodã, au spus leºilor sã nu se încreazã, ci sã
se pãzeascã. Iarã leºii, fiind de înºelãciune coprinºi, nu
bãgarã în seamã, pânã au fugit un diac a lui Bogdan-Vodã:
la oastea leºeascã, de li-au spus. Atunce boiarii lui
1
Judecãtorii sãi.
2
Ozdrowanski.
3
Din Podolia, altã provincie polonã la Nistru.
4
În codrii Vasluiului.
NICOLAE IORGA
#"
Alexandru-Vodã sfãtuiau sã încungiure pãdurea ºi sã
hãlãduiascã de meºteºugurile lui Bogdan-Vodã, cã în
pãdure supusese 1 oaste. Darã leºii, fiind dârji, n-au vrut

sã asculte, ce au intrat sã treacã pãdurea, ºi au trimis
înainte carele cu pârcãlabul de Hotin, ºi cu dânsul toþi
moldovenii, ºi cu podolenii.
Când au fost în mijlocul pãdurii, fãcut-au nãvalã oastea
lui Bogdan-Vodã la carele leºilor. ªi, apãrându-se leºii, abia
au scãpat, cu multã pagubã ºi pierire. Apoi, vrând sã intre
ºi cealaltã oaste leºeascã, atunce s-au ivit toatã oastea lui
Bogdan-Vodã, cu multe steaguri ºi buciune, ºi fãrã cãlãrime,
iarã multã pedestrime.
Vãzând aceasta leºii, ei s-au tocmit de rãzboiu, ºi au
bãgat în mijloc pre Alexandru-Vodã. ªi s-au tâmplat acest
rãzboiu a ºese zi dupã pacea ce se fãcuse la Crasna
[1451]; ºi s-au bãtut de-nainte de apusul soarelui pânã a
înnoptat, perind dintr-amândouã pãrþile, pânã au nãvãlit
ºi gloatele de pedestrime, care au fãcut la strâmtoare mare
vãrsare de sânge în leºi, tãind cu coasele vinele cailor.
Unde hatmanii leºeºti, vrând sã îmbãrbãteze pre ai sãi, ºi-au
pus ºi ei capetele, ales Petru Ozdrovot, ºi Neculai Porava
ºi Buciaþchi.
ªi biruia Bogdan-Vodã, de n-ar fi dat agiutor mol-
dovenii lui Alexandru-Vodã, care trecuse pãdurea cu
podolenii, pre care îi trimisese cu carele. Aceia s-au
vârtejit 2 la rãzboiu, de au dat inimã celorlalþi, ce erau
peitori 3, ºi au împins pre oastea lui Bogdan-Vodã, de unde
au prins a fugire, ºi umpluse pãdurile. ªi, aºa, cu vitejia
iar a moldovenilor, au rãmas izbânda la leºi, cei ce pierduse
rãzboiul, dintre care mulþi aleºi pierise în rãzboiu: Nievor-
schie, Biescovschie, Davidovschie, ºi alþi mulþi ca aceºtia.
Deci Alexandru-Vodã, cunoscând cã nu se va putea
aºeza la scaun, cã pre vrãjmaºul sãu, pre Bogdan - Vodã
mãcar cã de acea datã l-au fost înfrânt; iarã nici o pagubã
1
Ascunsese.
2
S-au întors în luptã.
3
Sã piarã.
NICOLAE IORGA
##
nu-i fãcuse, cã Bogdan-Vodã ºi cu oamenii sãi, cumu-ºi
erau învãþati a þinere pãdurile, mãcar cã se rãºchirase din
rãzboiu, prin pãduri; iarãºi s-au strâns ºi s-au tãbãrât,
nepierzând nãdejdea, ºi sã loveascã pre leºi, ºtiindu-i cã
sunt slãbiþi de tot ajutorul, înþelegând de aceasta, leºii,
de-mpreunã cu Alexandru-Vodã, ºi vãzându-se slabi, nu
era nãdejde de al doile rând sã se loveascã cu Bogdan-Vodã.
Cã nemicã lui Bogdan-Vodã nu-i stricase cã den oastea
lui puþini pierise; iarã de la leºi cu totul pierise.
Deci, vãzând cã nu le slujeºte norocul, nu s-au apucat
de scaun, nici au aºteptat de al doile rând rãzboiul,
temându-se sã nu-i loveascã Bogdan-Vodã fãrã veste, cu
oaste tocmitã 1, ºi vor petrece mai rãu decât întâi. Ce
numai s-au bulucit 2, dimpreunã cu Alexandru-Vodã, ºi cu
toþii s-au tras mai degrabã spre Þeara Leºeascã.
Iarã Bogdan-Vodã, vãzându-se curãþit de vrãºmaºii sãi,
s-au aºezat în Scaun.
Dupã doi ani a domniei lui Petru-Vodã Aron, rãdicatu-

s-au de la Þeara Munteneascã ªtefan-Vodã, feciorul lui
Bogdan-Vodã (1457), cu mulþime de oaste munteneascã,
ºi den þearã adunaþi ºi au intrat aici, în þearã; ºi, silind spre
scaunul Sucevei, i-au ieºit înainte Petru-Vodã Aron, la sat
la Joldeºti, pre Siretiu, la Tinã, ºi ºi-au dat rãzboiu în ziua
de Gioi Mari, aprilie 12, ºi au înfrânt ªtefan-Vodã pre
Petru-Vodã Aron. ªi nu se lãsã Petru-Vodã cu atâta, ci iar
s-au bulucit al doile rând la Orbic, de s-au lovit cu ªtefan-Vodã;
ºi iar au izbândit ªtefan-Vodã, cã au prins pre Petru-Vodã
Aron, ºi i-au tãiat capul, dupã ce au fost domn doi ani,
de-ºi rãsplãti moartea tãtâne-sãu, lui Bogdan-Vodã.
ªtefan-Vodã au strâns boiarii, ºi mari ºi mici, ºi altã
curte mãruntã, împreunã cu Teoctist Mitropolitul, ºi cu
mulþi cãlugãri, la Direptate 3; ºi i-au întrebat pre toþi: este
1
Strâns laolaltã.
2
Adunat.
3
Unde se aducea, în marginea Sucevei, la îndeplinire osândele.
NICOLAE IORGA
#$
cu voia tuturor sã li fie domn? Atunce toþi, cu un glas, au
strigat: «În mulþi ani de la Dumnezeu sã domneºti».

ªi, cu voia tuturor, l-au rãdicat domn, ºi l-au pomãzit
de domnie Teoctist Mitropolitul. ªi de acolo au luat ªtefan-Vodã
schiptrul þerii Moldovei, ºi au mers la Scaunul domnesc, la
Suceava.
Deci, ªtefan-Vodã, gãtindu-se de mai mari lucruri sã
facã, nu cerca sã aºeze þeara, ce de rãzboaie se gãti; cã
au împãrþit oºtii sale steaguri, ºi au pus hotnogi 1 ºi
cãpitani, care toate cu noroc i-au venit.
C a p i t ol u l VII
LU P T E L E LU I ª T E FA N C E L M A R E
Fiind ªtefan-Vodã om rãzboinic, ºi de-a pururea trã-

gându-l inima spre vãrsare de sânge, nu se zãbovi vreme
multã, dupã ce se aºezã la domnie, ce, în al cincile an al
domniei sale, în anul 6969 (1461), rãdicatu-s-au ªtefan-
Vodã cu toatã puterea sa, ºi s-au dus la Ardeal, de au
prãdat Þara Sãcuiascã. Nice au avut cine sã-i iasã îm-
potrivã, ce, dupã multã pradã ce au fãcut, s-au întors cu
pace înapoi, fãrã de nici o smintealã.
Iar în al ºesele an a domniei lui ªtefan-Vodã, în anul
6970 (1462), iunie în 22, au lovit pre ªtefan-Vodã cu o
puºcã întro gleznã, la cetatea Chiliei 2.
.........................................................................................
În anul 6973 (1465), în luna lui ghenarie 23, adunând
ªtefan-Vodã multã oaste de þearã, vrând sã rãscumpere
cetãþile care le luase pãgânii de la alþi domni, pogorât-au
cu toatã puterea sa spre cetatea Chiliei, ºi, sosind miercuri
spre joi, la miazãnoapte, au încungiurat cetatea. Însã joi
nu s-au apucat de harþã, iarã vineri, de diminiaþã, au
1
Dupã ungureºte. Asemenea cãpetenii de oaste se întâlnesc mai târziu.
ªtefan avea în oaste: viteji, voinici, hãnsari ºi asupra lor cãpitani.
2
El încunjurase cetatea, pe care ostaºi unguri o þineau pentru domnul
muntean.
NICOLAE IORGA
#%
început a batere cetatea, ºi, aºa, toatã ziua s-au hãrþuit,
pânã seara. Iarã sâmbãtã, se închinarã cei din cetate, ºi
au intrat ªtefan-Vodã în cetatea Chiliei; ºi acolo, petrecând
trei zile, veselindu-se ºi lãudând pre Dumnezeu, îmblânzea
oamenii în cetate.
De acolo ºi la Cetatea-Albã au tras, ºi, multã nãvalã
fãcând, au dobândit ºi Cetatea-Albã. ªi, aºa, amândouã
cetãþile cu multã vãrsare de sânge le dobândi; carele le-au
întãrit cu bucate ºi cu slujitori 1.Au lãsat pre Isaia ºi pre
Buhtea pârcãlabi, ca sã le grijeascã; iarã ªtefan-Vodã s-au
întors la scaunul sãu, la Suceava. Iarã în al zecele an a
domniei sale, în anul 6974 (1466), iulie 10 (iunie 4), au
început ªtefan-Vodã a zidire mãnãstirea Putna, întru lauda
lui Dumnezeu ºi a Maicei noastre Nãscãtoarei de Dumnezeu.
Mateiaº (Corvin), craiul unguresc 2, bizuindu-se puterii

sale ºi meºterºugului sãu, cu care pre mulþi den vecinii sãi
i-au surpat ºi i-au supus, carele de multe ori rãzboaie
fãcea cu turcii, ºi cu noroc izbândia, neavâd nice o pricinã
direaptã asupra lui ªtefan-Vodã, ce numai ca sã-l punã sã
fie supt ascultarea lui, ca sã-i fie cuvântul deplin, când de
multe ori se lãuda Mateiaº craiu, cã, câte rãzboaie face
ªtefan-Vodã, toate cu puterea lui le face, ºi de supt ascul-
tarea lui face izbândã, ºi, vrând, de ce se lãudare, ca sã
arate cã-i adevãrat, au trimis soli la ªtefan-Vodã, sã i se
închine. Iarã ªtefan n-au primit.
Deci, vãzând Mateiaº craiu volnicia lui ªtefan-Vodã cã
nu o poate supune, au strâns multã oaste a sa, ºi, agiutor
luând de la alþii, au purces, în anul 6975 (1467), ºi au ieºit
în Moldova, ºi zicea cã cu cale merge, sã ducã la scaun în
Moldova domn pre Petru-Vodã. ªi au ieºit la Trotuº,
noiembrie 19; de acolo au mers la Roman, noiemvrie 29,
ºi acolo s-au odihnit pânã a ºepte zi, prãdând ºi jãcuind.
1
În veacul al XVII-lea, ostaºi þerani. Cetatea Albã n-a luat-o ªtefan,
încã de pe la anul 1410 ea era a Moldovei.
2
Tatã-sãu, Iancu, vestit viteaz, era român.
NICOLAE IORGA
#&
Iarã a opta zi, dechemvrie în 7, au aprins târgul Romanul,
ºi au purces spre Suceava, sã apuce Scaunul.
ªi, mai apoi, socoti sã nu rãmânã vreun unghiu nepipãit

de dânsul, au lãsat calea despre Suceava, unde-l aºtepta
ªtefan-Vodã, ºi au luat spre Baie, unde au sosit luni,
dechemvrie 14. ªi acolo, la Baie, cum nu prea avea nici o
grijã de nici o parte, îºi lãsã oastea fãrã nici o pazã, la
bãuturi ºi la jacuri. De care lucru având ªtefan-Vodã ºtire,
ºi prinzând limbã 1, Marþi, dechemvrie 15, au aprins târgul
asupra lor, când ei erau fãrã de nici o grijã. ªi, fiind ei beþi,
i-au lovit ªtefan-Vodã cu oastea tocmitã, în revãrsatul
zorilor, de au fãcut multã moarte ºi pierire în unguri. Cã
ei, nefiind tocmiþi de rãzboiu, nemicã de arme nu s-au
apucat, ce de fugã. Nice urma sã ia, carii scãpã, cã, fiind
noapte, de nu ºtiau încotro vor face, în toate pãrþile rãtãceau.
Deci, îi vâna þeranii în zãvoaie ºi prin munþi, unde vreo
12 mii periþi s-au aflat. Mai apoi, ºi singur craiul, rãnit de
sãgeatã foarte rãu, abia au hãlãduit prin potici, de au ieºit
la Ardeal.
Aºa noroceºte Dumnezeu pre cei mândri ºi falnici pentru
sã arate lucrurile omeneºti cât sunt de fragede ºi neade-
vãrate; cã Dumnezeu, nu în mulþi, ce în puþini aratã puterea
sa, ca nime sã nu se nãdãjduiascã în puterea sa, ce întru
Dumnezeu sã-i hie nãdejdea, nice fãrã cale rãzboaie sã
facã, cã Dumnezeu celor mândri se pune împotrivã.
Pre acea vreme, având ªtefan-Vodã prietenie cu leºii,
au trimes din dobânda 2 sa ºi craiului leºesc, prin solii sãi.
Iarã Mateiaº, craiul unguresc, dacã au scãpat, de iznoavã
gãtise oaste ca sã vinã asupra lui ªtefan-Vodã; ci, venindu-i
alte greutãþi despre Þeara Ceºeascã 3, s-au întors la ceºi
cu oastea sa.
Atunci, ºi craiul leºesc, înþelegând cã va sã meargã
Mateiaº craiul asupra lui ªtefan-Vodã, au trimis soli cã-i
1
Veste.
2
Pradã.
3
A Cehilor, Boemia.
NICOLAE IORGA
#'
va da agiutor, de-i va trebui, împotriva lui Mateiaº craiu;
ºi i-ar fi dat, de nu s-are fi pãrãsit de acel gând 1 Mateiaº
craiu.
Pe acea vreme, în 25 a lui noiemvrie, s-au sãvârºit
Evdochia, Doamna lui ªtefan-Vodã.
........................................................................................
Într-acelaºi an, dupã rãzboiul lui ªtefan-Vodã ce au
avut la Baie cu Mateiaº craiul, s-au râdicat ªtefan-Vodã
cu toatã puterea sa: voind sã-ºi rãscumpere strâmbãtatea
ce-i fãcuse ungurii, cu Mateiaº craiu, când venise la Baia,
s-au dus la Ardeal, ºi multã pradã ºi robie au fãcut în Þeara
Sãcuiascã, neavând cine-i sta împotrivã, ºi cu pace s-au
întors înapoi fãrã nice o zmintealã.
Nu peste multã vreme, au încetat vrajba între craiul
unguresc ºi între ªtefan-Vodã, cã, vãzând ei cã vrãjmasul
lor ºi a toatã creºtinãtatea, turcul, le stã în spate, ºi asupra
volniciei 2 tuturor întinde mrejile sale ca sã-i cuprinzã, ºi
arãtându-se prieten, cu multe cuvinte înºelãtoare, ºi cãtre
unul, ºi cãtre altul, ca sã-i zãdãreascã ºi sã afle cap de
price 3, sã înceapã zarvã, socotind cã, între acele ames-
tecãturi, i se vor închina lui, pentru sã le dea agiutor, ºi,
mai apoi, îi va pleca supt giugul sãu; ci, vãzând aceste
înºelãciuni, Mateiaº craiu ºi cu ªtefan-Vodã s-au împãcat,
ºi s-au aºezat; ºi încã, dupã pacea aºezatã, ºi legãturi tari
ce fãcurã amândoi, au dãruit Mateiaº craiul pre ªrefan-Vodã
cu cetãþi mari la Ardeal, anume Balta 4 ºi Ciceul.
Venit-au mulþime de oaste tãtãreascã, ºi au intrat în þarã
sã prade, în anul 6978 (1469). Iarã ªtefan-Vodã, prinzând
de veste, le-au ieºit înainte, la o dumbravã ce se chiamã
la Lipinþi 5, aproape de Nistru; ºi s-au lovit cu oastea sa,
avgust 20; ºi, dând rãzboiu vitejeºte, i-au risipit, ºi multã
1
De nu s-ar fi rãsgândit.
2
Libertãþii.
3
Început de gâlceavã.
4
Cetatea de Baltã (adicã din Baltã).
5
Lipnic.
NICOLAE IORGA
$
moarte ºi pierire au fãcut într-înºii, ºi pre mulþi i-au prins
vii, ºi le luã tot pleanul 1. De care lucru cunoscând ªtefan-Vodã
cã agiutorul nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu

ºi de la Prea-Curata Maica Sfinþiei Sale, ºi cu mare laudã
ºi izbândã s-au întors înapoi la Scaunul sãu, la Suceava.
Deacã s-au întors ªtefan-Vodã de la acel rãzboiu cu
izbânda ce au fãcut, de au bãtut pre acei tatari, spre lauda
aceia au mulþãmit lui Dumnezeu, ºi au sfinþit mãnãstirea
Putna, care era ziditã de dansul (septemvrie în trei), spre
lauda Prea Curatei Fecioarei Mariei, Maicei domnului
nostru Isus Hristos. La care sfinþenie multã adunare de
cãlugãri au fost, ºi singur Teoctist Mitropolitul, ºi Tarasie
episcopul, împreunã cu Iosif arhimandritul ºi egumenul
Putnei. Zic cã au fost la liturghie arhiepiscopi, preoþi ºi
diaconi, 64, la jertfelnic.
Într-acele vremi, au intrat zaviste între ªtefan-Vodã ºi
între Radu Vodã, domnul muntenesc. Pre obiceiul firii
omeneºti: de ce are, de ce pofteºte sã aibã mai mult, nu
sosia 2 lui ªtefan-Vodã, ale sale sã le þinã ºi sã le sprijineascã,
ci de lãcomie, cele ce nu erau a lui, încã vra sã le cuprinzã.
Strâns-au þeara ºi slujitorii sãi, ºi au intrat în Þeara
Munteneascã, de au prãdat marginea, fevruarie în 27, ºi
au ars Brãila, marþi în sãptãmâna albã.
Radul-Vodã, domnul muntenesc, vãzând atâta pradã
în þeara sa, ce-i fãcuse ªtefan-Vodã, n-au vrut sã sã lase
sã nu-ºi cerce 3 strâmbãtatea sa. Ci adese se tâmplã, cela
ce va sã-ºi întoarcã bãtaia, de douã ori îl bat; cã, strângând
oastea sa, ºi vecineascã, au venit asupra lui ªtefan-Vodã.
Iarã el, ca un leu gata spre vânat, de sârg s-au pornit, ºi la
Soci le-au ieºit înainte; ºi, dând rãzboiu vitejeºte, martie
în 7, veleat 6979 (1471), nu mai puþin de vitejia mol-
dovenilor, carii erau gata, au sã moarã, au sã izbândeascã,
decât de meºteºugul lui ªtefan-Vodã, Radul-Vodã au pierdut
1
Prada.
2
Nu ajungea.
3
Rãzbune.
NICOLAE IORGA
$
rãzboiul, cu multã pagubã de ai sãi. Cã pre toþi i-au tãiat, ºi
toate steagurile Radului-Vodã le au luat, ºi pre mulþi i-au
prins vii, ºi pre toþi i-au tãiat. Numai ce au lãsat vii pre
doi boieri de cei mari, pre Stan logofãtul ºi Mircea comisul.
ªtefan-Vodã, având inima aprinsã spre lucruri vitejeºti,
îi pãrea cã un an ce n-au avut treabã de rãzboaie, cã are
multã pagubã, socotind cã ºi inimile voinicilor, în rãzboiu
trãind, se ascut, ºi truda ºi osteneala cu care se deprinsese
oastea, e a doua vitejie. Strâns-au de iznoavã oaste ºi au
luat pre Basarabã Laiotã, ca sã-l ducã în Þeara Munteneascã,
sã-l punã domn.
Ian socoteºte cã supt un copaciu bun câþi se mistuiesc;
sau câtã laudã îºi adaoge, nu numai purtãtorul, ci ºi þeara,
când nãzuiau la dânsul ºi la þearã ºi domnii cei strãini, sã-i
ducã la domnie; ºi, cu ajutorul lui, erau cu nãdejde cã vor
izbândi!
ªi, intrând ªtefan-Vodã în Þeara Munteneascã, se gãti
sã deie rãzboiu Radului-Vodã. Deci vãzând Radu-Vodã cã
nu-i va putea sta împotrivã, au dat dosu cu oastea sa, ºi
s-au dus la Scaunul sãu, la Dâmboviþa 1.
..................................................................................
Dacã au sosit ªtefan-Vodã la Margine, noiemvrie în 8,
au împãrþit steagurile oºtii sale pre Milcov, ºi de aici s-au
împreunat cu Radu-Vodã 6981 (1473) noemvrie în 8 gioi,
la locul ce se zice Cursul Apei, ºi, dând rãzboiu vitejeºte
de ambe pãrþile, s-au bãtut acolo pânã în searã. Aºijderea
ºi vineri ºi sâmbãtã pânã în searã. Iar, noaptea, spre du-
minicã, au lãsat Radu-Vodã toate ale sale în tabãrã, ºi au
fugit cu toatã oastea la Scaunul sãu la Dâmboviþa. Iarã
ªtefan-Vodã s-au pornit dupã dânsul cu toatã oastea, ºi,
într-aceastã lunã, în 23, au încungiurat cetatea Dâmboviþa.
ªi într-aceia noapte au fugit Radu-Vodã din cetate lãsându-ºi
pre doamna sa Maria ºi pe fiica sa Voichiþa, ºi tot ce au
avut, ºi s-au dus la turci, iarã ªtefan-Vodã, în 24 a acestei
1
Cetatea Dâmboviþei, Bucureºti.
NICOLAE IORGA
$
luni, au dobândit cetatea Dâmboviþa, ºi au intrat într-însa,
ºi au luat pre Doamna Radului-Vodã; ºi pre fiica sa Voichiþa
o au luat sie doamnã, ºi toatã averea lui, ºi visteriile lui, ºi

hainele lui cele scumpe ºi toate steagurile lui. ªi acolo s-au
veselit trei zile, ºi de acii s-au întors la Suceava, dând laudã
lui Dumnezeu. Iarã pre Basarabã Laiotã l-au lãsat domn
în Þara Munteneascã, ºi au domnit o lunã.
Iarã Radu Vodã au nãzuit la turci, ca sã-ºi scoatã
agiutor de la împãratul turcesc ºi sã-ºi rãscumpere domnia
cu puterea lor.
Radul-Vodã, dacã au luat agiutor de la turci, au intrat

în Þeara Româneascã cu 15 mii de turci, fãrã alþi leficii 1
ce-i adunase, ºi au dat rãzboiu lui Basarabã-Vodã, gioi,
în 23 decembrie, ºi l-au rãzboit cu toatã oastea lui; carele,
vãzându-se împresurat de toþi vrãjmaºii sãi, au nãzuit
iarãºi la Moldova, la stãpânul sãu, ªtefan-Vodã.
Atunci turcii s-au pornit pe urma lui Basarabã-Vodã ºi
au venit pânã la Bârlad, ºi au stãtut ca un zid, vineri,
decembrie 31, ºi, aºa, au slobozit nãvrapii 2 sãi de au prãdat
toatã þara; ºi de acii s-au întors prin Þeara Munteneascã.
........................................................................................
În anul 6982 (1474), octomvrie întãiu, au luat ªtefan-Vodã
cetatea Teleajnei 3, ºi au tãiat capetele pârcãlabilor, ºi pre
muierile lor le-au robit, ºi mulþi þigani au luat, ºi cetatea
au ars-o.
Într-aceastãºi lunã, în 5 zile, au fost rãzboiu în Þeara
Munteneascã cu ungurii, ºi cu Þãpãluº-Vodã 4, ºi cu agiutor
de la Dumnezeu, au izbândit [Basarabã] ªtefan-Vodã, ºi
au bãtut pe unguri ºi pe Þãpãluº cu rãzboiu.
Întraceiaºi lunã, în 20, a rãzbit ºi pe Bãsãrabã.
În anul 6983 (1475), Sultan Mehmet [al II-lea], împãratul
1
Lefegii, ostaºi cu leafã.
2
Azapi, oaste de avangardã turceascã.
3
Vãlenii-de-Munte, probabil.
4
Basarab-cel-Tânãr, fiul celuilalt.
NICOLAE IORGA
$!
turcesc, întrarmând oaste, 120.000 de oameni, ºi oaste
tãtãreascã ºi munteneascã, sã meargã cu Radul-Vodã,
[Basarab-Vodã], au trimis asupra lui ªtefan-Vodã. Iarã
ªtefan-Vodã, având oaste gata, 40.000, ºi leºii ce-i venise
într-agiutor cu Buceþchi, 2.000, de la Cazimir craiul, ºi
ungurii ce-i dobândise de la Matiaº, craiul unguresc, 5.000
le-au ieºit înainte, din sus de Vaslui, la Podul-Înalt. Pre
carei i-au biruit ªtefan-Vodã, nu aºa cu vitejia, cum cu
meºterºugul.
Cã întâi au fost învãþat de au fost pârjolit iarba preste
tot locul, de au slãbit caii turcilor cei gingaºi, ºi apoi,
agiutând ºi puterea cea dumnezeiascã, cum se vra tocmi
voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, aºa i-au cuprins pe turci
o negurã, cât nu se vedeau unul cu altul. ªi ªtefan-Vodã
tocmise puþinei oameni despre lunca Bârladului, ca sã-i
amãgeascã, cu buciune ºi cu trâmbiþe, dând semn de
rãzboiu. Atunci oastea turceascã, întorcându-se la glasul
buciunelor, ºi împiedecându-i ºi apa ºi lunca, ºi acope-
rindu-i ºi negura, tãiau ºi sfãrâmau lunca, sã treacã la
glasul buciunelor. Iarã din dos i-au lovit ªtefan-Vodã cu
oastea tocmitã, în 10 zile a lui ghenarie unde nice era loc
de a-ºi tocmire oastea, nice de a se îndreptare; ci, aºa ei
în de sine tãindu-se, mulþi au pierit; ºi mulþi prinserã vii
pedestrime, ci ºi pre aceia, pre toþi i-au tãiat, unde, pe
urmã, movile de cei morþi au strâns, ºi mulþi paºi ºi sângeaci 1
au pierit; ºi pe feciorul lui Isac [sau Isa]-Paºa, dupã ce l-au
prins viu, l-au slobozit; ºi puºtile 2 le-au dobândit, ºi steaguri
mai multe de una sutã au luat.
Dacã i-au bãtut pe turci, au luat în gios de la Podul-Înalt
pin pãdure, ºi au ieºit unde purcede apa Smilei, în þinutul
Tutovei; acolo, în legea lor, au dat laudã lui Dumnezeu cã
s-au vãzut ieºiþi la lume 3.
1
Cãpetenii, cu steag, de cetãþi ºi þinuturi mai mici.
2
Tunurile.
3
Luminã.
NICOLAE IORGA
$"
Iarã ªtefan-Vodã pornitu-s-au dupã dânºii cu mol-
dovenii sãi ºi acei 2.000 de leºi, ºi au gonit pe turci pânã
i-au trecut Siretul, la Ionãºeºti, unde se cheamã Vadul

turcilor ºi pânã astãzi. ªi acolo, deasupra Siretului, la
movila cea mare a Tecuciului, au odihnit trei zile.
Atunce, întorcându-se ªtefan-Vodã, ºi mergând pre apa

Bârladului în sus, ºi plãcându-i locul între Bârlad ºi Vaslui,
întru acea laudã ºi bucurie de izbândã cu noroc, ce au
biruit pre turci ºi pre munteni, au început a zidire biserica
sfântului Ioan Prediteci 1, în târg în Vaslui, dând laudã lui
Dumnezeu. Pre urmã au fãcut ºi case domneºti, cum se
cunosc ºi pânã astãzi. ªi, odihnind ªtefan-Vodã acolo cu
oºtile sale, ºi râvnind cu nevoinþã a se zidire biserica, ºi
alte lucruri ce aratã cã au fãcut mai pe urmã, ºi întorcându-se
agiutorul craiului leºesc cu multã dobândã, au trimis ªtefan-Vodã
solii de i-au dus 36 steaguri, arãtând vitejia ce au fãcut, ºi
i-au mulþãmit de agiutor.
........................................................................................
În anul 6984 (1476), vãzând Sultan Mehmet câtã
pagubã au avut în oastea sa de ªtefan-Vodã, au socotit
singur sã meargã sã stropºeascã Þeara Moldovei ºi sã-ºi
ia cetãþile înapoi, Chilia ºi Cetatea-Albã, carele fusese mai
nainte pre mâinile lor 2. ªi, aºa, au purces cu mulþime de
turci; unde ªtefan-Vodã mult s-au nevoit sã nu-i lase sã
treacã Dunãrea; ci n-au putut, cã tãtarii de o parte, turcii
de altã parte nãvãlind, i-au cãutat numai a dare cale turcilor.
S-au apucat de tãtari, ºi, pre-lesne biruindu-i, i-au gonit
pânã la Nistru. Vrea da rãzboiu ºi turcilor; ci vãzând atâta
turcime cu împãratul, ºi mulþime de oaste, cu pedestrime
ºi cu puºti, ºi încã îl sfãtuiau boerii sã se deie la loc
strâmt: de nu-i vor putea birui, încai sã se apere ºi sã nu
aibã zmintealã , întorsu-s-au, de au intrat spre munþi,
1
Înainte-Mergãtorul.
2
Nu fusese, ci pe mânile muntenilor ºi ungurilor.
NICOLAE IORGA
$#
unde ºi-au ales loc de rãzboiu la strâmtoare, la Valea Albã,
unde se cheamã acmu Rãzboienii, de pre acela rãzboiu
ce au avut moldovenii cu turcii. ªi, pedestrindu-se oastea
ca sã nu nãdãjduiascã de fugã, ci numai la arme, ºi-au
dat rãzboiu luni, iulie în 26, ºi multã vreme trãind rãzboiul
neales 1 de ambe pãrþile osteniþi, ºi turcii tot adãogându-se
cu oaste proaspãtã, iarã moldovenii obosiþi, ºi neviindu-le
agiutor nice de o parte, au picat nu fieºtecum, ci pânã
la moarte se apãrau, nice biruiþi de arme, ci stropºiþi de
mulþimea turcilor. Au rãmas izbânda la turci, ºi atâta de
mulþi au pierit, încât au nãlbit poiana de trupurile celor
pieriþi, unde au fost rãzboiul. ªi mulþi din boierii cei mari
au picat, ºi vitejii cei buni au pierit cu totul atunce. ªi fu
scârbã mare în toatã þara, ºi tuturor domnilor ºi crailor de
prin pregiur, dacã au auzit cã au cãzut moldovenii supt
mâna pãgânilor.
Intr-acel rãzboiu au cãzut ªtefan-Vodã de pe cal gios;
ci Dumnezeu l-au ferit de nu s-au vãtãmat.
Iarã turcii s-au întors spre Suceava, ºi au ars târgul, ºi
apoi s-au învârtejit 2 înapoi, prãdând ºi arzând þeara.
Iarã, dacã au ieºit neprietenii din þearã, au strâns ªtefan-Vodã
trupurile celor morþi, movilã, ºi au zidit deasupra oaselor o
bisericã care trãieºte pânã astãzi la Rãzboieni, întru
pomenirea acelor suflete.
Dupã poticala lui ªtefan-Vodã ce au pierdut rãzboiul,
de sârg au strâns oaste ce au putut degrabã, ºi s-au dus
dupã turci, ºi i-au agions trecând Dunãrea, în vreme de
miazãzi ºi, lovindu-i fãrã veste, i-au stricat, de au plecat a
fugire, lãsând pleanul ºi tot ce au fost prãdat. Iarã ªtefan-Vodã
le-au luat pleanul tot, ºi s-au întors înapoi cu izbândã.
În acel rãzboiu ce au fost la Valea-Albã, au fost ºi Bãsã-
rabã-Vodã cu muntenii, într-agiutor turcilor, pre carele toþi
domnii de prin pregiur îl cuvântau de rãu, zicând cã n-au
fost într-agiutor crucii ºi creºtinilor, ci pãgânilor ºi duºmanilor.
1
Nehotãrît.
2
Întors.
NICOLAE IORGA
$$
.......................................................................................
În anul 6989 [1481], Iulie în 8, fost-au rãzboiu în Þeara

Munteneascã, de s-au bãtut ªtefan-Vodã cu Þãpãluº-Vodã
la Râmnic; ºi cu mila lui Dumnezeu, ºi cu ruga Preacistei
ºi a tuturor sfinþilor, ºi cu ruga marelui mucenic Procopie,
au biruit ªtefan-Vodã, ºi mulþi munteni au pierit, ºi toate
steagurile le-au luat, ºi mulþi boieri au picat; ºi pre Þãpãluº
încã l-au prins viu ºi i-au tãiat capul. De la ªtefan-Vodã
încã au picat oameni de frunte, boieri. ªi au pus ªtefan-Vodã
domn Þerii Munteneºti pre Vlad-Vodã cãlugãrul, carele,
mai apoi, au fãcut vicleºug asupra lui ªtefan-Vodã, pentru
cã didese agiutor turcilor, când au mers de au luat cetãþile
ºi au prãdat þeara.
Iarã ªtefan-Vodã, dupã rãzboiul cu noroc ce au fãcut,
cu mare laudã s-au întors la Scaunul sãu, la Suceava.
ALTÃ POVESTIRE
ªi i-au venit veste de la starostii 1 de Crãciuna, ce-i zic

acmu Putna, cã Radul [Þãpãluº]-Vodã vine cu oºti asupra
lui ªtefan-Vodã, fãrã veste. ªi întristându-se ªtefan-Vodã,
cu cine avea, cu ai sãi, au repezit la oºteni, de-i strângea
de sârg. Atunce au sosit ºi ªendrea Hatmanul 2, cumnatul
lui ªtefan-Vodã, cu o samã de oºti ce au fost rãmas înapoi;
ºi, îndatã, ºi Costea Paharnicul, cu alte oºti, ce gonise pre
turci de-i trecuse Siretul, au sosit. ªi, având bucurie ªtefan-Vodã
de ai sãi, cum se aflarã toþi pregiur el, la loc de nevoie ºi
de grijã, îndatã au rãpezit pre ªendrea Hatmanul înaintea
oºtii munteneºti, cu puþintei slujitori 3, ca în chip de strajã.
ªi dând de oastea Radului-Vodã, furã biruiþi de munteni;
ºi acolo au pierit ºi ªendrea Hatmanul, mai gios de Râmnic,
1
Pârcãlabii.
2
Portar de Suceava. Se zic hatmani de pe la 1560 70.
3
Aºa se zicea pe vremea lui Ureche la þeranii care nu dau bir dar
fãceau oaste.
NICOLAE IORGA
$%
unde mult s-au pomenit Movila ªendrii; ºi l-au dus de l-au
îngropat în biserica din Dolheºti, lângã tatã-sãu 1.
Înþelegând ªtefan-Vodã cã, adevãrat, Radul-Vodã cu
oastea sa îi vine asuprã..., au trecut Siretul, ºi mai sus de
Râmnic ºi-au dat rãzboiu vitejeºte, ºi de ambe pãrþile
vãrsare de sânge s-au fãcut. ªi cu vrerea lui Dumnezeu,
rãmas-au izbânda la ªtefan-Vodã; iarã muntenii pierdurã
rãzboiul. Dat-au ªtefan-Vodã voie oºtii sale sã prade în trei
zile cât vor putea în Þeara Româneascã; ºi, prãdând
oºtenii, adus-au multã dobândã.
ªi zãbovind ªtefan-Vodã acolo pânã a se strângere
oºtile toate, aducând ºi pre mulþi din boierii Þerii Româ-
neºti, ºi alþi oameni de frunte, acolo au pus pre ai sãi boieri
ºi oameni de cinste de au vorovit ºi au tocmit, de au
despãrþit din Milcovul cel mare o parte de pârãu, ce vine
pre lângã Odobeºti ºi trece de dã în apa Putnei, ºi acela
pânã astãzi este hotar þerii Moldovei ºi Þerii Româneºti.
Iarã mai înainte era price între amândouã þerile cã Þeara
Munteneascã vra sã fie hotarul sãu pânã în apa Trotuºului;
iarã moldovenii nu-i lãsau, pânã au vrut Dumnezeu de s-au
tocmit aºa.
ªi au luat ªtefan-Vodã cetatea Crãciuna, cu þinut cu tot,
ce se cheamã þinutul Putnei, ºi l-au lipit de Moldova, ºi au
pus pârcãlabii sãi, pre Vâlcea ºi pre Ivan.
Zic unii sã se fie arãtat lui ªtefan-Vodã sfântul mucenic
Procopie, umblând deasupra rãzboiului cãlare ºi întrar-
mat, ca un viteaz, fiind într-agiutor lui ªtefan-Vodã ºi dând
vâlhvã oºtii seale. Este de crezut acest cuvânt, cã, dacã s-au
întors ªtefan-Vodã cu toatã oastea sa, cu mare laudã, ca
un biruitor, la scaunul sãu, la Suceava, au zidit biserica
întru numele sfântului mucenic Procopie, la sat la Badeuþi 2,
care trãieºte ºi pânã astãzi.
1
Se vede încã mormântul.
2
În Bucovina.
NICOLAE IORGA
$&
........................................................................................
În anul 6992 (1484), Sultan-Baiazit, împãratul turcesc, cu
mare oºti au intrat în þearã, ºi au bãtut Chilia ºi Cetatea-Albã, încã
ºi cu Vlad-Vodã Cãlugãrul, domnul muntenesc, cu muntenii
ce au mers într-agiutor turcilor, cum s-au zis mai sus cã au
fãcut vicleºug asupra lui ªtefan-Vodã, a stãpânu-sãu, de au
dat agiutor turcilor; ºi, miercuri, în 14 a lui iulie, au luat
cetatea Chilia, în zilele lui Ivaºcu ºi a lui Maxim, pârcãlabii.
Aºijderea, într-acestaºi an, avgust 5 [4], au luat ºi
Cetatea-Albã, în zilele lui Gherman ºi Ioan, pârcãlabii, ºi
ar fi apucat ºi alte cetãþi, cã ªtefan-Vodã la gol 1 nu îndrãz-
nea sã iasã, ci numai la strâmtoare nevoia, de le fãcea
zmintealã. Ci, vãzând turcii agiutorul lui ªtefan-Vodã de
la Þara Leºeascã ce venise, sau însuºi craiul, cum scriu
unii, cã au tras de la Rusia ºi de la Litfa 2 þara toatã, de se
strânsese oameni de treabã mai mult de 20.000, ºi, trecând
craiul cu dânºii Nistrul, supt Halici, au venit la Colomeia 3
de ºi-au pus tabãra, unde ºi ªtefan-Vodã au mers de s-au
împreunat cu craiul, în anul 6993 (1485), septemvrie 1.
ªi toate ce au avut mai de treabã au hotãrât; mai apoi ºi
ospãtat-au pre ªtefan-Vodã, ºi 3.000 oameni i-au dat de
oaste, cu carii s-au întors ªtefan-Vodã la Moldova; ºi
împreunând oastea cea strãinã cu a sa, pre multe locuri
au zmintit pre turci, de le-au cãutat 4 a ieºire din þearã.
Aºa, ªtefan-Vodã au curãþit þeara de vrãjmaºi; iarã
cetãþile care le-au luat turcii, Chilia ºi Cetatea-Albã, nu au
putut sã le mai scoatã de la turci, cã ei, mai înainte de ce
au ieºit din þearã, le-au grijit cu oameni, cu puºte ºi cu
bucate 5 de-agiuns, ºi, aºa, au rãmas pre mâna turcilor
pânã astãzi.
1
La loc deschis.
2
Litvania.
3
În Galiþia.
4
Au fost siliþi.
5
Provizii.
NICOLAE IORGA
$'
........................................................................................
Ci, pânã a se sfãtuire ªtefan-Vodã cu craiul leºesc, unde
se adunase, la Colomeia, iarã din gios venise Hroet 1, cu
turcii pânã la Suceava, ºi au ars târgul (septemvrie 19, luni
ºi marþi); ºi, de acolo, s-au întors, prãdând ºi arzând þara.
ªtefan-Vodã, într-acestaºi an, dacã au scos vrãjmaºii
din þarã, ºi dacã au rãcit vremea ºi caii turcilor au slãbit,
au lovit pre Malcociu 2 la Câtlãbuga, în 16 a lui noemvrie,
de au topit toatã oastea turcilor.
În anul 6994 [1486] venit-au Hroiot cu oaste de la
unguri asupra lui ªtefan-Vodã, cãruia i-au ieºit ªtefan-Vodã
cu oaste înainte la ªcheie, pre Siretiu 3; ºi, dând rãzboiu
vitejeºte de ambe pãrþile, într-o luni, martie în 6, au pierdut
Hroiot rãzboiul ºi oastea, mai apoi ºi capul; însã cu mare
primejdie lui ªtefan-Vodã, cã i s-au pornit calul de au cãzut
gios, cât puþin au fost sã încapã în mânile vrãjmaºilor sãi.
Mai apoi, Hroiot, fiind prins viu de ªtefan-Vodã, i-au tãiat
capul.
........................................................................................
Albert, craiul leºesc, fiind ales de þarã craiu, dupã
Cazimir, tatã-sãu, au uitat prieteºugul tãtâne-sãu ce avea
cu ªtefan-Vodã. Nu fãcea oaste împotriva pãgânilor, carii
în toate pãrþile fulgerau ºi trãsneau cu armele lor ca tunetul,
vãrsând sângele creºtinilor ºi stropºind volnicia 4 tuturor,
înmulþind legea lui Mehmed cea spurcatã; ce gândi ca sã-ºi
arate vitejia asupra Moldovei, socotind cã prea lesne o va
supune, ºtiind cã de multe ori se agiutarã Moldova de la
craii leºeºti. ªi, strângând oaste acel craiu au scos cuvânt
cã va sã meargã la turci, sã ia ºi sã dezbatã Cetatea-Albã
1
Hromot; un pretendent la scaunul Moldovei.
2
Begul turcesc peste Chilia ºi Cetatea-Albã: Bali-beg fiul lui Malcociu.
3
În þinutul Romanului.
4
Nimicind libertatea.
NICOLAE IORGA
%
ºi Chilia, care cetãþi le luase de la ªtefan-Vodã Sultan-Baiazet;
ºi încã adãogea de spãria pre ai sãi zicând cã turcii,
mestecaþi cu moldovenii, vor sã treacã la Podolia. ªi le-au

dat ºtire ca toþi sã încalice ºi sã se împreune cu dânsul la
Liov, ºi au trimis soli la ªtefan-Vodã de i-au dat ºtire sã se
gãteze sã meargã cu dânsul, sã batã Chilia ºi Cetatea-Albã,
ºi sã-i gãteze staþii ºi hranã de oaste. De care lucru au pãrut
bine lui ªtefan-Vodã, ºi cu bucurie mare au primit pre soli,
cãci au fãcut oaste asupra vrãjmaºului sãu. Numai ce au
zis cã va veni acolo la loc cu oastea sa, supt Chilie.
........................................................................................
De aceasta ªtefan-Vodã prinzând veste de la unguri,
cum Olbreht va sã-i vie asuprã-i cu oaste, cã nici ungurii
nu erau bucuroºi sã cazã domnia Moldovei pre mâna
leºilor, mãcar cã Laºlãu, craiul leºesc, ce-i zicea leºeºte
Vladislav, era fratele lui Olbreht, craiului leºesc, ce se
numea ungureºte Albert, trimis-au ªtefan-Vodã soli la
craiul leºesc pre credincioºii boierii sãi, pre Tãutul logofãtul
ºi pre Isac Visternicul, ca sã poatã cunoaºte ceva de la
craiu, ce i-i voia sã facã. Carii nimicã n-au cunoscut. Cãce
craiul, cumu-ºi umbla cu înºelãciune, ascunzând cuvântul,
pre soli cu bucurie i-au primit, ºi darurile ce-i trimisese
ªtefan-Vodã cu mulþãmitã le-au luat; ºi solilor iarãºi acelaºi
rãspuns au dat: cum este mergãtor la turci. Mai apoi ºi solii
sãi au trimis iar la ªtefan-Vodã, sã-i întãreascã cuvântul;
iarã el au întors oastea spre Pocuþia.
Înþelegând ªtefan-Vodã cum craiul se apropie cu oaste
de margine, iar au trimis soli înaintea lui craiu, pre Tãutul
logofãtul ºi pre Isac visternicul, cu multe daruri; ºi l-au
tâmpinat peste Nistru, ºi i-au închinat darurile, ºi iarãºi
cu dragoste le-au primit 1. ªi de-acii au trecut Nistru, pe
la Mihãlceni (Mihalcea), în ceastã parte, cu toatã oastea
sa, ºi au venit la Coþmani. Acolo ºi-au descoperit toatã
viclenia cea ascunsã: cã au prins pre Tãutul Logofãtul ºi
1
A fost o singurã solie.
NICOLAE IORGA
%
pre Isac Visternicul, de-i bãgã în obeze, ºi i-au trimis de i-au
închis la Liov.
Iarã ªtefan-Vodã, dacã au înþeles de aceasta (dentru
iscoadele ce avea între oastea leºeascã, sã ºtie de craiul,
încotro merge cu oastea leºeascã), cum craiul l-au viclenit
ºi vine asupra lui, ºi au trecut ºi Nistru cu 80.000 de oaste
pre scrisoare, fãrã altã adunãturã, de sârg au trimis în toate
pãrþile, în þarã, sã-i strângã, la târgul Romanului. Iarã
Albert au ºezut cu oastea ºepte zile la Coþmani. Ci, pânã a
se strânge oaste lui ªtefan-Vodã, ºi pânã i-a veni agiutor,
cã ºi craiul unguresc i-au trimis 12.000 de oaste, cu Birtoc,
voievodul Ardealului, ce era cuscru lui ªtefan-Vodã 1, ºi de
la Radul-Vodã 2 încã i-au venit agiutor oaste munteneascã.
ªi, pânã a se strângere oastea toatã launloc, iarã Albert
au purces cu oastea de la Coþmani, ºi au lovit la ªipinþi.
Deci, vãzând ªtefan-Vodã cã-l împresoarã vrãjmaºii sãi,
au tocmit strãji, ºi au trimis împotriva leºilor ca sã þie vadul
la Prut, la Cernãuþi.
Iarã ªtefan-Vodã, în 27 de zile a lui avgust, duminicã,
au ieºit din Suceava spre târgul Romanului, cu toatã
oastea lui. ªi într-acea zi i-au adus limbã 3 streaja lui, ºese
leºi; dintr-aceia, pre trei au trimis la împãratul Turcului,
iarã pre trei i-au spânzurat. Deci, craiul leºesc au venit cu
toatã puterea sa la cetatea Sucevei, duminicã, septemvrie 24,
iarã marþi în 26, de cãtre searã, au început a batere cetatea.
ªi, aºa, au bãtut-o trei sãptãmâni, ºi zioa, ºi noaptea, ºi
nemicã n-au folosit, nãdãjduind cã i se va închina þara,
pentru cã li se supãrase cu ªtefan-Vodã întru atâta rãzboaie
fãrã odihnã ºi fãrã mãsurã ce fãcea, de cu toþii se bãtea.
Iarã þara socotea cã, de nu li-i îndemânã cu al sãu,
dearã cu strãinul mai multã neîngãduinþã li va fi 4! ªi încã,
1
Ca unul ce se cobora din neamul Voievodului Dragoº de naintea lui
Bogdan-Vodã cel Dintâiu.
2
Radu cel Mare, fiul lui Vlad Cãlugãrul, pus de ªtefan în Scaun.
3
Veste, oameni cu ºtiri.
4
Bunã învãþãturã pentru toate timpurile ºi la toate nevoile.
NICOLAE IORGA
%
vãzând atâta pradã ºi rãsipã ce fãcea oastea leºeascã în
þarã, de îmbla prin pãduri de cãuta prãzi ºi jacuri, siliau
toþi de se strângeau la Roman, unde li era viliagul 1. Aºa

þara strângându-se, iarã din cetate cât putea se apãra; ºi
ce rãsipiau leºii cu puºtele zioa, iarã noaptea tocmia ºi
întãria de era munca lor în zãdar. Iarã pre afarã, unde se
afla leºi rãsipiþi drept hranã 2, îi lega, îi tãia, de nu erau
volnici sã iasã nice într-o parte; mai mult strica ºie decât
celor închiºi, cã în toate zilele li se adãogia lipsa ºi flãmân-
giunea.
Vãzând craiul atâte cuvinte rele de dânsul 3, de la
oastea sa, se temu ca sã nu-l pãrãseascã ºi sã fugã, ºi el
sã cazã în mânile vrãjmaºilor sãi. S-au agiuns cu solii
frãþine-sãu, lui Vladislav, craiul unguresc, ca sã-i împace,
cãci sosise ºi agiutorul unguresc la ªtefan-Vodã. ªi, aºa,
Birtoc, Voievodul Ardealului, ce venise cu agiutorul ungu-
resc, au trimis solii sãi la Albert Craiu, sã-i spuie cã va veni
singur pentru pace; ºi pre ªtefan-Vodã cu multe cuvinte l-au
rugat sã facã pace cu craiul leºesc. ªi, aºa, au intrat la
mijlocul lor 4, ºi s-au dus la craiul leºesc de i-au împãcat
într-acest chip: ca sã se întoarcã pre urma 5 pe unde au
venit, sã nu mai strice þeara pre alt loc. ªi au dãruit ªtefan-Vodã
cu multe daruri pre Birtoc, voievodul Ardealului; ºi s-au
întors de au trecut iarãºi în þeara lui.
Atunce Olbreht, craiul leºesc, fiind de inimã rea bolnav,
au dat semn de întors înapoi, de care semn toþi erau
bucuroºi sã-l auzã, sã se întoarcã de la atâta flãmângiune
la casele lor. ªi, în 19 zile a lui octomvrie, gioi, s-au întors
craiul de la Suceava; ºi n-au mers pe calea ce venise, ci
pe altã cale, pe unde era þeara întreagã 6, spre codrul
Cosminului.
1
Chemarea.
2
Ca sã-ºi caute hrana.
3
Despre dânsul.
4
A mijlocit între ei.
5
Pe calea.
6
Neprãdatã.
NICOLAE IORGA
%!
Simþind ªtefan-Vodã cã leºii n-au mers pe unde venise,
ci spre codrul Cosminului merg, îndatã au trimis dupã
Craiu, de l-au pohtit sã nu ia spre codru, ci pre unde au
venit; cã apoi, vãzînd þeara paguba ce se va face de oastea
leºeascã, nu va putea rãbda, ce vor vrea sã-ºi apere ale
sale; de unde poate sã se aþâþe de iznoavã vreun lucru rãu,
carele va strica ºi pacea. Ci craiul mai bucuros era de-a
dreptul sã meargã sã iasã în þeara sa; n-au bãgat seamã,
ci ºi-au pãzit calea spre codrul Cosminului.
Deci, ªtefan-Vodã, înherbântat de rãzboiu, socotind cã
are vreme de a-ºi rãscumpãrare 1 strâmbãtatea de pre cela
ce n-au cãlcat numai pacea cea veche ce au avut domnii
Moldovei cu craii leºeºti, ci ºi giurãmântul ºi pacea ce
legase atunce de curând, tocmind sã se întoarcã pre unde
venise; deci, îl aþâþã ºi agiutorul ce-i venise de tutinderea 2,
ºi oastea sa toatã, gata, strânsã ºi odihnitã, vãzînd dobânda
de pre cei flãmânzi ºi slãbiþi 3, au trimis înainte ca sã
apuce calea la codrul Cosminului, sã taie pãdurea, sã o
înþâneze 4, ca sã o poatã porni sã cazã asupra oºtii, dacã
vor întra leºii, în pãdure. Iarã singur ªtefan-Vodã, cu toatã
oastea, au tras dupã dânºii, ºi cu douã mii de turci. ªi, a
patra zi, i-au agiuns intrând în pãdure, gioi, 26 octomvrie,
ºi, luând agiutor de la Dumnezeu, ºi cu ruga Sfinþiei sale
Precistei ºi a sfântului marelui mucenic Dimitrie, i-au lovit
din toate pãrþile, ºi, nãruind copacii cei înþinaþi, asupra lor,
multã oaste leºeascã au pierit, unii de oºteni, alþii de þerani,
ce le cuprinsese calea ca cu o mrejã, ºi alþii de copacii
înþinaþi.
Aºa, pierzând puºtele, ºi lãsând steagurile, carele toate
le-au adunat ªtefan-Vodã iarã leºii, cine încotro au putut,
aºa s-au risipit prin pãdure, unde puþini au scãpat afarã.
ªi singur craiul, cu puþinei ce rãmãsese, strângându-se, s-au
1
A-ºi rãsplãti.
2
Pretutindeni.
3
Cã poate prãda, adecã, pe aceºtia.
4
Spre a-i opri cãderea.
NICOLAE IORGA
%"
adunat într-un ocol la sat la Cosmin, ºi de acolo, bulucindu-se,
au ieºit la Cernãuþi. Iarã oastea lui ªtefan-Vodã cu dânºii de
asemenea mergea, bãtându-se ºi tâindu-se, cât nice acei

puþinei leºi ce ieºise din codru nu vrea fi scãpat, de nu s-are
fi încurcat ai noºtri în carele crãieºti ºi boiereºti, de le-au
îndelungat 1 vremea de fugit.
ªi acolo au venit veste lui ªtefan-Vodã cum vine ºi altã
oaste leºeascã întragiutor lui craiu. ªi atunce au chemat
pre Boldur vornicul, ºi i-au dat oaste, ºi l-au trimis împotriva
acei oºti, ºi au zis sã le dea rãzboiul. ªi, aºa, Boldur
Vornicul, luând oaste de agiuns, au trecut Prutul împotriva
acei oºti, sâmbãtã seara; ºi duminicã dimineaþa, octomvrie
29, li-au dat rãzboiu, ºi îndatã i-au risipit cu agiutorul lui
Dumnezeu ºi cu nãrocul lui ªtefan-Vodã. ªi multã vãrsare
de sânge s-au fãcut atunce în oastea leºeascã, la sat la
Lenþeºti, unde se cunosc ocopurile 2 leºilor, fãcute de
atunce, ºi pânã astãzi. ªi nemicã n-au ºtiut Craiu de venirea
oºtii aceia, nice de pierirea ei.
ªi într-aceiaºi duminicã, trecând craiul Prutul la Cernãuþi,
i-au lovit o sumã de oaste a lui ªtefan-Vodã, de i-au rãsipit
ºi i-au tãiat, cât abia au scãpat însuºi craiul cu puþinea
oaste de a sa. ªi, de acolo, trecînd craiul spreþara sa, prin
multe locuri au lovit moldovenii, ales pre craiul ºi pre cei
scãpaþi dintr-acel pojar, de au pierit mai toþi. Cã Mazurii 3,
întorcându-se sã dea rãzboiu ºi sã apere pre Craiu ºi pre
cei scãpaþi, dat-au asupra lui Boldur vornicul, de care s-au
pomenit mai sus cã era trimis cu oaste împotriva oºtii
leºeºti ce venea agiutor lui craiul; ºi mare pierire au fãcut
într-înºii, la sat la ªipinþi, cât puþini au scãpat în oastea
ce era strânsã lângã craiu. ªi, aºa, craiul, cu multã nevoie
strecurându-se, au trecut la Sniatin 4, ºi de acolo au slobozit
oastea pe acasã, câtã rãmãsese; iarã el s-au dus la Liov.
1
Prelungit.
2
ªanþurile.
3
Oastea provinciei Mazovia.
4
În Pocuþia.
NICOLAE IORGA
%#
........................................................................................
Iarã ªtefan-Vodã, dupã izbânda cu noroc ce au fãcut
la acel rãzboiu, s-au întors înapoi la scaunul sãu, la Suceava,
cu mare laudã, ca un biruitor, mulþãmind lui Dumnezeu ºi
Maicii Precistei. ªi au sfinþit ºi au înfrumuseþat biserica ce
au fost ziditã de dânsul pre numele sfântului marelui
mucenic Dimitrie, dând laudã Sfinþiei sale, în târg, în
Suceava, ce este înaintea curþilor domneºti, care trãieºte
ºi pânã astãzi.
........................................................................................
Dupã aceea, dat-au ªtefan-Vodã cuvânt în toatã þara,
oºtenii sã se strângã la Hârlãu, la ziua Sfântului Nicolai.
ªi, adunându-se într-acea zi cu toþii la Hârlãu, fãcutu-le-au
ospãþ, tuturor boierilor ºi tuturor vitejilor sãi; ºi cu daruri
scumpe i-au dãruit pre dânºii. ªi de acolo i-au slobozit de
au mers cineºi pre acasãºi, învãþându-i pre toþi sã dea
laudã lui Dumnezeu, pentru cã toate puterile sunt de la
Dumnezeu, de sus.
În anul 7006 (1498), martie în 11, au intrat Malcoci în
Þara Leºeascã cu multã mulþime de turci; ºi n-au fost cine
li sta împotrivã. Ce multã, pradã ºi robie au fãcut, ºi agiuns
pânã mai sus de Liov 25 de popriºti 1; ºi de acolo s-au
întors, prãdând þeara ºi arzând; cã se vedea cã dupã acel
rãzboiu fãrã noroc ce fãcuse leºii cu ªtefan-Vodã, va fi
pierirea lor.
Într-acelaºi an, 7006 (1498), iunie 22, ªtefan-Vodã,

vrând sã-ºi întoarcã despre leºi strâmbãtatea sa, strâns-au
þara, ºi au intrat la Podolia ºi la Ruºi 2. Trecut-au de Liov,
pânã la Lanþut oraºul, la apa Visloca, toate satele arzând
ºi prãdând. Ars-au oraºul Premisla 3, Radumnea, Prevolsca,
1
Popasuri.
2
În Rusia, provincie polonã.
3
Przesemysl.
NICOLAE IORGA
%$
Lanþutul, ºi o cetate: Terebul, ºi multe averi au luat dintr-însa,
ºi mulþi joimiri au scos, ºi pre toþi i-au tãiat, ºi mai mulþi
au ars în cetate. ªi cetatea Buceciul 1 multã nevoie au avut;

ºi Podhaeþul au ars.
ªi mulþi oameni, bãrbaþi ºi muieri, ºi copii, i-au luat
robi, mai mult de o sutã de mii, ce i-au aºezat ªtefan-Vodã
în þeara sa, de ºi pânã astãzi trãieºte limba ruseascã în
Moldova, ales pre unde i-au descãlecat.
Iarã ªtefan-Vodã, prãdând ºi arzând þara, s-au întors
înapoi cu mare dobândã, ºi fãrã nice o zmintealã au trecut
Nistrul în ceasta parte, la Halici, ºi au prãdat ºi pe ceasta
parte. ªi au venit la scaunul sãu, la Suceava, cu mare
bucurie ºi biruinþã.
În anul 7008 (1499?), în luna lui martie în 12 zile,

Olbreht, craiul leºesc, vãzând prada ºi stricãciunea ce-i
fãcuse ªtefan-Vodã în þara lui, nu vru sã lase, ci au strâns
oaste ºi au intrat în þearã, ºi au prins a prãdare ºi a stricare
þara pânã la Botoºeni. Iarã ªtefan-Vodã, dacã au înþeles,
strâns-au de sârg ostile sale, ºi au ieºit înainte acei oºti
leºeºti, de i-au dat rãzboiu la târg la Botoºeni.
ªi cu voia lui Dumnezeu, au pierdut leºii rãzboiul, ºi
rãmase izbânda la ªtefan-Vodã, cu multã vãrsare de sânge
din oastea leºeascã. Mulþi au pierit, ºi mulþi au luat vii în
robie.
În anul 7009 (1501; de fapt, 1499), ªtefan-Vodã, lãsând

inima cea neprietineascã, s-au împãcat cu craiul leºesc,
ºi mare tocmalã au legat. Nu cã doarã s-au temut de
puterea lor , care se ispitise, ºi rãzboiu fãcuse ºi cu leºii
ºi cu turcii, ºi de multe ori îi biruise, ca, ºi cu alþi megieºi
de pin pregiur având sfadã, niciodatã nu s-au plecat, ce
pentru sã cunoascã toatã Creºtinãtatea cã n-au fost pentru
dânsul începãtura, cã n-au rãdicat el întâi asupra lui craiul,
ce craiul, fãrã cale ºi fãrã ºtire, au venit asupra lui, de unde
1
Buczacz.
NICOLAE IORGA
%%
s-au întors cu ruºine. Mai apoi, ca sã arate cã mai mult
poate sã strice el lui craiul, au intrat de i-au ars târgurile,
ºi i-au lovit podanii 1; nice au avut cine sã-i stea înainte,
ce cu mare dobândã s-au învârtejit în þara sa, în Moldova.
ªi, de au venit craiul cu oaste în Moldova, dobândã au
adus lui ªtefan-Vodã, cã s-au împlut de jacurile leºeºti.
Aºijderea, de au mers ªtefan-Vodã în Þara Leºeascã, cu
plin s-au întors în þara sa. Iarã la pace prealesne se priimi,
ca sã-l cunoascã cã, fie la ce îl vor cerca, este gata, ºi la
pace ºi la gâlceavã.
De ce, pacea o au legat într-acesta chip, ca sã-i fie de

agiutor împotriva fiecãrui neprieten. Iarã pribegii de îmbe
pãrþile sã nu-i priimeascã. Iarã, de s-are întâmpla vreunui
domn a Moldovei sã iasã, de nevoia turcilor, în Þara
Leºeascã, sã-l priimeascã, ºi în tot chipul sã nevoiascã sã-l
aºeze la domnie. Aºijderea, domnii Moldovei de-a pururea
sã aibã urechi deschise despre turc, sã dea ºtire lui craiu
de gândurile lor. Iarã giudecata celor cu strâmbãtate de la
margine sã se facã de ambe pãrþile la margine.
........................................................................................
ªtefan-Vodã, fiind ca un leu gata de apucat, ce nu-l
poate nime îmblânzi, ºi lui odihna altuia îi pãrea cu pagubã,
au intrat cu oaste în Þara Leºeascã, ºi au prãdat Pocuþia,
ºi o au luat, ºi zicea cã acel olat 2 l-au luat leºii de la
moldoveni fãrã cale. Atunci craiul, dupã ce au fãcut sfat
pentru Pocuþia, ce o luase ªtefan-Vodã, au strâns oaste pe
bani, ºi o au trimis de au intrat în þarã, ºi multã pagubã
au fãcut. ªi atâta s-au fost supãrat la ai noºtri, pânã s-au
rugat cu toþii lui ªtefan-Vodã de au ieºit de la Pocuþia, însã
mai mult de boalã ce au avut, de podagrie; ºi cetãþile ce
luase, le-au întors 3.
1
Þeranii birnici.
2
Þinut.
3
Nu e nici o dovadã de aceasta.
NICOLAE IORGA
%&
În anul 7012 /1504/, nu multã vreme dacã s-au întors
ªtefan-Vodã de la Pocuþia la scaunul sãu, la Suceava, fiind
bolnav ºi slab de ani, ca un om ce era întratâþia ani, în

patruzeci ºi ºepte, tot în rãzboaie, ºi ostenele ºi neodihnã,
în toate pãrþile, de se bãtea cu toþi, ºi, dupã multe rãzboaie
cu noroc ce au fãcut, cu mare jale au rãposat marþi, iulie
în 2.
C a p i t ol u l VIII
LU P T E L E LU I V L A D Þ E P E ª ,
DOMNUL ÞERII-ROMÂNEªTI,
C U T U R C II 1
(Dupã Gheorghe ªincai)
Rãzboiul care l-au avut Mahomet II în anul de acum

(1462) CU Vladislav V, Domnul Valahiei, singur Halco-
condila 2 l-au scris de amãruntul, darã el încã meastecã
lucruri de mai mulþi ani laolaltã. Eu, drept aceaia, între
semnul osebirii ( ) voiu pune anul în care s-au îmtâmplat,
la fieºtecare lucru; apoi la sfârºit, voiu spune ce zic ºi alþi
avtori despre lucrurile de el scrise.
Aºa darã zice Halcocondila:
Iarã, în iarna care urma (din anul 1461 2), în Odriu
(Adrianopol) rãmâind Mahomet II, chemã la sine pe Vlad,
fiul lui Dracula, povãþuitorul Dachiei, pentru cã pe fratele
lui cel mai tânãr (pe Radul IV cel Frumos) îl avea la sine
(doarã din anul 1445)..., þinându-l la o masã cu sine. Ci
mare price au fost întru început între împãratul ºi pruncul
acesta...; cã, dupã ce s-au turnat în Curtea împãrãteascã,
l-au surgunit la Caramanul.
Ci, dupã scurtã vreme (în anul (1456), împãratul au dat
domnia Valahiei lui Vlad, fratele pruncului acestuia, carele,
1
Domnii Munteni de la Mircea încoace: Vlad I, 1394 1395; Mihai I,
1418-1420; Dan II, 1420 - iunie 1431; Radu II, Pleºuvul, 14221427;
Basarab II, Laiotã, Iunie 1431; Alexandru I, 14311435; Vlad II,
Dracul (Drãculea), 1435 Decembre 1446; Dan III, sau Danciul,
1446 1447; Vladislav II, primãvara lui 1456.
2
Cronicar bizantin de pe acea vreme.
NICOLAE IORGA
cât s-au fãcut domn, îndatã au ales voinici întrarmaþi cu %'

suliþe, ºi i-au orânduit pãzitori lângã sine. Dupã aceia, au
chemat pre boiarii cei mai de frunte din þarã, de carii se
temea ca nu cumva sã se scoale asupra, de s-ar muta
domnia, ci pre toþi i-au omorât ºi tras în þapã, nici pruncilor,
nici muierilor, nici ºerbilor lor pãrtinindu-le. Atâta ucidere
au pãtrat 1 bãrbatul acela, câtã nu s-au mai auzit între
oameni. Pentru cã, ca sã se întãreascã Principatul Valahiei,
se zice despre dânsul cã, în scurt timp, ca la 20.000 de
bãrbaþi, muieri ºi prunci au omorât, ºi pe ostaºii cei frumoºi
ºi buni, pe carii îi alesease sã fie lângã sine, i-au îmbogãþit
din bunurile acelora pre carii îi omorâse.
Aºa darã, în scurt timp, bãrbatul acela foarte mare înoire
au fãcut în Valahia. Preste aceastea, pre mulþi unguri,
despre carii gândia cã întru aceia vor lucra ca trebile
Valahiei sã curã bine, cu prea mare dare sau tribut i-au
încãrcat, nepãrtinind vr-unuia.
Gândind acuma ca Prinþipatul Valahiei destul de tare
iaste, s-au sfãtuit cum s-ar putea deºdina 2 de împãratul.
Ci se temea de românii din Valahia, ca nu cumva, price-
pând cã vrea sã se deºdine de turci, sã aducã pre unguri
împotriva sa. Aceastea aºa se lucra. Iarã, în iarna aceia
(din anul 1461 2), cât au auzit aceastea împãratul
Mahomet II, foarte s-au mâniat, ºi au trimis pre Catavolin
(Katobolinos), scriitoriul Curþii, bãrbat de cinste, ºi grec,
ca sã-l îndeamne sã meargã la Poartã, cã, de va mearje,
va dobândi mare graþie 3 ºi mai multe daruri ºi bunãtãþi,
cu care nu va întreace pre împãratul, numai de va rãmâ-
nea credincios. Iarã lui Hamza, ce s-au numit Ieracofor 4,
carele era prefect 5 Vidinului, i-au poruncit ca, pre ascuns,
dacã ar putea cu înºelãciune face, sã ducã pre Vlad la sine,
cã-i va face lucru prea plãcut.
1
Din latineºte: sãvârºit.
2
Dezbina, desface.
3
Milã.
4
ªoimar, pãzitorul ºoimilor împãrãteºti.
5
Beg.
NICOLAE IORGA
&
Drept aceaia, Hamza, înþelegîndu-se cu scriitoriul, s-au
vorovit întru aceia ca scriitoriul sã facã de ºtire când se
va înturna ºi-l va petrece Vlad, ºi, aºa, sã-l prindã în leaþul

lui 1. Au ºi înºtiinþat Catavolin pre Hamza despre timpul
când va porni înapoi, ºi Hamza au pus leaþ lui Vlad. Ci Vlad
au petrecut pre Catavolin cu oamenii bine întrarmaþi, ºi,
cãzând în laþ, au biruit pre ostaºii lui Hamza; ºi, prinzând
pre mulþi, încã ºi pre Hamza, întâiu le-au tãiat manile ºi
picioarele, apoi i-au tras în þapã. ªi pre Hamza l-au tras în
cea mai înalta þapã. Dupã aceastea, strângându-ºi oastea,
ºi trecând Dunãrea în Þinutul împãratului, au omorât foarte
multe muieri ºi prunci, ºi, arzând toate câte i-au venit înainte,
s-au înturnat în Valahia.
Auzind aceastea împãratul Mahomet II, ºi-au strâns
toata oastea, ºi, în primãvarã (din anul 1462), au purces
asupra Valahiei. Se zice cã oastea aceasta a împãratului
au fost foarte mare, ºi a doua cu mãrimea dupã aceea care
o adusease asupra Þarigradului împãratul acesta. Oastea
aceastea s-au împãrþit la Filipopoiu 2, ºi o parte au mers
pre pãmânt, alta pre Marea Neagrã, pânã la sbocãtura 3
Dunãrii, cu 25 de corãbii mari ºi cu 150 de luntri; de aci,
pre Dunãre în sus, pânã la Vidin, ºi, unde ieºia din luntrii,
toate le ardea. Ars-au atunci ºi Brãila, târgul cel prea-vestit
al Valahiei. Mai toate olatele þerii aceºtia sunt de lemn,
pentru aceia se aprind.
Dachii sau munteanii, auzind cã împãratul merge asupra
lor, pruncii ºi muierile le-au ascuns, pre unele în muntele
Braºov, pre altele într-un oraº ce-l încunjura ºi întãria un
loc, pre celelalte în pãduri. Iarã bãrbaþii urma pre povãþuitorul 4
Vlad: carele au despãrþit oastea în doao, ºi o parte o au
þinut cu sine, ceaialaltã o au trimis în contra povãþuitoriului
Bogdaniei ceii Neagre (adecã a lui ªtefan cel Mare, domnul
1
Cursa.
2
Fillipopol.
3
Vãrsarea; din ital.: sboccatura; neologism.
4
Dupã greceºte: domn.
NICOLAE IORGA
&
Moldovei), ca sã-i stea împotrivã, de cumva ar nãvãli acesta
în Valahia. Pentru cã se sfãdise domnul Moldovei cu Vlad.
ªi drept aceia, era rãzboiu între dânºii. Prinþul Moldovei,
prin solii sãi, îndemnase pre împãratul Mahomet II sã se
batã cu Vlad, cã el încã va ajuta, unindu-ºi oºtile, ºi,
plãcându-i împãratului fãgãduinþa, i-au poruncit sã se
uneascã cu navarhul sau admirariul 1 ºi sã batã cetatea
Chiliei, carea era în marginea Dunãrii ºi era a lui Vlad.
Au împlinit voia împãratului prinþul Moldovei, ºi, împreunã
cu navarhul, bãtând Chilia mai multe zile, nu o au putut
lua, ci s-au fugãrit amândoi de la dânsa. Deci, prinþul
Moldovei mergea sã prade Valahia, ci s-au oprit de partea
ce era trimisã sã apere þeara de dânsul.
Vlad, cu cea mai mare parte a oºtilor sale, mergea prin
pãduri, privind încãtrãu purceade oastea împãratului.
Dupã ce au trecut împãratul în Valahia, întâi nu o au ars,
ci mergea fãrã de grijã ºi fãrã de pazã, cãtre cetatea în
carea aºezase românii muierile cu pruncii. Pentru cã
nimenea îi stã împotrivã; numai pre cei ce se depãrta de
tabãrã, îi tãia românii. De la unguri încã nu venise ajutoriu.
Drept aceia, Vlad au trimis la dânºii, zicându-le: º. c. l.
Ungurii, auzind vorba solului, au ascultat, ºi au strâns oaste,
întru a cãreia strângere cuprinzându-se ungurii, împãratul
au purces mai înlãuntru, ºi acuma toate le ardea ºi le
prãda, câte le venea înainte. Cãlãreþii împãrãteºti duceau
în tabãrã câte puþini robi, darã mai mulþi peria dintre
dânºii, când se depãrta de tabãrã.
Zic unii cã Vlad în persoana sa au mers în tabãra
turceascã, de au cercat ºi vãzut cum stau toate; ci nu se
veade a fi adevãrat ca Vlad sã se fie pus pre sine întru atâta
primejdie, având el destui prin carii au putut face aceasta.
Doarã numai pentru aceaia au scornit aceasta, ca cu atâta
mai îndrãzneþ, sã se areate Vlad. Totuºi, Vlad se apropia
zioa de tabãra împarãteascã, ºi însemna cu ochii corturile
1
Amiralul.
NICOLAE IORGA
&
ostaºilor ºi ale împãratului, ºi piaþul 1 taberii.
Vlad avea cãlãreþi mai puþini de zeace mii; sunt carii
zic cã numai ºeapte mii au avut. Cu acestea, într-o noapte,

au nãvãlit în oastea împãrãteascã, ºi mare fricã au bãgat
în turci, carii credea cã nu ºtiu ce oaste mare strãinã au
venit asupra-le.
Când au intrat Vlad în tabãra cea turceascã, întãiaºi
datã l-au întâmpinat oastea din Asia, darã bãtãlia n-au
þinut îndelung, cãci, fugãrindu-se asianii, s-au tras înapoi.
Iarã Vlad, având cu sine lampade 2 ºi fãclii aprinse, în rând
mergea cãtre cortul împãratului. Ci ostaºii lui au greºit, ºi
au mers la corturile povãþuitorilor 3 Mahomet ºi Isac, unde
vitejeºte s-au purtat, omorând cãmilele ºi dobitoacele, ºi
stând în rând la bãtaie, foarte puþini au pierit, darã carii
s-au depãrtat de la rând, îndatã s-au tãiat prin turci. Pede-
straºii cari era lângã Mahomet-Paºa, fiind tari voinici,
vitejeºte s-au bãtut. Mai pre urmã, toþi turcii s-au suit pe
cai, ºi bãtaia îndelung au þinut acolo. Deci, înturnându-se
muntenii, se grãbia cãtre cortul împãratului, ci, gãsind gata
pre pãzitori, nu îndelung s-au oºtit. Dupã aceia, s-au
înturnat spre piaþul taberii, ºi, prãdându-l, au omorât pre
câþi au aflat acolo, ºi, în revãrsatul zorilor, au ieºit din
tabãrã, tocma puþini pierzând în noaptea aceia. Din
oastea împãrãteascã, precum zic, încã puþini au pierit.
Dupã ce s-au fãcut ziuã, împãratul au ales ostaºii cei
mai buni, ºi, trimeþând cu dânºii pre Ali-Begul, fiiul lui
Mihail, i-au poruncit sã goneascã pre munteni; carele, ajun-
gându-i, s-au lovit cu Vlad, ºi mulþi au tãiat din oastea lui,
iarã ca la doau mii au prins vii, pe carii, ducându-i la
împãratul, pre toþi i-au tãiat.
De aci împãratul au pornit cãtre cetatea în care Vlad
avea scaunul sãu (în Târgoviºte) ºi, unde rãmânea, tot-
deauna avea bunã grijã de oaste. Iarã, sosind la cetatea
1
Locul: germ. Platz
2
Lumini.
3
Vizirilor ºi begilor.
NICOLAE IORGA
aceaia, munteanii au deschis porþile fiind gata a primi pre &!

împãratul. Ci împãratul au trecut pre lângã cetate, ºi nu o
au bãtut, gândind cã este deºartã. Drept aceia, mergând
mai încolo, au ajuns la o vale, care se lungia stadiuri 17 ºi
se lãþia stadiuri 7; într-însa se vedea furci ºi þape încãrcate
de bãrbaþi, muieri ºi prunci, pre care îi omorâse acolo:
numãrul lor era ca la doaozeci de mii. Groaznic lucru,
adevãrat! Cãci se vedea în furci ºi þape ºi prunci traºi din
pântecele mamelor lor. Intru ale cãrora coºuri se încuibase
paserile! Aºa, cãlãtorind împãratul cu oastea sa, Vlad cât
de colo îl petrecea, prinzând ºi tãind pre cãlãreþii ºi
azapizii1 cari se depãrta de oastea împãrãteascã.
Ci inima lui Vlad sta împotriva prinþului Moldovei,
carele, precum se vestise, iarãºi bãtea cetatea Chilia, ce
era a lui Vlad. Drept aceia, au lãsat ca la ºease mii de ostaºi
ca sã sprijineascã pre turcii carii se vor depãrta de oastea
lor, ºi el au purces asupra prinþului Moldovei. Iarã oastea
cea lãsatã, dupã ce au purces Vlad, bucurându-se ºi vrând
sã-ºi facã nume, îndatã au nãvãlit preste oastea turceascã.
Ce, vãzând împãratul Mahomet II, ºi-au întrarmat toatã
oastea, ºi pre Iusuf-Paºa l-au trimis sã tragã pre munteani
la rãzboiu; de abia au ajuns Iusuf la munteani, ºi s-au
fugãrit de dânºii. Când fugea Iusuf, l-au întâmpinat Omar,
fiul lui Turacan, carele ºi el era trimis de împãratul asupra
munteanilor, ºi, înfruntându-l ºi spãriindu-l cu mânia
împãratului, l-au întors din fugã, ºi amândoi au biruit pre
munteani, tãind dintr-înºii ca la douã mii, ale cãrora capete,
luându-le în suliþe, le au dus în tabãrã la împãratul. Pentru
care faptã pre Omar l-au dãruit împãratul cu Principatul
Tesaliei... Aºa s-au sfârºit îndrãznirea munteanilor, când
au nãvãlit a doua oarã preste tabãra turceascã.
Împãratul mulþi robi au dus din Valahia, ºi oastea lui
au mânat mai bine de 200.000 de cai ºi de boi; ºi trecând
Dunãrea, au lãsat în þarã pe Dracula (Radul IV cel Frumos),
fratele prinþului Vlad, poruncindu-i ca sã vorbeascã cu
1
Prãdãtorii.
NICOLAE IORGA
&"
munteanii ºi sã cuprindã þeara, ºi sã ajute pre turcii din
vecinãtate. Iarã împãratul Mahomed II s-au înturnat oblu
în Odriu. Vlad, vãzând cã munteanii au trecut la frate-sãu,

ºi ºtiind cã nu va isprãvi ceva bine pentrucã pe prea mulþi
omorâse mai nainte, au fujit la unguri.»...
Mai adaog acii ºi cuvintele lui Duca 1, carele scrie aºa:
În anul de la plãzmuirea lumii 6970 (1462), Mahomed
II au poruncit voievodului Valahiei, prin apocrisariul 2 sãu,
sã meargã la el, sã-i facã cinstea obicinuitã, sã-i ducã 500
de prunci ºi tributul de 10.000 de galbeni pe an. I-au
rãspuns românul cã banii îi are gata, darã pruncii nu-i
poate da, ºi cu mult mai cu neputinþã este sã meargã el de
faþã.
Auzind aceasta, tiranul s-au mâniat, ºi au trimis pre unul
dintre cei mai de frunte, cu secretariul, sã aducã tributul,
cã de cealelalte va griji el. Aceºtia, mergând în Valahia,
au spus porunca; iarã voievodul, prinzându-i, i-au omorât
cu neomenesc, amar ºi ruºinos feliu de moarte, trãgându-i
în þapã. Dupã aceea, au trecut în þinutul Drãºtiorului 3, ºi
au robit mulþi oameni, pre carii, aºiºderea, i-au tras în þapã.
Pre povãþuitoriul Hamza, carele trecuse în Valahia, cu
zeace mii de ostaºi, ca sã-ºi arate vitejia, încã l-au învins,
tãind pre unii ºi prinzând pre ceaialalþi, pre carii iarãºi i-au
tras în þapã, dinpreunã cu Hamza.
Înþelegând aceastea, tiranul au strâns peste 150.000 de
ostaºi, ºi, primãvara, pornind din Odriu, au venit la Dunãre
unde s-au tãbãrât pânã ce s-au adunat toate oºtile. Valahul,
întru aceaia, au poruncit supuºilor sãi de s-au tras la locuri
strâmte ºi în pãduri; ºi, arzând þarinile, dobitoacele le-au
mânat la munþi, spre unguri ºi alani, iarã el s-au aºezat cu
oastea în desimea codrilor. ªi venind tiranul cale de ºeapte
zile, nici oameni, nici dobitoace, nici de mâncat, nici de
bãut au aflat. Iarã, dupã ce au sosit la un loc cu apã ºi
1
Alt cronicar bizantin de pe acea vreme.
2
Grec.: trimesul.
3
Silistrei.
NICOLAE IORGA
&#
desfãtat, veade pari nenumãraþi ºi împlântaþi, carii, în loc
de poame, se atârna de trupuri, ºi, în mijloc, veade pre
Hamza, îmbrãcat în vison 1, mohorât ºi înþãpat. Spãi-
mântându-se de vedenia aceasta, tiranul, în noaptea când
s-au tãbãrât, ºi-au ocolit oastea cu ºanþ, ºi au rãmas în
ocol. Ci valahul, de cu noapte, au nãvãlit în cornul cel drept
al taberii, fãrã de veaste, ºi pânã ce s-au luminat, prea
mare ucidere de turci au fãcut, tãind nenumãraþi; turcii,
pe întunearec, necunoscând pre nemici 2, pre sine se tãia!
Dupã ce s-au fãcut zioa, românii s-au înturnat în tabãra
sa; iarã tiranu, cu ruºine, s-au înturnat în Odriu...
Mai cu ruºine au fost ce au lucrat Matiaº I Corvinul,
craiul Unguriei, despre carele aºa scrie Bonfinie:
Se zicea cã craiul mearge în Valahia, sã scoatã pre
Dracula din mâinile turcilor, dupã carele mãritase o frãþie 3
a sa. Într-acolo mergând, nu ºtiu pentru ce pricinã, nefiind
aceasta cunoscutã cuiva, pe Dracula l-au prins în Ardeal,
ºi ducându-l rob în Buda, zeace ani l-au þinut în temniþã;
iarã, pre celãlalt Dracula, pre carele îl pusease Turcul în
Valahia 4, l-au întãrit preste aºteptarea tuturor.
1
Purpurã grec.
2
Dupã italieneºte: inimici, duºmani.
3
Varã?
4
Radu cel Frumos.
II
Ι STORIA MOLDOVEI
DE LA MOARTEA LUI
ªTEFAN CEL MARE
PÂNÃ LA ION-VODÃ
CEL CUMPLIT
B O G D A N O R B U L , F I U L LU I
ª T E FA N C E L M A R E
(1504 17)
( Dupã Grigore Ureche)
7017 (1509). Dupã multe solii ce trimisese Bogdan-

Vodã la craiul leºesc pentru sorã-sa Elisafta, pre care o au
cerºut, ºi vãzând cã nu va sã i-o dea, au socotit cã are
vreme sã-ºi rãscumpere ruºinea sa despre craiul leºesc cu
sânge nevinovat, ºi au început a strângere oaste.
Ce, vãzând craiul unguresc vrajba ce intrase între dânºii,
ºi simþind cã Bogdan-Vodã face oaste asupra leºilor, au
trimis sol, pre ªtefan Teleþni, ca sã-i poatã împãca. Ci nimic
n-au folosit, cã Bogdan-Vodã au pripit cu oastea, ºi au
trecut apa Nistrului, vineri, iunie 29, ºi au intrat la Ruºi în
Podolia, ºi, sâmbãtã, au sosit la Cameniþa. ªi, de acolo,
au slobozit oastea sã prade þara, dându-le vinã cã n-au
lege, pentru strâmbãtãþi ce fac; alta, pentru cã va sã-ºi
rãscumpere Pocuþia; a treia, ºi pentru sora lui craiu, Elisafta,
ce i-o giuruise Alexandru craiu. Deci, arzând ºi prãdând
þara, s-au tras la Liov [Lemberg], ºi au bãtut târgul, ºi puþin
de nu l-au dobândit; ºi zic cã singur Bogdan-Vodã au lovit
cu suliþa în poarta Liovului, care semn se cunoaºte ºi
astãzi, ºi nice leºii nu tãgãduiesc. ªi au prãdat împrejur,
ºi au ars pretutinderea; ºi au ars Rohatinul oraºul, ºi multã
avere au luat. Atunce au luat ºi clopotul cel mare de la
NICOLAE IORGA
Rohatin, ºi l-au pus la Mitropolie în Suceava. ªi mulþi þerani &%

ºi boieri au robit, ºi domnii lor încã i-au prins. ªi cu mare
izbândã s-au întors la scaunul sãu, la Suceava, fãrã de nici
o zmintealã. ªi robilor ce-i adusese din Þeara Leºeascã
li-au împãrþit hotar în þara sa.
........................................................................................
Aºijderea, pre acea vreme, Bet-Gherei 1, feciorul hanului,
au intrat în Moldova de au prãdat þara pânã la Iaºi. ªi au
ars târgul, ºi þinutul Cârligãturii, ºi au agiuns ºi pânã la
Dorohoiu, ºi pânã la ªtefãneºti. Iarã alþii au prãdat în gios,
la Lãpuºna ºi la Chigeciu 2. ªi, de sârg vrând sã iasã cu
robii, multe suflete în Nistru au înecat, ºi robi ºi de ai sãi.
Iarã Bogdan-Vodã trimis-au pre Corpaciu, hatmanul sãu 3,
cu o mie de slujitori, ºi nesmintindu-se, au dat rãzboiu, ºi
au cãzut de ai noºtri 700, iarã 300 au scãpat, anul 7021
(1513), august 25. Iarã tãtarii, cu pagubã mai multã de
apã, decât de oaste având, s-au întors la Perecop.
ª T E FA N -V O D Ã C E L T Â N Ã R ( ª T E F Ã N I Þ Ã ) ,
F I U L LU I B O G D A N ( 1 5 1 7 1 5 2 7 )
Iarã în anul 7026 (1518), august 18, au intrat Albu

[Alp]-Sultan cu tatarii de la Perecop, ºi au trecut Nistrul
fãrã veste, ºi au tras spre Prut, de s-au suit pân la ªer-
banca, den sus de ªtefãneºti, ºi s-au apucat a prãdare
þara. Ce, norocul cel bun a lui ªtefan-Vodã, s-au prilejit
cu oaste gata în gura Corovei, din gios de ªtefãneºti, ºi au
dat veste ºi þerii de sârg, sã se strângã. ªi dacã s-au bulucit,
s-au suit în sus. ªi au trimis ªtefan-Vodã pre Petre Cãrãbãþ
Vornicul ºi cu toþi Josenii 4. ªi dacã au trecut Prutul cu
agiutorul lui Dumnezeu, luni dimineaþa, în revãrsatul zorilor,
1
Ghirai Ghiraizi se ziceau toþi hanii tãtãreºti.
2
Codrul Chigheciului, în pãrþile Fãlciului.
3
Adecã portar de Suceava. Numele de Corpaciu, luat din cronicele
polone, e schilodit. Pe atunci Luca Arbure era Portar de Suceava.
4
Din Þara-de-jos, cu centrul în Bârlad.
NICOLAE IORGA
&&
fãrã veste au lovit pre tatari neavând ei grijã de una ca
aceia. ªi, cu norocul lui ªtefan-Vodã, i-au rãzbit, ºi mulþi
tatari au pierit, ºi mulþi în Prut s-au înecat, ºi în Ciuhru s-au

fost înglodând; ºi pre mulþi au prins vii, aºijderea ºi pre doi
Mârzaci mari, anume Tamiº ºi Bicaz. ªi pre câþi au rãmas,
i-au gonit peste câmp, tãindu-i ºi sãgetându-i, pân la
Nistru; unde fiind obosiþi caii lor, mulþi în Nistru s-au
înecat. Numai Sultanul 1 cu puþintei au scãpat, însã ºi el,
rânit în cap. Aºa, s-au întors cu multã pagubã ºi pieire, ºi
ruºine; ºi câþi au scãpat, ºi acei, pedeºtri ºi fãrã arme.
Iarã ªtefan-Vodã s-au întors cu mare laudã. ªi au poroncit
tuturor boierilor sã se strângã în Hârlãu, la zioa sfântului
mucenic Dimitrie. ªi acolo, dacã s-au adunat, ospeþe ºi
bucurie mare au fost, ºi pre toþi vitezii i-au dãruit ªtefan-Vodã.
ªi, dupã aceia, ºi-au luat ºie doamnã.
PETRU-VODÃ RAREª
(1527 153 3 ; 1541 1546 )
Într-acestaºi an 7036 (1529), dupã ce au prãdat Petru-

Vodã Þara Sãcuiascã, trimis-au Ianoº, craiul unguresc, soli
la Petru-Vodã, de l-au pohtit sã hie într-agiutor împotriva
[a] o seamã de domni ungureºti, care nu vreau sã i se plece,
ºi-i giurui oraºul Bistriþa, cu tot þinutul dintr-acea þarã; ºi
altele îi fãgãduia cã i va da, numai de-i va supune supt
ascultarea lui.
Vãzând Petru-Vodã pohta lui Ianoº craiu, una pentru
giuruinþã, alta pentru prieteºugul ce-l aveau împreunã,
îndatã au gãtit oaste, ºi au trimis pre Grozav, vornicul cel
mare, ºi pre Barnovschi hatmanul, carii erau mai credin-
cioºi din boierii sãi. ªi au învãþat o seamã de oaste sã
treacã pre drumul Braºoului, iar o seamã de oaste pre
drumul Sucevei, sã intre mai sus în Þara Ungureascã. Iarã
ungurii, degrabã deºteptându-se ca din somn, simþind cã-i
împresoarã vrãjmaºul, de sârg s-au gãtit de rãzboiu. ªi nu
1
Sultan, rom. ªoldan, se cheamã un prinþ tãtãresc.
NICOLAE IORGA
aºa de oastea den sus se grijiau, ca de cea den jos, auzind &'
cã vin asupra lor. ªi, sculându-se mulþi domni din Ardeal,
ºi alþii carii erau gata sã moarã pentru moºiile sale, ºi, multe
puºti ºi arme luând cu sine, s-au apropiat, den sus de
Braºou, oaste de oaste. ªi, înherbântaþi, ascuþind unul spre
altul armele, ºi se arãtau vrãjmaºilor sãi bulucindu-se cineºi
la ai sãi; ºi, gãtindu-se sãcuii de rãzboiu, iarã moldovenii,
ºtiind agiutor numai de la Dumnezeu, aºa s-au lovit cu
dânºii. ªi, dând rãzboiu vitejeºte, multã moarte s-au fãcut
de ambe pãrþile. Mai apoi vãzând ungurii atâta pieire, au
pierdut rãzboiul, lãsat-au toate armele ºi puºtele: cu ceia
ce aveau nãdejde sã-ºi mistuiascã capetele, au dat dos a
fugire. ªi mulþi den domni au picat la apa Bârsei. Iarã,
dupã rãzboiu, multã pradã fãcând, s-au întors cu izbândã
la domnul lor, Petru-Vodã 1.
Iarã cei den sus, ce au intrat pe drumul Sucevei, nu
mai puþinã izbândã au fãcut, prãdând ºi arzând. ªi cu pace
s-au întors.
Auzind Ianoº craiu ce s-au lucrat, mult s-au bucurat.
ªi, pre lângã giuruinþa de-ntâiu, ce-i giuruise Bistriþa ºi alte
oraºe au mai dat lui Petru-Vodã. Atunce Petru-Vodã trimis-au
sã ia acele cetãþi ce-i fãgãduise. Iarã bistriþenii nu suferirã
nicecum sã aibã ei strãini mai marii lor, ºi încã îndemnarã
ºi alte cetãþi, adecã Braºoul ºi altele dimpregiur, lepã-
dându-se de Ianoº craiu.
........................................................................................
În anul 7037 (1530), avgust, într-aceste rãzboaie cu
noroc simeþindu-se Petru-Vodã, gândit-au sã facã rãzboiu
ºi cu leºii. ªi, puind pricinã, ca sã nu zicã cã-i fãrã cale,
trimis-au soli de pofti ca sã-i întoarcã moºia 2 sa Pocuþia,
care o au fost vândut Domnilor, moºilor sãi 3 ce leºii nu
1
Lupta s-a dat în ziua de 22 iunie 1529 la Feldioara, cu saºii care
þineau cu Ferdinand, regele romanilor, ales ºi el, ca ºi «Ianoº», Ioan
Zapolya, ºi încoronat, craiu unguresc.
2
Moºtenirea.
3
Lui Petru-Vodã ºi lui Alexandru cel Bun.
NICOLAE IORGA
'
socoteau cã cere cu cale, ce zãdãreºte loc de price. Nice-i
dederã ce au poftit; ce s-au întors solii fãrã ispravã.
Dece Petru-Vodã, vãzând cã cu rugãmintea nu poate

scoate moºia sa, gândi cu sabia sã o ia. De care lucru
aprinzându-se de mânie inima lui Petru-Vodã, de sârg au
strâns oaste de rãzboiu, ºi au intrat în Þara Leºeascã de
au prãdat Pocuþia, ºi arse satele ºi târgurile împregiur:
Colomea, Sniatinul, Tismeniþa, pân la Haliciu, pretutin-
derea. ªi cu mare izbândã s-au întors înapoi fãrã de nice
o zmintealã.
Într-aceia, auzindu-se la craiu aceastã pradã ce au
fãcut Petru-Vodã, au trimis craiul pre Tarnovschi hatmanul
cu oaste. Atunce semn mare s-au arãtat pre cer, ºi au stãtut
multã vreme; ºi atunceºi au trecut leºii Nistrul spre Pocuþia,
ca sã scoatã pre moldoveni, pre care îi lãsase Petru-Vodã
sã þie oraºele, sã fie de apãrare. ªi în douãsprezece locuri
au avut rãzboiu.
Ce vãzând ai noºtri mulþimea de a lor, au trimis la
domnul sãu, Petru-Vodã, sã le vie într-agiutor, cã au nevoie
de oastea leºeascã. ªi fiind supt Obãrtin (Obertyn) oastea
leºeascã, au sosit ºi Petru-Vodã cu oastea sa cea odihnitã.
Atunce, înþelegând Tarnovschi Hatmanul pentru Petru-Vodã,
mult au stãtut în gânduri ca sã lase tabãra, cu poºte cu tot,
ºi el sã fugã. Mai apoi, legând tabãra, de ruºine s-au apucat
de razboiu (cã de multe ori, unde pierde omul nãdejdea,
ºi de fricã, mai apoi, se întoarce în vitejie); ºi, multã vreme
bãtându-se, cu mare vãrsare de sãnge de ambe pãrþile, însã
mai mult moldovenii, cu multe rane încruntaþi, n-au mai
putut suferi, ce au dat cale leºilor, ºi au dat înapoi /22 august
1531/.
Tarnovschi, hatmanul leºesc, dupã izbânda ce fãcuse,

au lãsat oastea la Pocuþia, ºi ei s-au dus la craiul. Temându-se
sã nu mai vie moldovenii sã prade, au fost socotit leºii sã
între ei mai nainte sã prade în Moldova. ªi, aºa, au intrat
NICOLAE IORGA
'
o samã de leºi sã prade; den carii puþini au hãlãduit 1, cã
prinzându-le de veste moldovenii, au dat asupra lor de i-au
tãiat ºi i-au risipit.
........................................................................................
Într-aceia, Ianoº, craiul unguresc, vãzând aceste ames-
tecãturi între leºi ºi între moldoveni, umbla la mijloc cum
va sã-i împace. Ce nemica n-au folosit, cã nu i-au putut
împãca, pân n-au mai intrat oastea leºeascã sã prade, pre
carii i-au acoperit oastea moldoveneascã la Tãrãsãuþi, de
n-au scãpat nime den ei.Atunce, de iznoavã Ianoº craiu,
îmblând la mijlocul lor, i-au împãcat pânã în cinci luni.
Iarã, mai apoi, au mai delungat pacea pânã la un an.
Îndelungându-se pacea din zi în zi între leºi ºi între
moldoveni, nu rãbdarã leºii carii erau cu oaste la margine
de pazã, ce au intrat în þarã, la Moldova, de au prãdat ºi
au ars la Cernãuþi, ºi alte sate, pânã la Botoºeni, neavând
moldovenii nice o grijã, fiind pace legatã. Vãzând moldo-
venii aceastã cãlcare de lege ºi ameþiturã, nu suferirã, ce
cu toþii se gãtirã sã intre în Podolia sã prade, ºi ºi-au dat
cuvânt sã-ºi potcoveascã caii, c-au fost iarna goalã ºi
gheþoasã. ªi, dacã au mers, au ars Cervona ºi Jagelniþa ºi
s-au apucat de Ciarnocojinþi.
........................................................................................
Vãzând Petru-Vodã cã l-au împresurat vrãjmaºii de
toate pãrþile 2, ºi ai sãi l-au pãrãsit toþi, lãsat-au scaunul ºi
s-au dat spre munþi; unde, cunoscând cã nice acolo nu se
va pute mistui, au socotit sã treacã la Þara Ungureascã.
ªi, aºa, aflându-ºi cale deschisã pren târg pren Peatra, au
trecut pre lângã mãnãstirea Bistriþei; ºi lãsându-se ca sã
poatã cevaºi odihni în munte, deasupra mãnãstirii, vãzut-au
unde ca un roiu den toate pãrþile încungiurarã mãnãstirea,
1
Scãpat.
2
Sultanul Soliman intrase în Moldova la 1538, ºi boierii îl trãdaserã pe
Rareº.
NICOLAE IORGA
'
ca sã-l poatã prinde. Dece, cunoscând el aceste, au încãlecat
pre cal, ºi singur, au fugit sã hãlãduiascã, în 18 zile septemvrie,
intrând în munte într-adânc. Fãrã drum, fãrã povaþã, au

dat la strâmturi ca acele, de nu era nice de cal, nice de
pedestru; ce i-au cãutat a lãsare calul.
ªi aºa, în ºese zile, învãluindu-se pren munte, flãmând
ºi trudit, au nemerit la un pârãu în gios, au dat peste niºte
pãscari, carii, dacã i-au luat sama, cu dragoste l-au primit.
Iarã Petru-Vodã, înfricoºându-se de ei s-au spãimântat.
Iarã ei cu giurãmânt s-au giurat înainte-i cum îi vor hi cu
direptate, ºi nemicã sã se teamã. Iarã el le-au dat lor 70
galbeni, bani de aur. ªi, vãzând ei galbenii, cu bucurie i-au
luat, ºi l-au dus la otacul lor de l-au ospãtat cu pâne ºi cu
peºte fript, ospãþ pãscãresc, de ce mânca ºi ei. ªi, dacã
au înserat, l-au îmbrãcat cu haine proaste de a lor, ºi i-au
dat comãnac în cap, ºi l-au scos la Ardeal. ªi, fiind oaste
ungureascã de strajã la margine, i-au întrebat pre dânºii
ce oameni sunt? Ei au zis: «Suntem pãscari». ªi, aºa, au
trecut pren straja ungureascã, ºi nimene nu l-au cunoscut.
Dece pãscarii l-au dus la casa unui boierin unguresc,
carele au fost având prieteºug mare cu Petru-Vodã; ce, pre
domnul nu l-au aflat acasã, numai pre giupâneasa lui. ªi
pre tainã, spuserã ei de Petru-Vodã; carea înþelegând de
Petru-Vodã, cu dragoste l-au primit la casa ei, ºi i-au fãcut
ospãþ. Iarã un voinic oarecine, ce fugise aprod la Petru-
Vodã, prilejindu-se într-acel sat, fiind scãpat ºi el dintr-
acele rãutãþi, îi spuserã lui de pãscarii aciia ce venise den
munte, ºi ºtiind el cã Petru-Vodã au intrat în munþi, ºi
nimica de dânsul nu se ºtie, ºi, cugetând întru inima sa,
cum ar putea înþelege ceva de domnul sãu, au mers la
pãscari sã-i întrebe. ªi dacã i-au vãzut, îndatã au cunoscut
pre domnul sãu Petru-Vodã; ºi au cãzut de i-au sãrutat
picioarele. Atunce, vãzând Petru-Vodã pre credincioasa
sluga sa, mult s-au bucurat ºi s-au mângâiet, ºi multe
cuvinte de tainã i-au vorbit. ªi, îmblânzindu-i-se inima,
au adormit puþintel. Nice zãbavã multã fãcând, pânã a
NICOLAE IORGA
'!
odihnire Petru-Vodã, iarã acea giupâneasã au gãtit leagãn 1
cu cai, ºi doisprezece voinici întrarmaþi. ªi, dacã l-au
deºteptat au ºezut în leagãn numai cu acel aprod, ºi au
mers pe locuri fãrã de drum, pânã au sosit la casa unui
boiarin unguresc, care ºi acela era prieten lui Petru-Vodã.
ªi acela, dacã l-au vãzut, cu dragoste l-au primit ºi l-au
ospãtat, ºi îndatã i-au gãtit leagãn cu ºease cai, cã loc de
zãbavã nu era, cã den urma prinsese de veste oastea ce
era la straja ungureascã, cum Petru-Vodã au trecut pentre
dânºii ºi nu l-au cunoscut; ºi s-au pornit dupã dânsul a-l
cerca, ca sã-l poatã agiunge. Ce Dumnezeu, cela ce-i
ocârmuitor tuturor ce i se roagã cu credinþã, au acoperit pe
Petru-Vodã, ºi i-au dat cale deschisã.
ªi, mergând cu nevoinþã, au sosit la Ciceu; ºi, sâmbãtã,
în rãsãrita soarelui, septemvrie 28, au intrat Petru-Vodã
în cetatea Ciceiului, ºi au închis porþile. Iarã cei ce-l goneau
den urmã, vãzând cã au hãlãduit Petru-Vodã dinaintea lor,
s-au întors înapoi.
Acolo, plângere ºi tânguire era de doamna sa, Elena, ºi
de fiii sãi, de Iliaº ºi ªtefãniþã, ºi de fiica sa Ruxandra, ºi
de alþi cãsaºi 2 pentru multã scârbã ce le venise asupra-le,
ºtiindu-se den câtã mãrire au cãzut la atâta pedeapsã.
Decii, Petru-Vodã au intrat la bisericã de s-au închinat,
mulþãmind lui Dumnezeu cã l-au izbãvit de mânile vrãj-
maºilor sãi.
Iarã Sultan Suleiman, împãratul turcesc, cu oastea sa,
în urma lui Petru-Vodã la Moldova, multã pradã ºi scãdere
fãcând þerii, ºi cãlcând-o, au agiuns pânã la Suceava, cu
mare urgie ºi pedeapsã tuturor lãcuitorilor.
1
Trãsurã.
2
Fusese domni la mijloc ªtefan Lãcusta, pus de turci, ºi Alexandru
Cornea, ridicat de boieri. Împãcat, cu turcii, Petru veni din
Constantinopol în ianuar 1541.
NICOLAE IORGA
'"
........................................................................................
Cãlcând ungurii prieteºugul ce-l avea cu Petru-Vodã,

dupã ce s-au aºezat la domnie al doile 1, venit-au hochim
(poruncã) împãrãtesc de la Sultan Suleiman la Petru-Vodã, ca
sã meargã asupra ungurilor, ºi sa prinzã pre Mailat, voie-
vodul Ardealului 2. ªi i-au trimis într-agiutor pre Ciubali-
Beiu 3, cu oaste turceascã, ºi pre Radul Vodã 4 cu muntenii.
ªi, vrând Petru Vodã sã plineascã poronca împãrãþiei, au
purces cu toatã oastea sa, împreunã cu Radul Vodã cu
muntenii, ºi cu Ciubali-Beiu cu turcii, ºi au trecut pre la
Oituz la Ardeal. ªi mergând cu toþii asupra lui Mailat,
voievodul Ardealului, ºi încã n-au agiuns la Fãgãraº, acolo
i-au întâmpinat Mailat voievodul, cu oaste ungureascã. ªi,
dând rãzboiu vitejeºte de îmbe pãrþile, iunie 20 7049
(1541) pierdut-au rãzboiul ungurii, ºi pre Mailat l-au prins
viu Petru-Vodã, ºi l-au bãgat în obeze, ºi l-au trimis la
împãrãþie. ªi, aºa, Petru-Vodã, prãdând ºi arzând în Þara
Ungureascã, s-au întors înapoi fãrã de nice o smintealã.
Dupã ce au prins Petru-Vodã pre Mailat, voievodul de
Ardeal, ºi l-au trimis în obeze la Sultan Suleiman, la al doile
an, în 7050 (1542) septemvrie 12, iar au venit hochim de
la împãratul turcesc la Petru Vodã, sã meargã sã prade în
Þara Ungureascã, pentru multe neîngãduinþe ºi ameste-
cãturi ce se aþâþau. ªi, plinind poronca împãrãþiei, avea ºi
Petru-Vodã mare scârbã pre Unguri, pentru multe nevoi ce-i
fãcuse, încã de când era închis în cetatea Ciceiului, de
nu-ºi era volnic cu nemicã; mai apoi, ºi prieteºugul ce-l
aveau împreunã, îl cãlcase. Rãdicatu-s-au cu toatã puterea
sa, ºi au intrat în Þara Ungureascã, de au prãdat ºi au ars
pân la Cetatea de Baltã. Acolo au ºezut ºese zile, ºi, multã
1
Român de neam.
2
Chiuciuc-Balibeg.
3
Paisie, fost cãlugãr la Argeº. Era fiul lui Radu-cel-Mare.
4
Nu voise a creºte birul þerii, pe care ºi ªtefan cel Mare îl dase.
NICOLAE IORGA
'#
pagubã fãcând Þerii Ungureºti, s-au întors pe la Bistriþa,
fãrã de nice o zmintealã. ªi, trecând muntele, au ieºit pren
Câmpulung, ºi s-au dus la scaunul sãu, la Suceava.
I O N -V O D Ã C E L C U M P L I T,
F I U L LU I ª T E F Ã N I Þ Ã ( 1 5 7 2 1 5 7 4 )
Ion-Vodã, dacã se vãzu strãinat de mila împãratului

turcesc, socoti ca sã þie þara cu sabia, ºi îndatã trimisã la
cazaci de i-au poftit, cu leafã, sã-i vie într-agiutor. ªi au
strâns þara; cãtre care cu multe cuvinte blânde se ruga, ca
sã le poatã întoarce inimile spre dânsul, ºi arãta nesaþul
turcilor ºi lãcomia lor (iarã nesaþul ºi lãcomia lui nu vedea),
zicând cã turcii toate schimbãrile fac pentru mâzdã de i
îngreuiazã, ca sã-i sãrãceascã ºi sã-i slãbeascã; ºi li arãta
cum poate de lesne sã depãrteze mâna Turcului de dânºii,
de vor vrea ºi ei. Cã pre leºi îi are spre sine plecaþi; cazacii
s-au adeverit, cât li va da ºtire cât vor veni, la carei au ºi
trimis, ºi cãrora nu li pot sta înainte niciodatã turcii. Numai
þara ce-i lipseºte; cã, de se vor pleca ºi ei sã fie într-una,
nice oaste nu vor trimite turcii, ce vor face þerii pre voie.
Iarã, despre sine, sã nu-l þie ca pre un vrãjmaº, ci ca pre
un prieten ºi pãrinte; iarã, de au fãcut cuiva ºi înalgiosul 1,
tot pentru turci au fãcut, sã li intre în voie, ºi sã-i umple, ºi
nu i-au putut sãtura; deci, pre cât l-au cunoscut cu rãu,
sã-l cunoascã mai mult spre folosul lor.
Aºa, Ion-Vodã, umplând pre toþi cu nãdejde, cu glasuri
mari strigarã cã lângã dânsul vor pieri toþi, cum s-au ºi
tâmplat.
Ion-Vodã dacã au luat credinþa þerii, se gãti de rãzboiu,
ºi în toatã þara trimis-au de sârg sã iasã la oaste. Trimis-
au ºi la Hendric 2, craiul leºesc, poftind agiutor de oaste
sã-i dea; ce, de acolo nu s-au folosit. Cã craiul s-au mântuit:
cã are legãturã cu turcul þara lor mai mult de o sutã de ani,
1
Amestecãturã, nedreptate: înalt-josul.
2
Henric de Valois.
NICOLAE IORGA
'$
neclintitã. Iarã cazacii, cumuºi sunt gata de a se ames-
tecare la toate, neîntrebând de nime, s-au adunat 1.200
de oameni, ºi au venit la Ion-Vodã. Pre carii, vãzându-i Ion-

Vodã, nu într-alt chip, ce cum ar hi vãzut îngeri din cer cu
veste de izbândã pogorâþi. ªi cu multe daruri capetele ce
era, le-au dãruit Ion-Vodã.
Dacã au strâns oastea toatã ºi s-au bulucit launloc toþi,
i-au venit veste cã Petru-Vodã ºi cu Alexandru-Vodã 1 au
intrat în þarã, cu mulþi oameni, ºi munteni, ºi unguri 2, ºi
turci. Au ales Ion-Vodã cap dintre cazaci pre Sfirschi, cu o
samã de cazaci ºi cu oaste de þarã, ºi i-au trimis înainte
de strajã, sã vazã cu ochii; iarã el, cu altã oaste, au purces
dupã dânºii. Iarã Sfirschi, cu cazacii ºi cu cine mai erau
cu dânsul, au nemerit asupra 400 de oameni, ce erau straja
lui Petru-Vodã, ºi, fãrã veste încungiurându-i, pre toþi i-au
prins.
Sfirschi, dacã au biruit pre acee strajã, ºi au prins veste
cã Petru-Vodã nu ºtie nimicã de oastea lui Ion-Vodã, îndatã
au rãpezit oameni de þarã de au dat ºtire lui Ion-Vodã, sã
sârguiascã, sã vie sã-i loveascã fãrã veste cã are vreme
acum, de-i voia sã-i batã; ºi i-au spus cã este oaste multã
foarte.
Înþelegând aceste Ion-Vodã, cum au putut mai tare au
sârguit. ªi, dacã s-au împreunat toþi, împãrþindu-se în trei
pâlcuri, i-au lovit când ei dormeau fãrã grijã, dezbrãcaþi,
cât nime de nimica nu s-au apucat. Caii lor erau slobozi
la pãºune, în nãdejdea strãjii. Aºa, împresurându-i fãrã
veste, ºi multã moarte fãcând într-înºii, i-au biruit Ion-Vodã.
Iarã domnii, Petru-Vodã ºi Alexandru-Vodã, amândoi au
scãpat, lãsând tot în tabãrã, ºi au nãzuit amândoi la Brãila,
numai cu trupurile.
Dacã au bãtut Ion-Vodã pre Petru-Vodã ºi pre Alex-
andru-Vodã, s-au lãsat în goanã dupã dânºii, ºi au slobozit
oastea în pradã, de au jãcuit Þara Munteneascã mai mult
1
Petru ªchiopul, fost domn muntean, numit acum în Moldova. Alexandru,
fratele sãu, era domn al Þerii Româneºti.
2
Din Ardeal.
NICOLAE IORGA
'%
de jumãtate, ºi au pus domn în Þara Munteneascã pre
Vintilã-Vodã 1.
Dacã s-au întors den pradã oastea lui Ion-Vodã den
Þara Munteneascã, apucatu-s-au de Brãila, de au ars
târgul cu totul; numai cetatea ce au rãmas. ªi, gãtindu-se
sã batã ºi cetatea, sã o dobândeascã, cã nu era mult a
luare, i-au venit vestea den urmã cã tatarii au intrat în þarã.
Lãsat-au darã cele strãine, ºi s-au întors la ale sale, sã le
apere.
Înþelegând Ion-Vodã cã turcul de prin cetãþi ºi tatarii din
Bugeag 2 s-au ridicat asupra lui, îndatã au trimis cum mai
de sârg sã se buluceascã oastea, de pre unde au fost
rãºchiratã, dându-le ºtire pentru turci ºi tatari, ce au încãlecat
asupra lui. Pre carii, dacã i-au lovit Ion-Vodã cu oastea
sa, prea lesne i-au bãtut ºi pre aceia. Însã vãzând atâta
supãrare ce avea de turci, umplându-se de mânie, cu foc
au ars Tighinea ºi Cetatea-Albã, ºi multã pradã au fãcut,
ºi mult plean ºi robi au scos.
Decii, Ion-Vodã, curãþindu-se de vrãjmaºii lui, au dat
puþintel þerii odihnã, sã se rãsufle; iarã cazacii nu se leniau,
ce câmpii Bugeagului pururea cercau, ºi multã pradã
fãceau.
Cãlcând cazacii câmpii Bugeagului, au dat pre o samã

de oaste turceascã, ce se strânsese ºi mergea sã loveascã
pre Ion-Vodã fãrã veste. ªi de sârg au trimis cazacii la Ion-
Vodã de au cerºut sã le trimitã agiutor ca sã dea rãzboiu
acelor turci. ªi, dacã le-au trimis, prea lesne i-au biruit, ºi
i-au risipit, cu agiutor proaspãt. Cã, pânã a venire agiutorul
de la Ion-Vodã, era sã piarzã cazacii rãzboiul de mulþimea
turcilor; unde, mai apoi, moldovenii, odihniþi, dând rãzboiu
vitejeºte, prea lesne i-au spart.
Împãratul turcesc, auzind de simeþia lui Ion-Vodã, ºi câtã
pagubã i-au fãcut, au socotit ca sã stropºeascã Þara
1
Fratele lui Mihai Viteazul.
2
Rãsculatul, trãdãtorul.
NICOLAE IORGA
'&
Moldovei cu totul, ºi pre hainul 1 sãu, pre Ion-Vodã, sã-l
prinzã. ªi îndatã trimise în toate pãrþile, la toþi sãngeacii,
sã se gãteze de oaste ºi sã treacã Dunãrea asupra lui Ion-

Vodã.
Iarã Ion-Vodã, daca au înþeles, cu toatã oastea sa s-au
pornit, ºi au supus oastea supt Tighinea, ºi au trimis o
samã de oaste a sa cu Ieremia, pârcãlabul de Hotin, ca
sã apere trecãtoarea turcilor, sã nu treacã Dunãrea. Ce cu
greu este celor puþini a oprire pre cei mulþi, ºi celor slabi
pre cei tari.
Cã, trecând întâiu puºtele cu ianicerii ºi cu pedestrimea,
sã apere vasele, aceiaºi toatã alaltã oaste turceascã au
sosit.
Unde, vãzând Ieremia pârcãlabul cã nu-i poate opri,
s-au întors ºi au dat ºtire lui Ion-Vodã. ªi nice Ion-Vodã
altã zãbavã n-au fãcut, ce îndatã au purces spre oastea
turceascã. Însã întâi au trimis pre Sfirschi cu o seamã de
cazaci ºi cu 6.000 de oºteni de þarã, sã prinzã limbã. ªi
fãrã zãbavã au dat pre oastea turceascã, unde nu erau mai
puþini de oastea moldoveneascã. ªi, dând rãzboiu, au fugit
turcii, ºi nice altã limbã au putut lua, fãrã de un turc rãnit
rãu, cât n-au putut de la dânsul nemicã înþãlege.
Apoi singur Ion-Vodã, cu vro 600 de oameni, s-au lipit
la baltã la Cahul, unde era oastea turceascã. ªi s-au suit
într-un pisc de deal, sã poatã cunoaºte câtã sumã de oaste
va hi la turci. Ce nemicã n-au putut cunoaºte, cã oastea
era pre vãi, de nu se vedea; numai strãjile s-au vãzut în
patru locuri. ªi s-au întors Ion-Vodã înapoi la tabãrã. ªi
atunce, o seamã den boierii cei mari, Murgul vel 2 vornic,
Bilãi vel vornic ºi Stãvilã hatmanul, vãzând atâte puteri
de oaste turceascã ce venise cu Petru-Vodã, temându-se
ca sã nu cazã în primejdie, au pãrãsit pre Ion-Vodã, ºi au
fugit la turci, de s-au închinat la Petru-Vodã.
Ion-Vodã ºi-au împãrþit oastea în treizeci de pâlcuri, ºi
la tot pâlcul au pus câte o puºcã; ºi avea ºi optzeci de puºte-
1
Partea de jos a Basarabiei de astãzi.
2
Mare.
NICOLAE IORGA
huºniþe 1. Iarã toatã oastea lui Ion-Vodã era 30.000, fãrã ''
proºti 2 ºi adunãturã, ce erau pre lângã Ion-Vodã.
Deci, la începutul rãzboiului, zic cã o samã de moldo-
veni sã se fie închinat la turci, ºi turcii sã-i fie pus în fruntea
rãzboiului, de s-au oprit focul într-înºii, ºi au pierit cu totul.
Deci, cazacii cu focul, moldovenii cu fuºturile 3, aruncau
cât nu se ºtia turcii ce vor face. ªi vãzând turcii pre
moldoveni cã vor sã moarã decât sã nu biruiascã, cu multe
meºteºuguri au nevoit sã amãgeascã pre moldoveni, sã-i
ducã asupra puºtilor. Ce, vãzând moldovenii meºteºugurile
lor, nu-i goniau mult, ce numai pânã dau dos; cã vedeau
cã fuga lor era cu înºelãciune; cã de mulþimea lor era tot
locul acoperit.
De-acii, lãsând turcii partea de spre cazaci, cu toatã
puterea s-au întors pre moldoveni ºi toate puºtile sloboziau
asupra lor. Iarã moldovenii stau aºa, cum ar hi gãtiþi de
moarte, iarã nu sã izbândeascã; ºi multã moarte s-au fãcut
de ambe pãrþile, cã nu era o cãlcare de pãmânt, ce tot pre
trupuri de om. ªi, mai apoi, aºa aproape se bãteau, cã ºi
mânile le obosise, ºi armele îºi scãpãrau.
Ca acela prah se fãcuse, cât nu se cunoºteau cine de
a cui este; nice de sineþe se auzia, de trãsnetul puºtilor, de
ambe pãrþile; cât nice puºcarii nu mai ºtiau unde mai da.
Deci Ion-Vodã au îndireptat pre ai sãi denapoia puºtelor,
sã se mai odihneascã puþintel; ºi turcii, aºijderea.
ªi, aºa, stând ºi privind unii la alþii, au dat o ploaie mare,
de au muiat pravul cel de puºte. De-acii, n-au fost moldo-
venilor nice de un folos, cã li s-au muiat puºtele, de unde
aveau nãdejde de agiutor, s-au scãpat ce numai de a
mâna 4 au cãutat a se batere, ºi nu se puteau sprijini de
mulþimea turcilor.
Mai apoi, oaste tãtãreascã proaspãtã i-au lovit, de le-au
cãutat a dare dos ca sã scape ºi tatarii a-i gonire ºi a-i
1
Haubiþe (Kogãlniceanu).
2
Sãraci, de rând.
3
Mãciucile; lat. fustis, bãþ. Se zice ºi: fuºtaºi.
4
Cu mânile.
NICOLAE IORGA

aruncare jos. Numai pedestrimea ºi oastea cea de strânsurã
au rãmas, ºi 300 de cazaci. Ce, fiind ºi turcii obosiþi, nu
nãvãleau aºa.
Ion-Vodã, scãpându-se de oastea cea cãlãreaþã, ºi-au
dat glas cu cazacii sã se pedestreascã 1 toþi. Cã pedestrimea
moldoveneascã, ce erau adunaþi mai mulþi în dobândã 2
decât în leafã, era aproape de 20.000. ªi nãvãlind cu dânºii
singur Ion-Vodã, au luat puste cu iurãº 3 de la turci.
ªi, legând tabãra, s-au dat înapoi, ºi s-au tras lângã
Roºcani, de s-au îngropat; unde mare nevoie aveau de
apã. Iarã turcii, dacã s-au strâns toþi, cu cei de la goanã,
i-au încungiurat mai nainte de apusul soarelui, ºi toatã
noaptea i-au strãjuit, sã nu iasã dentr acel loc. Iarã, dacã
s-au fãcut ziuã, cu toate puºtele au început a batere într-
înºii; ce nemicã nu le stricau, cã se ºenþuise 4 bine. Unde
trei zile s-au apãrat.
De ce, vãzând Ion-Vodã cã flãmânzesc ºi mor de sete,
ºi pravul cel de puºte se împuþineazã, sã fugã, sã scape,
loc nu era numai cu aripi sã sboare, iar într-alt chip nu se
putea, cã tot locul era ocolit de turci. Ce au socotit doarã
cu blândeþe ºi cu jurãmânturi sã facã cu turcii, ca sã scape
de moarte. ªi au început a trimetere la dânºii cã se va
închina, de vor trimite un om ca acela, sã-i jure lui cã, de
ce va pofti, sã-i facã pe voie.
Turcii bucuroºi se primirã la una ca aceasta: decât cu
arme ºi cu vãrsare de sânge, mai bine cu înºelãciune sã-l
dobândeascã. Aºa trimiserã turcii la Ion-Vodã de-i jurarã,
pre pofta lui, ca sã-l ducã viu la împãratul; pre cazaci sã-i
lase, neatinºi, sã meargã de unde au venit, iarã altã adunã-
turã sã-i sloboazã sã se ducã volnici 5 pe la casele lor, cã nu
va hi paguba lui, ce a împãratului, cã robii împãrãþiei sunt.
1
Sã se coboare de pe cal.
2
Cu toatã rãsplata în pradã.
3
Asalt.
4
Se închiseserã în ºanþuri.
5
Liberi.
NICOLAE IORGA

Având Ion-Vodã tocmealã ºi fãgãduinþã mare ºi jurã-
mânt de la turci cã-i vor face pre voie de toate de ce scriu
mai sus cã au pohtit el, s-au gãtit sã meargã la paºa 1, în
tabãra turceascã, ºi au împãrþit al sãu mai bun tot ce au
avut, între cazaci, ºi de cãtre toþi ºi-au luat iertãciune; ºi,
însuºi al triile, au mers la tabãra turceascã.
Acolo, dacã l-au dobândit, cu multã mânie de cãtre
paºa, l-au dat, de viu, de l-au legat de coadele a douã
cãmile, ºi le-au slobozit pren tabãrã, de l-au sfãrmat.
Atunce, zic unii cum sã hie zis Ion-Vodã «Ah! cautã cã
eu multe feluri de morþi groznice am fãcut, iarã caznã ca
aceasta n-am ºtiut sã fac!»
Mai apoi, turcii s-au lãsat la ceialaltã spuzã, de i-au
znopit, ºi i-au zdrobit. Iarã cazacii, vãzând la ce le stã lucrul,
ºi viaþa lor cea sfârºitã, au silit ca sã intre iar în ºanþ. Ce n-au
putut, cã ºanþul îl cuprinsese turcii; ºi, vãzând aºa, numai
ce au intrat în grãmada turceascã, sã piarã pânã la unul.
ªi acolo, tãind ºi oborând, au pierit toþi, pânã la unul.
Aºa au nemerit þenchiul 2 sãu Ion-Vodã, dupã ce au
domnit trei ani.
Dacã au pierit Ion-Vodã, s-au pornit tãtarii în pradã
peste toatã þara, cât n-au fost niceodatã mai mare pus-
tietate în þarã decât atunce. Cã pre toþi i-au cuprins pre la
casele lor fãrã grijã. Unde, pânã astãzi, între Prut ºi între
Nistru, de atunce au rãmas pustietate, de nu s-au mai
umplut de oameni.
P E T R U -V O D Ãª C H I O PU L
(1574 1579; 1582 1591)
De noroc era Petru-Vodã cu cazacii, cã în domnia

dentãiu nu mai avea odihnã de dânºii; acum, la a doua
domnie, bine nu s-au aºezat la scaun, iatã, cazacii veniau
sã apuce scaunul într-aceastaºi lunã, octomvrie 27 (1582).
1
Begierbergul Rumeliei, Cigala-zade.
2
Sfârºitul.
NICOLAE IORGA

Ce, Petru-Vodã, prinzând de veste, li-au ieºit înnainte la
Prut, la sat, la Bogdãneºti, cu câþi oameni au putut într-
acea datã, ºi acolo i-au încungiurat.

Fiind cazacii la strâmtoare mare, cãutatu-le-au a se
închinare; dentre carii au ales Petru-Vodã o samã de
oameni carii i-au pãrut mai de treabã, de i-au oprit sã-i
slujeascã; pre alþii, cu giurãmînt, i-au slobozit.
În anul 7095 (1587), ghenarie 8, rãdicatu-s-au o samã
de cazaci, ca niºte lupi învãþaþi de pururea la pradã, ºi au
intrat în þarã, ºi multe bucate din þinutul Sorocii au luat. Iar
Pârvul, pârcãlabul de Soroca, s-au îndemnat cu hãnsarii 1,
ºi cu alþii câþi au vrut de bunã voie, de au mers dupã cazaci,
ºi i-au agiuns la Periaslas. Acolo, cazacii vrând sã nu dea
dobândã, iarã moldovenii sã scoaþã al sãu, tare rãzboiu s-au
fãcut; ºi, în douã zile bãtându-se, abia au spart pre cazaci.
ªi, dacã i-au biruit, pre toþi i-au tãiat: numai unul zic sã fie
scãpat. Iarã, pre câþi au luat vii, i-au trimis la Petru-Vodã;
pre carii Petru-Vodã i-au trimis la împãrãþie 2-3.
1
Un fel de oaste, care se întâlneºte încã din al XV-lea veac; erau poate
cãlãri.
2
La turci.
3
Lista domnilor moldoveni de la ªtetan cel Mare înainte: Bogdan III
(Orbul) 1504 1517; ªtefan IV, cel tânãr (ªtefãniþã), 15171527; Petru
IV, Rareº, 15271538; ªtefan V. Lãcustã, 1538 1541; Alexandru III Cor-
nea, 1540 1541; Petru IV, Rareº, 15411546; Ilie sau lliaº II, 1546
1551; ªtefan VI, Rareº, 15511552; Ioan I Joldea, 1552; Alexandru IV,
Lãpuºneanu, 1552 1561; Ioan II Vasilic, Despot, 15611563; ªtefan
VII, Tomºa, 15631564; Alexandru IV, Lãpuºneanu, 1564 1568; Bog-
dan IV, 1568 1572; Ioan III cel Cumplit (Armeanul), 15721574; Petru
V (ªchiopul), 1574 1577; Ioan IV, Potcoavã, 1577; Petru V, ªchiopul,
1578 1579; Iancu Sasul, 15791582; Petru V. ªchiopul, 15821591;
Aron Tiranul, 15911592; Alexandru cel Rãu, 1592; Petru VI, Cazacul,
1592.
III
∆ OI DOMNI MUNTENI:
NEAGOE-VODÃ ªI MIHAI
VITEAZUL
NEAGOE VODÃ
( B A S A R A B A L I I I - L E A ; 1 5 1 2 1 5 21 1 )
( D i n G a v r i i l , p r o t u l A t o nu l u i )
Iarã în muntele Atonului, pre groapa Sfântului, zidi

bisericã frumoasã, în numele Sfântului Nifon, iar mãnãs-
tirea o au îmbogãþit cu multã avuþie, ºi multe zidiri au fãcut
ºi înalte. Iatã de aceasta pânã aici.
Iar mãnãstirea lui Ariton 2, carea de obºte se chiamã
Cotlomuz, care ou început a o zidi den temelie Radu-Vodã
(-cel-Mare), Neagoe-Vodã ou sãvrãºit, ºi cu toate frãm-
seþile ºi podoabele o au podobit, den lãuntru ºi din afarã,
iar împrejur o au îngrãdit cu zid, ºi o au fãcut biserica
Sfântului Nicolae, fãcãtorul de minuni, cu turle, chilii ºi
trapezãrie, pimniþa, ºi magupiia 3, magherniþa, grãdina,
ºi poarta micã, ºi mare, bolniþã, ºi ospãtãrie, ºi dohirie 4,
jitniþa, ºi vistirie, ºi alte case de toatã treaba. Iar biserica
ºi chiliile le-au umplut de frumuseþe, ºi li-au sãvrãºit de
acoperemânt, iar biserica ºi tinda o au acopierit tot cu
plumb, ºi au pus pe la fereºtri cu sticle. ªi o au târnosit cu
blagoslovenia arhiereului ºi a protului 5 ºi a altor egumeni
1
Lista domnilor munteni de la Vlad Þepeº înainte: Radu III, cel Frumos,
14621474; Basarab II, Laiotã, 14731477; Basarab III, cel Tânãr,
14771482; Mircea II, 1481, Vlad IV, Cãlugãrul, 14821495; Radu IV,
cel Mare, 1495 1508; Mihnea cel Rãu, 1508 1510; Vlad V, sau Vlãduþ,
1510 1512.
2
Chariton.
3
Bucãtãria.
4
Cãmãri de primire.
5
Celui întâi între egumenii Atonului.
NICOLAE IORGA
"
de la alte mãnãstiri. ªi fãcu cinste mare tuturor, ºi-i dãrui
cu daruri mari, ºi se duserã carii ºi pre la locurile sale, cu
mare bucurie, mulþãmind lui Dumnezeu.

Aºijderea fãcu o pristaniºte 1 în Ascalun, la Mare, sã fie
de corãbiari, ºi o corabie mare, alta micã, cu tot ce tre-
buieºte, ºi o au zidit cu zid împrejur, ºi au fãcut o culã cu
arme, ºi cu tunuri, sã le fie de pazã. ªi alte metohuri cu de
toate au zidit ºi au fãcut, ºi bine le-a tocmit, den care are
mãnãstirea mult venit. ªi au pus numele ei Lavra cea mare
a Þãrãi Munteneºti. Iarã Lavra a lui Sfeati Atanasie, toatã
biserica cea mare, cu oltariul ºi cu tinzile, le-au înoit, ºi au
împreunat plumbul cel vechiu cu altul nou, ºi o au acoperit
toatã de iznoavã, ºi toatã clisearniþa au zidit din temelie,
ºi au fãcut vase de treaba bisericii, de aur ºi de argint, ºi
zevese 2 cusute cu sârmã 3 de aur prea înfrumuseþate au
dat, ºi au fãcut ºi mertic 4 mare, câte 90.000 de talere de
an. Iar în lavra Iverului a lui Sfeti Evtemie, fãcãtoriul de
minuni, pre sus pre ziduri au adus apã cu urloiul ca de
douã mile de loc de departe, ºi cu multã bogãþie o au
îmbogãþit.
Iar cinstita a lui Doamna Despina dat-au o zãvase
cusutã tot cu sârmã de aur ºi prea înfrumuseþatã, sã o puie
înaintea sfintei ºi fãcãtoarei de minuni icoanei, în carea
iaste scris chipul Prea-Curateia Fecioarã ºi Maicii lui
Dumnezeu Maria, carea se chiamã Portãriþã, carea au
venit pre mare la acea mãnãstire cu mare minune, cum se
aflã scris de dânsa. Iar la mãnãstirea Pantocrator au fãcut
mari zidituri, ca ºi la Ivera, ºi au dãruit multe daruri. În
Lavra cea mare a Hilandarului, iarã au adus apã, tot ca
la Iver. Iar în lãudata mãnãstire Vatoped tocmi ca sã se
dea milã pre an, ca ºi la Lavra lui Sfeti Atanasie, ºi a pus
pre fãcãtoarea de minuni icoanã a Precistii un mãr de aur
1
Far.
2
Perdele.
3
Fir
4
Pensie.
NICOLAE IORGA
cu mãrgãritar ºi cu pietri scumpe, ºi zidi ºi pimniþã mare #

din temelie. ªi au împodobit ºi în marea mãnãstire Xero-
potam, cã au fãcut o trapezãrie din temelie ºi pimniþã.
Iar la Sfeti Pavel au zidit o culã den temelie, sã fie de strajã.
Ce vom mai înmulþi cuvintele, spuind toate mãnãstirile
pe rând? Cã toate mãnãstirile den Sfânt-Muntele Atonului
le au îmbogãþit cu bani, cu sate, ºi dobitoace încã le-au
dat, ºi multe ziduri au fãcut, ºi fu ctitor mare a toatã
Sfetagora.
Iar, biserica cea mare sobornicã din Þarigrad, au
adunat plumbul cel vechi, ºi au cumpãrat ºi altul nou, încã
mai mult ºi o au acoperit toatã de iznoavã. ªi toate chiliile
den Patrierºie le au înnoit, ºi Patrierºia cu bani ºi cu multe
daruri o au îmbogãþit.
ªi Sfântul munte al Sinaei cu toate vasele bisericii ºi
cu alte daruri multe le-au îmbogãþit, ºi au fãcut ºi mertic
mare.
Iar sfânta cetate a Ierusalimului, Sionul, carele iaste
muma bisericilor, aºijderea o au dãruit ºi o au îmbogãþit,
denpreunã cu toate bisericile den prejurul ei.
ªi alte mãnãstiri de la Rãsãrit, toate aºijderea; ºi, în
Mãgura Misiei, mãnãstirea Oreiscului, unde sunt moaºtele
Sfântului Grigorie, fãcãtoriul de minuni, tinda bisericii o
au zidit ºi o au acoperit cu plumb, ºi pre tronul cu moaºtele
au fãcut un cerdãcel de piatrã, ºi l-au zurgãvit frumos, ºi l-au
poleit; iar pe tronul cu moaºtele au pus un covor de mãtasã,
cusut tot cu sârmã de aur. ªi la metohul aceiaºi mãnãstiri,
carea se cheamã Menorlina, au zidit o casã mare, sã fie
de odihna mãnãstirii; în carea se face toate slujbele ce
trebuia. Iar în Elada, sfânta mãnãstire, anume Meteor 1, o
au îmbogãþit cu multe daruri ºi multe ziduri au fãcut.
Aºijderea ºi în Paflagonia, mãnãstirea anume Trescaviþã,
o au îmbogãþit. ªi în Machidonie, mãnãstirea ce se chiamã
Cusniþa o au miluit. Iar în Mãgura Catesca, carea se
chiamã acum Cuceina, multe lucruri au fãcut. ªi alte
1
În Tesalia.
NICOLAE IORGA
$
biserici la toate. ªi lãcaºurile cãlugãreºti hrãnia. ªi fãcu ºi
acolo ziduri, ca ºi pre la alte locuri.
Ce vom mai spune deosebi lucrurile ºi mãnãstirile carele

le-au miluit? Sã zicem depreunã: toate câte sunt în Evropa,
în Trachia, în Elada, în Ahaia, în Iliric, în Cambania, în
Elispond, în Misia, în Machidonie, în Tetalia, în Sirmia, în
Lugdonia, în Paflagonia, în Dalmaþia, ºi în toate laturile,
de la Rãsãrit pânã la Apus, ºi de la Amiazãzi pânã la
Amiazã noapte, toate sfintele biserici le hrãnea, ºi multã
milã pretutindenea da.
ªi mai vrãtos pre cel ce se striina pen pustii, ºi pren
peºteri, ºi în schituri, fãrã de nice o scumpeate îi hrãnea.
ªi nu numai creºtin lor fu bun, ce ºi pãgânilor. ªi fu tuturor
tatã milostiv, asemenindu-se domnului celui ceresc, care
strãluceºte soarele sãu ºi plouã ºi pre cei buni ºi pre cei
rãi, cum aratã Sfânta Evanghelie.
ªi mai vrãtos în Þara Munteneascã mari ºi minunate
mãnãstiri au fãcut. ªi arhimandria 1 sfântului ºi purtãtoriului
de Dumnezeu pãrintelui nostru Nicodim, carea se cheamã
Tismana, hramul Adormirii Prea-Curatei Nãscãtoarea lui
Dumnezeu ºi Pururea Fecioarã Maria, toatã biserica o
au acoperit cu plumb, ºi alte lucruri au obârºit. Iar la
mãnãstirea den Nucet (Cozia), unde iaste hramul sfântului
ºi marelui mucenic Gheorghie, multe au înnoit, ºi pre
fãcãtoarea de minuni icoanã a sfântului mucenic bãtut-au
însuºi Neagoe-Vodã cu cuiºoare un mãr de aur curat,
împodobit cu mãrgãritar ºi cu pietre scumpe. ªi au dus
icoana cea fãcãtoare de minuni den Þarigrad, pre care era
sãmnat chipul domnului nostru Iisus Hristos, atotþiitoriul,
carea mai nainte o junghiase un Ovreaiu cu hangeariul,
ºi, cum o junghe, îndatã ieºi izvor de sânge den locul
hangerului, cât stropi ºi hainele acelui Ovreaiu. Iarã el, de
fricã, nu vãzu cã-i sunt hainele stropite de sânge, ce numai
ce vãzu sângele care era pre icoanã. ªi, aºa, fiind el cuprins
de spaimã ca aceasta, aruncã icoana într-un puþ, care era
1
Mãnãstire cu arhimandrit.
NICOLAE IORGA
într-o pimniþã, cã ºi el în pimniþã, într-ascuns, junghiase %

sfânta icoanã. Decii, ieºi afarã, ca când n-ar ºti el de acea
minune nimica. ªi cum ieºi afarã, îndatã-l tâmpinarã niºte
oameni, ºi, dacã-l vãzurã cã iaste aºa crunt de sânge pre
haine, îl prinserã ºi-l întrebarã ce va sã fie aceasta. Iar el,
vãzând hainele crunte, îi fu a mãrturisi aiave ºi el minunea
icoanei. ªi alergarã toþi denpreunã la puþ, ºi scoaserã
icoana afarã. Iar sângele tot izvoria den urma hangeriului,
neoprit, atâta, cât ºi apa aceia se fãcuse roºie de sânge.
O, mari sunt minunile tale, Doamne Isuse Hristoase,
Dumnezeul nostru! Care lucru, deca vãzu acel ovreaiu,
crezu în Hristos, Fiiul lui Dumnezeu, ºi se botezã el, cu
toatã casa lui; aºijderea ºi alþi ovreai mulþi carii vãzurã cu
ochii lor acea minune mare, se botezarã, pentru care
minune iaste pretutindinilea scrisã ºi vestitã.
Iarã mutarea acei icoane, din Þarigrad în Þara Ro-
mâneascã, aºa fu: cã se arãtã în vis Domnului Neagoe-Vodã
aceastã sfântã icoanã, ºi-i zise sã o mute din Þarigrad în
þara sa. Care lucru ºi fãcu, iar Radu-Vodã mult se nevoise
mai nainte sã o aducã în þara sa, ca ºi alte sfinte ºi dumnezeieºti
icoane ºi moaºte sfinte, ce lui nice cum nu i s-au dat. Iar
când îi fu ei voia, atuncea ºi dumnezeiescul lucru s-au
sãvârºit, ºi s-au mutat. Pre care cu mare bucurie ºi mulþãmire
o aºtepta Domnul Neagoe-Vodã, ºi cu multã cheltuialã o
au adus. ªi, deacã o au adus, cu dragoste o au priimit, ºi
i-au fãcut cununa de aur curat, ºi o au podobit cu mãrgãritariu
ales ºi cu alte feliuri de pietre scumpe.
ªi sparse Mitropolia den Argeº den temelia ei, ºi zidi în
locul ei altã sfântã bisericã, tot den piatrã cioplitã, ºi
netezitã, ºi sãpatã cu flori, ºi au prins toate pietrele pe
dinlãuntru, den dos, una de alta, cu scoabe de her, cu mare
meºteºug, ºi au vãrsat plumb de le-au întãrit. ªi au fãcut
pre în mijlocul tinzii bisericii doisprezece stâlpi nalþi, tot
de piatrã cioplitã, ºi învârtiþi foarte frumos ºi minunaþi,
carii închipuiesc doisprezece Apostoli. ªi sfântul oltariu
desupra prestolului încã fãcu un lucru minunat, cu turli-
NICOLAE IORGA
&
ºoare vãrsate. Iar ferestrele bisericii ºi ale oltariului, cele
de desupra ºi ale tinzii, tot scobite ºi rãsbãtute prin piatrã,
cu mare meºteºug le fãcu. ªi la mijloc o ocoli cu un brâu

de piatrã, împletit trei viþe ºi cioplit cu flori, ºi poliit, bisea-
rica, cu altariu, cu tinda, închipuind svânta ºi nedespãrþita
Troiþã. Iar pre supt straºina cea mai de jos, împrejurul a
toatã biserica, fãcu ca o straºinã, tot marmurã albã,
cioplitã cu flori, ºi foarte scobite ºi sãpate frumos. Iar
acoperemântul tot cu plumb, amestecat cu cositor; ºi
crucile pre turle tot poleite cu aur. ªi turlele tot cioplite cu
flori, ºi unele fãcute sucite, ºi împrejurul boltelor fãcute tot
steme de piatrã cioplitã cu meºteºug ºi poleite cu aur. ªi
fãcu un cerdãcel denaintea bisericii, pre patru stâlpi de
marmurã, pestriþ, foarte minunat, boltit, ºi zugrãvit, ºi
învãlit ºi acela cu plumb. ªi fãcu scara bisericii tot de piatrã
scobitã, cu flori, ci cu douãsprezece treapte, sãmânând
douãsprezece seminþii ale lui Israil. ªi pardosi toatã bi-
serica, tinda ºi oltariul împreunã, ºi acel cerdãcel cu marmurã
albã. ªi o împodobi pre dinlãuntru ºi pre din afarã foarte
frumos, ºi toate scobiturile pietrelor din afarã le vãpsi cu
lazur albastru, ºi florile le polei cu aur.
ªi aºa, vom putea spune cã adevãrat cã nu iaste aºa
mare ºi sobornicã ca Sionul carele îl fãcu Solomon, nice
ca Sfânta Sofia, carea o fãcu marele împãrat Iustinian,
iarã cu frãmseþea iaste mai pre deasupra acelora.
ªi, cum zice Sfinþia Sa Nifon Patriarhul încã Radului-Vodã,
cã se va muta Mitropolia den Argeº în Târgoviºte, ce Radu
Vodã nu s-au învrednicit a o muta, iarã cu Neagoe-Vodã
s-au împlut cuvântul Sfinþiei Sale ºi a lui blagoslovenie. Zidi
Mitropolia în Târgoviºte, mare ºi frumoasã, cu opt turle, ºi
tot rãtunde, cum se saturã ochii tuturor de vederea ei, ºi
încã mai zidi ºi altã bisericã în Târgoviºte, den temelie,
hramul Sfântului ºi marelui mucenic Gheorghie, cu clopotniþã
naltã pre tindã.
Iarã acea mãnãstire Cozia, de care am povestit, au
înnoit bisearica cea veche, ºi au pus icoane prea frumoase:
NICOLAE IORGA
'
Sfânta ºi nedespãrþita Troiþã ºi a Preacuratei Despuitoare
ºi a lui Dumnezeu Nãscãtoare ºi pururea Ficioarã Maria,
ºi alte poale de analoghiu ºi odãjdii multe ºi frumoase. Cã
acea mãnãstire avea loc fãrã gâlceavã, ºi alease de petrecerea
cãlugãreascã, depãrtatã de lume, ºi plinã de toate bunãtãþile:
cu munþi mari ºi cu vãi îngrãditã, ºi ocolitã cu un rãu mare,
ºi izvoarã mari ºi multe împrejurul ei, ºi are toatã hrana
cãlugãreascã, poieni ºi livezi, nuci ºi alþi pomi roditori fãrã
de numãr, vii ºi grãdini. ªi acolo curã piatrã pucioasã, ºi
tot pãmântul împrejurul ei iaste pãmânt roditoriu. Care ºi
noi am vãzut cu ochii noºtri acel loc ºi i-am zis: «pãmântul
cel fãgãduit».
Iatã, într-aceasta chip avea nevoinþã de dumnezeiescul
lucru carele era la Argeº.
De acum, pentru lungimea, sã spunem mai prescurtat
ºi sã facem ºi sfârºitul aceºtii cãrþi.
Cã porunci Neagoe-Vodã ºi pohti sã vie toþi arhiman-
driþii den Muntele cel Sfânt al Atonului, denpreunã cu
egumenii de la toate mãnãstirile, ºi scrise ºi carte. Iar Gavril
Protul, deca vãzu cartea ºi scrisoarea Domnului, aciiºi
chemã pre toþi egumenii de la toate mãnãstirile cele mari:
de la Lavra, de la Vatoped, de la Iver, de la Hilandar, de la
Xeropotam, de la Caracal, de la bisearica lui Alimpie, de
la Haritonul-Cotlomuz, care iaste lavra rumâneascã, de la
bisearica lui Filoftei, de la Xinof, de la Zugrav, care iaste
lavra bulgãreascã, de la Simensca, de la Dohiar, de la
Lavra Ruseascã, de la Pantocrator, de la Castamonit, de
la Sfeati Pavel, ºi de la Dionisat, de la biserica lui Sfeti
Grigorie, ºi de la Simopetra. Aceºti egumeni toþi venirã la
Ighimonul 1 Neagoe, în Þara Rumâneascã, denpreunã cu
Gavriil Protul, carele fu zis mai sus.
Decii chemã Domnul ºi pre Teolipt Þãrigrãdeanul, care
iaste Patriarh a toatã lumea ºi cu dânsul patru Mitropoliþi:
de la Seres, de la Sardie, de la Midia ºi de la Melenic, ºi
1
Grec.: Domnul.
NICOLAE IORGA

venirã ºi ei, ºi-i primi domnul cu mare cinste. ªi chemã ºi
pre egumenii den þara sa, pre toþi, ºi pre tot clirosul.
ªi merserã dinpreunã cu Neagoe, ighimonul Panonii 1

ºi cu Macarie, Mitropolitul þerii, la mãnãstirea cea nouã ºi
minunatã de la Argiº, ºi fãcurã vecernie ºi colivã, în lauda
Adormirii Preacuratei Nãscãtoarea lui Dumnezeu, ºi
deade de luarã toþi oamenii den colivã, dupe obicinã. Apoi
fãcu cinã, ca sã se odihneascã oamenii, lãudând pre
Dumnezeu. Iar, dupã cinã, tocarã, ºi fãcurã bdenie 2 toatã
noaptea Patriarhul ºi ighimonul, denpreunã cu Mitropoliþii
carei furã ziºi mai sus, cu Protul ºi cu toþi egumenii
Sfetagorii ºi ai þerii, ºi se ruga lui Dumnezeu cu rugãciuni
ºi cu cântãri. Iarã alþii oamenii zicea toþi: «Gospodi
pomilui» 3, ºi sfârºirã bdenia când se vãrsa zorile.
Decii, deca trecu un ceas de zi, în luna lui Avgust 15
zile, traserã clopotele, ca sã meargã Patriarhul, cu Mitropiliþii
ºi cu tot clirosul denpreunã, sã târnoseascã biserica.
Iar prestolul în oltariu tocmi-l ºi-l aºezã însuºi Neagoe
cu mâinile sale spre sfinþire, ºi aºezã ºi fãcãtoarele de
minuni icoane a lui Pantocrator ºi a Precistii în bisericã
la locul lor, împodobite tot cu aur ºi cu pietre scumpe.
Aºijderea puse ºi alte sfinte icoane în bisericã, câte
încãpurã, ºi în tindã, pentre stâlpi. ªi ceale din tindã era
câte cu douã feþe, ºi pe deasupra cu bolte sãpate cu
meºteºug ºi poleite. ªi era aceale icoane late ferecate cu
argint curat ºi poleite cu aur, între care icoane era ºi chipul
Sfântului Nifon, ferecat tot cu aur ºi cu pietre scumpe
înfrãmseþat, atâta de minunat, cât nu poate mintea
omului sã închipuiascã ºi sã spuie.
Decii, deca târnosirã biserica, ºi aºezarã toate lucrurile
ºi le sfinþirã, odihnirã puþintel. ªi iar merserã la bisericã
domnul Neagoe-Vodã ºi Doamna lui, Despina, ºi coconii
1
Adecã al Daciei, al Þerii Româneºti.
2
Denie.
3
Slavoneºte: Doamne miluieºte.
NICOLAE IORGA

carii îi dãruise Dumnezeu, ºi cu toþi boiarii, fiind Patriarhul
cu Mitropoliþii, ºi cu toþi egumenii ºi clirosul în bisericã.
Iarã, deca sfârºirã dumnezeiasca liturghie, fãcu Domnul
ospãþ mare ºi veselie tuturor oamenilor, ºi-i dãrui pre toþi,
pre cei mari ºi pre cei mici, pre sãraci ºi pre vãduve, pre
miºei 1 ºi pre cei neputearnici 2, ºi tuturor câþi li se cãdea
milã, le deade.
Iar slujba carea se fãcuse fericitului Nifon, se blagoslovi
de Theolipt Patriarhul, ºi de tot soborul, sã se facã pretutin-
denea, ºi tocmirã de fãcurã ºi slujba Sfinþiei Sale cu
vecernie, cu utrãne ºi cu liturghie.
ªi puserã pre chir Iosif sã fie arhimandrit într-acea
mãnãstire noaoã, ºi-l blagoslovirã sã facã liturghie cu
bederniþã 3; aºijderea, toþi câþi vor fi ca dânsul, tot sã
poarte bederniþã. ªi blagoslovenie se deade de chir Theolipt
Patriarhul ºi de tot soborul, cum ºi mai nainte se didease
ºi se fãcuse în Tismana cu blagoslovenie lui Filoftei Patriarhul.
ªi tocmirã sã fie aceastea mãnãstiri amândoo cinstite într-un
chip, ºi arhimandrii 4 ºi Scaune mai mari decât toate
mãnãstirile Þãrãi Munteneºti. ªi se fãcu lucrul acesta cu
mare legãturã ºi cu groaznic blestem.
Iar Mitropolia s-au mutat de la Argeº în Târgoviºte. ªi,
cum zise mai nainte Sfântul Nifon, acum se umplu de
Theolipt, Patriarhul Þarigradului, ºi de Macarie Mitropolitul,
ºi de Neagoe-Vodã, Domnul Ungrovlahii, ºi de toþi boiarii
cei mari ºi cei mici, ºi de tot sfântul sobor. ªi aºa se tocmi
ca, de acum, niciodatã în veaci sã nu mai fie Mitropolie în
Argeº, ce sã fie mãnãstire ºi arhimandrie; iar în Târgoviºte
sã fie Mitropolie stãtãtoare, cum s-au aºezat. ªi se fãcurã
aceste lucruri cu mare oprealã ºi blestem, ca sã nu se mai
clãteascã, nici sã se mute în veaci, nice de Patriarh, nice de
Mitropolit, nice de domn, nice de boiari, niciodatã.
1
Sãraci.
2
Bolnavi.
3
Cârjã.
4
Mãnãstiri cu arhimandriþi.
NICOLAE IORGA

Aceastea toate se aºezarã când fu cursul anilor 7025
(1517), luna lui avgust 17 zile, în zilele credinciosului
Domn Io Neagoe-Vodã, ºi acelui Theolipt, Patriarhul Þari-

gradului, ºi a lui Macarie, Mitropolitul Ungrovlahii, în
slava lui Dumnezeu ºi în frãmseaþea ºi lauda a toatã
Þara Munteneascã.
Dirept aceaia fãcurã laudã Domnului ºi boiarilor ºi
cuvinte de cinste ºi a toatã Curtea lui ºi tuturor oamenilor
þãrãi. Deci bunul ºi iubitoriul de Hristos Neagoe-Vodã le
fãcu mare cinste, ºi-i dãrui cu multe daruri, ºi-i lãsã de se
duserã toþi care ºi pre la locul sãu.
Iar mãnãstirea cea noao den Argeº o îngrãdi împrejur
cu curte de zid, ºi înlãuntrul curþii fãcu multe chilii cãlu-
gãreºti; ºi o înfrãmseþã cu tot feliul de trebuinþã.
Fãcu trapezãrie, ºi magherniþã, magupie, ºi povarnã de
olovinã 1, pivniþã ºi clopotniþã naltã, ºi puse clopote mari.
ªi cu alte frãmseþi cu de toate o împodobi, ºi o fãcu asemene
Raiului lui Dumnezeu. Iar în mijloc era acea Casã dumne-
zeiascã, stând ca ºi pomul cela al vieþii, ce însã nu aºa, cã
dintr-acela mâncarã strãmoºii noºtri poama morþii, iar
dentr-aceasta se mãnâncã dãtãtoriul de viaþã trup ºi sânge
al Domnului nostru Isus Hristos, care se junghe în toate
zilele, întru iertarea pãcatelor ºi în viaþa de veaci.
Aceastea fãcu bunul credincios Domn Io Neagoe-Vodã.
1
Uleiu.
NICOLAE IORGA
MIHAI VITEAZUL !

( 1 5 9 3 1 6 0 1 1)
(Din Cronica Buzeºtilor)
Când au fost la cursul anilor de la Adam 7101 [1593],

venit-au Mihai-Vodã Domn Þerii Româneºti, iar în Þarigrad
împãrãþea Sultan Murat, iar în Þara Ungureascã era Craiu
Bator Jicmon 2, iar la Moldova era Domn Aron-Vodã. ªi
într-acea vreme împresurase turcii Þara Româneascã, cu
datorii multe 3, ºi cu nevoi foarte grele, încât nu mai avea
sã se plãteascã þara ºi sã scape din gurile vrãjmaºilor.
Începurã turcii a cuprinde Þara Româneascã, ºi a-ºi face
lãcaºuri ºi meceturi 4. ªi începurã a þipa creºtinii de nevoia
turcilor, încât însuºi Mihai-Vodã cu toþi boierii se închisese
de rãul turcilor; ºi multã vreme creºtinii ziceau doar se vor
potoli turcii deasuprã-li. Iar ei mai mult rãu fãcea, cã
începuse a cãlcare þara ºi legea creºtinilor.
Se strânse toþi boiarii, mari ºi mici, din toatã þara, ºi se
svãtuirã cum vor face sã izbãveascã Dumnezeu þara din
mânile pãgânilor. ªi, dacã vãzurã cã într-alt chip nu se vor
1
Lista Domnilor munteni de la Neagoe-Vodã Basarab înainte: Teodosie,
1521; Vlad VI, Dragomir, 1521; Radu V, Bãdica, 1521 1524; Radu
VI, de la Afumaþi, 1521 1523; Vladislav III, 1523 1529; Moise,
1529 1530; Vlad VII, înecatul, 1530 1532; Vlad VIII, Vintilã,
1532 1535; Radu VII, Paisie, 1535 1545, Mircea III, Ciobanul,
1545 1553; Petru I, sau Petraºcu-cel-Bun, 1553 1557; Mircea III,
Ciobanul, 1558 1559; Petru II, 1559 1568; Alexandru II,
1568 1577; Vintilã, 1577; Mihnea II, Turcitul, 1577 1583; Petru
Cercel, 1583 1585; Mihnea II, 1585 1591; Ilie, 1591; Radu
1591; ªtefan Surdul, 1591 1592; Alexandru-cel-Rãu, 1592 1593.
2
Pe atunci Ardealul ºi pãrþile de la Tisa erau þarã deosebitã, cu Domni
unguri. La Buda, Capitala de azi a Ungariei, ca ºi la Timiºoara, era
câte un Paºã turcesc. Fratele împãratului nemþesc avea numai pãrþile
de jos, spre râurile Sava ºi Drava, ºi cele de sus, cu Caºovia ºi
Pojonul. Numai la 1699 împãratul a luat Ardealul, iar Banatul la 1718.
3
De la bir, pe care noi ne învoisem a-l da turcilor, ca sã nu ne cotropeascã,
precum au fãcut cu grecii, sârbii, bulgarii ºi o parte din unguri, care
n-au mai avut împãraþi, crai ori domni, nici bisericã cu tunuri.
4
Moschei, case de rugãciune turceºti.
NICOLAE IORGA
"
pute izbãvi, deci ei ziserã: numai cu bãrbãþia, sã rãdice
sabia asupra vrãjmaºilor.
Decii socoti Mihai-Vodã cum ar avea ajutor ºi dintr-alte

pãrþi. Decii trimise pe Radul Clucearul Buzescul 1 sol la
Bator Jicmon ca sã se înþeleagã cu dînsul, ºi sã-i dea ajutor
oaste, ca sã se poatã bate cu turcii. Trimis-au ºi la Aron-Vodã
sol pe Stroe Stolnicul Buzescul, ca sã-i fie într-ajutor.
ªi amândoi furã bucuroºi. ªi îndatã trimise Aron-Vodã
pe un boiariu al lui, dând jurãmânt lui Mihai-Vodã, ca sã
se ajute unul cu altul. Aºijderea ºi Bator Jicmon craiul încã
legã jurãmânt cu Mihai-Vodã ca sã fie nedespãrþiþi unii cu
alþii.
Deci, când au fost la anul 7103 (1594), noiemvrie 5,
trimise Bator Jicmon o seamã de oºti, puindu-li ºi capete: pre
Horvat Mihai ºi pre Bechiº Iºtvan 2. ªi venirã la Mihai-Vodã în
cetate în Bucureºti, ºi îndatã tãiarã pe toþi turcii câþi aflarã
acolo. Într-acel rãzboiu fu rãnit Stroe Buzescul, la mâna
stângã.
Dupã aceia fãrã zãbavã furã turcii scoºi afarã din þarã,
ºi rãmaserã creºtinii izbãviþi din gurile lor. Deci, când fu
dupã rãzboiu a treia zi, purcese Mihai-Vodã, cu munteanii
ºi cu ungurii, la Giurgiu. ªi, ocolind cetatea Giurgiului,
începurã a o bate cu tunurile câtãva vreme. ªi, vãzând
Mihai-Vodã cã nu poate sã o dobândeascã, cãci cã venia
turcilor ajutoriu arme ºi bucate de la cetatea de la Ruºi 3,
nãpustitu-o-au, ºi iarãºi s-au întors în Scaun în Bucureºti.
Iar Sultan Murat (al III-lea), împãratul turcesc, dacã au
prins de veste, numaidecât au trimis pre Mustafa-Paºa
Vizirul 4, cu mulþime de turci, ºi cu un Domn anume
1
Era Oltean. Mai avea doi fraþi: Stroe ºi Preda. Clucerul era acel boier
care grijia de hrana curþii, iar stolnic cel ce purta seama mesei dom-
neºti.
2
Ostaºi unguri.
3
Rusciucul bulgãresc de azi. Giurgiul era de mult turcesc.
4
Al doilea dupã sultan.
NICOLAE IORGA
#
Bogdan-Vodã, fiul Iancului-Vodã1, ca sã scoaþã pre Mihai-
Vodã de aici din þarã, ci sã puie pre Bogdan-Vodã Domn.
ªi venirã turcii la Dunãre, la cetatea den Ruºi, iar
Mihai-Vodã, dacã prinse de veste, el încã grãbi de-ºi strânse
oºtile, ºi purcese asupra Dunãrii, ghenarie 8 zile (1595);
ºi purcese la sat la Pietre. ªi, gãtindu-se ca sã treacã
Dunãrea, ca sã se loveascã cu Mustafa-Paºa, veni veste
cum au intrat Hanul cu tatarii 2 în þarã ºi au început a robi
ºi a prãda. Iar Mihai-Vodã foarte se îngrija tare, ºi numaidecât
se învârteji îndãrãt cu toate oºtile, ºi puse tabãra la sat la
Hulubeºti. ªi trimise strâji asupra tatarilor, pre Radu Bu-
zescu cu fraþii lui: Preda Postelnicul ºi Stroe Stolnicul ºi
Radu Calomfirescul, cu o seamã de oºti alese.
Deci, când au fost la ghenarie 4, ei se întâmpinarã cu
tatarii la sat la Putineiu, ºi furã biruiþi tatarii de Buzeºti,
pierind tatari mulþi ºi vii prinzând încã mulþi. Iar hanul,
dacã prinse de veste, el încã trimise pre un nepot al lui, cu
mulþime de tatari, ºi venirã pânã la sat la Stãneºti. Iar
Buzeºtii încã pãzirã. ªi le ieºirã întru întâmpinare, ºi se
lovirã la faþã, la ghenarie 16, ºi furã biruiþi acei tatari.
Atuncea au pierit ºi nepotul hanului, cu mulþime de tatari.
Iar hanul s-au fost tãbãrât la ªerpãteºti, împreunã cu
Mustafa ºi cu Bogdan-Vodã. Iar Mihai-Vodã, dacã prinse
veste despre dânºii, numaidecât trimise oºti asupra lor, cu
Banul Manta, ºi, noaptea, fãrã de veste-i lovi, de i-au tãiat
ºi i-au gonit pãn i-au trecut Dunãrea.
Mihai-Vodã încã purcesese cu toate gloatele lui, pogo-
rându-se în jos pânã la ªerpãteºti. Iar hanul, înþelegând,
nu-l aºteptã, ci se despãrþi de Mustafa-Paºa ºi de Bogdan-Vodã,
ºi fugirã. Iar Paºa rãmase la cetatea de la Ruºi, ca sã se
mai batã cu Mihai-Vodã.
1
Iancu-Vodã fusese copilul din flori al lui Petru-Vodã Rareº cu o sãsoai-
cã din Braºov. Fusese domn în Moldova ºi-l tãiaserã leºii, dupã ce,
fiind scos din domnie de turci, fugise la ei, ca la niºte creºtini.
2
Tatarii stãteau la Crimeia, iar alþii se aciuarã în Basarabia-de-jos, pe
la Chilia, Ismail ori Smil, ºi Cetatea-Albã.
NICOLAE IORGA
$
Iar Mihai-Vodã purcease cu oºtile asupra lor, ºi trecurã
Dunãrea pre gheaþã pre la Marotin, ºi pripirã de se lovirã
unii cu alþii, la ghenarie 25. ªi furã biruiþi turcii. Atuncea

au pierit ºi Mustafa-Paºa, cu mulþime de turci. Bogdan-Vodã
încã de abia au scãpat. ªi arserã Ruºii ºi toatã marginea
þerii lor. ªi se învârtejirã 1, cu multã dobândã, la Scaunul
lui la Bucureºti.
Bãtând Mihai-Vodã aceste rãzboaie, trimise pre Mihal-
cea banul 2, de arserã Dârstorul 3. Iar turcii din Hârsova 4
încã ieºirã cu oaste împotriva Predei Spãtariului ºi a
Radului comisului 5, ºi pãzirã de se lovirã cu turcii. ªi furã
biruiþi turcii. Gonindu-i pre toþi, îi tãiarã foarte rãu, ºi
aprinserã ºi Hârsova.
Fãcându-se aceste rãzboaie, iar Horvat ºi Bechiº Iºtfan 6,

cãpitanii ungurilor, avurã imputãciune 7 cu Mihai-Vodã. Iar
Mihai-Vodã nu-i suferi, ci-i trimise la Bator Jicmon craiul.
ªi Bator Jicmon îi trimise alþi cãpitani, pe Chiralbert 8. Iar
Mihai-Vodã îi trimise cu Banul Manta la cetatea Brãilei 9.
ªi, acolo, tocmind oºtile, începurã a bate cetatea tare, ºi o
sparserã pânã-n pãmânt; ºi mulþi turci pierirã.
Fãcându-se aceste rãzboaie, ºi nevoindu-se Mihai-

Vodã foarte tare pentru creºtini, iar Bator Jicmon, craiul
unguresc, socotise cã nu va mai avea Mihai-Vodã nici o
nevoie de turci, ci fãcu sfat cu toþi voivozii Ardealului, cum
sã scazã pre Mihai-Vodã de spre Þara Româneascã, sã fie
mai mic ºi ascultãtor de poruncile lui, ºi sã-i opreascã þara,
1
Întoarserã.
2
Care avea bãnia Craiovei ºi oºtile Oltului.
3
Silistra.
4
Acum orãºelul este în Dobrogea, luatã de noi în rãzboiul din 1877.
5
Comisul avea grija cailor domneºti.
6
Becheº era român de neam, dar ungurit, adecã lepãdat de neam ºi lege.
7
Pârã.
8
Albert Chirali, Kiraly.
9
Care era tot a turcilor.
NICOLAE IORGA
%
cu tot venitul ei. Iar Mihai-Vodã, deacã prinse de veaste,
el nu se putu suferi, ci trimise la Bator Jicmon boiari
bãtrâni, sveatnici, anume: Eftimie Mitropolitul, cu amândoi
episcopii, ºi pe Mitrea Vornicul ºi Isav Logofãtul ºi Dumitru
Vornicul ºi Radu Buzescul, ºi alþi mulþi boiari de þarã, cum
Mihai-Vodã sã fie ascultãtor de Bator Jicmon, iar de þarã
sã n-aibã scãdeare, ci sã ºi-o þie deplin, ºi sã se ajute unii
cu alþii, cum le-au fost jurãmântul dintâiu. Dintr-aceºti
boiari ce-i trimisease Mihai-Vodã pentru tocmealã, învrãj-
bitorul Diavolul umblase în mijlocul lor de se apucarã unii
ca aceia mai mult sã facã vrajbã decât pace, cum sã scazã
pre Mihai-Vodã din þarã. Iar ceilalþi boiari, ce se nevoia
sã slujeascã Domnul sãu în dreptate, de nepriateni furã
biruiþi; ºi ºcãzurã pre Mihai-Vodã despre domnia þerii ºi
despre venitul ei, numai sã fie tocma cu cãpitanii lui 1. ªi
alease Bator Jicmon doisprezece boiari juraþi munteani,
punându-i ispravnici preste tot venitul þerii, ºi sã fie supt
porunca lui.
În vremea aceaia, fiind Aron-Vodã Domn Moldovei,
trimisu-i-au Bator Jicmon oºti ajutoriu, ºi cãpitan preste
ei: Borcea Andreiaº 2. ªi, nevoindu-se Aron-Vodã pentru
creºtini tare, tãiarã turci mulþi, ca sã dobândeascã cinste,
iar el cãzu la mare pacoste ºi nãpaste, pentru multe pâri
mincinoase. Cã trimise Bator Jicmon de-l legarã cu doamna
sa, ºi-i luarã toatã averea, scoþându-l din þarã cu mare
ruºine, [ºi] bãgându-l în temniþa Vinþilor 3, tãindu-i boiarii
ºi toate capetele, la Aprilie 23, an 7103 (1595). ªi puserã
Domn în locul lui pe Rãzvan, care era Agã la Aron-Vodã,
ºi-i schimbarã numele: ªtefan-Vodã 4. Iarã Mihai-Vodã,
deacã prinse de veste, foarte se întristã.
1
Adecã o potrivã cu ei, fãrã drept de Domn adevãrat.
2
Tot român ungurit ºi acesta.
3
Din Ardeal. Acuma cetatea e dãrâmatã.
4
Aºa obiºnuia cine ajungea Domn, de-ºi schimba numele dupã al
Domnilor celor mari de pe vremuri; acesta ºi-a zis ªtefan dupã
ªtefan cel Mare.
NICOLAE IORGA
&
Pe acea vreame muri ºi Sultan Murat, ºi luã împãrãþia
Sultan Mehmet (al III-lea). ªi, deacã stãtu el împãrat, nu
putu rãbda atâta ruºine, ci alease pre Sinan-Paºa (Vizirul)

cu mulþime de turci, trimiþându-i asupra lui Mihai-Vodã,
cari, viind pânã la Ruºi 1, fãcurã pod preste Dunãre.
Mihai-Vodã, deacã înþelease de aceasta, el încã îºi
strânse oºtile, ca sã iasã împotriva vrãjmaºilor. Trimise ºi
la ªtefan-Vodã ca sã-i vie cu oºti ajutoriu; ºi îndatã
purcese gata, iar Bator Jicmon trimese la Rudolful, împã-
ratul creºtinesc, ca sã-i dea pre sorã-sa 2, sã-i fie crãiasã;
trimise ºi la Mihai-Vodã, ca sã vie, sã fie ºi el la nuntã, cã
nu ºtia de turci cã vin asupra Þerii Munteneºti. Iar Mihai-
Vodã, vãzând atâþia vrãjmaºi cã vin asupra creºtinilor,
trimis-au la Bator Jicmon pe Stroe Buzescul ºi Radul
Calomfirescul, cu daruri scumpe de nuntã, ºi spuserã ºi
aceastã veaste, cum turcii, cu toatã putearea împãrã-
teascã, au sosit la Dunãre ºi au fãcut pod sã treacã asupra
creºtinilor. Atuncea Bator degrabã trimise în toatã þara lui
de-ºi strânse toate oºtile, ºi trimise ºi la împãratul creºtinesc
de-i deade o seamã de oºti ajutoriu. Iarã, pânã vru a veni
ajutorul de la Bator, turcii trecurã Dunãrea ºi începurã a
robi ºi a prãda, ºi puserã tabãra la sat la Cãlugãreani.
Iar Mihai-Vodã, deacã vãzu cã i se zãboveaºte ajutoriul,
el îºi strânse oaste câtã avu, ºi pripi de se lovirã cu turcii
de faþã, în apa Neajlovului, în vadul Cãlugãreanilor. ªi fu
rãzboiu foarte mare, la avgust 13, de dimineaþã pânã-n
searã, ºi mult sânge se vãrsã, cât ºi apa era amestecatã
cu sânge.
Atunci Sinan-Paºa, vãzând cã nu-i sporeaºte, înturnatu-
s-au cu ruºine. Decii, el strânse toþi Paºii ºi toate cãpeteniile
oºtilor, ºi fãcurã nãvalã mare asupra lui Mihai-Vodã, ca
sã izbândeascã într-un chip, ºi luarã câteva tunuri. Atuncea
Mihaiu-Vodã, vãzând atâta hârborie 3 mare, el încã-ºi
1
Rusciuc.
2
Nu-i era sorã, ci varã.
3
Asprime?
NICOLAE IORGA
strânse toþi boiarii ºi toþi cãpitanii, ºi ieºirã întru întâmpinarea '

lor de faþã. ªi aci ºi Mihai-Vodã cu mâna lui tãie pre
Caraiman-Paºa1, ºi înfrânserã pe turci înapoi. Iarã boiarii
ºi cãpitanii pre capete nãvãlirã asupra turcilor, de-i tãia
ºi-i îneca în tinã. Decii, cu câtã falã venia Sinan-Paºa la
acel rãzboiu, mai cu multã ruºine se întoarse. ªi luã Mihai-
Vodã toate tunurile înapoi, ºi multe steaguri turceºti.
Iar, când fu preste noapte, Mihai-Vodã fãcu svat cu toþi
boierii, cum ajutoriul nu mai vine de la Bator, ºi, fiind
Mihai-Vodã cu puþinea oaste, nu vor putea sta împotriva
turcilor, cã era foarte mulþi; ci socotirã cum vor face sã se
poatã lupta cu atîþia vrãjmaºi. Ci se deaderã înapoi pre
apa Dâmboviþii în sus, la sat, la Stoieneºti 2, aºteptând de
la Bator sã li vie ajutoriul. Iar turcii, înþelegând de aceasta,
se ridicarã cu toþii de venirã la Bucureºti, ºi fãcurã acolo
cetate 3 ºi ajunserã ºi pan în Târgoviºte ºi acolo încã fãcurã
cetate, ºi cuprinserã toatã Þara Munteneascã.
Atuncea Ieremia-Vodã Movilã 4, el, înþelegând de ªtefan-
Vodã, cum s-au sculat cu toate oºtile, sã vie ajutoriu lui
Mihai-Vodã, el încã au venit cu oaste leºeascã de au intrat
în Iaºi, sã fie Domn Moldovei. Iar ªtefan-Vodã trecu muntele
cu toatã oastea lui, ºi merse de se împreunã cu Bator, cã
purcesease ºi el sã vie sã se împreune cu Mihai-Vodã. ªi
câteºitrei domnii se împreunarã, la octomvrie 6, anul 7104
(1595), ºi purceaserã atâtea oºti asupra-li, ei nu aºteptarã,
ci toþi de pretutindenea deaderã dosul a fugi. ªi aleaserã
pre Ali-Paºa, cu o seamã de oºti, ca sã pãzeascã cetatea
Târgoviºtii, iarã Sinan-Paºa cu oºtile veni la Bucureºti. Iarã
Bator, ºi Mihai-Vodã, ºi ªtefan-Vodã, cu toate oºtile, venirã
1
Paºa Caramaniei, din Asia Micã.
2
Sus în munte.
3
La Radu-Vodã.
4
Era un boier de þarã, evlavios, dar moale. A duºmãnit întruna pe
Mihai, ca unul ce þinea cu leºii. Aºa a pãtimit neamul nostru cu
dihonia dintre Domni ºi dintre cei mari, ºi duºmanii noºtri au tot
sporit, având coadã de topor tot dintre ai noºtri.
NICOLAE IORGA

de ocolirã cetatea din Târgoviºte 1, ºi îndatã fu aprinsã.
Turcii, câþi furã acolo, toþi pierirã. Iarã pre Ali-Paºa îl
prinserã viu, ºi-l trimiserã în temniþa Cluºului 2. Dupã aceia,

purceaserã, dupã Sinan-Paºa, pân ajunserã la cetatea
Giurgiului. ªi îndatã stricarã podul: tãind mulþime de turci,
îi înecarã în Dunãre. ªi sparserã ºi cetatea, fiind mare
pierire în turci. De abia au scãpat Sinan-Paºa cu puþinea
oaste; ºi cu multã ruºine furã scoºi din þarã. ªi scoaserã
de la mânile lor robi mulþi, fãrã numãr. ªi de acolo se
întoarserã cu veselie ºi cu multã dobândã, ºi toþi creºtinii
deaderã har la Dumnezeu.
Atuncea Batori Jicmon, deacã vãzu pre Mihai-Vodã cu
atâta vitejie ºi cu atâta înþelepciune, slobozit-au Þara
Româneascã, cu tot venitul ei, ca sã fie iar pre seama lui
Mihai-Vodã. ªi se înturnarã cineºi la þara lui.
Pe vremea ce purcease Bator [în] ajutoriu lui Mihai-Vodã,
de bãturã pre turci în Þara Munteneascã, au fost trimis
craiul o seamã de oºti la Lipova ºi la Ianova 3, ºi la multe
cetãþi den pregiurul lor, ºi mult rãu fãcurã turcilor.
În vremea aceaia rãdicatu-s-au ºi hanu cu mulþime de

tatari, ca sã vie asupra Þerii Munteneºti. ªi, viind pren
Þara Moldovei, iar Ieremia-Vodã, cu moldovenii ºi cu
leaºii, pripirã de li ieºirã înainte la Þuþora 4, ºi fãcurã acolo
ºanþ mare. ªi se bãturã acolo trei zile, ºi nu biruirã nici
unii, nici alþii. Deacã vãzurã tatarii cã nu pot folosi nimic,
fãcurã pace unii cu alþii, ºi se întoarse hanul cu tatari, iar
în tara lor, ºi leaºii aºijderea, iar el (Ieremia) încã se aºezã
în scaunu-ºi. Atuncea ºi ªtefan-Vodã, dacã prinse de veste
cã s-au rãsipit oºtile Ieremiei-Vodã, el ceru de la Bator oºti
ajutoriu, ºi îndatã i se deade. ªi purcease asupra Ieremiei-Vodã,
la noiemvrie 27, anul 7105 (1595). Iar Ieremia-Vodã,
1
Care era încã scaun de domnie, mai vechi decât Bucureºtii.
2
Acolo stãtea adese «craiul» ardelenesc.
3
Adecã Inãul. Cetãþile acestea sunt în Banat.
4
Unde se varsã Jijia în Prut.
NICOLAE IORGA

deacã prinse de veaste, el încã-ºi strânse oºtile, ºi trimise
la starostea de la Cameniþa 1, de-i deade leºi ajutoriu. ªi
se întâmpinarã unii cu alþii la Suceava, ºi fu biruit ªtefan
Vodã, ºi el, fugind, fu prins de niºte þerani, ºi îndatã-l înþepã
Ieremia-Vodã; iar oastea îi pieri cu totul. Bator însã,
înþelegând de aceasta, foarte se întristã.
ªi, netrecând multã vreme, Bator iar îºi strânse toate
oºtile, ºi purcease asupra Timiºoarei, ºi începurã a o bate
de toate pãrþile. Iar hanul cu tatarii încã venise sã fie
ajutoriu cetãþii, ºi brodia în toatã vremea furiº de lovia
oastea ungureascã. Iar Bator, deacã vãzu cã n-are rãzbun 2
de tãtari, el lasã strãji sã pãzeascã cetatea, ºi purcease
asupra tatarilor; ºi se lovirã de faþã, ºi furã biruiþi tatarii.
Dupã aceia, iar se întoarse Bator la cetate, bãtându-se trei
sãptãmâni; de multe ori fãcurã ºi nãvalã, ºi nu puturã face
izbândã. ªi se întoarse craiul iar la scaunul lui.
Iar, când fu la cursul anilor 7106 (1595), maiu 6,
trimase Mihai-Vodã pe Velicico cu haiducii 3, la Baba 4, de
o ocolirã, ºi o bãturã ºi o aprinserã, ºi multã bunãtate ºi
avuþie dobândirã. ªi, întorcându-se înapoi cu dobânda,
iar turcii strânserã de toate pãrþile ºi purceaserã dupã
Velicico, ºi-l ajunserã la un loc ce se chiamã Comisul. ªi
deaderã rãzboiu unii cu alþii, ºi fu biruit Velicico, ºi pierirã
toþi haiducii; ºi luarã turcii toatã dobânda înapoi.
Mihai-Vodã foarte se întristã. Iar, când fu la iulie 16,
alease Mihai-Vodã oºti care era mai de folos, ºi li puse cap
pre Farcaº Aga 5, ºi-i trimise la Diiu 6, ca sã-l dobândeascã;
ºi trecurã Dunãrea pre la Sdegla. Iar turcii încã li prinserã
de veaste, mulþime cu totul. ªi nu ieºirã sã se loveascã de
1
În faþã cu Hotinul.
2
Schimbare spre odihnã.
3
Mai mult sârbi, care veniau la Mihai de dragul creºtinãtãþii ºi al
vitejiei lui.
4
Babadag, târg mare în Dobrogea noastrã.
5
Despre care se zice sã fi fost întâiu preot de sat ºi sã fi luat arma ca
sã-ºi apere legea ºi þara.
6
Ori Vidin.
NICOLAE IORGA

faþã, ci se ascunserã de fãcurã meºteºug. Cã mergând oºtile
lui Mihai-Vodã fãr de niciun teamet, iar turcii îi lovirã de
faþã, ºi fãrã veaste. ªi fu rãzboiu tare multã vreame, însã,

cea de-apoi, biruirã turcii pre oastea lui Mihai-Vodã; ºi câþi
furã cãlãri printr-înºii, scãparã câte ceva, însã puþinei, iar
pedestraºii pierirã cu totul 1.
Dupã aceia, Mihai-Vodã, deacã pierdu atâþia voinici,
el fu scârbit, ºi începu a trimite prin toate þerile strãine ca
sã strângã voinici viteaji, ºi aduse leaºi ºi cazaci 2, ºi de
tot fealiul de oameni carii era de folos.
Strângându-ºi Mihai-Vodã oaste cã sã lupte cu turcii,
iar niºte nepriateni pornirã pârã mincinoasã asupra lui
Mihai-Vodã la Bator Jicmon craiul, cum s-au lepãdat
Mihai-Vodã ºi s-au împrietenit cu turcii. Bator Jicmon fãcu
svat cu toþi Voievozii Ardealului, ca sã afle de dreptatea
lui Mihai-Vodã. Iar Mihai-Vodã, deacã-l chemarã, el se
temu de înºelãciune ºi de pâri mincinoase, ºi purcease
Mihai-Vodã sã se împreune cu Bator Jicmon numai cu doi-
trei boiari anume: Mihalcea, banul Radul Buzescu ºi alþi
boiari; Iar Bator Jicmon, dacã vãzu cum vine Mihai-Vodã
bucuros la împreunare, el încã tremise Postelnicul cel Mare,
Sienea Poncraþ 3, cu mulþi neamþi ºi cu 40 de cucii 4, ºi cu
multã cinste, înaintea lui Mihai-Vodã. ªi descãlecarã în
cetate la Beligrad5, ºi se împreunarã cu mare cinste, de-
chemvrie 9, anul 7106 (1595). ªi furã împreunã zece zile,
ºi multã cinste petrecurã, ºi mai mare credinþã legarã, ºi-ºi
întocmirã toate lucrurile. ªi se înturnã Mihai-Vodã cu mare
1
Aºa se pedepseºte neorânduiala. În faþa duºmanului trebuie sã fii cu
ochii deschiºi ºi cu rândurile strânse.
2
Oamenii aceºtia trãiau la apa Niprului, în Rusia, prin ostroave. Erau
o strânsurã de toate neamurile, ºi se hrãniau numai din prada turcilor
ºi a tãtarilor. ªi prin Moldova veniau, cum am vãzut, sã aducã domni
noi, tineri ºi viteji ca dânºii, împotriva domnilor netrebnici, puºi de
turci.
3
Pangratie Senyei.
4
Trãsuri mari, nemþeºti.
5
Alba-Iulia.
NICOLAE IORGA
bucurie la Scaunu-ºi 1. Iar Bator Jicmon purcease la îm- !

pãratul creºtin, ºi trimise ºi Mihai pre Banul Mihalcea, cu
Bator Jicmon împreunã, pentru tocmelile þerilor.
ªezând Mihai-Vodã cu toþi boiarii la Scaun, veni veaste
cum Sultan Mehmed s-au scornit din scaunu-ºi din Þarigrad,
cu tot rãsãritul ºi cu toatã puterea lui, cu turcii ºi cu tatarii,
ºi purcease sã se batã cu împaratul creºtinesc Rudolful. ªi
descãlecarã la cetatea Egherul (sau Agria), ºi începurã a
bate cetatea de trei pãrþi. Iar împãratul creºtin, deacã
prinse de veste, el îºi strânse oºtile, ºi le trimise cu frate-
sãu, Maximian, asupra turcilor. ªi sãri însuºi Bator Jicmon
craiul, de capul lui, cu toate oºtile, ºi se împreunarã cu
Maximian, ºi purcease asupra vrãjmaºilor.
Iar Sultan Mehmet, împãratul turcilor, dupã ce bãtu
cetatea Egherul, veni-i veste cum îi împresoarã Maximian
ºi cu Bator Jicmon craiul ºi cu toate oºtile. Iar Sultan
Mehmet lãsã-ºi oamenii în cetate, ºi el, cu toate oºtile,
purcease la Cârsteºti 2, ºi se lovirã de faþã unii cu alþii, ºi
fu rãzboiu mare ºi tare, în cinci zile ºi în cinci nopþi. ªi fu
vãrsare de sânge multã într-amândouã pãrþile. Însã mai
peria turcii; ºi deaderã turcii dosul a fugire, pânã ieºirã din
tabãrã, ºi din corturi, ºi din toatã mahfa 3 lor. ªi vrea fi fost
dobânda ºi izbânda creºtinilor, iar creºtinii nu se ºtiurã
cumpãta, ci se deaderã a jãhui. Deci, pentru lãcomia
avuþiei, ei îºi puserã toþi capetele, cum scrie ºi la Sfânta
Scripturã veache, cã: lãcomia este rãdãcina tuturor rãutãþilor.
O, amar mare! Cã, vãzând turcii atâta netocmealã întru
creºtini, pentru lãcomia lor, curând se întoarserã procleþii
de turci asupra lor, ºi atâta fu moarte mare întru creºtini,
cât fu voia lui Dumnezeu. Iar Maximian, cu câþi scãpã, el
se întoarse la scaunul lui; iar Bator Jicmon craiul, (cu) câþi
au scãpat cu el, iar s-au întors la scaunu-ºi, la Beligrad.
ªi rãmaserã turcii cu atâta bucurie.
1
Atunci începu Mihai sã facã la Bãlgrad, în cetate, mãnãstire româneascã
ºi pe urmã puse acolo ºi Vlãdicã, pe Ioan.
2
Keresztes, în Ungaria.
3
Marfa, vitele, buclucul.
NICOLAE IORGA
"
Decii turcii începurã a se semeþi ºi începurã a ieºi în
Þara Munteneascã, pe marginea Dunãrii, ºi prinserã
turcii a prãda ºi a robi þara. Decii Mihai-Vodã încã

strânse oºtile ºi purcease asupra Necopoiei. ªi, mergând
Mihai-Vodã prin þarã, întâlni o seamã de turci, pre apa
Teleormanului, robind ºi stricând þara. Deci, îi prinserã
pre toþi vii, pânã sosi ºi Mihai-Vodã în vad la Necopoe.
ªi ocolirã cetatea Turnul, ºi-l bãturã, ºi-l arserã. Deci,
grijindu-se Mihai-Vodã sã treacã la Necopoie, veni-i
veaste den sus cum Sultan Mehmet, împãratul turcesc,
au biruit pre Maximian ºi pre Bator Jicmon craiul.
Decii, Mihai-Vodã se întristã, ºi începu a face pace cu
turcii ºi cu sangiacul 1 Necopoiei. ªi fu Mihai-Vodã în
loc cinci zile, ºi legarã pace, ºi se dãruirã cu daruri
scumpe. ªi furã aceastea toate la octomvrie 6, anul 7107
(1596).
Pe acea vreame Bator Jicmon craiul supãrase-se cu
oºtile, bãtându-se cu turcii, ºi-ºi închinã þara împãratului
creºtinesc, cum sã-i poarte grija. ªi împãratul trimise doi
comisari, anume Suhai, un episcop, ºi pre Iºtvanfi ºi jurarã
þara ºi toþi domnii Ardealului, cum sã fie pre mâna împã-
ratului. ªi prinserã pre Iojicã 2, cancelariul lui Bator Jicmon,
ºi-l trimiserã în cetate la Sâtmar, ºi acolo-i tãiarã capul.
Iar Bator Jicmon, el îºi nãpusti crãiasa în loc, ºi se duse în
sus, la împãratul creºtin. Iar împãratul îi deade o cetate,
anume Opolia 3. Aceasta se adeverã cum îºi deade þara
pre o cetate.
Pre acea vreame, iarãºi trimise Sultan Mehmet un paºã,
anume Mehmet-Paºa vezir-Azemul 4, cu mulþime de turci
ºi tatari fãrã numãr, asupra creºtinilor, ºi descãlecarã în
cetatea Oradiei. Decii unii bãtea cetatea, iar alþii prãda
þara. Încã Bator Jicmon, dupã ce-ºi nãpusti þara întâiu,
1
Cu stegarul adecã, ceea ce înseamnã: purtãtorul de steag, cârmuitorul.
2
Tot român de cei vânduþi ungurilor pentru bani ºi cinste.
3
În Silesia.
4
Vizirul cel Mare.
NICOLAE IORGA
#
apoi mult se cãi. Însã nãpusti cetatea Opoliei, ºi, noaptea,
fugi den cetate, ºi veni iar la Scaun, la Ardeal. ªi, în ce
ceas sosi, i se închinarã toþi domnii ºi voivozii, ºi toatã þara
Ardealului, ºi prinserã pre acei comisari împãrãteºti, de-i
legarã 1. ªi trimise la Mihai-Vodã pentru cea prietenie ºi credinþã
dintâiu, ca sã fie iar unul cu altul. ªi trimise la Mihai-Vodã
sã-i dea ajutoriu, sã se apere de vrãjmaº. ªi acesta îi deade
trei mii cinci sute de voinici, ºi li puse cap pre Aga Leca.
Pre acea vreame era un paºã, Hadâm-paºa, pre care-l

trimisease împãratul turcesc sã fie paºã la margene, la
Diiu 2. El încã avusease împutãciune cu Mihai-Vodã, ci
trimisease la Mehmet-Paºa den Dârstor 3, ca sã meargã cu
oºti sã apuce scaunul lui Mihai-Vodã.
Decii el degrab strânsease oºtile, ºi ieºise sã se loveascã.
Iar Mihai-Vodã încã trimisease oºti cu Dumitru Vornicul,
împotriva lui Mehmet-paºa, de-i bãturã ºi-i gonirã, luându-li
ºi douã steaguri, de le-au dus la Mihai-Vodã în Caracãl 4.
ªi foarte se îmbãrbãta (Mihai-Vodã), ºi-ºi strânse toate
oºtile în grab, de purcease ºi el asupra lui Hadâm-paºa.
ªi trecu Mihai-Vodã Dunãrea, cu toatã gloata, pre den sus
de Necopoie, ºi se lovirã de faþã cu Hadâm-paºa. ªi furã
biruiþi turcii, ºi pierirã mulþi, luându-li ºi toate tunurile, ºi
toatã tabãra.
ªi, dupã ce bãturã pre turci, iar Mihai-Vodã se apucã
ºi de cetatea Necopoiei, ºi începurã a o bate cu tunurile.
Însã, când fu septemvrie 10 (1598) sâmbãtã, fãcu
Mihai-Vodã nãvalã foarte mare, ºi o bãturã multã vreame,
ºi nu puturã intra în cetate, cã spãrgea ziua, iar turcii zidia
noaptea. Decii ºezu Mihai-Vodã în loc trei zile, ºi tot
1
Ungurii erau bucuroºi de Sigismund, un prost ºi un neputincios, fiind-
cã, oricum, dar tot neamul lor era, ºi nu strãin.
2
Adecã la Vidin.
3
Adecã la Silistra.
4
Atunci, cu tabãra lui Mihai, a început a se face tîrg în satul Caracalului.
NICOLAE IORGA
$
plenuia 1 Þara Turceascã, ºi dupã aceaia el purcease, cu
toate oºtile, în sus cãtrã Diiu, tot prãdând, den Dunãre pân
în munþi, pânã sosi împotriva Diiului. Iar sangeacul de

acolo încã trimise degrabã de strânse toþi turcii den Þinutul
Diiului, ºi trimease ºi la beiul 2 de la Baia 3, de venirã cu
oºti într-ajutoriu, ieºind întru întâmpinarea lui Mihai-Vodã
în ºesul Diiului. ªi fu rãzboiu tare multã vreame: cea de
apoi, furã biruiþi turcii de Mihai-Vodã, ºi multã pieire se
fãcu turcilor, cãt puþin scãparã în cetate, iar alþii furã tãiaþi,
alþii goniþi ºi rãsipiþi.
Sã spunem de Mihai-Vodã ce i se întâmplã într-acest
rãzboiu. Gonind turcii ºi rãsipindu-i în toate pãrþile, iar
turcii însã, o ceatã, deacã vãzurã pieirea, ei se întoarserã
cu mare hârborie asupra lui Mihai-Vodã. ªi atuncea se
alease unul den turci, cu suliþa, ºi o împonciºã asupra pântecului
lui Mihai-Vodã, ºi o înfipse în pântice. Iar Mihai-Vodã, deacã
vãzu cã piare, el apucã suliþa cu amîndoauã mânile, de
fier ºi cãutã în toate pãrþile ca sã-i vie cineva den boiari
ajutoriu, sã-l izbãveascã den pieire. ªi alþii mai aproape
nu se aflarã, fãr doi boieri, anume: Preda Buzescul ºi cu
frate-sãu Stroe Stolnicul. Ei grãbirã ºi tãiarã capul turcului
ºi pre cealelalte soþii ale lui, ºi izbãvirã pe Mihai-Vodã din
mâinile turcilor. ªi multã bãrbãþie arãtarã Buzeºtii înaintea
lui Mihai-Vodã, cã se luptarã cu vrãjmaºii, ºi izbãvirã pre
Domnul lor de pieire.
Dupã ce bãturã acest rãzboiu, ºezu Mihai-Vodã supt
cetate zece zile deplin, arzând împrejur toatã marjinea Þerii
Turceºti. ªi iar se întoarse Mihai-Vodã, cu toate oºtile ºi
cu toatã dobânda, ca sã treacã Dunãrea pre la Ruºava 4.
Însã, când furã oºtile jumãtate trecute, se lãsã vânt cu vihor
pre Dunãre, ºi atuncea se împãrþirã oºtile, ºi rãmaserã
jumãtate, aºteptând zece zile pân se potoli vântul. Iar oºtile
1
Adecã: fãcea plean, jãfuia.
2
Domnul, poruncitorul.
3
Localitate ce nu se poate hotãrî sigur: Banialuca?
4
Azi Orºova.
NICOLAE IORGA
au tot plenuit ºi au ars Þara Turceascã. Deacii trecurã cu %

toatã dobânda, de se adunarã la noiemvrie 5, anul 7107
(1598). ªi se întoarse Mihai-Vodã în Scaun în Târgoviºte,
cu toþi boiarii.
Pre aceaia vreame, Bator Jicmon craiul iar intrase în
multe gânduri, care nu i-au fost nici de un folos, nici lui,
nici þerii. Cum zice cã: omul înþelept aflã calea ºi pre unde
n-au umblat, iar, deacã-ºi pierde mintea, rãtãceºte ºi pre
unde au umblat. Cã ºi Bator Jicmon craiul: încã nu-i
ajunse cât întâi îºi închinã þara la împãratul nemþesc, ci
apoi lãsã-ºi ºi credinþa ce fãcuse cu împãratul, nãpustind
cetatea Opoliei, ºi veni iar la Ardeal ºi se apucã cu Mihai-Vodã
de cea prietenie dintâiu. Apoi el nici aºa nu se aºezã ºi iar
lãsã gând rãu, ca sã se despartã de Mihai-Vodã ºi sã închine
Ardealul turcilor. Ci altminterea n-au avut cum face, pentru cel
jurãmânt rãu ºi greu, ce au fãcut cu Mihai-Vodã, cum, pân
va fi el craiul în Ardeal, turcii sã n-aibã treabã. Deci, fãcu
Bator Jicmon sfat hiclean, ºi trimise în Þara Leºeascã, la
vãru-sãu Bator Andreiaº 1, cum sã vie sã fie craiu în locul lui,
ºi el sã facã tocmealã cu turcii ca sã înºeale pre Mihai-Vodã.
ªi veni Bator Andreiaº în cetatea Mediaºului: acolo se
împreunã cu Bator Jicmon, ºi se strânserã toþi voivozii ºi
neamiºii, jurând toþi cu Bator Andreiaº. Iar Bator Jicmon
au ales o cetate anume Veciul 2, ºi el însã purcease de se
duse în Þara Leºeascã; iar Bator Andreiaº rãmase a fi
craiu Ardealului.
Atuncea Ieremia-Vodã, Domnul Moldovei, deacã se
aºeazã Bator Andreiaº de crãie, iar el trimise cãrþi la Bator
Andreiaº cum sã fie amândoi una ºi sã scoatã pre Mihai-
Vodã din mijlocul lor, ºi, de nu va ieºi de voie, ei sã râdice
oºti asupra lui, sã-l prinzã, sã-l dea turcilor. ªi Bator
Andreiaº fu bucuros acelui sfat rãu, ºi trimise sol la Mihai-
Vodã, pre un neamiº anume Ciomãrtan Tamaº 3 cum sã
1
Care, deºi tânãr, era cardinal.
2
Cetate în Ardeal.
3
Aratã sã fie ºi el român din cei unguriþi.
NICOLAE IORGA
&
iasã Mihai-Vodã din þarã cu pace, cã apoi va încãpea în
mâinile turcilor. Iar Mihai-Vodã, deacã auzi acel sfat rãu
ºi amar, el încã-ºi strânse toþi boiarii, ºi fãcurã sfat foarte

de folos.
Deacã vãzu Mihai-Vodã cã i se rãdicã atâta rãu pre
cap, el într-altã parte nu cugetã, ci trimise la împãratul
nemþesc, de unde avea atâta vreame milã ºi ajutoriu, ºi-i
spuse toate câte i se întâmplã pre capul lui. ªi cerºu Mihai-
Vodã ajutoriu, cum sã iasã împotriva lut Bator Andreiaº,
carele se închinase turcilor. Iar împãratul nemþesc fu bucuros
sã-i facã de toate pre voia lui.
Într-aceia, Mihai-Vodã se veseli, ºi degrab trimise de-ºi
strânse toate oºtile ºi purcease la Ardeal asupra lui Bator
Andreiaº. Trecând muntele 1, descãlicarã în luncile Braºo-
vului, ºi acolo venirã toþi braºovenii 2, de se închinarã la
Mihai-Vodã, cu daruri scumpe. Iar Mihai-Vodã, deacã vãzu
cã i se închinã cetãþeanii, se veseli, ºi trimise la Radul
Buzescul ºi la Udrea Banul 3, sã saie ºi ei cu toate oºtile
Craiovei ºi ale Jâiului, ºi cu ale Mehedinþilor 4, sã iasã cu
ele înaintea lui Mihai-Vodã, cãtrã luncile Sibiului. Iar Bator
Andreiaº, deacã înþelease de Mihai-Vodã cã au intrat cu
toate oºtile în þarã în Ardeal, el degrabã strânse toate oºtite,
ºi purcease ºi el cãtrã Sibiu, împotriva lui Mihai-Vodã, ºi
fãcu ºanþ. ªi rãzima oastea lui Bator Andreiaº de cãtre
zidul cetãþii Sibiiului. Iar oºtile lui Mihai-Vodã încã se
strânserã toate, ºi toþi boiarii, ºi puserã tabãra la sat la
Vestim 5. Decii, când fu la octomvrie 17 (1599), miercuri,
se arãtarã strãjile, ºi se vãzurã oºtile unele cu altele.
1
Prin trecãtoarea Buzãului, ca sã nu se prindã de veste.
2
Adecã saºii. Românii stãteau, cu sfialã, în ªchei, care venia la o
mahala a Braºovului. Ei nu aveau drepturile cetãþenilor.
3
Dintre Bãleni. Era Ban oltenesc, ºi toate cele cinci judeþe de peste Olt
ascultau de el, care în unele privinþi avea drepturi domneºti.
4
Oastea se fãcea pe judeþe. Vâlcea, Romanaþul nu erau deci judeþe de
oaste.
5
Din acel sat ardelenesc au pornit Teodosie, care a fost Mitropolit
muntean, ºi Sava, care a pãstorit în Ardeal.
NICOLAE IORGA
Iar, deacã vãzu Bator Andreiaº cum Mihai-Vodã este '

gata de rãzboiu, el foarte se îngriji tare, ºi vru atuncea sã
se sfãtuiascã de pace. O, nepriceputã minte omeneascã,
câtã vreame fu de a tocmi þara, ºi a face pace, ºi nu vru,
ci vru sã tocmeascã când nu fu nici de un folos! Cã,
trimiþând unii la alþii pentru pace, iar mai mare vrajbã
fãcurã, cã, deacã se vãzurã oºtile, ei nãvãlia spre sfadã,
ºi pace nu puturã tocmi. Ci se gãtirã, ºi se lovirã unii cu
alþii, la octombrie 18, joi. Fu rãzboiu foarte tare, pânã
seara, ºi fãcurã încã a-l învinge Bator Andreiaº, cu ungurii,
dar apoi birui Mihai-Vodã, cu munteanii. ªi mult sânge se
vãrsã, ºi multe trupuri rãmaserã pre câmpii Sibiiului 1.
Bator Andreiaº, deacã vãzu cã-i pierirã voinicii, ºi se
sparse oastea, ºi fu izbânda lui Mihai-Vodã, el tare începu
a blestema pre Ieremia-Vodã, cãci scorni pre Mihai-Vodã
asuprã-i, de-ºi puse þara ºi crãia. ªi se alease cu puþinei
voinici, ºi plecã a fugi, sã scape în Þara Leºeascã.
Decii, dobândi Mihai-Vodã scaunul de crãie, ºi tot Ar-
dealul, ºi toatã Þara Bârsei, ºi toþi sãcuii 2. Decii ºezu
Mihai-Vodã în scaun în Beligrad 3, octombrie 26 (22), într-o
zi luni.
Sã spunem dar ºi de Bator Andreiaº, ce i s-au întâmplat
dupã spartul rãzboiului.
Fugind sã pribegeascã, el fugi pan în codrii Ciucului 4,
ºi acolo rãtãci, ºi umblã oarecâtãva vreame rãtãcit ºi
nemâncat, pânã-l birui foamea. ªi nimeri la niºte pãcurari 5,
unul sãcuciu, altul muntean, ºi le spuse cum cã el este Bator
Andreiaº, craiul Ardealului, ºi cum i s-au întâmplat, de s-au
bãtut cu Mihai-Vodã ºi l-au scos din þarã, ºi cum, fugind
sã scape în Þara Leºeascã, el au rãtãcit, ºi au flãmânzit,
iar acei doi pãcurari îl duserã la lãcaºul lor, de-l ospãtarã,
1
Lângã satul ªeiimber. ªi azi se vede movila supt care zac morþii celor
douã neamuri, cãzuþi la 18 octombrie 1599.
2
Þara Bârsei, Þara Oltului ºi Secuimea nu þineau de Ardealul cel vechi.
3
Ori Bãigrad.
4
În Secuime, cãtre Moldova.
5
Ciobani.
NICOLAE IORGA
!
ºi, dupã ospãþ, el se rugã celor pãcurari ca sã-l povãþuiascã.
Decii se sculã cel pãcurariu sãcuiu de se fãcu a-l povãþuire,
ºi-i tãie capul, ºi-l bãgã într-o traistã, ºi-l duse la Mihai-
Vodã. ªi-i spuse de toate: cum au rãtãcit, ºi au nemerit la
sãlaºul lor, ºi, dupã ospãþ, s-au fãcut a-l povãþui, ºi i-au
tãiat capul. Cã socoti pãcurariul cã foarte va avea dar mare
de la Mihai-Vodã.
Iar Mihai-Vodã, deacã vãzu cã este capul lui Bator
Andreiaº, foarte rãu îi pãru de moartea lui. ªi degrab
trimise unde rãmase trupul de-l aduserã, ºi-i puserã capul
la trup, ºi-l îngroparã în Beligrad, în biserica crãiascã. ªi-l
petrecurã cu multã cinste, cu toþi boiarii, ºi cu neamiºii
Ardealului.
Pãcurariul, deacã tãie capul lui Bator Andreiaº ºi-l duse
la Mihai-Vodã, cum spune Scriptura, cã «cu ce mãsurã vei
mãsura, þi se va mãsura» decii Mihai-Vodã zise de tãie
capul pãcurariului: altul aºa sã nu mai facã.
Decii dobândi Mihai-Vodã douã þeri: Ardealul ºi Þara
Româneascã. ªi în Þara Munteneascã trimise Domn pre
fiiu-sãu Nicola-Vodã ºi se aºezarã Domni fiiul ºi tatãl în
doauã þeri, domnind ei þerile întru toatã veselia. Iar lui
Mihai-Vodã veni-i sol de la împãratul creºtinesc Rudolful,
anume Ognu 1 David ºi Sechil Mihai 2, ºi aduserã solii veste
cum sã se lase Mihai-Vodã de toatã þara Ardealului, sã fie
numai pre mâna împãratului, ºi sã se întoarcã la þarã-ºi,
sã-ºi þie Þara Munteneascã. Iar Mihai-Vodã încã fãcu sfat
cu toþi boiarii ºi cu neamiºii Ardealului, ºi cugetarã sã nu
dea Ardealul împãratului creºtinesc: numai sã fie dajnic
împãratului creºtin, iar de domnie sã fie tot Mihai-Vodã.
ªi acest sfat se împotrivi, cum zice David prorocul, la cap.
20. Decii nu putu într-alt chip, numai alease doi boiari,
anume pre Mihalcea banul ºi pre Stoica logofãtul, ºi-i
trimise la împãratul nemþesc cu solii, cum sã lase împãratul
sã-l domneascã Mihai-Vodã, ºi sã fie dajnic.
1
Ungnad.
2
Unul era om de drept, cellalt ostaº, cãpitan în Sãtmar.
NICOLAE IORGA
Iar împãratul nu le deade nici un rãspuns, fãr numai !

ce-i fusease lui pohta dintâiu. Iar Mihai-Vodã iar strânse
a doaua oarã sfat, ºi-i aduserã aminte cum întâi era þara
ocolitã de vrãjmaºi, iar acum au dat Dumnezeu de este
Domn a doauã þeri. ªi-i plecarã mintea lui Mihai-Vodã a
nu se pleca celui mai mare! ªi ziserã cã nu va avea nevoie
de împãratul, ci-l va lãsa de va þinea Ardealul. Decii se
începurã sfaturi multe întru toþi oamenii. Iar Mihai-Vodã,
deacã vãzu cã nu-i va fi Ardealul cu pace, el începu a face
pace cu carii îi era lui vrãjmaºi întâiu. Cã trimise la Sultan
Mehmet, împãratul turcesc, ºi cu mare bucurie priimi pre
Mihai-Vodã, ºi degrab trimise-i ºi steag. ªi trimise ºi la
craiul leºesc, pentru pacea, ºi pentru tocmealã; ci nu se
puturã tocmi, ci umblarã cu cuvinte deºearte. Iar împãratul
Rudolful, (cel) nemþesc, deacã vãzu pre Mihai-Vodã cã sã
împacã cu turcii, ºi se împrieteneºte cu strãinii, ºi se
desparte de el, foarte se îngijã ºi socoti cum cã-i va face
Mihai-Vodã scãdeare de împãrãþie, deacã s-au închinat
turcilor. ªi socoti împãratul cum va face, cu puteare ºi cu
armã, sã sarã ºi sã scoatã pre Mihai-Vodã den Ardeal.
Iar Mihai-Vodã nu-ºi mai aduse aminte de cea de apoi,
cum cã nu-ºi va lãsa împãratul nemþesc cuvântul sã stea
în deºert, ci-ºi înãlþã svatul ºi mintea de om neînþelept. ªi,
de pisma cea de demult a Ieremiei-Vodã, ce se sfãtuise cu
Bator Andreiaº, spre rãul lui Mihai-Vodã, ºi se rãdicã
asupra Ierimiei-Vodã cu oºti mari, la maiu 6 (1600). ªi
intrã Mihai-Vodã cu oºti în Moldova. Iar Ierimia-Vodã,
deacã prinse de veste, el trimise de-ºi strânse ºi el toate
oºtile Moldovei, ºi cu leaºii, ca sã iasã împotriva lui Mihai-
Vodã. Iar, deacã merse Ierimia-Vodã împotriva lui Mihai-
Vodã, el se întoarse de plecã spre cetatea Hotinului, fugind
Ierimia-Vodã de teamerea lui Mihai-Vodã.
Iar oºtile lui ajunserã pre oºtile Ierimiei-Vodã la un
anume Jascea 1, ºi fu acolo rãzboiul mare oarecâtãva
vreame, ºi mulþi moldoveni ºi leaºi pierirã.
1
Râul Jijia.
NICOLAE IORGA
!
Deacii, moldoveanii deaderã dosul a fugi, ºi leaºii,
aºijderea, pânã se apropiarã de cetatea Hotinului. Deacii
iar se oprirã a da rãzboiu. Mihai-Vodã îi pripi; ei, deacã

vãzurã cã vor pieri, toþi câþi scãparã, se închiserã cu
Ierimia-Vodã în cetatea Hotinului.
Mihai-Vodã începu a bate cetatea, ºi o bãturã trei zile.
Iar, deacã vãzu Mihai-Vodã cã nu o va putea sparge, puse
paznici împregiurul cetãþii, ºi se înturnã în Moldova, în
scaun, în Iaºi. Iar Ierimia-Vodã deacã vãzu cã-l vor scoate
din cetate, el fugi furiº, într-o noapte, cu toþi boiarii lui, ºi
fugi în Þara Leºeascã.
Iar Mihai-Vodã începu a se scrie ºi a se mãrturisi cum

cã este Domn a trei þeri. Atuncea boiarii ºi bãtrânii Moldovei
pohtirã de la Mihai-Vodã sã le dea Domn pre fiiu-sãu
Nicoala-Vodã. ªi se fãgãdui Mihai-Vodã cã le va face pre voie.
Apoi, în urmã, se socoti Mihai-Vodã cum cã este fiiu-sãu mic, ºi
nu va putea fi Domn într-o þarã de margine ca aceaia, cãci
tot se temea de Ierimia-Vodã.
Deci Mihai-Vodã se lãsã de acea tocmealã, ºi tocmi
oºtile, ºi le puse capete mari patru boiari, anume: Udrea
Hatmanul, ºi pre Androne Vistiarul (Cantacuzino), ºi pre
Armaºul ºi pre Negre Spãtariul, ca sã þie þara Moldovei.
Iarã Mihai-Vodã se întoarse în Scaun în Beligrad.
ªi aceiaºi venirã olaci de la Rodolful, împãratul nemþesc,
cerºind Þara Ardealului, sã fie a lui, ºi sã-ºi þie Mihai-Vodã
Þara Moldovei ºi Þara Româneascã, cã-i va ajunge. Iar
Mihai-Vodã nu se îndura de Ardeal, ci se silia sã-ºi toc-
meascã de cãtrã împãratul, ca sã þie Ardealul. ªi trimise
doi boiari, pre Tudosie Logofãtul ºi pre Corneº Gaºpar 1,
rugându-se împãratului sã-i lase Ardealul, cã l-au dobândit
cu sabia, ºi sã-l sloboazã asupra turcilor, sã meargã întâi
la Timiºoara, sã o ia de la turci, ºi sã o ia împãratul.
1
Acest român ardelean trecut la unguri.
NICOLAE IORGA
Atuncea Mihai gãti pre Marco-Vodã, fiul lui Petru- !!

Vodã 1, ºi-l trimise la Moldova sã fie Domn. ªi trimise cu
dânsul pre Preda Buzescul. ªi, deacã sosirã în Iaºi, înce-
purã a se veseli.
Iar oºtile Ieremiei-Vodã încã au fost viind la Moldova.
Deci, cu câtã bucurie merserã, cu atâta ruºine fugirã, ºi
nãpustirã þara, trimiþând Mihai-Vodã soli în toate pãrþile,
ca sã-ºi tocmeascã lucrul. ªi, când îi pãru cã ºi-au tocmit
mai bine, mai cu rãu se stricarã de toate pãrþile, începându-
se sfaturi mincinoase ºi vicleane, mai vârtos întru toþi arde-
leanii, spre rãul lui.
Cã nu-l mai suferia sã le fie domn, ce trimiserã la craiul
leºesc ca sã le dea pre Bator Jicmon, sã le fie craiu cum li-au
fost ºi sã dea ajutorul ºi Ieremiei-Vodã, sã fie la Moldova,
ºi sã scoaþã pre Mihai-Vodã, sã nu mai fie în mijlocul lor.
Iar Mihai-Vodã nu ºtia nimic de aceaste sfaturi hicleane,
ci se gãtia sã-ºi strângã oºtile sã meargã la Timiºoara; ºi
trimise iar la împãratul nemþesc sã-i dea ajutoriu. ªi îndatã
gãti (împãratul) pre Basta Giurgiu, cu o seamã de oºti
împãrãteºti. ªi purcease ca sã se întâmpine cu Mihai-Vodã,
sã meargã amîndoi la Timiºoara.
Iar Domnii, ºi neameºii, ºi toþi voivozii Ardealului era
strânºi toþi la Turda, sfãtuindu-se cum Bator Jicmon zã-
boveºte, iar Basta vine cu oºti împãrãteºti, sã fie prieten cu
Mihai-Vodã. Ci se mira cum vor face, cu meºteºug ºi cu
înºelãciune, sã puie vrajbã între Mihai-Vodã ºi între Basta
Giurgiu. ªi ziserã Bastii: Cum vii tu ajiutoriu lui Mihai-Vodã,
ºi el este nepriatin împãratului, cã întâi nu va sã dea Ardealul?.
ªi alte multe cuvinte rele ºi hicleane îi rãdicarã asupra, ºi
ziserã: Mai bine domneºte tu, iar Mihai-Vodã sã se ducã
în þarã-ºi ºi noi sã fim închinaþi împãratului cu toatã þara.
1
Petru, cãruia îi ziceau Cercel, pentru cã umbla, dupã modã, cu cer-
celul în ureche, era fratele dupã tatã al lui Mihai. Fusese domn trei ani,
pierduse scaunul, stãtuse închis mult timp la Hust în Maramurãº, scãpase,
trecuse iar la Constantinopol, ºi acolo fusese ucis de cãtre turci, care-i
trimiserã pielea duºmanilor din þarã. Era om frumos ºi cuminte.
NICOLAE IORGA
!"
ªi învrãjbirã pre Basta cu Mihai-Vodã. Atuncea se
veselirã toþi ardeleanii. Iar lui Mihai-Vodã îi sosia pieire,
cã nu ºtia nemic de acestea. Însã oarecine spuse lui Mihai-

Vodã de toate, de câte i se fãcea, ºi ce i se rãdica asupra.
ªi întâiu nu crezu, iar apoi, adeverind, degrab trimise
de-ºi strânse oºtile, fiind Basta Giurgiu pân-atuncea tot
cu el. ªi grãbi de se lovirã cu oºtile ungureºti la un loc
ce se cheamã Mirislãu. ªi nu fu izbânda lui Mihai-Vodã;
septemvrie 8, anul 7108 (1600).
ªi aºa fu bãtut Mihai-Vodã de Basta, care ieºise din
ascunzãtoarea lui ºi ispitise pe Mihai-Vodã în cîmp deschis.
El fugi în Þara Româneascã, unde aflã pe poloni, care
aduceau ca Domn nou pe fratele Ieremiei Movilã, pe
Simion. Se bãtu cu ei în pãrþile Buzãului ºi ale Prahovei,
ºi fu biruit. De la Argeº el trecu pe drumul Banatului spre
Viena, ca sã se îndreptãþeascã înaintea împãratului.
Aceasta-l împãcã atunci cu Basta, ºi-i trimise în Ardeal.
Ei se întâmpinarã cu Sigismund Bathory, care-ºi luase þara
îndãrãt, la Goroslãu. Aici ungurii furã cu totul bãtuþi ºi puºi
pe fugã, la 24 iulie 1601.
De acolo se rãdicarã ºi venirã în luncile Turdei. ªi
deaderã mulþãmitã lui Dumnezeu. ªi mearse Mihai-Vodã
la Basta Giurgiu de se rugã sã-i dea câtãva oaste ajutoriu,
ca sã se ducã la Fãgãraº, sã scoatã de acolo pre doamnã-sa
ºi pre fiiu-sãu Nicoala-Vodã, cã era acolo închiºi de unguri
de câtãva vreame. Iar Basta Giurgiu, fiind amestecat cu
ardeleanii cu multe sfaturi rele ºi hicleane spre Mihai-Vodã
ca sã-l omoare, din gurã i se fãgãdui sã-i dea neamþi
ajutoriu, iar Basta, fãcînd meºteºug hiclean, cã zise lui
Mihai-Vodã ca sã-ºi trimiþã toate oºtile înainte la Fãgãraº,
numai sã rãmâie el cu curtea lui, ºi, trecând câteva zile, îi
va da ajutoriu. ªi dupã cuvântul lui cel hiclean, fãcu aºa.
O, bun prilegiu îºi fãcu Basta spre pierderea bunului ºi
viteazului Mihai-Vodã! Iar, când fu într-o dimineaþã 1, vãzu
Mihai-Vodã oastea nemþeascã viind cãtrã cortul lui, unii
1
9 august 1601
NICOLAE IORGA
!#
cãlãri, alþii pedestri, ºi socoti Mihai-Vodã cã aceºtia sunt
ajutoriu lui, ºi nimica de dânºii nu se temea. Iar ei, procleþii,
nu au fost ajutoriu, ci vrãjmaºi. ªi, deacã vãzu cã sosesc,
ieºi Mihai-Vodã din cortul sãu înaintea lor, veasel, ºi le zise:
«Bine aþi venit, voinicilor, viteajilor!». Iar ei se repezirã
asupra lui ca niºte dihãnii sãlbatece, cu sãbiile scoase. Ci
unul deade cu suliþa ºi-l lovi drept în inimã, iar altul degrab
îi tãie capul. ªi cãzu trupul lui cel frumos ca un copaciu,
pentru cã nu ºtiuse, nici se împrilegise sabia lui cea iute în
mâna lui cea viteazã.
ªi-i rãmase trupul gol, în pulbere aruncat. Cã aºa au
lucrat pisma încã din începutul lumii, cã pisma au pierdut
pre mulþi bãrbaþi fãr de vinã, ca ºi acesta. Cãci era ajutoriu
creºtinilor, ºi sta tare, ca un viteaz bun pentru ei, cât fãcuse
pre turci de tremur de frica lui. Iar diavolul, cel ce nu va
binele neamului creºtinesc, nu l-au lãsat. Ci iatã cã, cu
meºteºugurile lui, au intrat prin inima celor rãi, hicleani,
pânã-l deaderã ºi morþii. ªi rãmaserã creºtinii, ºi mai
vârtos Þara Româneascã, sãraci de dânsul.
Pentru aceasta dar cade-se sã blestemãm toþi creºtinii
pre neamul unguresc, mai vârtos cãci sunt oameni rãi ºi
hicleani încã din fealiul lor. Aºijderea ºi pre Basta Giurgiu,
cãci au ascultat pre domnii ungureºti, de au ucis pre Mihai-
Vodã, fãr de nici o vinã. Unii ca acei sã fie anaftema!
Adevãr, acel Basta încã ºi-au luat plata de la împãratul
Rodolful, cã l-au belit de viu la foale 1.
Precum scrie, cã: «Cine sapã groapa altuia el cade într-
însa».
1
Nu e adevãrat. Dar a murit sãrac ºi uitat.
NICOLAE IORGA
!$ B I R U I N Þ I L E LU I R A D U -V O D Ã
ªERBAN ASUPRA UNGURILOR
(1603 ºi 1611)
(Dupã Gheorghe ªincai)
Dupã o cronicã ardeleanã: Moisi Secheli 1, dupã ce au

vãzut cã nimica se va isprãvi cu Radul-Vodã, aºa au trimis
înainte pre cei mai viteazi ai sãi împotriva lui Gheorghie
Raþ, adecã 5.000 de cãlãreþi, lângã carii mai era ºi 400
de tãtari, carii au descãlecat o milã departe de Braºãu.
În 11 iulie (1603) pe Gheorghie Raþ cu ai lui i-au spãriat
protivnicii, orbeºte mergând asupra lor. Acolo Mârza cel
mare 2, cu 1000 de cãlãreþi, au dat dosul, ºi la atâta au
adus pe pãrteanii împãratului, de ar fi pierdut toatã bãtaia,
de nu s-ar fi tras îndãrãpt ºi încunjurat cu carã, dintrã care,
de la prânz pânã seara, s-au bãtut cu protivnicii.
Întrã aceaia, au sosit ºi Mârza cel mic cu 300 de cãlãreþi
întru ajutoriu ostaºilor împãrãteºti; ci târziu, pentru cã se
sfârºise bãtaia. Fiindcã de acea datã protivnicii nimica au
isprãvit asupra pãrteanilor împãrãteºti, s-au depãrtat de
acestea o milã de pãmânt, ºi au trimis la Moisi Secheli
dupã ajutoriu. Darã în zãdar; pentru cã nu le-au trimis,
aºteptând ºi el nou ajutoriu. Auzind pãrteanii împãrãteºti
cã au trimis protivnicii dupã ajutoriu, ei încã s-au tras, în
13 iulie, la trei ceasuri de dimineaþa, la Roºnio 3, care sat
este departe de Braºãu o milã, iarã de Feldioarã doao mile,
unde s-au ºi tãbãrât. Protivnicii au gândit cã ai noºtri fug,
ºi s-au luat dupã dânºii; iarã ai noºtri s-au închis, cu carele
ce avea, ºi, bãtându-se o zi ºi o jumãtate, au învins.
Pierit-au în bãtaia aceaia despre partea protivnicilor
3.000, iar despre partea celor împãrãteºti s-au tãiat ºi rãnit
numai ca la trei sute.
1
Domn ardelean, ridicat, dupã plecarea lui Sigismund Bathory, prin
rãscoalã împotriva împãratului.
2
Mârza cel mare ºi cel mic erau alþi cãpitani ai lui Mihai.
3
Râºnov.
NICOLAE IORGA
Dupã bãtaia aceasta, pãrteanii împãrãteºti s-au tras la !%

Terþburg 1, ºi acolo au tãiat capetele lui Gheorghe Mico 2,
carele au vândut pe Mihai-Vodã cel viteaz în anul 1600,
trecând la Ciachi 3, ºi lui Mihail Imeci, de le-au trimis la
Radul Vodã în Valahia, ca sã-i facã inimã ºi lui ºi ostaºilor
carii era îndãrãpt.
Într-aceaia, Moisi Secheli ºi Becteº-Baºa 4, au venit la
Braºãu cu 10.000 de ostaºi, ºi, tãbãrându-se la moara cea
de hârtie, s-au închis ºi el cu carele ce avea. Avut-au Moisi
Secheli cu sine tunuri mari 20 ºi mai multe tunuri mai mici;
din Braºãu încã i-au dat multe unealte de rãzboiu ºi 2.000
de dãrãbani. Totuºi, mare nãdeajde avea cã se va putea
întâlni ºi vorbi cu Radul-Vodã despre pace, pentru cã iarãºi
necurmat umbla poºtele de la unul la altul, ºi Radul-Vodã
ºi trimisease la pãrteanii împãrãteºti pe boiarii Constantin
ºi Dan Logofãtul cel mic, sã le spunã cu gura ca sã nu se
batã cu protivnicii pânã ce nu va sosi ºi dânsul.
Iarã sârbii, mâniindu-se pentru vorbele acealea, au
prins pre acei doi boiari, ºi atâta i-au bãtut cu buzduganele,
pânã când au murit din bãtaia aceaia. Radului-Vodã încã
i-au trimis cuvânt dimpreunã cu ceilalþi ostaºi cã ei nu vor
þinea cu turcii. Iarã Mãrirea sa ºi boiarii vadã ce vor face,
numai sã nu se cãiascã dupã aceaia.
Drept aceaia, Radul Vodã, dupã vro câteva zile, au venit
la tabãrã; darã mai nainte Stanislav Craccher 5, Gheorghie
Raþ ºi Aloisie Radibrad 6 au vorbit cu ostaºii ca, venind
Radul-Vodã ºi boiarii, sã nu le arunce ceva pentru cele
întâmplate, precum nici le-au aruncat. Fiindcã ºi Radul-
Vodã, cât au sosit în tabãrã, aceaia au poftit de la ho-
dnoºii 7 ca cealea trecute mai mult sã nu le pomeneascã.
1
Bran.
2
Un cãpitan sãcuiu.
3
ªtefan Csaky, fruntaº ungur al nobilimii ardelene.
4
Paºa de Timiºoara.
5
Kracker, agent împãrãtesc.
6
ªi aceºtia aveau rostul lui Kracker.
7
Hotnogii, cãpitani.
NICOLAE IORGA
!&
Totuº, Moisi Secheli iarãº au trimis pe ªtefan Halmaji,
hodnojul Radului-Vodã, ºi pe doi oameni din Braºeu, cu
cãrþi la stãpânul sãu, ca sã facã pace. ªi Radul-Vodã

acuma vrea sã sloboadã solii înapoi, când Craccher au
prins de veaste ºi s-au înþeles cu secuii ca sã cearã afarã
de la Radul-Vodã pe ªtefan Halmagi, ºi, de nu-i va da, sã-l
tragã afarã cu putearea. Darã Radul-Vodã, prin cãpitanul
Attilio, au mulcomit pe secui, ºi pe ªtefan Halmagi l-au
þinut pitulat în cortul sãu.
Dupã aceasta, Craccher, prin secui ºi prin ceialalþi
ostaºi, la aceaia au adus pe Radul-Vodã ca el încã sã fie
de faþã în bãtaia ce era sã se þinã cu Moisi Secheli. ªi, aºa,
au venit toatã oastea supt ocârmuirea Radului-Vodã, în
24 iulie; carele apoi au rânduit toatã tabãra dupã cum se
cuvenia. Deli Marco, cu 1.000 de cãlãreþi ai lui, ºi-au lãsat
caii ºi s-au împreunat cu ceilalþi pedeºtri. Dupã aceaia
toatã tabãra s-au rugat lui Dumnezeu, ºi, strigând de trei
ori numele lui Isus Hristos, au mers asupra protivnicilor,
pre carei i-au ºi învins (în 27 iulie, din anul 1603, într-o
joi).
Pierit-au în bãtaia aceasta 6.000 de ostaºi, sau ºi mai
mulþi, d-impreunã cu Moisi Secheli. Iarã tatarii, ca la
2.000, îndatã au fugit, o parte cãtrã Valahia, alta cãtrã
Moldova. Ci secuii, car nu putuse veni la tabãrã, pentru
oastea lui Moisi Secheli, înþelegând biruinþa, pre toþi i-au
tãiat la strâmtori ºi la munþi, Becteº-Baºa, cu mulþi unguri,
au scãpat cum au putut.
........................................................................................
(D u p ã o s c r i s o a r e:) Se zice cã în 7 iunie din
anul 1611 au venit Radul-Vodã pre cãi neumblate de alþii,
în Ardeal, cu 8.000 de ostaºi aleºi, cãruia i-au ieºit înainte
Bator 1, cu 32.000 de ostaºi, întrarmaþi cu armele celea
bãtrâne ale sibiianilor. Cu mare bucurie mergea ardeleanii
1
Gavril Bathory. Domn ardelean, urmaº al lui Szekely: el atacase pe
Radu-Vodã asupra Crãciunului din anul 1610, fãrã nici o îndreptãþire.
NICOLAE IORGA
la rãzboiu acesta, tocma ca ºi la o nuntã. ªi s-au tãbãrât !'

în Þara Bârsei, lângã Sân-Petru 1. În 8 iunie Radul s-au
pogorât de la munþi la Braºãu, ºi oastea ºi-o au împãrþit
în treizeci ºi trei de ºireaguri, iarã trei mii le-au pus în leaº 2
la moara cea de hârtie. Au râs Batori de Radul.
Pre la 11 ceasuri au început bãtaia, ºi dandariul lui
Batori, carele era din 12.000 de ostaºi, au învins mai întâi
pe români; 2.000 de români s-au tãiat aci. Vãzând biruinþa
aceasta, Batori au strigat «Kezünkbe adta Isten!» (În mâni
ni i-au dat Dumnezeu!).
Drept aceia, ostaºii lui s-au dat la pradã. Ce vãzând cei
ce era în leaº, au nãvãlit, ºi aºa i-au frânt, de Batori au
strigat: «Fuski futhatsz!» (Fugi, carele poþi fugi!). S-au omorât
dintre ardeleani 2.785, carii s-au astrucat într-un mormânt,
afarã de cei ce au pierit în fugã; între carii au fost ºi Ioan
Imrefi, vânzãtoriul ºi urzitoriul a toatã rãutatea; carele s-au
cãlcat în tinã de ai sãi, acolo, lângã Sân-Petru.
Radul, dupã ce au biruit, au descãlecat, ºi nu ºie ºi-au
apropiat biruinþa, ci lui Dumnezeu au mulþãmit pentru
dânsa, cãci au umilit pe Batori cel sumeþ. ªi, fiindcã mulþi
din ostaºii lui era rãniþi, ºi toþi oºtenii, mai încolo n-au gonit
pre vrãjmaºii sãi.
1
Aproape de Braºov.
2
Leaþ: cursã.
IV
∆ E LA MIHAI VITEAZUL
PÂNÃ LA UCIDEREA LUI
CONSTANTIN-VODÃ
BRÂNCOVEANU
C a p i t ol u l I
VENIREA ÎN DOMNIE
A LU I M AT E I B A S A R A B 1
(Din Cronica lui Stoica Ludescu)
Leon ªtefan-Vodã venit-au de la împãrãþie sa fie Domn,

ºi au început a-ºi întocmi þara cum se cade. Atuncea ºi
Mateiu avea dregãtorie de la dânsul, agã-mare, ºi era de
moºie den satul Brâncoveanii, fecior Danciului vornicul,
care se trãgea din neamul bãsãrãbesc. Datu-i-au Leon-
Vodã judeþul Romãnaþilor, ca sã-l þie de birãrie 2. Deci,
pentru multe biruri greale ce au fost asupra sãracilor,
neputând sã mai biruiascã, spartu-s-au toate judeaþele de
preste Olt, fugind care încãtro au putut. Iar boiarii carii
þinea judeaþele pãþia mare nevoie de la domnie, cã-i punea
sã plãteascã judeaþele cu sila 3; ºi, ce avurã deaderã tot, ºi
se îndatorirã pre la turci ºi pre la balgii 4. Cã aprozii lui
Leon-Vodã nu mai înceta de la casele lor tot pentru bani,
1
Lista domnilor munteni de la Mihai Viteazul înainte: Nicolae II Petraºcu,
1599 1600; Simion Movilã, 1600 1601; 16011602; Radu ªerban,
16021610, 1611; Radu Mihnea, 16011602, 1611, 16111616, Gav-
ril Movilã, 1616; Alexandru Iliaº, 1616 1618; Gavril Movilã, 1618 1620;
Radu Mihnea, 16201623; Alexandru Coconul, 1623 1627; Alexandru
Iliaº, 16271629; Leon 16291632; Radu, 1632.
2
Sã culeagã pe rãspunderea lui birul pentru sultan, în sama domniei.
3
Adecã sã împlineascã lipsurile.
4
Negustori de miere.
NICOLAE IORGA
"
ºi le lua treapede 1 câte treizeci, patruzeci de galbeni numai
de o datã.
Iar, când au fost la octomvrie 17, anul 7138 (1630),
vãzând acei boiari cã nu mai pot birui, se scularã toþi de
pribegirã în Þara Ungureascã, trecând pre plaiul vulcanului
la Haþag. Însã boiarii, anume Mateiu aga din Brâncoveani,
ºi Aslan vornicul, ºi Gorgan spãtariul, ºi Barbul paharnicul
Brãdescul, ºi Mihai spãtariul, ºi Dumitru slugiariul filiºanul,
ºi Mitrea vistiariul, ºi alþi mulþi boiari. ªi toþi locuirã launloc,
având mare cinste ºi socotinþã de la Racoþi Gheorghie
craiul 2, ºi de la groful, de la Zolomi David 3, ºi de la toþi
neamiºii.
Iar Leon (Vodã) trimise cãrþi la Mateiu Aga ºi la alþi
pribeagi, cu jurãmânt ca sã viie în þarã; iar ei n-au vrut. ªi
iar mai trimise ºi al doilea rând, ºi al treilea rând; ºi tot n-au
vrut sã viie, cã nu l-au crezut. Iar, deacã au venit pãrintele
Teofil episcopul 4 ºi Hrizea vornicul din solie, Leon-Vodã
iar au mai trimis cãrþi cu jurãmânt, ºi a patra oarã, cu
Radul logofãtul din Deasa ºi cu Stanciul postelnicul de la
Deleagã, cã sã vie pribeagii la casele lor.
Deci, când au fost la Târgu-Jâiului, ei se întâmpinarã
cu strãjile pribeagilor, fiindu-le cap Barbul paharnicul
Brãdescul ºi Mihai spãtariul Coþofeanul, ºi prinserã pre
Radul logofãtul din Deasa, iar alþii scãparã. Iar Mateiu aga
ºi cu alþi boiari, cu oaste ungureascã ºi mulþi roºii 5 de
preste Olt, ei încã venia pre urma strãjilor, pre plaiul
vâlcanului, pân au trecut aici în þarã.
1
Ceea ce se dãdea pentru treapãdul, venitul în grabã, a celor ce
aduceau porunci. În Moldova se zicea plata «ciubotelor» (rupte de
dânºii).
2
Domnul ardelean.
3
Contele David Zolyomi, unul din sfetnicii lui Rakoczy.
4
De Râmnic.
5
Oaste de þerani cu pãmânturi date lor de domni. De aici se zice pânã
azi: Roºii-de-Vede, odatã satul Roºilor ce pãziau la râul Veda, împot-
riva turcilor din Nicopol ºi Turnu.
NICOLAE IORGA
"
Atuncea Leon-Vodã, prinzând de veaste, trimise pre
Mihul vel spãtariu, cu oºti, strãji, ºi, când fu la sat la
Ungureani, întâmpinarã-se cu ei, ºi se lovirã strãjile de faþã,

ºi fu biruit Mihul spãtariul, cât de abia scãpã ºi el.
Iar Leon-Vodã, deacã înþelease de aceastã veaste rea,
îndatã trimise pre Doamnã sa la Giurgiu, împreunã cu toate
jupâneasele boiarilor. Iar, când au fost la august 21, anul
7139 (1631), ieºit-au ºi Leon-Vodã cu oºtile în tâmpinarea
lui Mateiu Aga; ºi mearse pân la sat la Prisiceani. Acolo fãcurã
sfat mare cu boiarii ºi cu slujitorii, ºi deade dorobanþilor lefi, ºi
iar se întoarse îndãrãt la Scaun, tãbãrându-se cu toate oºtile
din jos de mãnãstirea lui Panã (Dan?) vistiarul, lângã
drumul Giurgiului. ªi, viind pribeagii, tare se lovirã unii cu
alþii, deasupra viilor, din jos de mãnãstirea lui Mihai-Vodã.
ªi fu izbânda lui Leon-Vodã.
Pierit-au mulþi oameni de tot fealiul; prins-au ºi pre
Preda Brâncoveanul, nepot lui Mateiu Aga, ºi pre Radul
logofãt de Deasa, ºi ºi-au rãscumpãrat viaþa cu bani de la
Leon-Vodã. Tãiat-au ºi pre Adam Banul 1 acolo în tabãrã,
ºi pre Preda Floricoiul din Greci 2, ºi au înþepat pre Nusa
(?) Armaºul, ºi au trimis la împãrãþie patruzeci de unguri.
Fãcut-au Leon-Vodã ºi o movilã mare lângã drum 3. Într-acel
rãzboi împuºcat-au pre Voicina, cap de sârbi, într-o coapsã.
Iar Mateiu Aga, ºi Teodosie Spãtariul, ºi Gorgan Spã-
tariul, ºi Mihai Spãtariul, ºi Dumitru Slugiarul, ºi Barbul
Pãharnicul, ºi Petru Slugiarul, ºi cu alþi boiari câþi au
scãpat de la rãzboiu, ei au fugit ºi s-au închis la mãnãstirea
den Tismana, ºi au ºezut acolo zece zile. Iar Leon-Vodã
îndatã au trimis dupã ei pre cumnatu-sãu, Boul Banul, ºi
Nedelco Boteanul, cu oºti, ca sã ajungã pre Mateiu Aga.
ªi, fiind ei închiºi acolo la Tismana, acolo i-au ajuns. ªi
s-au bãtut cu ei trei zile, ºi nimic nu le-au putut strica. Deci,
1
Nepotul lui Petru ªchiopul.
2
Preda Greceanu þinea pe Florica, fata lui Mihai Viteazul.
3
Unde e azi biserica Slobozia, crucea s-a pãstrat.
NICOLAE IORGA
"!
întorcându-se oºtile înapoi, prãdat-au þara de spre acea
parte cum au fost mai rãu.
Iar Mateiu Aga, vãzând cã s-au dus oºtile, au ieºit din
mãnãstire, ºi au mers în Isvarna, la casa Spãtariu-Stoicãi.
Povâþuindu-i el, i-au suit la munte. Iar Leon-Vodã ºi a
doaua oarã trimise oºti, cu Gheorma Cãpitanul, ca sã
prinzã pre Mateiu Aga. ªi nimica nu i-au putut strica, ci,
întorcându-se oºtile, iar au jãhuit ºi au prãdat þara de preste
Olt foarte rãu.
Iarã, pre aceaia vreame fiind pre marginea Dunãrii
ispravnic un Paºa, ce-l chema Abaza-Paºa, înþelegând
acesta pentru aceastã sãracã de þarã cum o au spart domnii
strãini cu Grecii þarigradeani, fãcut-au sfat ca sã aducã
pre Mateiu Aga de la Ardeal, sã-l facã Domn þerii, cã de la
dânsul vor avea sãracii pace ºi odihnã. ªi îndatã au trimes
la el pre popa Ignatie Sârbul 1 den Necopoie, ca sã viie sã
fie Domn þerii, cu voia Paºii. ªi s-au împreunat cu el la
Fãgãraº.
Iar Leon-Vodã încã au fost trimis pre pãrintele Vlãdicã 2
Grigorie, ºi Ivaºco Vornicul, ºi Grigorie Comisul, cu cãrþi
ºi cu jurãmânt mare, la craiul Racoþi, ºi la Mateiu Aga, ºi
la alþi boiari, ca sã vii la casele lor. Deci atuncea o seamã
de boiari, anume Filiºanul, ºi Coþofeanul, ºi Brãdescul ºi
Petru Slugiariul, ºi Barbul de la Poianã, ºi Ionaºco de la
Gaia, ei au venit de s-au închinat la Leon-Vodã, ºi au dat
tuturor plãºi, ºi i-au boierit. Dupã dânºii au venit ºi Aslan
Vornicul, de l-au fãcut Ban-Mare la Craiova.
Iar când au fost la iulie 21, anul 7140 (1632), venit-au

de la Poartã de au luat domnia lui Leon-Vodã, ºi îndatã
au purces de s-au dus la Þarigrad.
ªi au domnit Leon-Vodã ani doi ºi jumãtate fãrã opt
zile.
1
Bulgarul, apoi episcop de Râmnîc ºî Mitropolit.
2
Mitropolitul.
NICOLAE IORGA
""
Iar boiarii de aicea îndatã trimiserã la Mateiu Aga cãrþi,
cu Drãguºin, sluga lui, dându-i ºtire de mazilia lui Leon-
Vodã, ca sã-ºi vie la casa lui cu bunã pace.

Deci Mateiu Aga, înþelegând de aceasta, dat-au mul-
þãmitã lui Dumnezeu, ºi, fiind supãrat de strãinãtate,
socotit-au sã vie în þarã. Iar, mai nainte de aceastã veaste
cu cinci zile, fost-au trimis pre cumnatu-sãu, Gorgan
Spãtariul, la Alexandru-Vodã Iliaº, domnul Moldovei, ca
sã-i facã pace; ºi acolo fu omorât de el.
Iar Mateiu Aga încã ºi-au luat zioa-bunã de la craiul
Racoti, ºi de la toþi domnii ºi neamiºii ºi au purces sã vie
aici în þarã. Iar craiul, pentru multã slujbã dreaptã ce i-au
fãcut când au venit nemþii asupra lui la Tocaia 1 n-au vrut
sã-l lase sã viie fãr de oameni, ci au ales pre Vaidabun 2
cap, cu o seamã de oºti, de au petrecut pre Mateiu Aga cu
mare cinste, purcegând de la Cavaran-sebeº 3 avgust 2.
Fostu-i-au conacul la sat la Cornu, pre locul turcesc. Acolo
i-au ieºit înainte beiul de la Ruºava cu poclon; ºi i-au dat
bani împrumut câþi au pohtit sã-i fie de cheltuialã. De acolo
au trecut muntele aicea în tarã, pre plaiul Drinovului, ºi
au tãbãrât în siliºtea Prestinii, ca sã-ºi vie la casa lui cu
bunã pace.
Iar de la împãrãþie au fost dat domnia Radului-Vodã,
fiiul lui Alexandru-Vodã, ca sã fie Domn în Þara Româneascã
iar tatã-sãu era Domn la Moldova.
Iar Mateiu Aga, trecând muntele aici în þearã, prinzând

de veaste boiarii, ºi Roºii, ºi toatã þara, câþi era preste Olt,
ei toþi se strânserã, ºi merserã de se întâmpinarã cu Mateiu
Aga. ªi fãcurã mare sfat, socotind cum este þara pieritã ºi
mâncatã de strãini, ºi mai vârtos de greci, ºi cum nu vor
mai putea aºtepta pre Radul-Vodã cu atâta datorie de
multã, ca sã-i mai mãnânce ºi sã-i prade, ca ºi mai nainte.
1
Tokaj.
2
Voievodul Bunea.
3
Caransebeº.
NICOLAE IORGA
Au rugat toþi pre Dumnezeu, ºi au luat pre Mateiu Aga cu "#

sila, neajuns la casa lui, de l-au dus la Mehmet Abaza-Paºa,
la cetatea din Necopoie. ªi, dupã ce s-au împreunat Mateiu
Aga cu dânsul, numaidecât l-au îmbrãcat cu caftan 1, ºi
de acolo i s-au înãlþat numele de domnie, ºi au început a
scrie cãrþi prin þearã: «Io Mateiu Basarab Voievod, cu mila
lui Dumnezeu domn Þerii Rumâneºti». ªi-i deade Paºa
surlari, ca unui domn, ºi turci ºi beºlii 2 ajutoriu. Luându-
ºi ziua-bunã de la Paºa, au purces de la Dunãre, Sep-
temvrie 17, ºi au intrat în scaun în Bucureºti, septemvrie
20, anul 7141 (1632).
Iar, boiarii þerii, Nicola Vistiariul, ºi Hrizea Vornicul, ºi
Papa Logofãtul, ºi Nicola Catargiul, ºi Dumitru Dudescu,
ºi Neagul Aga 3, ºi alþi boiari mulþi, n-au vrut sã aºtepte pre
Mateiu-Vodã, ci s-au dus la Alexandru-Vodã, în Moldova,
ca sã vie cu fiiu-sãu, Radul-Vodã, aicea în þearã. Iar el n-au
venit cu steagul pre unde vin domnii, ci au trecut Dunãrea
pre la Obluciþa 4. Iar boiarii þerii încã au fost tãbãrât la
Râmna, ca sã coprinzã slujitorii cu lefi.
Mateiu-Vodã, încã înþelegând, au trimis strãji înaintea
lor la Buzãu, cu Mihai Coþofeanul ºi Radul den Deasa. Iar
boiarii deacã înteþiserã de aceasta, ei iar se întoarserã la
Moldova, foarte înspãimîntaþi, ºi se împreunarã cu Radul-
Vodã, în malul Siretiului, la Movilã, ºi numai decît deaderã
ºtire lui Alexandru-Vodã. Dupã aceia, ei se sfãtuirã, ºi
aleaserã pre Calota Cluciariul 5 ºi pre Andrei-Vornicul, de
i-au trimis cu cãrþi la slujitori 6, ca sã se închine la Radul-Vodã.
Iar ei n-au vrut niciunul, ci încã i-au prins, de iau dus la
Mateiu-Vodã. ªi n-au avut nici o nevoie, ci încã i-au trimis
iar cu cãrþi înapoi la boiari, ca sã se lase de ce s-au apucat,
ºi sã vie cineºi la casa lui cu pace. Iar ei n-au vrut; ci încã
1
Veºmânt de cinste.
2
Jandarmi turci.
3
Candidat la domnie.
4
Isaccea.
5
Avea grija mesei domneºti.
6
Ostaºi aºezaþi prin sate.
NICOLAE IORGA
"$
au trimis de au adus ºi tãtari. ªi au purces cu Radul-Vodã,
cu oastea grea: moldoveani, seimeani, cu steag împãrãtesc,
cu Schimni-Ciauºu 1, ca sã vie sã scoatã pre Mateiu-Vodã

din scaun, fãcînd multã pieire ºi robiciune þerii.
Iar Mateiu-Vodã, deacã înþelease cã-i vin asuprã, îndatã-ºi
strânse oºtile, ºi puse tabãra pe marginea oraºului despre
Dudeºti, ºi tocmi pre fieºcare la ceata lui. Iar Radul-Vodã încã
au fost tãbãrât, cu oastea lui ºi cu boiarii þerii, la pod la
Obijeºti, la Colintina, din jos de mãnãstirea lui Dan
Vornicul 2.
Deaci, când au fost la octomvrie 25, sâmbãtã, lovitu-
s-au strãjile din jos de mãnãstirea Plumbuitei, ºi furã foarte
rãu înfrânþi. Iar a doua zi, duminecã, lovitu-s-au toþi de
faþã. Iar capetele oºtilor lui Mateiu-Vodã pre cãlãraºi era
Tudosie Spãtariul, fiiul lui Vintilã Vornicul, ºi Gheorghie
Spãtariul, fiiul lui Lupu Logofãtul, iar pre Roºii era Ivaºco
Vornicul Bãleanul ºi Barbul Paharnicul Brãdescul; iar pre
dorobanþi Oprea Aga ºi Lupul Cãpitanul. ªi hasna 3 lui
Mateiu Vodã, au fost Arhanghelul Mihail, iar hasna
Radului-Vodã, au fost Orac-Mârzea, capul tatarilor.
Fost-au rãzboiu mare, de dimineaþã pânã seara. Fãcut-au
tatarii mare nãvalã în multe rânduri, cât se amestecã unii
cu alþii, bãtându-se tot cu sãbiile goale, ºi nimica nu puturã
folosi. Ci, când fu îndesearã, au dat Dumnezeu de au fost
izbânda lui Mateiu-Vodã. Iar Radul-Vodã au dat dosul,
fugind cu mare spaimã ºi cu capul gol. ªi multe trupuri au
cãzut jos de sabie. Atunci au pierit ºi Nicola Vistiariul ºi
Papa Logofãtul de la greci; iar Hrizea Vornicul ºi Mihail
Spãtariul, ºi Catargiul, ºi Vasilache Aga, ºi Dudescul
Vistiariul, aceºtia au scãpat cu Radul-Vodã la Moldova; iar
pre alþi boiari pre toþi i-au trimis vii. Pre turci încã nu i-au
bântuit nimica, ci au venit, cu steagul împãrãtesc, de s-au
închinat la Matei-Vodã.
1
Ceauºul care aducea pe cineva în scaun.
2
Mãrcuþa.
3
Parola.
NICOLAE IORGA
"%
Fãcutu-s-au din trupurile acelora o movilã mare, în
marginea oraºului despre Dudeºti, ca sã se pomeneascã.
Iar Mateiu-Vodã încã s-au întors în oraº, la scaunul lui,
dând laudã mare lui Dumnezeu pentru cãci l-au izbãvit de
vrãjmaºii lui ºi ai þerii.
Iar, când fu la noiemvrie în 15 zile, fu chemat Mateiu-Vodã
de Abaza-Paºa la Ruºi, de ºi-au tocmit lucrurile lui ºi ale þerii;
ºi iar s-au înturnat înapoi, de au mers în Scaun în Bucureºti.
Iar, când au fost la dechemvrie 15 zile, venit-au un
capegiu 1 dela Poartã cu aliºerif 2 împãrãtesc, de au dat lui
Mateiu-Vodã steagul Radului-Vodã, ce s-au fost luat de la
rãzboi, ca sã-l stãpâneascã el.
Iar, când au fost la dechemvrie 16 zile, purces-au Mateiu-
Vodã la împãrãþie, cu Suliman-Aga imbrihorul 3 ºi mulþi
boiari mari ºi mici, ºi pãrintele Vlãdica Grigorie, ºi Teofil
episcopul, ºi Roºii ºi cãlãraºii, ºi dorobanþii, ºi popii; ºi au
mers pre la Albaza-Paºa. Iar doamna Elena a lui Mateiu-Vodã
venit-au în scaun în Bucureºti, Marþi, dechemvrie 18 zile.
Iar Mateiu-Vodã s-au dus la împãrãþie; sosit-au la
Þarigrad ghenarie în 5, ºi au descãlecat la Saraiul Mol-
dovei, ºi într-aceiaºi zi au mers la vizirul, de l-au îmbrãcat
cu caftan, ºi s-au întors iar la saraiu. ªi tot acolo au ºezut
din ghenarie 5 zile pânã s-au umplut zile 20, ºi nici un
rãspuns nu s-au mai dat; ºi era cu multã grijã.
Iar Curt-Celebi Grecul tot au umblat pre ascuns la
viziriul, ºi s-au ispitit în multe chipuri, ºi au adus la viziriul
Greci, Greace, Turcoaice, de au pârât cum le-au pierit,
bãrbaþii, fraþii ºi feciorii la rãzboiul lui Mateiu-Vodã. ªi
nimic n-au folosit.
Iar, când au fost la ghenarie 20, venit-au ºi boiarii
pribeagi de la Moldova, în Þarigrad, anume: Dumitru
Dudescul, Vasilache Aga, Mitrea Pitariul, ºi trei slugi ale
1
Portar.
2
Poruncã.
3
Comisul, îngrijitorul grajdurilor împãrãteºti.
NICOLAE IORGA
"&
Hrizii Vornicul; Danciul Logofãtul ºi Radul Vãtaful ºi
Damaschin Logofãtul ºi cu moldoveanii trimiºi de Alex-

andru Iliaº, cu o carte de pârã, care o au dat în mâna
împãratului, fãcând pârã boiarii pribeagi cum au fost mai
greu ºi mai cu strâmbãtate. Iar Sultan Murat (al IV-lea),
împãratul turcesc, nimica pâra lor nu o au bãgat în seamã,
ci i-au trimis la viziriul, sã stea de faþã.
Când au fost la ghenarie 27 (1633), stãtut-au Mateiu-Vodã
cu dânºii de faþã, ºi multã pârã ºi gâlceavã s-au fãcut întru
ei, cât numai Dumnezeu le-au potolit toate. Iar, când au
fost a doua zi, mers-au boiarii lui Mateiu-Vodã la divanul
împãrãtesc, ºi au fãcut jalbã mare pentru greaci, cum au
spart grãdina împãratului cu jahurile ºi cu toate rãutãþile,
cã ieau tot ce gãsesc, pânã ce s-au pustiit þara. Atuncea
n-au cutezat sã se iveascã nici grec, nici pribeag, nici
moldovean, ci au ºezut tot ascunºi prin gãuri. ªi, fiind mila
lui Dumnezeu pre capul lui Mateiu-Vodã ºi al þerii, numai-
decât au poruncit împãratul ca sa fie Mateiu-Vodã domn
Þerii Româneºti, ºi au ieºit din Divan cu mare cinste.
Iar, când au fost la fevruarie în 3, mers-au de au sãrutat
ºi mâna împãratului ºi l-au îmbrãcat cu caftan, ºi pre toþi
boiarii câþi au fost cu el, ºi i-au dat steag de domnie noauã
ºi au ieºit foarte cu oaste mare, ºi l-au petrecut cu alaiu
pânã la Saraiu, cum nu s-au mai petrecut nici un domn.
Atuncea toþi boiarii pribeagi s-au închinat la el. ªi au
purces Mateiu-Vodã de la Þarigrad, fevruarie 18, ºi au intrat
în scaun în Bucureºti, duminecã, martie 19 zile. ªi au fost
mare bucurie ºi veselie la toatã þara, de la mare pânã la
mic, ºi mulþãmia lui Dumnezeu de domn bun, ºi milostiv,
ºi creºtin, ºi i-au izbãvit de rãii vrãjmaºi greci.
Iar, când au fost la avgust 28, anul 7141 (1633), purces-au

Mateiu-Vodã cu Abaza-Paºa în oaste la Þara Leºeascã, ºi
s-au împreunat cu Paºa la Galaþi, septemvrie 10, anul 7141
(1633). Aºijderea ºi Moisi-Vodã (Movilã), Domnul Moldovei,
NICOLAE IORGA
"'
încã au mers cu oºtile lui, ºi Bugiacul tot 1. ªi au trecut
oºtile Nistrul, ºi au dat rãzboi cu leaºii, la Cameniþã, toatã
zioa, ºi nimica nu le-au putut strica, ºi s-au înturnat iar la
tabãrã.
A doua zi s-au mutat Abaza-Paºa cu tabãra mai jos,
de au bãtut un coºteiu 2, Studeniþã, ºi au luat de acolo mulþi
robi, ºi s-au întors înapoi fieºtecare la þara lui.
Mateiu-Vodã încã au sosit în scaun în Bucureºti, noiem-
vrie în 6 zile.
ªi în domnia lui arãtat-au multã milostenie pre la
creºtini, ºi au fãcut multe mãnãstiri ºi bisearici: mãnãstirea
de la Câmpulung, cea surpatã, a Negrului-Vodã, o au fãcut
din temeiu, ºi o bisearicã în Piteºti, ºi o mãnãstire la
Slobozia lui Ienache ºi o bisearicã la pod la Cãlugãreani,
ºi mãnãstirea de la Cãldãruºani, ºi o bisearicã la Gherghiþã,
ºi preste Olt la Sadova o mãnãstire, ºi la Gura-Motrului o
mãnãstire, ºi la Bisearica-de-un-lemn o mãnãstire, ºi
mãnãstirea de la Arnota, la Craiova, bisearica cea domneascã,
ºi o bisearicã ºi casã la Caracal; ºi la Brâncoveani mãnãstire,
ºi o mãnãstire la Negoieºti, pre apa Argeºului, ºi la Plãtãreºti
o mãnãstire, ºi la Brebi o mãnãstire; la Târºor o bisearicã,
la Ploieºti alta, la Maxineani lângã Siret o mãnãstire;
episcopia de la Buzãu.
ªi s-au îndemnat Mateiu-Vodã de au fãcut cetatea din
Târgoviºte de iznoavã, anul 7153 (1644-5). ªi alte multe
milostenii ºi bunãtãþi au fãcut, aicea în þarã, ºi la Sfântul
Ierusalim, ºi la Sfântul Munte, ºi într-alte pãrþi. ªi au dãruit
multe mãnãstiri, ºi le-au înnoit. ªi þara lui, cu mare, cu mic,
se bucurã ºi dã laudã lui Dumnezeu, pentru domn bun, cã
avea pace ºi odihnã despre toate pãrþile, ºi fieºtecare avea
hranã den destul [+1654].
1
Tatarii de acolo.
2
Castel, dupã ungureºte.
NICOLAE IORGA
#
C a p i t ol u l II
VENIREA ÎN DOMNIE
A LU I VA S I L E V O D Ã LU PU
(1634 1 )
(Din Miron Costin)
Cum au venit veste de domnia lui Alexandru-Vodã [Iliaº]

la boieri mare mãhniciune în toatã Curtea, mai ales la boieri,
ºtiindu-i hirea cu toþii, acelui Domn. Ce au fãcut sfat cu toþii,
ºi îndatã au purces fruntea toatã den boieri la Þarigrad, cu
jalbã la împãrãþie, pentru greul ce petrecea þara de domnii
neºtiutori rânduielii: Lupul Vasilie Vornicul, ce au fost mai
pre urmã ºi Domn, Cehan Vornicul, Savin Hatmanul, Costin
Postelnicul, Ureche Spãtariul, Buhuº Visternicul, Furtunã
Comisul, Baºotã Logofãtul ºi alþi boieri, cu numãrul pânã
la 80 de capete numai den boieri, fãrã alte cãpetenii de þarã.
ªi au purces cu toþii la Þarigrad. Ghenghea logofãtul ºi Ienachi
postelnicul au rãmas caimacami la scaun.
Nepurces den Þarigrad au apucat boierii pre Alexandru-
Vodã, cu domnia, cã oblicise el de boieri cã vin cu pârã,
cum nice într-un chip nu-l primeºte þara. ªi au trimis
naintea boierilor Alexandru-Vodã pre Bãtiºte Veveli ºi cu
ceauºi 2: Batiºte sã le grãiascã bine, iar ceauºii sã-i tragã
pre boieri ca sã se sparie, fãrã ºtirea vizirului fiind
aceasta. ªi, vãzând ceauºii atâtea capite, nu s-au cutezat
a face silã; ºi încã pre Batiºte l-au suduit foarte tare, ales
Cehan Vornicul.
1
Lista Domnilor Moldovei de la Petru ªchiopul înainte: Aron Tiranul,
15921595; ªtefan VIII, Rãzvan, 1595; Ieremia Movilã, 1595 1606;
Simion Movilã, 1606 1607; Mihail (Mihãilaº) Movilã, 1607; Constantin
Movilã, 16071611; ªtefan IX, Tomºa, 16111615; Alexandru V, Movilã,
1615 1616; Radu Mihnea, 1616 1619; Gaºpar Gratiani, 1619 1620;
Alexandru VI, Iliaº, 1620 1621; ªtefan IX,Tomºa, 16211623; Radu
Mihnea, 1623; Miron Barnovschi Movilã, 16261629; Alexandru VII,
Coconul, 1629 1630; Moise Movilã, 16301631; Alexandru VI, 1631
1633; Miron Barnovschi, 1633; Moise Movilã, 1633 1634.
2
Aprozii Porþii turceºti.
NICOLAE IORGA
#
Iarã la curþile împãraþilor multe rãutãþi pot sã se facã
peste ºtirea celor mari. Aºa s-au prilejit ºi boierilor celor
ce mersese, tuturor. Pânã a ajungere ei la vizirul, au venit într-o
noapte, poate hi cu ºtirea chihaei 1 vizirului, carii mult pot
fãrã ºtire, ºi au legat pre câþiva den boieri, ce erau mai
capite, ºi i-au þinut pren ieºitori închiºi, peste ºtirea Vizirului;
ºi numai ce au cãutat boierilor a facere tocmalã cu Ale-
xandru-Vodã ºi legãturi. Se mai ispitiserã boierii, dupã ce
au ieºit den oprealã, sã meargã la Vizirul, ºi era gata lucrul
acela; numai s-a tâmplat pierirea vizirului. Pre uliþã mergând
de la sãraiurile împãrãteºti la sãraiurile sale, l-au ucis ieni-
cerii cu pietre.
Ce numai au cãutat boierii a primire pre Alexandru-Vodã.
ªi au mers la Patriarºie 2, ºi au fãcut giurãmânturi: boierii,
lui Alexandru-Vodã, ºi Alexandru-Vodã, boierilor. ªi aºa
au purces den Þarigrad spre þarã.
Dacã s-au aºezat Alexandru-Vodã la Scaun (lupul pãru-l
schimbã, nu hirea), tot pre acea cale ca ºi la domnia dintâi
au purces lucrurile. Ce cârpiau boierii cum puteau trebile
þerii; iar domnia mai mult îºi petrecea cu Batiºte Veveli.
În Þara Munteneascã pre atunci se rãdicase muntenii
pre domnul lor, Leon-Vodã, pentru mari desfãtãciuni ce erau
într-acela domn; ºi pentru toate capitele Þerii Munteneºti era
Matei-Vodã: ºi de atunceºi au stãtut el la domnia Þerii
Munteneºti. Pre acele vremi, a celor amestecãturi, scosãse
Alexandru-Vodã domnia feciorului sãu, Radului-Vodã, în
Þara Munteneascã, tot în anul dintâi a domniei sale. Dupã
ce au venit steagul de la împãrãþie a feciorului sãu de
domnie, l-au pornit sã meargã în Þara Munteneascã, ºi cu
câteva gloate den þarã. Ce i-au eºit Mateiu-Vodã, domnul
muntenesc, înainte, ºi abia au scãpat ºi singur Radu-Vodã,
cu sprijineala unora den moldoveni, ce s-au ales pre lângã
dânsul.
1
Locþiitorului, vechilului.
2
În Constantinopol.
NICOLAE IORGA
#
Nice într-un chip sã amistuiascã Alexandru-Vodã fapta
boierilor n-au putut, ce fãcuse cu venirea împotriva lui la
Þarigrad, ºi nice boierilor, nice într-un chip, lucrurile ce

erau foarte proaste, la toate trebile, nu le plãceau. ªi, dentru
acestea adãogându-se necredinþa ºi prepusul den zi în zi,
aºezase în gândul sãu Alexandru-Vodã numai sã omoare
pre o seamã de boieri, ales pre Vasilie Lupul vornicul, ºi
pre Cehan vornicul, ºi pre Savin hatmanul ºi pre Buhuº
vistiernicul, ºi pre Ureche spãtariul. Costin 1 era mazil la
þarã; ce, ori sã-l tragã în partea sa Alexandru-Vodã, ori alt
gând avea, îl chemaserã la curte, ºi-i darã hãtmãnia. Ce,
vãzând Costin lucrul îngroºet între domnie ºi între sfat, de
gânduri spurcate ºi foarte rele, ºi-au luat zioa-bunã pre
câteva zile, ºi au ieºit la þarã. Iarã celorlalþi boieri toate
gândurile lui Alexandru-Vodã au descoperit Constantin
Aseni, om de casã lui Alexandru-Vodã, cum cã în zioa de
Paºte era sã-i omoare, cu sfatul lui Batiºte. Deci ºi boierii
îmbiau toþi cu paza vieþei.
Vãzând boierii cu adevãrat urzitã peirea lor de Alex-
andru-Vodã, ca cel ce se îneacã, se apucã de sabie cu
mâna goalã, s-au vorovit cu toþii, ºi au dat ºtire þerii. Care
herbând în greutãþi ºi în netocmele, pre lesne s-au pornit,
ºi nu numai curtea, ce ºi þerãnimea. ªi atâta mulþime s-au
strâns den toate pãrþile, cât nu încãpeau în târg, ce împluse
locul pe supt Miroslava 2 pretudinderea, strigând pre greci
de pren toate uliþele.
Vasilie Lupul vornicul era cap tuturor lucrurilor acestora.
Dacã au nãbuºit þara, au mers de au spus domniei aeve
cum s-au rãdicat þara ºi strigã pre greci. Au rãspuns Alex-
andru-Vodã: «dacã se rãdicã pre Greci, pre mine se rãdicã».
ªi, vãzând atâta mulþime, nu s-au apucat de nimicã, numai
de grijã sã hãlãduiascã cu casa, de gloate.
Au mers boierii cu toþii la curte; ºi la purcesul domniei,
sã nu sã hie pus cu toþii sã opreascã desfrânata prostime,
1
Tatãl scriitorului.
2
Lângã Iaºi.
NICOLAE IORGA
#!
poznã mare, ºi abie în vreo þarã de s-ar hi întâmplat! Ce
tot pre lângã domnie au mers boierii, oprind ºi domolind
þerãnimea; iarã mai nu era putere nice la boieri a oprire
grosimea þerãnimii pornitã. Ce ºi pre Vasilie vornicul,
anume cã este ºi el unul den greci, au zvârlit unul cu un
os, ºi l-au lovit în cap, de care loviturã au fost rãnit multã
vreme Vasilie vornicul.
O, nestãtãtoare ºi niceodatã încredinþate lucrurile lumii!
Cum vrâsteazã toate, ºi turburã, ºi face lucruri împotrivã,
când cu cale este a hire frica celor mai mici de cei mai
mari; iarã cursul lumii aduce de multe ori de este grijã celui
mai mare de cei mai mici. Fericiþi sunt craii, împãraþii ºi
domnii care domnesc aºa, sã nu le hie de cei mai mici
niceodatã silã!
Un craiu de Englitera, de câte ori se îmbrãca dimi-
neþele, de atâtea ori îºi zicea singur sie: «Adu-þi aminte cã
a multe gloate eºti stãpân». Domnii cei buni ºi drepþi fãrã
grijã ºi desfãtat domnesc; iarã cei rãi, tot cu sialã.
Deacã au ajuns domnia în ºesul Bahluiului, aproape
de mãnãstirea Balicãi, tot locul era plin de oameni; nu se
vedea nicãiurea ºesul deºert. Strigau: «Dã-ni, Doamne, pre
greci!» Unii hãicãiau, alþii jãcuiau; ºi acolo au strigat pre
Batiºte sã-l dea, care era tot aproape de Alexandru-Vodã,
vãzând strigare de sine. Ce nu starã domnia de grija lui
Batiºte, ce starã de grija sa; ºi numai ce i-au zis sã se
depãrteze pe lângã dânsul, ºi aºa l-au apucat ºi dat pre
mâna þeranilor. Nespusã vrãjmãºie a prostimii! ªi aºa, fãrã
vre nice o milã, de viu, cu topoare l-au fãcut fãrâme. ªi
pânã într-atâta s-au amestecat unii, anume Bosie Lãpuº-
neanul, cât nice mantaua den spinare a lui Vodã n-au
hãlãduit, cã era burã de ploaie.
De grija þerãnimii, ce era peste tot locul, sã nu intre
Alexandru-Vodã îndatã în pãdure, ºi boierii însã aºa
socotise, sã se mai depãrteze de gloate, la loc deschis, fãrã
pãdure, a pornit pe drumul Braniºtei în gios, pre lângã
NICOLAE IORGA
#"
Bahluiu, puind ºi siimeni 1, cu sãneþe 2, gata pre lângã
dânsul. Iarã, dacã s-au întors boierii, au intrat îngrijire ca
sã nu se îndrepteze Alexandru-Vodã den Braniºte spre

Bugeac 3, ºi îndatã au ales o seama de boieri, cu Buhuº
Vistiernicul, ºi au trimis dupã Alexandru-Vodã sã-i îndirepteze
calea de la Huºi spre Bârlad.
Mai mare spaimã decât întâi au avut Alexandru-Vodã,
dacã au vãzut gloatã iar viind dupã sine, ºi în Braniºte.
ªi-l lãsase ºi siimenii, ºi copiii den casã toþi. ªi, dacã s-au
apropiet boierii, le-au zis Alexandru-Vodã: «mã rog pentru
fiul mieu, Radul-Vodã, sã-l lãsaþi viu». Au zis Buhuº
Vistiernicul, sã naiba nice o grijã; sã nu gândeascã Mãria
Sa cã au venit cu rãu; numai, þara pofteºte pre Mãria Sa
sã meargã pren Bârlad spre Galaþi, sã nu aducã vrun rãu
asupra þerii cu tatarii. ªi i-au giurat sã n-aibã nice o grijã.
ªi aºa au primit Alexandru-Vodã, pre unde va hi voia þerii,
pre acolo va merge. ªi au purces spre calea Bârladului; ºi
au aºezat siimenii ºi pre copii cei din casã, carii îl pãrãsise,
iar pre lângã Alexandru-Vodã, dându-i ºi den boieri petre-
cãtori pânã la margine, la Galaþi.
La Tecuci, au ieºit Costin postelnicul, de la Putna,
înainte-i, ºi l-au petrecut cu cinste ºi cu conace pânã în
Galaþi, plecându-se ca sã vie la împãcãciune cu boierii,
ºi iar sã ºi hie domn în scaun, luând Costin postelnicul
asupra sa acea grijã. Ce n-au vrut sã primeascã nice cum
Alexandru-Vodã. Deacii au trecut Dunãrea pre la Galaþi,
ºi au mers cu pace spre împãrãþie.
Mântuindu-se boierii ºi þara de Alexandru-Vodã, au
stãtut cu toþii dupã alesul 4 domnului nou. Strigau cu toþii:
«Sã ne hie domn Lupul Vasilie vornicul!». Însã îi dau ºi
legãturi cu tocmalã, ce va lua den þarã: ce s-are lega pentru
dãri atunci, la acel ales, iarã mai mult sã nu ia den þarã.
1
Oaste cu platã, întâi de Sârbi.
2
Puºti.
3
Unde erau tatari.
4
Alegerea.
NICOLAE IORGA
Ce, acele legãturi vãzând Lupul Vasilie vornicul, ori cã ##

vedea pre oarecâþi den capete cã trag spre Barnovschi-Vodã,
n-au primit domnia într-acea datã, ºi au stãtut ºi el la sfatul
acela, sã se trimiþã în Þara Leºeascã, la (Miron) Bar-
novschi-Vodã, sã vie iar la scaunul þerii.
Ce nu era sã treacã pre Barnovschi-Vodã, ºi sfârºirea

zilelor trage cu de-a-sila pre om. Cât au sosit boierii la
Ustia, în Þara Leºeascã, unde era Barnovschi-Vodã, cu
veste cã þara îl pofteºte iar la domnie, cu mare bucurie au
primit vestea aceia.
Neºtiutor gândul omenesc singur de sine la ce merge ºi
la ce tâmplãri apoi soseºte! Îndatã au dat ºtire ºi la craiu
ºi la domnii de Þara Leºeascã, poftind voie sã meargã la
scaunul þerii cei de moºie 1; ºi îndatã s-au gãtit den Ustia,
ºi au purces spre þarã; ºi la margine îl aºteptau boierii ºi
slujitorii cu mare bucurie.
Mai nainte de purcesul lui Barnovschi den Ustia, un

Leav 2 megieº de ai lui, totdeauna îl sfãtuia sã nu meargã,
sã nu-ºi deie viaþa fãrã grijã pe viaþã cu grijã ºi cu cumpãnã,
arãtându-i lunecoase lucrurile domniei den Moldova supt
împãrãþie pãgânã; ºi ce i-ar lipsi, fiind ca ºi un domn în
þara lor, fãrã griji, cu târguri ºi cu sate? Iarã Barnovschi-Vodã
sã hie zis Leavului: «Dulce este domnia den Moldova». Iarã
Leavul, câtrã dânsul: «Iarã ºi obezile turceºti încã sunt
grele». Apoi aºa au ieºit cuvintele Leavului, cum au zis.
Cum au sosit Barnovschi-Vodã den Þara Leºeascã în
Iaºi, cu bucuria tuturor, au stãtut dupã gãtirea de cale
Þarigradului. Cã nu era alt mijloc, ce numai sã meargã la
împãrãþie, sã ia de acolo domnia dupã sãrutatul poalei
împãrãteºti. Sfãtuiau mulþi în multe chipuri; ºi s-au cercat
ºi la Abaza-Paºa de Silistra; ce n-au aflat alt mijloc numai
de mers în Þarigrad. ªi atunceaºi s-au tâmplat de au
1
Moºtenire.
2
Leah, Polon.
NICOLAE IORGA
#$
chemat împãrãþia ºi pre Mateiu-Vodã den Þara Munteneas-
cã la sãrutatul poalei împãrãteºti, ºi, dupã câteva fapte,
ºi a lui Mateiu-Vodã împotriva împãrãþiei, cu scosul lui

Leon-Vodã, ºi apoi a Radului-Vodã, feciorul lui Alexandru-
Vodã, iarã tot mai uºoare lucrurile lui Mateiu-Vodã, cã nu
ieºise într-altã þarã, cum au ieºit Barnovschi-Vodã supt
ascultarea altui stãpân, craiului leºesc.
Deci, pentru sã aducã turcii mai lesne pre Mateiu-Vodã
l-au pornit fãrã zãbavã cu steag de domnie în Þara-Munteneascã.
Iarã Barnovschi-Vodã n-au hãlãduit de pierire, precum vei
afla scris la rândul sãu.
Purces-au Barnovschi-Vodã cu mulþime de boieri ºi

fruntea curþii, preuþi ºi cãlugãri, cu un gând ºi cu un glas
cu toþii, sã se roage împãrãþiei sã le deie domn pre Bar-
novschi-Vodã. Între carii era ºi Lupul Vasilie vornicul. Ce,
vãzând cã mulþi sfãtuiau pre Barnovschi Vodã sã omoare
pre Lupul, ºtiind amestecãturile lui, ºi, mergând Bar-
novschi-Vodã pre la Mateiu-Vodã pren Bucureºti, au stãtut
Lupul Vasilie Vornicul, vãzând cã-i este a mergere pre la
Mateiu-Vodã, care ºtiind den Þarigrad toate umbletele lui,
au nevoit cu toate mijloacele sã se întoarcã înapoi în þarã,
zicând cãtre Barnovschi-Vodã cã-l vor gâlcevi grecii, pentru
morþii ce au fãcut grecilor, la scosul lui Alexandru-Vodã den
scaun.
Deci Barnovschi-Vodã, ca un creºtin ce era la hire, l-au
slobozit. Iarã, dacã s-au adunat cu Mateiu-Vodã, ºi au
oblicit Mateiu-Vodã cã s-au întors Lupul, îndatã au rãpezit
dupã dânsul, sã-l întoarcã. Ce se pãzise bine cu mersul,
Lupul Vasilie, ºi nu l-au agiuns în cale ºi nice Barnovschi-Vodã
avea putere sã trimiþã sã-i facã vr-un rãu Lupului vornicului,
nefiindu-i încã domnia datã de la împãrãþie, ºi stând de
grija lucrurilor sale.
De la Mateiu-Vodã au mers Barnovschi-Vodã pre la
Abaza-Paºa, pen Silistra. Cât au putut, Mateiu-Vodã au
luptat pentru dânsul, ºi la Abaza-Paºa, ºi la Poartã; ºi se
NICOLAE IORGA
arãta Abaza-Paºa foarte blând, ºi cu cuvinte mângâioase. #%

Însã turcii cu sãgeþi de bumbac ucid pre oameni; ºi lor le
pot sluji aceste cuvinte den Sfânta Scripturã: «Muietu-s-au
cuvintele lor mai mult decât untul-de-lemn, ºi acele sunt
sãgeþi»
Dacã au sosit în Þarigrad, vãzând vizirul atâtea gloate
de þarã cu Barnovschi-Vodã, i-au învãþat sã nu strige
pentru Barnovschi-Vodã, ce sã tacã, ºi sã se lase pre mila
împãrãþiei cã-i vor face pierire. Ce, gândind boierii cum
cã este agiuns vizirul de la cineva cu daruri, totdeauna
strigau, ºi dau rãvaºe la vizirul, cum nu primesc pre altul;
ºi se puneau toþi cu gloatele la locuri ca acele, sã se vazã
ºi de singur împãratul. ªi aceia apoi au mâncat capul lui
Barnovschi-Vodã, cã pâra de la neprieteni nu lipsia, mai
ales de la Lupul Vasilie vornicul, pre la prietenii lui, cu cãrþi
de aice, den þarã, cum, de-l vor slobozi viu pre Barnovschi-
Vodã, Þara Moldovei va hi cu leºii una, cã el este ca o
iscoadã a leºilor. O, îndrãcite a voitorului de rãu veninuri!
ce nu scorneºte limba amarã a neprietenului!
Acele adãogându-se la împãrãþie asupra lui Barnovschi-
Vodã, dupã fapta ce i se prilejise de ieºise în Þara Leºeascã,
ºi Abaza-Paºa încã era pârâº, ºi mai ales zilele lui cele sfâr-
ºite la acea vreme ºi cazacii lovise pre Marea Neagrã , numai
ce s-au ales cu sfatul împãrãþiei sã piarã Barnovschi-Vodã.
Stãtuse voia împãrãþiei, pre toþi câþi venise cu Bar-
novschi-Vodã, ori sã-i puie supt sabie, ori sã-i deie la
catargã 1. Iarã cine era cap legii turceºti, muftiul, n-au vrut,
ce au zis: «Ce-i vinovatã gloata? Capul sã se piarzã, se vor
potoli gloatele.»
Au priceput Barnovschi-Vodã pieirea sa cu câteva zile
mai nainte a cãdere în închisoare (cã-l închisese vizirul cu
porunca împãrãþiei): scrisese o carte la maicã-sa aice, în
þarã, care carte pren cuvintele lui s-au cunoscut cã era
asupra morþii acea scrisoare. ªi, aºa, într-o zi l-au luat de
la împãrãþie, ºi, la vederea divanului, privind ºi singur
1
La corabie sã vâsleascã împreunã cu robii.
NICOLAE IORGA
#&
împãratul pierirea lui pren fereastrã, i-au tãiat capul. Iarã
boierii, o seamã erau închiºi, ºi aºteptau ºi ei pierirea, ºi
den ceas în ceas; iarã alþi boieri mai de jos, ºi gloatele ce

erau, toþi, spãimaþi de grija morþii, pren toate unghiurile
ascunºi, au petrecut câteva zile cu mare grijã.
Nu putem trece cu pomenirea neºte tâmplãri ce s-au
prilejit în Þarigrad, dupã pierirea acestui domn, care, nu
numai în þarã aice, ce plin pânã astãzi este Þarigradul.
Pentru un cal al lui Barnovschi-Vodã, ducându-l la grajdurile
împãrãteºti, dupã pierirea lui, într-aceiaºi zi s-au trântit calul
la pãmânt, ºi în loc au murit. ªi a doua zi au ars ºi Þarigradul,
noaptea câteva mii de case. Aceste cum s-au tâmplat atunci,
cum ºi altã datã se poate tâmpla, ori cã s-au mai tâmplat,
ori cã au arãtat Dumnezeu sânge nevinovat. Cã era Bar-
novschi-Vodã om cu frica lui Dumnezeu, de carele mãr-
turisea Toma vornicul 1, fiind postelnic al doile la dânsul, cã
în multe nopþi l-au zãrit pren miezul nopþii îngenunchiat
înaintea icoanei la rugã, cu mare osârdie.
Era la hirea sa Barnovschi-Vodã foarte trufaº ºi la portul

hainelor mândru; iarã la inimã, foarte dirept, blând ºi
nelacom. Mãnãstiri ºi biserici câte au fãcut în aºa scurtã
vreme, nici un domn n-au fãcut. Fãcut-au alþi domni ºi mai
multe, iarã cu mai delungate vremi, unii în patruzeci de
ani, alþii în douãzeci de ani, iar el în trei ani. Mãnãstirea
în oraº în Iaºi, ce se zice Sfânta-Maria, ºi Hangul, în
munte, ºi Dragomirna, la Suceava, o au sãvârºit. ªi au urzit
ºi Bârnova, pre numele sãu, în codru lângã Iaºi. ªi au
istovit ºi biserica cea mare, în Liov în târgul, unde ºi
chipul lui este scris. Cu toate bunãtãþile era spre þarã; iarã,
de sine, cu purtatul trebilor împãrãteºti, pre mãrturia a
mulþi boieri bãtrâni, foarte slab. Se pomeneºte den zilele
lui ºi o iarnã ce cãzuse în luna lui Mart, cãrii ierni îi zic:
iarna lui Barnovschi-Vodã, pânã astãzi. Fost-au perirea lui
Barnovschi-Vodã în anul 7141 (1633), iunie.
1
Cantacuzino.
NICOLAE IORGA
Trupul lui, dupã pierire, au stãtut înaintea curþii îm- #'

pãrãþiei pânã îndesearã, apoi au poroncit vizirului sã
sloboazã pe un boier ce are fi fost chihaiaua lui. Deci au
slobozit pre Costin, postelnicul cel mare, ce era pre atunci
la Barnovschi-Vodã. Au mers ºi au luat trupul dinaintea
curþii împãrãteºti, ºi l-au dus la Patriarºie, ºi acolo, pre
scurt, pre cum au lãsat vremea de atunci, l-au astrucat în
Patriarºie, întru aceiaºi noapte. Apoi de acolo spun sã-i
fie adus oasele în þarã Vasile-Vodã.
La slobozitul postelnicului den închisoare zic sã hie

întrebat ceauºii: «cu pazã, au fãrã pazã l-or slobozi?». Au
zis chihaia vizirului; «unde sã fugã, sãracul?». Ce de atunci
ceilalþi boieri ce erau închiºi, ºi cei ascunºi, mai au apucat
la suflete cu nãdejde de viaþã, dacã au vãzut pre Costin
cã l-au lãsat fãrã pazã sã astruce oasele. Apoi, a doua zi,
dacã au vãzut chihaia vizirului pre Costin postelnicul, au
zis: «el, sãracul, au venit ca oaia singur la închisoare; pasã
la ceilalþi; vei ieºi ºi tu, ºi ei». Închiºi din boieri erau:
Ghenghe logofãtul, Baºotã hatmanul, Cehan vornicul,
Roºea visternicul ºi Costin postelnicul.
A treia zi dupã astrucatul lui Barnovschi-Vodã, într-o
searã, trecuse împãratul, Sultan-Murat pe acea vreme,
peste Boaz 1 în ceia parte, la Scudar 2, la plimbare, ºi au
întrebat pre vizirul: «Aºezat-au domn la Moldova în locul
ghiaurului ce au pierit?». Rãspuns-au vizirul cã încã n-au
pus domn», ce pre cine va hi voia împãrãþiei tale se va
pune. «Sã nu steie acea þarã fãrã domn», i-au rãspuns
împãratul. «Cheamã pre ghiaurii ce sunt boieri acei þeri,
ºi, pre cine ar vrea ei sã-ºi aleagã domn, sã le hie dat.»
Deci, îndatã, tot într-aceiaºi noapte, au trimis vizirul cu
caicul la boieri unde erau închiºi, ºi au luat pe Costin
postelnicul iar înspãimat cã-l duc noaptea sã-l înece, ori
sã-l munceascã pentru averea lui Barnovschi-Vodã. Dacã
1
Bosfor.
2
Scutari din Asia.
NICOLAE IORGA
$
l-au dus înaintea vizirului, i-au zis: «Iatã cã împãratul vã
iartã capetele, ºi sunteþi de acum slobozi, ºi sã mergeþi sã
vã alegeþi domn pre cine vreþi pohti».

Întrosu-s-au Costin postelnicul, den spaimã, cu bucurie,
de la vizirul, la ceilalþi boieri ce erau închiºi, ºi li-au spus
vestea. ªi au slobozit ºi pre ceilalþi boieri, de au mers cu
toþii launloc, ºi îndatã au stãtut la sfat cu toþii, ºi au ales
pre Moisei-Vodã în locul lui Barnovschi-Vodã, cu a doa
domnie.
........................................................................................
Domnnit-au Moisei-Vodã, dupã Abaza-Paºa 1, numai
peste iarnã, iarã primãvara i-au venit mazilia. ªi s-au dat
domnia Lupului Vasilie vornicul, de la Sultan-Murat. Iarã
Moisei-Vodã, dupã mazilia sa, sãtul de binele turcilor, au
trecut în Þara Leºeascã, petrecut de câþiva boieri pânã la
margine. Unde ºi apoi, dupã câþiva ani, petrecând în
odihnã, cu ocini în Þara Leºascã, ºi cinste de la leºi, ºi-au
sãvârºit viaþa, pe vremea domniei Dabijãi-Vodã.
M O A R T E A LU I C O N S TA N T I N
POSTELNICUL CANTACUZINO 2
(Dupã Stoica Ludescu)
Diavolul, pizmaºul neamului omenesc, vãzând pre

Constandin Postelnicul (Cantacuzino) cã se porneºte spre
fapte bune, fãcând multe milostenii, în tainã, pre la mãnãs-
tiri, pre la sãraci, ºi pre strãini îi primia, ºi-i cãuta, ºi-i
miluia, ºi Dumnezeu încã-i ajuta, ºi-i adãugia în casa lui
cu tot binele Sfinþiei sale, iar Diavolul totu-l cerca, dupã
cum îi este obiceiul lui, sã-l prinzã în cursa lui, ºi nicicum
1
Rãzboiul purtat în tovãrãºia acestuia peste Nistru.
2
Lista domnilor munteni de la 1654 la 1663: Constantin Basarab, sau
Cârnul, 16541658; Mihnea III, sau Mihail Radu, 16581659; Ghica
sau Gheorghe Ghica, 16591660; Grigore sau Grigoraºcu Ghica, 1660
1664; Radu Leon, 16641669.
NICOLAE IORGA
$
nu putea de el sã se lipeascã. Atuncea Diavolul gãsi doauã
vase rele, unul românesc, altul grecesc, anume: Stroie
vornicul Leurdeanul ºi Dumitraºco vel vistiariu Þarigrã-
deanul 1. Aceºtia erau lãsaþi de Grigorie-Vodã (Ghica)
ispravnici, sa pãzeascã scaunul domniei. Iar ei fãcurã sfat
drãcesc, în tainã, cu doamna Maria 2 a lui Grigorie-Vodã,
ºi trimiserã cãrþi de olac 3 la Grigorie-Vodã în oaste 4,
fãcând pârã mare asupra ticãlosului Costandin, cum el
umbla pre la turci, pre marginea Dunãrii, de-l pârãºte cã
este hain 5, ºi cum nu bagã în seamã pre doamnã-sa, ºi-ºi
bate joc de ea, ºi cum opreºte þara sã nu dea bir, ºi atâtea
prihãnii multe au scris. ªi Constandin nimica de acealea
n-au fost vinovat, nici n-au ºtiut nimica.
Deci, întorcându-se Grigorie-Vodã din oaste, iar Stroie
Vornicul încã mai cu dinadinsul îi scria de împrospãta
pâra, ºi-l învãþa sã nu grãiascã nimic cu Costandin, ºi, cum
va sosi în Scaun, sã-l omoare fãrã veaste.
Deci Grigorie-Vodã îºi întoarse firea, ºi crezu pre Stroie
vornicul ºi pre Dumitraºco, binele ce-i fãcuse Constandin
îl uitã, ºi jurãmântul cãlca, ºi, cum sosi în scaunul lui în
Bucureºti, îndatã-l apucarã acei doi draci cu gura, ºi-l
puserã la cale rea ºi spurcatã: cum puse ºi cele douã
mãrturii mincinoase pre Pilat de ucise pre Domnul nostru
Iisus Hristos, aºa ºi ei fãcurã pre Grigorie, de trimise
dorobanþii la casa lui Costandin postelnicul, ºi, fãrã veaste,
din aºternut l-au luat, de l-au dus la sfânta mãnãstire de la
Snagov. Era sâmbãtã spre duminecã, dechemvrie 20, în
zioa de Sfântul Ignatie, anul 7172 (1663), ºi acolo, au
stãtut la dumnezeiasca liturghie, tot în genunche, la sfintele
icoane. Fiind gata, s-au pricestuit 6 trupului ºi sângelui
1
Tot un Cantacuzino.
2
Sturza.
3
Cu poºta.
4
Cu turcii, împotriva nemþilor.
5
Trãdãtor.
6
Cuminecat, împãrtãºit.
NICOLAE IORGA
$
Domnului nostru Iisus Hristos. Iar, când au fost searã, prela
cinã, l-au omorît în trapezãria 1 mãnãstirii.
Iar Grigoraºco-Voda, deacã-i spuserã cã l-au omorât,

el atuncea s-au deºteptat, ºi au zis pãrintelui ªtefan Mitropolitul
ºi tuturor boiarilor cã n-au ºtiut când l-au omorât, ºi cum
au fost adormit, cãindu-se ºi plângând de moartea lui
Costandin. ªi blestemã pre Stroie ºi pre Dumitraºco, cãci
ei l-au îndemnat de l-au omorât, nefiind nimica vinovat.
Aºa s-au cãit pentru moartea Domnului nostru Iisus Hristos
ºi Iuda, dar nimica n-au folosit, ci au luat platã matca
focului, ºi aceºtia încã o vor lua, precum zice la Sfânta
Evanghelie: «Cum aþi judecat, aºa vi se va judeca», ºi: «cum
aþi mãsurat, aºa vi se va mãsura».
Iar trupul lui Costandin l-au rãdicat jupâneasa lui,
Ilinca 2 ºi cu coconii lui, Draghiciu, ªerban, Constandin,
Mihail, Matei, Iordache, ºi cu mare cinste duserã-l la
mãnãstirea lor la Mãrgineani, ºi acolo-l îngroparã, fãcân-
dui-se pogrebania, ºi pamete mare, cum se cade.
O, diavole, rãul pizmaº neamului omenesc, cum pre-
lestiºi pre Grigorie-Vodã de omorî pre Costandin, fãrã
judecatã, fãrã vinã, nimica? Iar þara toatã plânge pre
Costandin Postelnicul, cã au pierdut un stâlp mare, carele
au sprijinit toate nevoile þerii. Plângu-l ºi sãracii, cã ºi-au
pierdut mila; plângu-l care au avut de la el multã cãutare;
plângu-l ºi pãgânii ºi creºtinii, ºi toate þerile care l-au ºtiut
ºi care nu l-au ºtiut, ci numai de numele lui au auzit, pentru
multã înþelepciue ºi bunãtate ce fãcea, în toate pãrþile.
ªi de la cine fu acea moarte necuvioasã? De la Gli-
goraºco, pre carele l-au fãcut Domn, ºi l-au cinstit, ºi i-au
slãvit numele; de la Stroie Leurdeanul, pre carele l-au scos
de doauã ori din moarte, ºi încã i-au fost ºi cuscru, cã au
þinut pre fata lui un fecior al lui Costandin, anume ªerban;
de la Dumitraºco, cã i-au fost nepot de vãr-premare, ºi cãci
1
Odaia de ospãþ.
2
Fiica viteazului Radu-Vodã ªerban. Sora ei luase pe singurul fiu al lui
Mihai Viteazul.
NICOLAE IORGA
$!
l-au crescut în casa lui, ºi l-au þinut ca pre feciorii lui, ºi
l-au boierit.
Unii ca aceºtia sã fie de trei ori anaftema!
C a p i t ol u l IV
R Ã S C O A L A Î M P O T R I VA G R E C I LO R
LU I R A D U -V O D Ã L E O N
(Din Constantin Cãpitanul Filipescu)
Într-aceste vremi, turcii, vãzând cã Domnii þerii se hainesc

de cãtre împãrãþie, au poruncit sã fie obiceiu, de al treilea
an sã meargã Domnul la Poartã, sã sãrute mâna împã-
ratului, sã-ºi înoiascã domnia, ºi acest obiceiu multã vreme
au þinut. Ci dar, fiind poruncã la Radul-Vodã sã meargã la
al treilea an la Poartã, s-au rugat boiarilor þerii sã-l mai
primeascã sã le mai fie el Domn. ªi au primit boiarii sã fie
aºa, ºi au purces cu toþii împreunã cu Domnul sãu la Odriiu
(Adrianopol). ªi mai nainte au trimis pe Drãghici Spãtar
(Cantacuzino) sã gãseascã bani de ploconul domniei de pre
la prieteni, ºi sã dea în ºtire cã vine Domnul, lãudându-i cã
este bun cu þara ºi cu boiarii. ªi, mergând Domnul acolo,
n-au fãcut zãbavã multã, ci i-au dat domnia, ºi dându-ºi
ploconul de domnie, s-au rugat sã meargã pre la Þarigrad
sã-ºi vazã casa, ºi l-au lãsat; dar nu-i era pentru vederea
casei, ci pentru mândreþe, ca sã se primble prin Þarigrad
cu pompã domnneascã, sã-l vazã prietenii.
ªi, slobozindu-l, au mers pre la Þarigrad, ºi de acolo
au venit în þarã.
Într-aceste vremi, fiind Drãghiciu Spãtariul la Þarigrad
cu Radul-Vodã, s-au rãzbolit 1 ºi au murit. ªi l-au adus la
Comana, la mãnãstire, de l-au îngropat. Zic unii cã l-ar fi
otrãvit grecii, iar alþii zic cã au murit de ciumã, dupre
cum în urmã s-au dovedit.
ªi, viind Radul-Vodã în þarã, dupe cum s-au zis mai
nainte, iar au petrecut bine cu toþii pânã la o vreame. Iar
1
Îmbolnãvit.
NICOLAE IORGA
$" dupã aceia iar au început Cantacozinii a amesteca lucrurile,

precum au fost învãþat, ºi a turbura pre unii den boiari,
zicându-le cã au auzit cã s-au sfãtuit oamenii Radului-

Vodã, Sofialâul Clucear ºi Balasache Pãharnic ºi cu alþii,
ca sã-i omoare, ºi-i îndemnã ca sã se scoale asupra
Radului-Vodã ºi asupra oamenilor lui, sã-i scoatã afarã
den þarã (care aceasta nu o fãcea de alt, numai sã fie
totdeauna ei mai mari 1).
ªi boiarii, alunecându-se cu firea cã vor fi acelea carele
zic ei, au scris pre la cãpitani, pre la iuzbaþi 2 fiind spãtar-
mare ªerban Cantacuzino 3), sã se strângã toþi la Bucureºti.
ªi Radul-Vodã nimic de acestea nu ºtia. ªi, strângându-se
numai, într-o zi, den Curtea domneascã au fãcut rãdicare
ºi au început a striga cã va sã-i omoare Radul-Vodã. ªi
au ieºit boiarii ºi gloata, strângându-se la Mitropolie, la
Vlãdicã 4 Teodosie, spuindu-i jalba cum au vrut sã-i omoare
grecii. Ci nu trecu vreame multã, veni ºi Radul-Vodã. ªi
multã pricinã au avut cu boiarii ºi se duse la Curte.
Iar boiarii se duserã de maserã noaptea cu pazã bunã
de frica Radului-Vodã, ºi s-au gãtit noaptea de cale, ºi a
doao zi dãns-de-dimineaþã au purces la Eniºãr 5, unde era
împãrãþia, sã pârascã pre Radul-Vodã ºi pre greci. Radul-Vodã
încã au trimis pre Alexandru Armaº, ºi pre Dumitraºco
Postelnic Caramanlâul, de olac, sã ajungã la caimacamul,
sã spuie jalba, ºi cum cã fãrã nici o vinã s-au rãdicat
boiarii asuprã-i cu pârã. ªi, fiind caimacamul prieten, s-au
ºi mâniat pre boiari. ªi, mergând boiarii la dânsul, i-au
mustrat rãu, ºi, de nar fi fãcut boiarii un meºteºug supþire,
n-ar fi putut sã-l biruiascã.
Ci, necrezând turcii nici pre boiarii þerii, nici pre Radul-
Vodã, au trimis un agã la Bucureºti, sã vie sã cerce lucrul
1
Cronicarul e pornit cu duºmãnie asupra Cantacuzinilor care însã, în
lupta lor cu grecii, se sprijiniau pe þara întreagã.
2
Ofiþeri, dupã turceºte: cel ce are o sutã de oameni în seama lui.
3
Fiul lui Constantin cel ucis la Snagov.
4
Mitropolitul.
5
Ieniºer, în Tesalia.
NICOLAE IORGA
$#
den ce li-au venit gâlceava, ºi, cum va afla, sã se ducã
înapoi sã spuie. Deci boiarii se îngrijarã, temându-se cã,
mergând la Radul-Vodã, îl va apuca cu vorbe, cu daruri,
ºi se va întoarce lucrul spre rãul lor; ci cãuta om ca acela
care sã aibã prieteºug cu aga, sã-l apuce ei mai înainte
cu daruri, sã nu li se facã vreo pieire. ªi gãsirã pre un Pavel
Grec, carele de multe ori cerca la turci sã ia domnia þerii.
Pre acesta aflându-l cã este prieten cu acel agã, s-au rugat
lui sã grãiascã cu aga, mergând acolo, sã nu se asculte
cuvintele Radului-Vodã, ci sã grãiascã de bine pentru
boiarii þãrii. ªi-i fãgãduirã mulþi bani, iar lui Pavel îi
fãgãduirã sã-l cearã pre el domn. Acestea auzind Pavel,
cu toatã puterea lui, au împãcat cu aga turcul ce mergea
în þarã, ºi îndatã pe loc între turc mare ajutorinþã au fãcut
boiarilor, nãdãjduind domnia.
Deci boiarii trimise de olac la boiarii ce rãmãsese în
þarã, dându-le ºtire pentru turcul ce vine, zicându-le sã
scoaþã þarã multã înaintea turcului, sã se jãluiascã de
Radul-Vodã ºi de greci. ªi aºa au fãcut. Au scos de tot feliul,
muieri, feate, care-i zicea cã le-au ruºânat copiii, ºi cã le-au
fãcut acel lucru grozav; featele zicea cã ºi-au bãtut joc de
dânsele; oamenii, carii zicea cã i-au prãdat, i-au cãznit,
ºi altele.
Deci, întorcându-se înapoi turcul, ºi spuind celor mari
jalbele ce fãcea þara, au dat vina Radului-Vodã, ºi l-au
mazâlit. ªi boiarii s-au îndreptat, ºi le-au dat voe sã-ºi
aleagã domn care vor vrea, ºi sã-l ducã sã-l îmbrace cu
caftan. Ci ei, dupã cale mergând, socotise pre Antonie
Vornic de Popeºti den Prauva (Prahova). Ci-l gãtirã ºi-l
îmbrãcarã cu caftan domnesc, iar Pavel cel ce aºtepta
boiarii, dupã cum vorbise cu el, rãmase în dãºãrt, ºi-i
dedearã boiarii o tiflã.
Acestea fãcându-se, au trimis turcul de au rãdicat pre
Radul-Vodã, ºi au prins pre doi boiari greci carii zicea cã
era mai zorbale, pre Sofialâul ºi pre Balasache. Ci pre
Sofialâul, þiindu-l închis spre ocnã câtãva vreame, l-au
NICOLAE IORGA
$$
spânzurat la ocnã, iar pre Balasache l-au dat în mâinile
unor dorobanþi, de l-au trecut Dunãrea ºi i-au dat drumul
Þarigradului. Iar pre ceilalþi greci mai mici, cum Pascale

Grãmãticul, ºi alþii, atâta bãtaie li da slujitorii, cât mã mir
cã trãia, mai ales pre Pascale, cã l-am vãzut cu ochii
când îl scotea den cãmarã ºi-l ducea cu palme, care palme,
de dese ºi de multe, nu mai avea numãr. Altul, iar, care i-am
uitat numele, de multã bãtaie ºi palme gândea cã va sã
moarã, ci strigã popa sã-l cuminece.
Ca acestea ºi altele mai multe au pãtimit grecii la sfârºîtul
Radului-Vodã, din pricina ºi îndemnarea Cantacozinilor.
C a p i t ol u l V
SUIREA ÎN SCAUN
A LU I C O N S TA N T I N -V O D Ã
B R Â N C O V E A N U ( 1 6 8 8 1)
(Din Radu Greceanu)
Atunci dar, dupã a rãposatului ªerban-Vodã (Canta-

cuzino) petrecere 2, numaidecât toatã boierimea þerii, la
Mitropolie adunându-se ºi sfat pentru alegerea de domnie
fãcând, aºa cu toþii, de la mic panã la mare, pre acest
Constandin Brâncoveanul vel logofãt de domnie au numit.
Carele, nefiind ºi de faþã, lângã oasele lui ªerban-Vodã
aflându-se, ºi de cele ale morþii, ce trebuia, grijind, iar
Sfatul ºi toatã adunarea boierimii, ce se afla la Mitropolie,
au trimis pre Preda Brãtãºanu vel pitar, ºi Radu Golescu,
de l-au poftit ca sã meargã acolo. A cãrui chemãri mãcar
cã pricina nu o ºtia, iar nici din obºte a ieºi putea, fãrã
cât a merge. ªi, aºa, mergând toþi numaidecât, la un
cuvânt fiind, ca sã primeascã stãpânirea þãrii l-au poftit,
pentru cã nu era altul obºtii mai plãcut decât Mãria sa, nu
numai pentru multã vrednicie ºi înþelepciune ce avea, ci
1
Lista domnilor munteni de la Radu Leon înainte: Antonie din Popeºti,
sau Popescu, 16691672; Grigore Ghica, 16721674; Duca 1674 1678; ªer-
ban Cantacuzino, 1678 1688.
2
Rãposare.
NICOLAE IORGA
$%
mai vârtos pentu multele blândeþe ºi faceri de bine, care
spre toþi, încã den boierie, avea, ºi toþi de acestea ale sale
bune fapte încãlziþi era.
Cãruia dar foarte cu greu jugul stãpânirii a-l lua pãrân-
du-i-se, în multe feluri s-au apãrat, îndestulat fiind de tot
binele ºi cu fericit traiu întru ale sale trãind. Iar nici într-alt
chip sã urmeaze putea, de vreme ce de la Dumnezeu
orânduiala era, dupã cuvântul carele zice: «cã tot darul
desãvârºit de sus este pogorât». Precum în urmã aievea
faptele s-au vãzut, cã minunate ºi mari chivernisiri pãmân-
tului acestuia ºi ocârmuirii au fãcut întru nenorocitele
aceste vremi ce au fost, cât altul lucrurile la cap ºi la
sãvârºit ca acela a aduce n-ar fi putut; care mai în jos pre
rând le vom zice, pânã în cât ºi la ce stepenã 1 ticãloasã
aceasta þarã au ajuns.
Fiind dar, precum am zis mai sus, adunarea toatã la
Mitropolie: toatã boierimea þerii, ºi slujitorii, ºi Dionisie
Patriarhul Þarigradului, care atuncea aicea se afla, ºi
Pãrintele Teodosie, Mitropolitul þerii, era ºi un Capi-
gibaºa 2 împãrãtesc, anume Ahmet-aga, care mai nainte
venise cu trebi la domn, ºi alþi bogaþi agi, care atuncea
în þarã se afla.
Deci, vãzând ºi ei cu toþii alegerea ºi socoteala cea de
obºte, ce se fãcuse pentru domnie, iar Capigibaºa numai-
decât pre acest Costandin Brâncoveanul vel logofãt cu
caftan l-au îmbrãcat. ªi aºa boiarii, împreunã cu arhiereii,
luându-l, în bisericã au mers, ºi, ducându-l pãrintele
Patriarhul în oltar, molitvele de domnie i-au cetit, sfântul
preastol încunjorându-i, dupre cel ce Domnii se înco-
roneazã, obiceiu.
Deci, ieºind din bisericã, îndatã ºi cal de domnie i-au
adus. Cu toatã podoaba ºi toþi slujitorii ºi toatã orânduiala
domneascã fiind, au încãlicat, ºi la Curtea domneascã cu
cinste ºi cu pompã mare au mers, ºi întâiu în bisericã
1
Treaptã.
2
Cãpetenie de Portari.
NICOLAE IORGA
$&
domneascã au intrat, ºi, cântând axionul, dupã obicei,
sfintele icoane au sãrutat, ºi jurãmântul acolea cu boierii
încredinþându-se în sfânta Evanghelie, ca cu Mãria sa în

dreptate sã þie, dupã aceia în casele domneºti, în Divanul
cel mare suindu-se, în Scaunul domnesc au ºezut, ºi, cu
tunurile dând, mare veselie în toatã politia 1 s-au fãcut, de
domnie nouã, care dupã plãcerea a toatã obºtea se fãcuse.
ªi, dupã aceasta, a doua zi, ºi oasele lui ªerban-Vodã au
rãdicat, împreunã cu toatã boierimea ºi toþi arhiereii ºi
preoþii, de l-au dus la mãnãstire la Cotroceni, cu falã ºi cu
cinste mare, ca pre un Domn, ºi, fãcându-se slujbã pogri-
baniei cum se cade, l-au îngropat în bisericã.
C a p i t ol u l VI
ÎNFRÂNGEREA OªTILOR
ÎMPÃRÃTEªTI
DE TURCI ªI ROMÂNI
LA ZÂRNEªTI ÎN ARDEAL (1690)
( D i n m e m o r i i l e l u i Ra d u Po p e s c u )
Însã nu s-au odihnit cu gândul lui (Constantin-Vodã

Brâncoveanul) ca sã nu rãsplãteascã Bãlãceanului 2, care
au fost îndemnãtoriul lui Haisler 3 ºi la toþi mai marii neam-
þilor, de au fãcut atâta hata (pagubã) ºi pradã pãmântului,
ºi lui Haisler încã sã-i pogoare nasul cel mare al mândriei
lui. Ci s-au unit în vorbe cu Tucheli Groful 4, care era din
Þara Ungureascã de sus, ºi au fugit la turci, pentru necazul
nemþilor, ce-i fãcuse, care ºi în graþia împãrãteascã se
afla cu oºti câteva, aºteptând sã-l facã turcii craiu în Ardeal
sau în þara lui cea de sus, ungurime.
1
Oraºul.
2
Ginerele lui ªerban Cantacuzino, sprijinit de nemþi, în slujba cãrora
intrase ca ofiþer, voia domnia þerii.
3
General împãrãtesc care venise cu oaste în þarã ºi o costase cheltuialã
mare.
4
Contele Emiric Tököly, care fusese proclamat, de nemulþãmiþii cu
stãpânirea austriacã, rege al Ungariei.
NICOLAE IORGA
$'
Cu acesta unindu-se Constandin-Vodã, fãgãduindu-i cã
cu nevoinþa lui îl va bãga în Ardeal ºi altele, care, înºtiinþând
toate acestea pre meghistanii Porþii, ºi rugându-se amândoi
împãratului turcesc ca sã li dea oºti, sã meargã în Ardeal
asupra nemþilor ºi sã ia Ardealul, le-au dat câþiva Paºi cu oaste
turceascã, fiind serascheriu 1 asupra oºtilor Funduc-Paºa, ºi pre
un sultan tânãr cu tãtarii, care-i zicea Chiuciuc-sultanul,
carii, viind toþi aici în þarã, s-au împreunat, puind tabãra
din sus de Potlogi 2.
De acii Costandin-Vodã, având oameni ai muntelui,
despre Rucãr ºi Dragoslavele, carii ºtia plaiurile, au purces
câtrã Ardeal, fãcându-se cuvânt cã vor sã meargã pre la
Bran sã treacã. Iar, când s-au apropiat de munte, au lãsat
drumul Branulul ºi au luat alt plai, care pogoria în Ardeal,
den sus de Bran. ªi pre acela au mers, ºi s-au pogorât toatã
oastea cu nevoie mare, atât cât mai avea nãdejde sã se
mai întoarcã pre acea cale. Însã Tucheli, cu mârzacii, ºi cu
paºii, ºi cu oastea lui Costandin-Vodã. Iar Constandin-Vodã ºi
cu Chiuciuc-sultanul au rãmas în Ardeal, unde privia
foarte bine rânduielile oºtior, cum se rânduia, ºi venirea
nemþilor cum venia, în rânduiala lor.
Care, apropiindu-se unii de alþii, au dat rãzboi foarte,
amândoauã pãrþile, ºi mai cu vitejie turcii, de vreme ce
toatã nãdejdea lor era pierdutã de a se mai întoarce
îndãrãt. ªi, slujindu-le norocul, într-o clipealã au intrat într-
înºii, ºi au început a-i tãia, cât puþini au scãpat, ºi câmpurile
era pline de nemþi, ºi de secui, unguri.
ªi într-acest rãzboi au pierit ºi Telechi, ghenerariul
ungurilor Ardealului, ºi aga Constandin Bãlãceanu, ginerele
lui ªerban-Vodã; ºi au prins viu pre Haisler, ghenerariul
nemþilor. ªi, despre partea turceascã, încã au pierit Paºa-
serascheriul. Iar Costandin-Vodã, vãzând cã biruiesc turcii
pre nemþi, s-au pogorât cu sultanul în vale, ºi s-au împreunat
1
Generalisim, cea mai mare cãpetenie.
2
Moºia din Dâmboviþa a Brâncoveanului. Se mai pãstreazã rãmãºiþele
frumoaselor curþi pe care le-a fãcut el acolo.
NICOLAE IORGA
%
cu Tucheli. ªi, fiind toþi acolo, atuncea aduserã pre Haisler
legat; cãruia i-au zis Costandin-Vodã: «Jupâne Haisler, þi-am
adus oaspeþii, care þi-am scris cã-þi voiu aduce; primeºte-i».

Iar el rãspunse lui Costandin-Vodã: «Nu te bucura de
aceastã întâmplare, cã, de am pierdut noi rãzboiul, îm-
pãratul nostru mai are ca noi mulþi, ci te bucurã de
vrãjmaºul tãu, de Bãlãceanu, cã au pierit. Cã eu pentru
ca sã-l mântuiesc pre dânsul am cãzut în robie, ºi, de sunt
ºi rob, astãzi am cãzut în robie, iar tu eºti rob de când te-au
fãcut tatã-tãu».
Deacii întrebând Costandin-Vodã, unde au pierit Bãlã-
ceanu, au trimis slujitori, ºi l-au adus acolea mort. Ci capul
l-au trimis la Bucureºti, de l-au pus într-o suliþã în zioa de
Sântã-Mãria Mare, cã într-acea zi se lãuda Bãlãceanu
cã va sã fie în Bucureºti. Iar trupul i-au rãmas acolo,
batjocurã oamenilor.
Dupã aceia iarãºi Tucheli, cu Costandin-Vodã ºi cu
turcii, au mers cãtrã Sibiiu, împreunã ºi cu tatarii, poruncind
tuturor ardelenilor boiari, sã se strângã la satul Cristianul,
care este lângã Sibiiu. ªi toþi s-au strâns împreunã cu alþi
ardeleni, bucurându-se toþi de peirea nemþilor. ªi l-au
încoronat pre Tucheli Craiu Ardealului.
Ci nu multã bucurie au avut, cã Badesis, ghenerariul 1
ce era preste oºtile nemþeºti cele mari, auzind de întâmplarea
nemþilor celor din Ardeal, ºi cum cã Tucheli s-au încoronat
craiu Ardealului, au lãsat calea Beligradului, ºi au venit în
Ardeal. A cãruia venire auzind Tucheli, ºi turcii, ºi tatarii,
nimica n-au mai stãtut, ci s-au întors îndãrãt pe-ncet, ºi
pre la Teleagân au trecut în Þara Româneascã, fiind calea
mai largã , luând Tucheli multã boierime a Ardealului cu
dânsul.
ªi, dupã ce au trecut aici, turcii ºi tatarii s-au dus pre
la locurile lor; iar Tucheli au mai zãbovit în þarã, ducându-se
pe-ncet la Diiu, unde-i era dat iernatic. ªi multe jafuri ºi
rãutãþi au fãcut în þarã. Dintru care au intrat vrajbã între
1
Marchizul de Baden.
NICOLAE IORGA
Costandin-Vodã ºi între dânsul. Deacii ºi Constandin-Vodã %

au trimis slujitori asupra lui, ºi, unde gãsia oameni de ai
tui, îi omoria fãrã milã.
Iar, dupã ce au trecut el la Diiu, au avut þara odihnã.
C a p i t ol u l VII
CÃDEREA ªI MOARTEA
BRÂNCOVEANULUI (1714)
( D i n c ro n i c a l u i Ra d u Po p e s c u )
În mijlocul vremilor acestora, Cantacuzinii, carii pururea

au fost vicleni Domnilor, ºi n-au fost odihniþi de nici un
Domn, ºi acum, la Costandin-Vodã, au început sã-l vicle-
neasca ºi sã-l desrãdãcineze din faþa pãmântului, neavând
altã pricinã, fãrã numai rãutatea lor, aceia ce din fire o au
avut ºi mai dinainte. Cã nu li-au lipsit, în zilele lui Con-
standin-Vodã, nici un fel de bine ca sã nu-l aibã: voie
veghiatã 1, sfetnici ai Domnului, plini de bani, de sate, de
vii, fãrã bir, fãrã împrumutãri, precum alþii ai þerii da, iar
ei nicicum. Zic adevãrul, iar nu minciunã, cã mai bine
trãia ei decât Costandin-Vodã; cã el avea grijile domniei,
iar ei avea primblãrile, ºi desfãtãrile, ºi câºtigurile, ºi tot
binele. Dar tot nu era mulþãmiþi de binele acela, ci poftia
ºi mai mult: adecã domnia. De care, vãzând pre domnul
cã s-au stricat despre toate pãrþile, mai vârtos despre turci,
cu numele ce ºi-au câºtigat cã este hain, cu aceasta au
socotit cã-l vor surpa.
ªi au început a scrie cãrþi la împãrãþie, ºi le-au pecetluit
cu peceþile, fãcute la Braºov, ale tuturor boiarilor þerii, în
tainã luând izvod 2 de toate peceþile, ºi o seamã de boiari
nu ºtia de aceasta nicicum. ªi, cu acele arzmazare 3, l-au
pârât la împãrãþie în multe rânduri. Dar nu se încredea
turcii sã trimitã sã-l mazâleascã, temându-se cã nu vor
putea pune mâna pe dânsul.
1
Trecere.
2
Copie.
3
Arz-mahzar, plângere, jalbã.
NICOLAE IORGA
%
Iar, când au fost mai pre urmã, aflând ei organ ca acela
pre un Constandin Diichiti, care era vãtaf de aprozi la
Costantin-Vodã, ºi, vrând sã se ducã la Þarigrad cu voia

Domnului, pre acesta l-au gãsit, ºi i-au dat cãrþi ca sã le
dea în mâna împãratului: întru care fãgãduia ca sã nu fie
grijã cã va scãpa Costandin-Vodã, cã ei îl vor prinde ºi-l
vor da în mâna împãratului. Pre care Diichiti ºi din gurã
l-au învãþat aºa sã spuie: cã nu va scãpa dinaintea lor
Costandin-Vodã.
Deci, mergând la Þarigrad, ºi dând cãrþile, ºi zicând din
gurã cele ce-l învãþase, s-au încredinþat turcii. ªi, având
ºi mai dinainte ahte 1 ca sã-l prinzã, dobândind mijlocitori
pre aceºti ªaitanici-Oglulari 2, adecã pre Cantacuzini,
«Feciorii Dracului», în tainã foarte au gãsit pre Imbrihorul
cel mare împãrãtesc, ºi pre Mustafa-aga capegiul, ºi i-au
trimis, de n-au ºtiut nimenea, ca sã vie sã strângã oºti de
pre margini, ºi sã prinzã pre Constantin-Vodã.
Carii, viind pânã la Rusciuc amîndoi, de acolo au trimis
înainte pre Mustafa-aga, cu fermanuri 3 de mazâlie, ºi cu
ferman sã puie alt Domn, dându-i porunca imbrihorul cã,
de va sta împotrivã Domnul, sã-i facã ºtire, ca sã vie ºi el
cu oºtile turceºti, sã-l pinzã.
Însã, la 24 ale lui martie, sosind Mustafa-aga, miercuri în
sãptãmâna cea mare de la Paºti, ºi împreunându-se cu
Domnul, i-au spus mazâlia. Deci, ce sã facã, Constandin-Vodã
nu ºtia, fãrã numai lacrãmi ºi rãbdare. Mustafa-aga au
început a pecetlui cãmãrile cu averile lui, ºi l-au dat în
chezãºia boiarilor pre Domnul, ca sã nu fugã, ºi s-au dus
la gazdã.
Dar ticãlosul cum vrea sã fugã, cã rudele lui, Canta-
cuzinii, era mai mari peste oºtile þerii, ºi ei era vicleni ºi
pârâºi, carii se bucura cã vãzuse aceia ce poftise?
1
Poftã.
2
Asa li ziceau turcii Cantacuzinilor, dupã strãmoºul lor Mihai, poreclit
ªaltan-Oglu, adecã «pui de drac», pentru vicleºugurile lui greceºti.
3
Acte împãrãteºti la turci.
NICOLAE IORGA
%!
În noaptea aceia, miercuri spre joi, au mers Mihai
spãtariul Cantacozinul ºi ªtefan spãtariul Cantacozinul la
Mustafa-aga, având dragoman pre Caramanlâul portariul,
ºi i-au fãgãduit bani mulþi, sã stea la imbrihorul sã puie
pre ªtefan spãtariul domn.
ªi, plecându-se Mustafa-aga, îndatã au scris la Imbri-
horul, cu multe fãgãduieli, ºi i-au fãcut ispravã, sã-l facã
Domn pre ªtefan spãtariul. ªi, a doã zi, joi, viind imbrihorul
în Bucureºti, au grãbit de l-au fãcut Domn. ªi vineri, de
dimineaþã, l-au rãdicat pre Constandin-Vodã, cu toatã casa
lui, ºi cu toþi ginerii lui, de i-au dus la Þarigrad, ºi i-au închis
în Edicula 1.
Iar imbrihorul au rãmas aicea de cerca cu ªtefan-Vodã
avuþia lui Costandin-Vodã, ce rãmãsese pre la unii, pre
la alþii, ºi, cu groaze mari ce da oamenilor, toatã avuþia
s-au aflat ºi s-au dat la imbrihorul: galbeni, bani de argint,
scule de aur ºi de argint pre la mulþi s-au gãsit, pentru
cã, de fricã ºi de groaza ce li punea înainte, cei ce nu le
vor mãrturisi înºiºi, ºi pre urmã se vor afla, fieºtecare, ce
avea dat de Costandin-Vodã ca sã le pãstreze, le ducea
ºi le da la ªtefan-Vodã, ºi ªtefan-Vodã le ducea la imbrihorul.
ªi, cu mare nevoinþã, din toatã inima, se silea ªtefan-
Vodã sã i se gãseascã toatã avuþia, ca sã nu rãmâie
nimica negãsit.
Dupã ce dar au luat domnia, numai trei zile au trecut, ºi
au trimis degrab pre Costandin ªtirbeiu banul ºi pre Radul
Dudescu, cumnatã-sãu, pre care ºi logofãt-mare îl fãcuse,
de s-au dus la Þarigrad, zicându-li sã grãbeascã sã meargã
ei mai nainte de Costandin-Vodã, sã dea cãrþile la împã-
ratul, la vizirul, ºi sã fie cu acea nevoinþã, cât sã nu scape
Constandin-Vodã ºi feciorii lui, vii. Care s-au fãcut, cã, prin
multe arzuri 2 de pârã ce s-au dat, la sfârºitul care au
poftit ªtefan-Vodã cu ai lui, au venit lucrul. Cã cu atâta
1
Edicule, «Cele ºapte turnuri», închisoare la Constantinopol pentru prin-
ºii de Stat.
2
Jalbe.
NICOLAE IORGA
%"
osârdie era ªtefan-Vodã ca sã stingã casa lui Costandin-
Vodã, cât limbã de om nu poate povesti ºi numai casa
lui; ci ºi viaþa lor s-au nevoit sã o stingã.

Cã, întâmplându-se ºi un Hasichiu 1 ce venise aici
pentru trebile acelea de s-au dus la Târgoviºte, ºi pe la
Potlogi, cercând avuþii, iar spurcatul ªtefan-Vodã mai
nainte au trimis boiari ºi slugi de ale lui de strângea oamenii
de prin sate ºi ieºia înaintea Hasichiului, de se vãita de
Costandin-Vodã, cã i-au sãrãcit, i-au pustiit, ºi altele ce-i
învãþa ei sã zicã. ªi înaintea imbrihorului încã au scos mulþi
oameni, de se jãluia, cât au fost aicea în þarã, ºi lua arzuri
de la dânºii, dupã jalbile mojicilor, ºi le trimitea la împãrãþie.
ªi, la ducerea lui, aºijderea, n-au lãsat a nu scoate pre la
toate drumurile strâmbe de oameni, din Bucureºti pânã la
Giurgiu, de se jãluia.
Acest fel de ajutorinþã au fãcut ªtefan-Vodã vãru-sãu,

lui Costandin-Vodã; în loc sã-i facã bine pentru binele ce
au avut casele lor de la dânsul, el cu acest fel de lucruri îl
ajuta ºi-i rãsplãtia. Cu toate acestea ce se nevoia ªtefan
pentru stingerea vãru-sãu, lui Costandin-Vodã, nar fi putut,
ºi el, ºi feciorii lui; numai hoþul acel bãtrân, tatã-sãu,
Costantin Stolnicul 2, ºtiind toate tainele nepotã-sãu,
Costandin-Vodã, pentru cã le spunea toate, avându-l, nu
ca pre un unchi, ci ca pre un tatã, au ºtiut ºi cãrþile de la
nemþi ºi de la moscali, care-i fãcuse acei împãraþi, hrisoave,
sã fie ºi feciorii lui prinþipi, chezi. ªi luându-le de unde au
fost, însuºi bãtrânul acela le-au adus la imbrihorul de le-au
dat, rugându-se ca sã le dea în mânã împãratului, sã vazã
vicleºugurile lui Costantin-Vodã. ªi, lângã alte pâri rele ce
va fi mai zis, ºi aceasta i-au pus înainte: cã, de nu va omorî
împãratul pre Costandin-Vodã ºi pre feciorii lui, odihnã
domnia ºi þara nu va avea, ºi va amesteca multe, de va
face vrajbã între împãraþi.
1
Dintre bostangiii (grãdinarii) care fãceau parte din straja sultanului.
2
Învãþat boier, care a scris o cronicã, din care am reprodus o parte,
fusese la Veneþia ºi la Padova.
NICOLAE IORGA
%#
Aceste cãrþi, luându-le imbrihorul, ºi ascultând ºi zisele
acelui rãu bãtrân, dacã s-au dus la împãratul la Þarigrad,
le-au dat împãratului, ºi i-au spus ºi din gurã câte rele au
ºtiut. Deci împãratul, tare mâniindu-se, au poruncit de au
adus pre Costandin-Vodã ºi pre feciorii lui, câte patru,
înaintea lui unde ºedea, într-un foiºor de lângã mare, ºi
le-au tãiat capetele înaintea lui, însã întâi ale feciorilor,
de aceia al lui, în zioa de Sânta-Mãria Mare.
ªi aºa s-au sfãrºit Costandin-Vodã, cu feciorii lui, ºi cu

avuþia lui, viindu-i pieirea de la neamul lui, pre carii i-au
cinstit, i-au îmbogãþit, de era ca niºte domni; iar ei cu acest
fel de mulþumitã i-au rãsplãtit.
Iar aicea, în þarã, s-au arãtat o minune mare, vrednicã

de scris:
Fiind Doamna lui ªtefan-Vodã la Mãnãstirea-de-un-lemn,
mergând pentru evlavie, în zioa de Sântã-Mãria Mare,
când au tãiat pre Costandin-Vodã ºi pre feciorii lui în
Þarigrad, într-aceiaºi zi o au ajuns ºi pre Doamna 1 la
mãnãstire, o nevoie mare, de fãcea toate grozãviile. ªi ei
nici cum nu socotea! cã au venit bãtaia lui Dumnezeu, de
li plãteºte dupã faptele lor; ci º-au bãnuit pre o sor a mâne-
sii, mãtuºã Doamnei, anume Olimbiada, cãlugãriþã de
mulþi ani, cã ea ar fi fãcut fermece, cu alte muieri, de o au
ajuns nevoia. Ci pre mãtusã-sa o au trimis la altã mãnãstire
de cãlugãriþe, de o au zidit într-o chilie, iar pre douã muieri,
ce mai era împreunã, le-au spânzurat.
1
Pãuna, din neamul Grecenilor.
V
Φ APTE
ªI SUFERINÞE DIN
VREMURILE MAI NOUÃ
C a p i t ol u l I
PRIBEGIA MOLDOVENILOR
LA MUSCALI DUPÃ TRECEREA
N E N O R O C I T Ã A LU I
DMITRIE-VODÃ CANTEMIR
L A DÂN ª I I ( 1 7 1 1 ) 1
(Dupã Ioan Neculce)
Deci, de la Prut, Dimitraºco-Vodã au purces în sus

dinpreunã cu moscalii, ºi au trecut pre la ªtefãneºti Prutul
în ceia parte. ªi de acolo au mers drept la Movilã, la Nistru.
Deci, câþi boieri, ºi alþii mai de gios din moldoveni, ce
au ieºit cu Dimitraºco-Vodã din Iaºi, ºi au purces cu
obuzul 2, auziau cã au iertat turcii pre cei greºiþi, darã nu
mai puteau sã se întoarcã înapoi, sau sã fugã întraltã parte
din obuz, cãci cã prãdau Donþii 3 ºi cazacii lui Mihorodschi
ºi a lui Tanþschi pre cine gãsiau în laturi de obuz de-i lãsau
numai cu sufletele. Ce nu avea putinþã sã se ducã într-altã
parte, ce li-au cãutat numai sã se þie cu obuzul, cu Dumi-
1
Lista domnilor moldoveni de la Vasile Lupu înainte: Gheorghe-I ªtefan,
l653, 1653 1658; Gheorghe II, Ghica, 1658 1659; Constantin Basarab,
1659 1661; ªtefan X (ªtefãniþã), 1659; 1661; Istratie Dabija, 16611665;
Gheorghe III Duca, 1665 1666; Iliaº Alexandru, 16661668; Gheorghe III
Duca, 1668 1672; ªtefan XI, Petriceicu, 16721673, 1673 1674; Dimitrie
(Dimitraºcu) Cantacuzino, 1673, 1674 1675; Antonie Ruset, 16751678;
Gheorghe III Duca, 1678684; ªtefan XI, Petriceicu, 1684; Dimitrie Canta-
cuzino, 1684 1685; Constantin Cantemir, 16851693.
2
Tabãra.
3
Cazacii de Don.
NICOLAE IORGA
traºco-Vodã. Cã, când au venit împãrãþia, avea ucaz %%

oastea de nu strica nimeni nimicã; iarã, la întors, stricau
tot ce gãsiau.
Sosind obuzul la Movilãu, la Nistru, se luase niºte tatari,
ca vreo doã sute, în urma obuzului, ºi, pe cine gãseau, tot
luau. ªi au dat preste dânºii Ivanenco polcovnicul ºi cu
Tanþschi, cu slujitorii lor, moldoveni, ce erau la steaguri, ºi
i-au tãiat pre tãtari, ºi au prins vii vro cinci-ºese, ºi i-au
dus la împãratul. ªi au pus de i-au spânzurat în malul
Nistrului, încãlþaþi, îmbrãcaþi.
Iarã, dupã ce au trecut moscalii Nistrul în ceia parte,
au scris împãratul Moscului 1 la turci cã, de n-or porni pre
craiul ªvedului pânã în douãsprezece zile, ºi l-or mai þine
acolo la Tighinea, el încã a strica pacea, n-a þine-o.
Dimitraºco-Vodã au fãcut cãutare tuturor moldovenilor,
câþi erau cu dânsul, ºi i-au întrebat: Merge-vor cu dânsul
la Mosc, au ba? Ce toþi au priimit, cã într-alt chip nu
aveau cum zice; cã nu aveau cum merge într-altã parte,
de rãul tâlhãritului 2. ªi i-au scris Dimitraºco-Vodã pre toþi
într-un izvod, ºi l-au dat la împãratul de l-au iscãlit cu
mâna lui. Iarã boierii ºi slujitorii aceºtii erau, anume:
Ioan Neculce, hatman; Savin Zmucilã, vel ban; Gheor-
ghiþã, vel paharnic; Iordachi Alistarh, vel uºer; Pavel Ruºinã,
vel comis; Mogâlde, sardar; Ilie Abãza, vornic despre Doam-
na 3; Dimitrie, agã; Ioan Mirescul, polcovnic; Ioan Bãnarul,
vel cãpitan; Brahã, cãpitan de darabani; Moþoc, jicnicerul;
Ioan Zãrul, vatav de copii 4; Nour Zãrul, postelnic; Constantin
Zãrul, medelnicer; Vasili Zãrul, tij (-tot) medelnicer; Mechichi,
stolnicul; Antioh, camaraº; Constantin Pârcãlabul, medelnicer;
Dima, baºbulucbaº 5; Ciute, cãpitan; Apostol, cãpitan; Toader
Mirescul, cãpitan; Pavel Mirescul, cãpitan.
1
Petru cel Mare, pe care tocmai îl bãtuserã turcii la Stãnileºti pe Prut.
2
Tâlhari prãdau în þara fãrã Domn.
3
Avea grija cãmãrilor Doamnei.
4
Copii de casã ai Domnului.
5
Cãpitan de oaste turceascã.
NICOLAE IORGA
%&
Toþi aceºtii ºi alþii mai proºti ºi mai de gios slujitori, carii
aice nu s-au putut înºira, anume, i-au scris împãratul în
Vistieria lui, de s-au dus cu Dumitraºco-Vodã, doã mii de

ruble, sã-i fie de cheltuialã, lui ºi moldovenilor, ºi l-au
rânduit sã meargã sã ierneze la Harkov, preste Nistru,
dincolo de Þara Cãzãceascã, în Slobozie, aproape de
Azac 1. Cã acolo se cerºu-se ºi el, lãudându-i unii din
moldoveni carii ºtiau, zicând cã este loc bun. ªi au po-
runcit împãratul lui Apraxin, cneazul ºi gubernatul 2 de
Azac, sã deie lui Dumitraºco-Vodã iernatic bun, lui ºi
moldovenilor lui, dându-i ºi doã sute de draguni 3, sã
meargã cu dânsul.
Iarã lui Ren 4 General, ºi Tomii Spatar, li-au scris îm-
pãratul Moschicesc, ºi au trimis cu cãrþile pe un om al lui
ºi dimpreunã cu un om a vizirului, sã lase Brãila ºi sã vie
dupã dânsul în sus. Deci Toma Spãtarul, cum au auzit, cum
au fugit în Þara Ungureascã de ºi-au mai apucat câte ceva
de acolo, ºi pre urmã au mers la împãratul la Petriburg 5,
cu câþiva munteani ce-au fost cu dânsul la Brãila. ªi l-au
fãcut împãratul gheneral, ºi-i da pre an leafã câte cinci mii
de ruble. ªi cu vreme ºi-au adus ºi giupâneasa din Þara
Munteneascã; ºi i-au dat sate în Þara Moschiceascã, de
chivernisealã vieþii lui. ªi, trãind Toma câþiva ani, în târg
în Periaslav, cã-i didese ºi acel târg, supt stãpânirea împãrãþiei
Moscului, s-au schimbat ºi el din viaþa aceastã lumeascã.
Iarã giupâneasa lui au râmas ºi pânã amu, ºi cu un
copil 6, de trãieºte cu pace pre acele moºii ce i-au dat
împãrãþia.
1
Azov, cetate la Marea Caspicã.
2
Guvernatorul.
3
Dragoni.
4
Rönne, care luase Brãila, cu Toma Cantacuzino, vãrul lui Vodã-Brãn-
coveanu, pomenit de cronicã îndatã dupã dânsul.
5
Petersburg.
6
De la el se trag parte dintre Cantacuzinii din Rusia.
NICOLAE IORGA
Iarã Ren Gheneral, s-au rãdicat de la Brãila cu toatã %'

oastea, ºi au purces în sus pre Siretiu, pre la Cernãuþi, tot
stricând ºi mâncând ce gãsia prin þarã. ªi þara fugise de
la câmp la munte. ªi, dacã au auzit cã vine Ren Gheneral
pre acolo, se mirã încotro vor mai fugi. Deci Ren de la
Cernãuþi au trecut Nistrul în ceia parte, pre la Hotin, ºi au
agiuns obuzul cel mare, ce era cu ªeremet acolo, la Polona.
Iar împãratul Moscului, de la Movilãu, ºi-au luat douã
sute de draguni, ºi au purces în sus pre Nistru, pre la
Cameniþã, ºi acolo s-au despãrþit de obuzul cel mare. ªi
de la Cameniþã au luat în sus prin Þara Leºeascã, dim-
preunã cu împãrãteasa lui, Ecaterina, pânã la Varºav 1, la
scaunul crãiesc, unde au gãsit pre August craiul leºesc, de
s-au sfãtuit, ºi s-au odihnit vreo trei-patru zile. ªi atunce l-au
cinstit craiul Avgust. ªi, ºezând la masã împãratul cu
împãrãteasa, ºi craiul cu crãiasa, ºi cu mulþi domni leºeºti,
între acei domni fost-au, ºi Adam Sinavschi, hatman, ºi
cu hãtmãneasa lui , ºi, între alte voroave multe, cam cu
glumã, zis-au hãtmãneasã lui Sinavschi cãtre împãratul
Moschicesc aceste cuvinte: «Mult mã mir de voi, împãraþii
ºi craii, cum de nu vã þineþi de cuvânt ºi ne amãgiþi pre
noi. Cã, mai anþãrþi, ne-au zis nouã, tuturor leºtelor, craiul
ªvedului 2, sã ne gãtim cu toþii sã mergem sã iernãm în
Stoliþa 3 Moschiceascã împreunã cu dânsul; ºi noi, când
ne gãtiam sã mergem, pre cuvântul lui, el ne-au amãgit ºi
n-au mers în Stoliþã, ce s-au dus la Tighinea. ªi, acum,
împãrãþia Ta ni-ai zis sã ne gãtim sã mergem la Þarigrad,
ºi noi ne bucurasem tare cã om merge de om vedea
Þarigradul; ºi când noi ne gãtiam, Mãria Ta n-au vrut, ºi
te-ai întors înapoi». Iarã împãratul atunce au râs, ºi cu toþi
cãþi erau la masã, ºi i-au zis: «Pãcat cã nu eºti tu bãrbat,
1
Varºovia.
2
Carol al XII-lea. Dupã strãlucite biruinþe ruºii îl bãtuserã la Pultava,
prinzându-l obosit ºi înºelat de aliaþii lui; viteazul rege a trecut Nistrul,
petrecând ani de zile, ca oaspete al turcilor la Varniþa, lângã Bender,
vechea cetate moldoveneascã a Tighinei.
3
Scaunul, Capitala.
NICOLAE IORGA
&
sã te chemi Sinavschi; cã, de ai fi tu bãrbat, sã nu fii
femeie, adevãrat cu tine aº merge la Þarigrad; iarã bãrbatul
tãu au zãbãvit oºtile ºi nu le-au trimis mai în grabã. Pentru

aceia nu m-am dus la Þarigrad.»
De la craiul Avgust, au purces împãratul la Riga, unde
era Menjic 1, cu oºtile lui, care stau împotriva ªvedului; iarã
de acolo, de la Riga, s-au dus la Petriburg, la scaunul sãu
de iarnã. Iarã ªeremet 2, cu obuzul, ºi cu Dimitraºco-Vodã,
au mers de la Movilãu pânã la ªargorod, ºi de acolo s-au
despãrþit de Dumitraºco-Vodã, ºi au purces prin Þara
Leºeascã cu toatã oastea lui, câtã mai rãmãsese, de o mai
sãtura, pre la Nijiboje. ªi de la Nijiboje, la cetatea Polona,
de au deºertat-o de oastea moschiceascã ºi de puºtile cele
mari, ºi de alte lucruri ce erau, cã o stãpâniau moscalii.
ªi apoi au rãdicat toþi oamenii de prin târguri ºi de prin
sate, câþi erau în Ucraina, ºi i-au trecut pre toþi preste
Nipru, în hotarul moschicesc. ªi au trecut ºi el Niprul, cu
toatã oastea, de au aºezat-o la iernatic în Þara Cãzãceascã.
Iarã ªeremet ºi cu curtea lui s-au aºezat la iernatic în târg
în Prelupca.
Iarã Dimitraºco-Vodã, de acolo, de la ªargorod, dupã
ce s-au despãrþit de ªeremet, au purces drept la Chiov, pre
la Nemirova, printr-un câmp pustiu, numai cu cele douã
sute de draguni moscali, ºi cu moldovenii câþi erau cu
dânsul, cã mai fusese ºi niºte cazaci, cu polcovnicul
Migorodschi ºi cu Sava Rogojinschi 3. ªi l-au lãsat în urmã
pe Dimitraºco-Vodã, ºi acei s-au dus înainte. Deci Di-
mitraºco-Vodã rãmâind mai în urmã, numai cu acele doã
sute de draguni, precum mai sus s-au scris, nu era mult
sã-l ieie zaporojenii de grumaz, împreunã cu tatari, cã
prinsãsã limbã, ºi luase ºleavul 4, sã meargã dupã dânsul
sã-l prindã, ºi cale numai de un sfert de ceas l-au agiuns
1
Generalul Mencicov.
2
Generalul ªeremetev.
3
Din Ragusa.
4
Drumul.
NICOLAE IORGA
&
sã-l ieie de grumaz, cu toþi oamenii lui. Cã era ca la o mie
de zaporojeni ºi mai bine, împreunã cu tatari amestecaþi.
Ce norocul lui au fost cã au apucat de au agiuns în târg în
Bilaþerchiev, ºi acolo în târg, era cetate ºi puºte ºi oaste
moschiceascã. ªi, vãzând zaporojenii cã au agiuns în
Bilaþerchiev, s-au întors înapoi. Iarã Dimitraºco-Vodã
nimicã de aceasta nu ºtia; mai pre urmã au oblicit.
ªi de acolo, de la Bilaþerchiev, au mers în Chiov, de s-au
odihnit doã sãptãmâni, dându-i moscalii de toate cele ce-i
trebuia; nimicã nu-i lipsia. ªi, când au vrut sã purceazã
de acolo din Chiov, mulþi moldoveni au vrut sã rãmâie
acolo, ºi nu vreau sã mai meargã cu Dimitraºco-Vodã
înlãuntru, ºi încã ºi eu, Ioan Neculce hatmanul, nu vroiam
sa mai merg cu dânsul, gândind cã doarã ne-or lãsã din
Chiov de ne vom întoarce la pãmântul nostru.
Iarã Dimitraºco-Vodã n-au vrut sã ne lase sã rãmânem,
ce au mers la comendantul de Chiov, ºi i-au arãtat izvod
cu iscãlitura împãratului, de câþi boieri erau într-acel izvod,
ce-l fãcuse la Movilãu, zicând cã suntem daþi pre mâna lui,
ºi nu ne va lãsa sã ne ducem la turci, sã facem vreun
vicleºug, cã el a vrea sã deie samã la împãratul pentru
noi. Deci comendantul, vãzând aºa, i-au dat pre toþi, pre
mâna lui Dimitraºco-Vodã, ºi i-au dus cu vartã (cu caraul,
pânã la Harkov. ªi acolo încã, dupã ce au trecut Þara
Cãzãceascã, era încã pânã la Harkov cale de doã zile, un
câmp pustiiu pintre Harkov ºi pintre Þara Cãzãceascã; ºi
acel câmp este ºleavul tatarilor când pradã de la Crâm, ºi
iarã cu grijã ºi cu multã spaimã au mers pânã au agiuns
la Harkov.
Iarã Luca visternicul, ºi cu Sandul Sturza stolnicul,
venise mai pre urmã în Þara Leºeascã dupã noi, la Chiov,
ºi, nevrând ei sã meargã cu Dimitraºco-Vodã, nu i-au
putut lua, nici comendantul nu i-au dat, nefiind ei în izvodul
împãratului. ªi, gândind cã-i vor lãsa moscalii sã se
întoarcã înapoi, deci Moscalii nu-i lãsau sã se întoarcã
înapoi. Cã venise ºi cneazul Galiþin mai pre urmã la Chiov,
NICOLAE IORGA
&
de þinea drumul tare închis, de nu lãsa pre nime sã iasã
din Chiov, încoace. Cã era un om rãu, ºi nici proviant, nici
de cheltuialã nu li da. ªi s-au ispitit într-un rând sã fugã,

ºi i-au prins, ºi i-au þinut închiºi o lunã, ºi apoi i-au dat
pre chizãºia Tomii gheneralului, ºi apoi i-au slobozit. ªi
au ºezut acolo un an în Chiov, pânã au cheltuit ce au avut,
ºi apoi cu fuga au scãpat din Chiov încoace, de au venit
în Moldova.
ªi alþi moldoveni câþi s-au tâmplat în Chiov tot aºa cu
fuga au scãpat; ºi câþi scãpau din Chiov, încã cu multã grijã
veniau pânã a agiunge spre Cameniþã, cã, rãmãind locul
pustiiu, era tâlhãrit mult; ºi leºii avea pizmã pre moldoveni,
cãci se închinase de bunã voia lor la moscali, ºi pre câþi
moldoveni îi prindeau leºii, îi tot jãcuiau, ºi pre unii îi ºi
omoriau, iarã pre alþii îi puneau la poprealã. Numai Adam
Sinavschi [hatmanul] se punea pentru moldoveni, ºi pre
care-i oblicia cã sunt închiºi, trimitea de-i scotea ºi-i
miluia, ºi pre unii îi punea la steaguri, dând poroncã sã li
deie pace. ªi leºii furiº tot îi stricau.
Dimitraºco-Vodã, dupã ce s-au aºezat la Harkov, zã-
harea prea multã îi da, lui ºi tuturor moldovenilor, cât nu
puteau birui sã o mãnânce. ªi i-au mai dat ºi triisprezece
sate a unui gheneral, ce-l chema Sidlovschi, pline de pâne
ºi de heleºteie, cu peºte, ºi cu mori, ºi cu doã-trei sute de
oameni într-un sat, ºi bucate, vaci, boi, oi, stupi, odoare,
toate le didese lui Dimitraºco-Vodã, sirmeaua 1 acelui
gheneral, cãzând el într-o greºealã. Deci Dimitraºco-Vodã
nu vrea sã þie pre moldoveni cu dragoste, ca pre niºte strãini
ce ºi-au lãsat casele ºi s-au înstrãinat de moºiile sale pentru
dânsul; ce vrea sã-i þie mai aspru decât în Moldova. Cã i
se schimbase firea, într-alt chip, nu precum era Domn în
Moldova, ce precum era mai înainte, pre când era beizadea
tânãr, în zilele frãþine-sãu lui Antioh-Vodã, încã ºi mai rãu.
ªi iute la beþie, ºi se scârbia de fiece, ºi uºa îi era închisã,
ºi nu lãsa pre moldovenii nicãiri sã iasã din târg afarã, fãrã
1
Averea.
NICOLAE IORGA
de ucazul lui. ªi cu cazacii cei de loc, iarã, se învrãjbise &!

rãu, cã nu-l þinea într-o nimicã. Deci moscalii cei mari încã
îl urâse, pentru cãci îl iubia împãratul ºi-i didese nume mai
sus decât al tuturor.
Atunce s-au sculat Savin Zmucilã Banul, ºi mult l-au
pârât pre Dimitraºco-Vodã, amestecându-l la ªeremet, cã:
«Eu, când mam închinat la leºi cu Petriceico-Vodã, aveau
cinste ºi boierii ca ºi Domnul». ªi, având cãrþi de la So-
bieþchi craiul, ce era pre acele vremi pre atunce, le arãta
lui ªeremet precum au avut voie boierii, ºi, când le-au fost
voia, s-au dus la þara lor, în Moldova; iarã Dimitraºco-Vodã
va sã-i facã robi în þara creºtineascã. ªi multe ca aceste,
care nu le pot scrie toate cu condeiul meu, dupã cum
sunt firile moldovenilor, carii nu pot nici la casele lor trãi
sã nu se sfãdeascã, darã încã în þarã strãinã! Cã, ºi când
au fost cu Petriceico-Vodã, iarã, destule sfezi au fost ºi
atunce, ca ºi acum, între domn ºi între boieri, carii mai
pre urmã iarãºi lor ºi-au stricat, ca ºi acum de la moscali,
care mai înainte se va arãta.
Împãratul Moscului, dupã ce s-au aºezat toþi la iernatic,
precum mai sus s-au scris, scris-au la ªeremet, ºi la toþi
Senatorii ºi Gubernaþii cei mari, de au mers toþi la Petriburg
la sfat. Atunce au mers ºi Dimitraºco-Vodã la împãratul.
Deci, dupã ce s-au strâns toþi, au început împãratul a-i
întreba pre toþi: Þine-vor pace cu turcii, au ba? ºi da-or ce
au giuruit, au ba? Deci, Senatul cel mare au zis: nimica
sã nu deie, ºi sã se apuce, de varã, iarãºi de rãzboiu; cãci,
de s-au întâmplat acum aºa smintealã, de acum se va
chivernisi într-alt chip, de n-a fi aºa; cãci bani ºi oaste este
de agiuns; au putere ºi doãzeci sau treizeci de ani sã se
batã. Atunce împãratul, vãzând cã este sfatul aºa, au ºi
orânduit în toate þerile lui, de treizeci de fumuri 1 sã mai
facã un om de oaste, gata, cu toate ce ar trebui, sã mai
aducã încã vreo cinzeci de mii de oaste preste cât mai avea,
ºi au orânduit, pânã îi va porni în gios pre Don, ºi au mai
1
Case.
NICOLAE IORGA
&"
lungit flintele soldaþilor ºi a dragonilor, sã fie mai lungi de
o ºchioapã decât inicercele 1 turcilor, cum erau întâi, ca
sã batã mai departe. ªi au fãcut tot paloºe simcelate în vârf,

de amândouã pãrþile ascuþite, sã se batã cu turcii la
nãvalã, ºi au lepãdat ºpegile. ªi le-au fãcut soldaþilor la
grumazi lãdunci de fier alb: la tot soldatul câte doã oca de
apã, ca sã aibã fiecare soldat apã gata de bãut la rãzboiu,
sã nu patã ca la Stãnileºti.
ªi au însurat aiunce ºi pre ªeremet, dându-i împãratul
pre o rudã a sa, zicându-i sã-ºi facã copii, sã-ºi uite
feciorul, ce era la turci 2, netocma cã l-a scoate el ºi pre
acela. ªi au socotit atunce sã porneascã pre Dimitraºco-Vodã
înainte cu greimea, sã-i deie patruzeci de mii de moscali
draguni cãlãreºti, ºi patruzeci de mii de calmãºi 3, ºi triizeci
de mii de donþi, ºi patruzeci de mii de cazaci, cu hatmanul
lor ºi sã intre în Crâm, sã tot taie ºi sã arzã, pânã va intra
ºi greimea, sã se apuce de cetãþi a le bate ºi a le lua.
ªi aºa au aºezat Sfatul sã facã. ªi începuse a porni ºi
zaharaoa, ºi gãtise toate aceste ce se scriu mai sus. Iarã
ªeremet, mãcar cã se însurase de curând, darã îi era mare
jale de fecior, cã va pieri la turci, precum ºi au pierit; ºi se
tot ruga senatorilor, ca doarã ar putea strica sfatul. ªi ei
nu vreau, nici puteau, cã apucase de grãise cãtre îm-
pãratul, ºi li era ruºine sã întoarcã sfatul. Deci, obilicind
împãratul pentru ªeremet cã-i este jale de fecior, tare l-au
bãnuit, ºi l-au mustrat, aducându-i aminte când l-au fost
trimis înainte pre ªeremet, sã meargã sã strice podul la
Dunãre, dupã cum îi poroncise, ºi, mai pre urmã, viind ºi
împãrãþia Sa, ºi-ar fi luat cele doã polcuri împãrãteºti a
lui doãsprezece mii de oaste, ºi cu Dimitraºco-Vodã, cu
moldovenii, ºi s-ar fi dus întins la pod fãrã de nici o grijã,
care polcuri se cheamã Preobrajenschi ºi Semienovschi.
ªi cu acele doã polcuri ar fi bãtut pe turci; altã oaste nu i-ar fi
1
Puºti ienicereºti.
2
Ostatec.
3
Calmuci.
NICOLAE IORGA
&#
mai trebuit, ce ar fi lãsat-o înapoi de ar fi venit încet, ºi ar
fi izbândit. Atunce, mai pre urmã, dupã acel sfat, au sosit
ºi un unchiu a împãratului, anume Apraxin, cneazul ºi
gubernatul de Azac, ºi, întrebându-l ºi pre dânsul Senatul,
au zis cã nu-i bine cum au aºezat Sfatul, cã este cu greu a
se bate în trei pãrþi: cã cu ªvedul sunt câþiva ani de când
se bat, ºi dintru un lucru de nimica s-au început sfada;
acum ºi cu Turcul; aºijdere ºi leºii li sunt vrãjmaºi. Cu greu
li va fi a se bate în trei pãrþi. Numai cu turcii, cum au aºezat,
aºa sã lase de odatã; ºi, de or ºi mai cere, sã li deie, pânã
a trece craiul ªvedului; ºi apoi sã steie sã se împace cu
ªvedul, ºi, împãcându-se cu ªvedul, se vor aºeza prea lesne
ºi cu leºii. Atunce li-or ieºi ºi solii de la turci, ce sunt zãlog.
Deci prea lesne este atunce a strica pacea cu turcii, ºi a se
bate prea cu uºor cu dânºii. ªi, aºa, s-au apucat ºi Sava
Rogojinschi, cum, despre turci, dându-li bani, or face
pace. Deci, senatorii, pentru voia lui ªeremet, au mers la
împãratul, ºi, zicând aceste cuvinte, au lãsat ºi el sã fie aºa,
dupã Senatul, ºi s-au pãrãsit a mai face oaste împotriva
Turcului, pânã la o vreme.
Împãratul Moscului ºi-au strâns toatã oastea, ºi au ºezut
în vase, de au trecut de la Petriburg Marea în ceia parte,
la ªvezi, asupra Finilor, ce erau supt ascultarea ªvedului,
ºi s-au bãtut acolo doi ani, ºi au luat ºi cetatea Abovul 1,
care este Stoliþã finilor. ªi apoi iarãºi cu cinste s-au întors
la scaunul sãu, la Petriburg. Iarã pre ªeremet l-au trimis la
Chiov, ºi i-au lãsat doãzeci de mii de oaste, cazaci ºi
calmãºi, sã steie, sã deie ce a da, sã-ºi scoatã feciorul, ºi
sã poarte grijã despre turci sã aºeze acel lucru. Aºijdere ºi
despre partea Rigãi 1, au lãsat pre Menjic, pre cneazul
Alexandru Daniilovici, feldmarºal, sã pãzeascã de spre
ªvezii din gios.
Iarã Dimitraºco-Vodã atunce au fãcut ponturi, de cerea
la împãratul þara Harkovului cu toate veniturile, zicând:
1
Abo.
NICOLAE IORGA
&$
cã þarã au lãsat, þarã sã-i deie; ºi pre toþi moldovenii el sã
fie mai mare: ce va fi voia lui, volnic sã fie sã facã, ºi, fãrã
ucazul lui, nime sã nu fie volnic a merge nicãiri, ºi altele

multe ca aceste.
Atunce împãratul au dat acele ponturi a lui Dimitraºco-
Vodã la Senat, sã le vazã, ºi cum or socoti ºi ei. Deci Apraxin
au zis cãtre Senat: «Nu-i bine sã-i daþi þara Harkovului, ce o
cere el, cã mãcar eu cã am vreo treizeci de rãvaºe de la acei
cazaci din Harkov, de jalobele lor, ce au pe Dimitraºco-Vodã;
ºi acolo întracea þarã sunt aproape de optzeci de mii de oaste,
slujitori, ºi, acum, nefiind pace, lesne li este a se rãdica, ca sã
se deie supt ascultarea Turcului. Cã nu-i departe Azacul ºi,
când om sta sã ne batem cu strãinii, noi om vrea sã ne batem
cu ai noºtri». Atunce ºi ªeremet au zis anume «Adevãrat bine
ai zis, aºa va fi, ºi încã este alta ºi mai mare, cã mi-au spus
un boier de ai lui, anume Savin Banul Smucilã, cã mai înainte
vreme s-au mai închinat din domnii moldoveni la creºtini, la
leºi, la unguri, ºi apoi i-au iertat turcii, de s-au dus la dânºii ºi
mai pre urmã acei domni mult rãu au fãcut creºtinilor; anume
acei domni: Petru-Vodã ºi Grigorie-Vodã 2. Aºijdere ºi acesta,
de s-a aºeza la Harkov, nu-i departe Crâmul.»
Deci Senatul auzind, au ales sã deie lui Dimitraºco-
Vodã o mie de dvoruri 3 în þara Moscului, care acea mie
de dvoruri cuprinde cincizeci de sate, ºi oameni la cincisprezece
mii sânt; ºi sã-i mai dea ºi câte doãzeci de pungi de bani 4,
pre an, care fac ºease mii de ruble, ºi doã pãrechi de curþi
frumoase în stoliþã. Iarã boierilor sã li deie treisprezece sate,
ce au fost acelui gheneral Sidlovschi, care sate le stãpânia
Dimitraºco-Vodã. Care boier a primi sã-i deie de acele
sate, iarã care n-a vrea sã-i deie ucaz de voie sã-ºi meargã
la pãmântul sãu, ca sã se aºeze. Deci Dimitraºco-Vodã,
ieºindu-i ucaz, au ºi venit la Harkov, cu multã voie rea cã
se depãrteazã de tarã. ªi s-au rãdicat ºi s-au dus în Mosc.
1
Oraºul Riga .
2
Petriceicu Rareº ºi Grigorie Ghica.
3
Curþi boiereºti.
4
Câte 500 de lei fiecare.
NICOLAE IORGA
&%
ªi, nu mult dupã aceia, i-au ºi murit Doamna Casandra,
fata lui ªerban-Vodã, domnul muntenesc, ºi au îngropat-o
în târg în stoliþã, ºi au rãmas vãduvoiu de au trãit câtãva
vreme, pânã s-au însurat, care se va scrie mai înainte.
Iarã boierii, carii au vrut sã priimeascã, le-au împãrþit
de acele sate a lui Sidlovschi, de trãiesc unii ºi pânã astãzi
într-acele sate. Iarã carei n-au vrut sã priimeascã, ei au
venit la Chiov, la ªeremet, ca sã-i sloboazã. Darã ªeremet
nu vrea sã-i sloboazã, ºi încã numai pre boieri, ce ºi pre
neguþitori, ºi pre slujitori ºi pre toþi, cã-i zisese Dimitraºco-
Vodã, în pizma boierilor carii se duceau de la dânsul, sã
nu lase nici pre unul sã treacã, pânã nu-i vor slobozi turcii
feciorul. Deci ªeremet se potrivise lui Dimitraºco-Vodã, ºi
nu-i lãsa, de-l blãstãmau toþi, cã periau atâþa oameni, alþii
nu mai aveau ce mai cheltui, alþii erau neguþitori, altora li
rãmãsese femeile în Moldova. Ce bogat blãstãm era asupra
lui ªeremet!
De aceasta auzind Chihaia Vezirului, au zis feciorului
lui ªeremet, pentru ce opreºte tatã-sãu neguþitorii ºi moldo-
venii ce vor sã vie de la Chiov încoace; sã-i scrie ca sã-i
sloboazã. ªi, aºa, pe scrisorile lui, au slobozit ªeremet
neguþitorii ºi pre alþi moldoveni ce erau acolo.
Atunce m-au slobozit ºi pre mine, Ioan Neculce hatman,
cu voia mea, dupã ce au trecut doi ani, ºi am venit în Þara
Leºeascã cu multã nevoie, care mai sus s-au scris.
Dimitraºco-Vodã, dupã ce s-au dus la Petriburg, pre
boierii moldoveni n-au vrut sã-i ieie cu dânsul la îm-
pãratul, socotind cã va isprãvi sã nu mai poatã scãpa de
acolo. ªi-i grãia de rãu cãtre împãratul, zicând cã Ioan
hatmanul ºi cu alþii au rãmas acolo, ºi vor sã se ducã la
turci. ªi pentru aceia au trimis de i-au luat cu vartã 1, de i-au
dus la Harkov, cã oblicise împãratul de acel lucru, cã i-au
luat cu sila; ºi unii din Chiov au ºi fugit. Iarã împãratul au
rãspuns lui Dimitraºco-Vodã, mai vârtos pentru mine, Ioan
Neculce, hatman: «Dacã nu va sã ºeazã, Dumnezeu sã-i
1
Gardã, pazã.
NICOLAE IORGA
&&
ajute sã meargã undei-i voia, cã nu-mi este rob». Atuncea
Dimitraºco-Vodã n-au cãutat bine, unde i-au rãspuns
împãratul aºa.
Iarã, când mi-am luat zioa-bunã de la Dimitraºco-Vodã,
din Harkov, de m-am despãrþit, mult mã îmbia sã mai ºez,
ºi multe se adeveria sã-mi deie, ºi sã-mi isprãveascã ºi de
la împãratul mare milã, ºi, când mi-a fi voia, el sã-mi
isprãveascã. Darã eu eram bucuros cã au venit acel ceas
de am gãsit vreme sã ies dintr-acel norod greu, cã sunt
niºte oameni foarte necredincioºi, ºi prea cu greu traiu au
oamenii ce sunt nedeprinºi cu-acel fel de oameni, dintr-
acele pãrþi. ªi aveau mare jale, ºi Dimitraºco-Vodã, ºi
doamna lui, ºi boierii, ºi toþi moldovenii, ºi-mi ziceau cã
nu mi-oiu pute face pace, ce voiu pieri de turci. Darã eu
am pus nãdejdea laDumnezeu, ºi pentru dreptatea mea
nu s-au îndurat, ºi din toate m-au scos.
ªi, dupã ce am venit mai încoace, încã ºi ªeremet în
câteva rânduri mi-au zis sã mã aºez acolo, ºi va scrie la
împãratul sã-mi dea jalovanie ºi sate; darã tot n-am primit,
cã este un norod unde nu sunt oamenii slobozi sã meargã
unde li este voia, nici la împãrãþie fãr ucaz, ºi ucaz nu vor
sã facã, ca pentru sã nu facã cheltuialã împãrãþiei. ªi la
împãrãþie vro curte mare ca aceia, cu dvorebnici 1 mulþi,
nu este, mãcar precum este la domnia þerii noastre, sau
altã crãie ºi domnie; ce foarte este un lucru puþin, numai
oºteni sunt mulþi de agiuns. Deci, de viaþa mea îmi era cum
îmi era, darã mai mult îmi era pentru copiii miei, la ce vor
rãmânea; cã numai doar soldaþi sã fie, iarã la alte boierii
nu încap feciorii unora ca acestora!
Ce, fraþilor moldoveni, rogu-vã sã luaþi aminte, sã vã
învãþaþi, ºi sã vã pãziþi. Oricât îi fi în cinste la vreun Domn,
bine este sã-i slujeºti cu dreptate, cã ºi de la Dumnezeu ai
platã. Iarã cu Domnul niciodatã sã nu pribegeºti, mãcar
cum ar hi; ºi, nu numai în þarã strãinã, ce nici în Þarigrad
1
Curteni.
NICOLAE IORGA
&'
cu dânsul sã nu mergi, fiind tu moldovean, ce sã-i slujeºti
în þara ta. Cãci strãinii cautã numai pre Domn sã-l miluiascã
ºi sã-l cinsteascã, iarã pre boierii ce sunt pribegi cu
Domnul, într-o nimicã sunt; ºi altã cinste are boierul când
este singur pribag, ºi alta este cându-i cu Domnul sãu. ªi
apoi Domnul se viseazã cã este tot puternic ca la þara lui,
când este domn, ºi va sã þie aºa ca sã nãcãjeascã pre acei
boieri, ºi nu socoteºte slujba ce i-au fãcut, cã s-au înstrãinat,
ce nimica învoialã nu-i face. Nãdejdea Domnului este ca
seninul cerului ºi ca încetul mãrii: acum este senin, ºi se
face nour; acum este marea linã, ºi se face furtunã.
NICOLAE IORGA
'
C a p i t ol u l II
ÎNFRÂNGEREA CATANELOR
DE CÃTRE
MIHAI-VODÃ RACOVIÞÃ,
DOMNUL MOLDOVEI (1717) 1
(Dupã Nicolae Mustea)
Dupã ce au luat nemþii pre Nicolai-Vodã din Þara

Munteneascã 2, cum s-au pomenit mai sus, deprinzându-se
în jacuri nemþii ºi catanele, au început a trece ºi aice în
þarã cu învãþãtura unui gheneral ce are în Braºãu. ªi întâiu
în sat în Ocnã au lovit fãrã veste, ºi au luat pre doi turci
neguºitori, ce erau acolo veniþi sã încarce sare. ªi mai pe
urmã s-au mai înglotit catanele, ºi au venit de au lovit în
Roman, ºi au luat iarãºi pe niºte turci; ºi, ducându-i în
Braºãu, îi închinau gheneralului, ºi, rãscumpãrându-se
turcii cu bani, îi slobozia gheneralul.
ªi aºa, cu dobânda de la turci deprinzându-se acel
gheneral cu tâlharii sãi, mare zarvã s-au aþâþat în þarã,
înmulþindu-se tâlharii lui, ori cu ºtirea celor mai mari ai
lui, cum era gheneral de Sibiiu. Au început a prãda pe
supt munte mãnãstirile ºi casele boiereºti, fãcându-ºi prilej
cu turcii, cã, de li-ar veni vreo scârbã de la mai marii lor,
sã se mântuiascã tot cu turcii, anume cã ei, unde ºtiu turci
mai pre aproape, acolo agiung, pentru ca sã-i dobân-
deascã, cã ei cu oastea la Beligrad 3 n-au fost, sã facã
dobândã de la turci.
1
Lista Domnilor moldoveni de la Dimitrie Cantemir înainte: Constantin
Duca, 1693 1695; Antioh Cantemir, 16951700; Constantin Duca,
17001703; Mihai Racoviþã, 17031705; Antioh Cantemir, 17051707;
Mihai Racoviþã, 17071709; Nicolae Mavrocordat,17091710; Dimitrie
Cantemir, 17101711; Cãimãcãmia Vornicului Lupu, 1711; Cãimã-
cãmia lui Ioan Mavrocordat, 1711; Nicolae Mavrocordat, 17111715.
2
Turcii fiind în rãzboi cu împãratul, un numãr de catane, cãlãuzite de
boieri necredincioºi, prinserã în 1716 la Bucureºti pe Nicolae Vodã
Mavrocordat.
3
Belgradul Sãrbiei.
NICOLAE IORGA
'
ªi, viind un cãpitan de catane, anume Frenþ, au intrat
în mãnãstire în Caºin, unde era bejãnitã þara ºi boierii de
pre acolo, de grija catanelor, vãzând cã pradã ºi jãcuiesc,
ºi pre turci îi robesc. Frenþ cãpitanul numai cu 20 de
oameni au venit în Caºin, de care ar fi putut o þarã de
oameni sã se apere, sã nu-l lase sã intre în mãnãstire. Ce
cu toþii l-au primit, ºi i s-au închinat.
Fiind acolo Vasilie Ciaurul, izvoditorul acestor zarve, se
fãcurã toþi la un cuvânt, împlându-se de gânduri rele
asupra lui Mihai-Vodã, mult socotind de sine Vasilie
Ciaurul sã se rãdice domn de la nemþi, îndemnându-l ºi
alþii de potriva lui, la minte, deºerþi. Mers-au în Braºãu
Vasilie Ciaurul la gheneralul de nemþi, de l-au fãcut grof.
ªi, fãcându-se una cu catanele, moldovenii noºtri, cu mari,
cu mici, prãdau, jãcuiau unul pre altul, mãnãstirile pre supt
munte, casele boiereºti cât þinea pre Siret, ºi pre câþi nu se
închinau lor sã þie cu dânºii. Þineau drumurile, colnicele;
mâncau, stricau ºi jãcuiau, precum este nãravul mol-
dovenilor la vremi ca acele. Deºi erau oameni ca acia sã
nu þie cu dânºii, temându-se sã nu cazã la primejdie mai
pre urmã, cum s-au ºi prilejit, nu puteau hãlãdui de ceilalþi,
sã scape dinaintea lor; ce de nevoie, numai sã fie cu dânºii,
pânã în Siret, ºi pânã în Milcov, tot, de acea breaslã,
înglotindu-se ºi înmulþindu-se din toate pãrþile. Era ºi un
Miron, ce au fost ºi serdar, cu un hiastru al sãu, om fãrã
învãþãturã, mândru, semeþ, cu numele lui, Velicico: nãditu-
s-au ºi aceºtii la ceata catanelor.
Deci Miron au sfãtuit pe Frenþ cãpitanul de catane, de
au mers din Caºin, ºi au intrat în Cetatea Neamþului, cu
nãdejde cã vor þine Cetatea Neamþului cu locurile dim-
pregiur, cum au þinut leºii, nu de mult, din venirea lui
Sobieþchi craiul leºesc 1, pre când acel Miron era jolnir la
un steag de moldoveni. ªi, umplând cetatea de bucate, ei
1
Regele polon Ioan Sobieski a luat mãnãstirile de la Munte în 1691.
Mulþi moldoveni s-au scris atunci la oaste de jaf a «jolnirilor» sau a
joimirilor.
NICOLAE IORGA
'
se þineau biruitori, ca cum ar fi dobândit Þara Moldovei
pânã în Siret, ca ºi nemþii Þara Munteneascã pânã în Olt.
Ce doi Domni într-o þarã nu pot fi!

Aceºti din Neamþ cãutau vreme sã vie sã iae pre Mihai-
Vodã din scaunul sãu, ca ºi pre Nicolai-Vodã din Þara
Munteneascã. Mihai-Vodã, pentru aceastã tulburare, se
pãzia de primejde, ºi au intrat în mãnãstire, în Cetãþuie 1.
Unde nici acolo nu-l putea þinea vremea sã mâie, cunos-
când pre slujitorii sãi îndoiþi, mai mult stãruindu-li inimile
spre neprieteni, decât spre dânsul, sã-l rãtuiascã 2 ca pre
un Domn. Cu toþi cãutau sã vazã pre catane cum sosesc
în Iaºi, silind sã li se închine, vestindu-se vâlfa nemþilor de
izbânda asupra turcilor atunce ºi la Beligrad.
Mihai-Vodã, pre o parte, se pãzia de primejdie, pre altã
parte trimitea oameni de ai sãi cu cãrþi pre la mazili 3, ºi
pre la alþi oameni de peste Siret, fiindu-i milã de þarã, sã
nu stea cu catanele, ce sã fugã dinaintea lor, sau sã stea
cu toþii sã prinzã pre catane sau sã-i goneascã. Cã puterea
împãrãþiei este mare, ºi va trimete tatari, ºi pre toþi îi vor
lua în robie. Iarã el, necum sã înþeleagã ce încã mai sãmeþi
erau, ºi apucau pre acei ce li duceau cãrþile, ºi-i puneau
la închisoare, dându-i în mânile catanelor, de-i pedepsiau
cum era mai rãu, ºi-i fãceau pãgâni, cã þin cu turcii, ºi nu
se închinã cu toatã þara la nemþi.
Adus-au Mihai-Vodã lângã oastea sa ºi oºti strãine,
câteva steaguri de Lipscani de la paºa de Hotin, ºi 200 de
tatari ºi 700 de cazaci zaporojeni 4 de la hanul, aice în Iaºi,
sã-i trimitã asupra catanelor peste Siret, la Neamþ ºi la
Caºin. Ce, pentru sã nu strice þara cu oºti strãine, nu i-au
trimes, aºteptând sã se tâmpeascã sumeþia lor, auzind de
oºti ce au adus Mihai-Vodã, ºi se vor duce catanele din-
cotro au venit, lãsând locul de bunã voia lor. Iarã ºi catanele
1
Lângã Iaºi.
2
Slujeascã.
3
Tatari de la Hotin.
4
De la pragurile Niprului. Unii erau supuºi turcilor ºi tatarilor.
NICOLAE IORGA
ºi ceºti din þarã mai tare se întunecau cu orbiciunea tiraniei '!

lor, nici cum socotind la ce li va veni lucrul pre urmã:
Ciaurul cu ceata lui în Caºin iarã Miron cu hiastrul sãu
Velicico în Neamþ.
Tiranul moare sã apuce cele strãine, iarã Domnul întru
bunãtate desãvârºit sã apere ale sale pune nevoinþã Mân-
tuitorul Lumii Hristos, vrând sã se ducã din lumea aceasta,
n-au zis: rãzboiu las vouã, pacea mea dau vouã. De unde
se vede cã creºtinului, adevãrat mai mult este a pãzi pacea,
care au lãsat-o Hristos, decât a rãdica rãzboiu pentru
rãscumpãrarea strâmbãtãþilor ce ar avea.
Aºa ºi Mihai-Vodã, ca un creºtin adevãrat, pace pãzind
fãrã smintealã, aºteptând întoarcerea lor, iarã ei nici
chemaþi a auzi, nici traºi a simþi, nu s-au plecat. Cã întârzierea
certãrii, Dumnezeu cu asupra o plineºte.
Mihai-Vodã, oastea cea strãinã, lipscanii, tatarii, cazacii,

cei ce venise de pazã, nu i-au trimes asupra catanelor,
pentru ca sã nu facã risipã ºi stricãciune þerii; nici lângã
sine nu i-au þinut, ce i-au lãsat de s-au dus. ªi, rãmâind
numai cu slujitorii lui, deci trimiþând spre Neamþ, sã prinzã
limbã, au adus pe un fecior a Cuzãi, ºi cu un cumnat al
sãu, ce ºedea la Brãniºteni, peste Moldova, ce era tot de
a catanelor. Pre carii Mihai-Vodã, mustrându-i ca un
Domn, i-au pus la pazã în mãnãstire, la Bârnova 1, pânã
îi va slobozi.
Iarã Cuza spãtarul, fiind aice în Iaºi, vãzându-ºi feciorul
la închisoare, el, ca un om de nimica, zic sã fie agiuns la
catanele din Cetatea Neamþului, numai sã se scoale sã vie,
cã au vreme sã ieie pe Mihai-Vodã, cã nu are oaste strãinã
pregiur sine, ce sunt numai slujitorii sãi cei de þarã, în carii
nu-i nãdejde de sprijinit. Deci îndatã s-au gãtit Velicico,
cu sfatul vitregului sãu Miron, îndemnând pe Frenþa cãpitanul,
cu catane ce avea, ºi au purces sã vie în Iaºi, sã ia pre
Mihai-Vodã. ªi, fiind ºi alt cãpitan de catane la Câmpulung,
1
Lângã Iaºi.
NICOLAE IORGA
'"
cu 100 de nemþi, au venit ºi acela de s-au împreunat cu
Frenþa cãpitanul; ºi s-au fãcut la 800 de oameni.
ªi, în ce zi au purces catanele din Neamþ, într-acea zi

au venit veste ºi la Mihai-Vodã în Iaºi sã se pãzeascã bine,
cã vine podgheaz 1. Iarã Mihai-Vodã, cu mare tainã, cât
nime n-a prins de veste, au rãpezit la tatari pre Constantin
vel visternic ºi pe Dimitrie Macri vel stolnic. ªi, adevãrat
cum s-au scris mai sus, cã cu alþi boieri nu s-au încrezut
sã le spuie pentru venirea tatarilor, fãrã numai lui Donici
vornicul ºi lui Constantin Ruset vel paharnic, fiind poroncã
împãrãteascã la tatari sã apere þara de neprietenii împãrãþiei.
ªi îndatã au purces tatarii, cât au trebuit, ca 2.000 de
tatari. Joi, ghenarie întâiu (1717), au purces podgheazul
din Neamþ, ºi joi la sãptãmâna au lovit în Iaºi.
În care zi Mihai-Vodã, gãtindu-se de oaspeþi ca acei,
ieºind cu oastea sa afarã din târg, din deal de Pãcurari 2,
aºteptând sã-i vazã, fiind vreme de prânz, fruntea tatarilor
agiungea despre mãnãstirea lui Aron-Vodã, Mihai-Vodã
puind strãji pe Bahlui în sus ºi mai la câmp, s-au întors în
Curtea domneascã. Iarã slujitorii descãlecase pe la gazde,
încãlzindu-se, cã era frig. Mihai-Vodã, dupã prânz, s-au
lãsat sã se cam odihneascã. Catanele, venind din sus, pre
Bahlui au prins strãjile lui Mihai-Vodã, ºi fãrã de veste au
sosit în Iaºi, temeiul mergând pre din vale de Feredeie. ªi
Frenþa cãpitanul au mers spre Cetãþuie, întins; iarã o
seamã pin târg au intrat.
Atunce ºi Mihai-Vodã, prinzând veste, au încãlecat, ºi au
plecat fuga spre Cetãþuie, cu doi-trei copii din casã dupã sine,
ºi din boieri ce erau lângã sine. Iarã frate-sãu Dimitraºco
Hatmanul ºedea bolnav în Cetãþuie. Darie Donici vornicul ºi
Iordachi Cantacuzino comisul nu s-au întâmplat, din boierinaºii
din Curte; ºi catanele de aproape gonindu-l.
Iarã Velicico, cu cinci-ºese dupã sine, au mers întins la
Curte, ºi, lovind pre lângã temniþã, au slobozit pe câþi erau
1
Ceatã de jaf ºi surprindere.
2
Mahala din Iaºi.
NICOLAE IORGA
în temniþã. Pe urmã au mers la poarta Curþii domneºti, '#

unde, cât au sosit, îndatã Seimenii dinlontru, ce erau de
paza Curþii, au deschis poarta fãrã de nici o silã; ºi, în-
chinându-se la picioare, ziceau: «Bine aþi venit, cã de mult
vã aºteptãm, dragii noºtri!». Cautã ce slujitori de treabã,
ce priinþã aveau cãtre Domn! ªi cu cine sã se încreazã
Domnul la vreme ca aceia: având putere sã þie poarta
mãcar un ceas, iarã ei îndatã au dat cale ºi închinãciune
neprietenului Domnului! Darã slujitorii cei cãlãri, ca 500
de oameni, ce erau, unul de poveste nu s-au aflat lângã
Domn, sã-l rãtuiascã; ce carii încotro au putut, s-au dus;
alþii au fugit spre Miroslava, alþii într-alte pãrþi. Ca aceºti
slujitori erau!
Ce Mihai-Vodã numai la Dumnezeu nãdãjduia, ºi Dum-
nezeu l-au apãrat. Darã Velicico, dacã au intrat pe poarta
Curþii, au apucat de au slobozit pe niºte feciori de boieri,
ce erau închiºi la Seimeni încã din zilele lui Nicolai-Vodã 1,
pentru pricina unor turci, de când rãscoliau cu moscalii:
doi feciori a lui Manoli din Hulpãneºti ºi alþii, slobozindu-i
au ieºit. ªi s-au dus ºi Velicico, dupã temeiul lor, la
Cetãþuie. Iarã pin târg au lovit un Tãnase Voiþã, de la
Suceava, cu alþi moldoveni, ca sã tâmpine pre cine avea
pizmã, sã-ºi izbândeascã, ºi iarã spre Cetãþuie. Când
Mihai-Vodã, intrând în Cetãþuie, au apucat de au închis
poarta, iarã catanele au ºi sosit la poarta mãnãstirii, ºi
îndatã au încungiurat mãnãstirea, dând în sâneþe, ºi fãcând
nãvalã sã intre în mãnãstire. Acolo erau toþi boierii închiºi,
cu giupãnesele lor, cu tot ce aveau; ce, cât putea, boierii
se apãrau din pistoale de pre zid, aºteptând pre tatari.
Tatarii de spre Ciric, având veste de sosirea catanelor,
veniau care cât îi putea calul, prin Tãtãraºi, ºi, prin târg,
spre Cetãþuie.
Vãzând oarda tatarilor, catanele îºi pierduse sfatul;
vãzurã la ce au venit, slãbi simeþia ce aveau, ºi dederã toþi
de vale, bulucindu-se la capul iazului, supt dealul Cetãþuii.
1
Mavrocordat, pânã la 1715 Domn în Moldova.
NICOLAE IORGA
'$
Iarã cuconul Velicico n-au vrut sã rãmâie sã împartã
dobândã ce ar lua din Cetãþuie; ce, fãcându-ºi prilegiu cã
are treabã, zise lui Frenþã: «Pãzeºte Mãria ta rãzboiul pânã

oiu veni eu». ªi, cum s-au dus, nu s-au mai întors, ce s-au
oprit tocma în Neamþ.
Tatarii, deodatã dând nãvalã, pânã a se buluci catanele,
au pierit câþiva de-a catanelor; iarã, bulucindu-se catanele,
slobozind foc vitejeºte în tatari, pre mulþi au rãnit. Carii,
vãzând focul, n-au mai nãvãlit, ce au stãtut pe de o parte;
iarã catanele au purces cãtinel a se apãra alãture cu tufele,
pe supt Hlince.
Ieºit-au Mihai-Vodã din Cetãþuie, ºi, împreunându-se cu
tatarii, au rãpezit în târg sã vie mai de sârg slujitorii seimeni,
ºi vânãtorii, ºi negustorii, ºi alþii toþi. ªi, îndatã, încãlecând
toþi au mers; ºi, dându-se pe din deal vânãtorii, alãture cu
catanele, au început a da din sâneþe în gloata catanelor. ªi
îndatã, pre câþiva oborându-i, cã era vremea înseratã, îºi,
pierduse câmpul catanele. ªi, tot silind înainte, clãtindu-se
prin niºte râpi, cum este locul acela, cã dinainte nu li luase
locul, ci, nãzuind spre pãdure, au cãzut într-o râpã adâncã,
pe-ntuneric. ªi de acolo îi luau tatarii de grumazi, pre câþi
au putut prinde. Iarã, câþi au ieºit peste râpã, s-au dus cine
încotro au putut hãlãdui, înnoptând de nu s-au mai vãzut.
Deci tatarii s-au întors la coºul 1 lor în Ciric, cu vreo 50 de
catane robiþi, ºi Frenþe cãpitanul lor.
A doua zi, venind Mihai-Vodã din Cetãþuie în Curte,
venit-au ºi tatarii, aducând pre catanele cei robiþi, cu
steaguri, cu dobele lor, ce luase cu catane[le]. Adus-au pre
Frenþa înaintea lui Mihai-Vodã; pre carele întrebându-l
Mihai-Vodã, ºi mustrându-l ca pre un tâlhar, ce au venit,
ce au cãutat în Caºin, apoi în Cetatea Neamþului, cine l-au
chemat sã vie aice, cu a cui poruncã au venit, iproci 1,
Frenþa au rãspuns cã cu porunca gheneralului au venit, ca
sã ia pre Mihai-Vodã, sã-l ducã la nemþi, ca ºi pre Nicolai-
Vodã. Deci, rãscumpãrându-l cu bani Mihai-Vodã de la
1
Coºurile, tabãra.
NICOLAE IORGA
'%
tatari, ºi l-au scos la poartã, ºi i-au tãiat capul înaintea
Curþii domneºti. Iarã, pânã a tãia pe Frenþa, Cuza spãtarul
era spânzurat de furca scrânciobului ce era înaintea Curþii
domneºti, îmbrãcat, încãlþat, cum l-au fost gãsit. Zic sã fie
chemat el pe catane în Iaºi sã ia pre Mihai-Vodã.
Prin pãduri, pe drumuri, pre la odãi, pre unde fugise

catanele, ºi tot îi aduceau câte zece, câte cinci-ºese, în
multe zile, prinzându-i oamenii pe unde-i ºi aflau; ºi, cum
îi aduceau, îndatã îi spânzurau, îi puneau în cârlige, ºi de
picioare spânzuraþi. ªi, strângând trupurile celor morþi ºi
pieriþi de tatari la rãzboiu, i-au îngropat, ºi au fãcut movilã
mare deasupa lor, în deal între Galata ºi între Cetãþuie,
lângã drumul cel mare, ºi au mai fãcut ºi-o cruce mare de
piatrã, sãpatã cu slove, ºi cerdac foarte frumos de piatrã,
precum se vede lângã acea movilã, pentru semn de biruinþã
ce au biruit pe neprietenii sãi 2.
Cã, dupã izbânda rãzboiului ce au avut Mihai-Vodã cu
nemþii, au prins pre mulþi ºi din moldoveni, veniþi la acel
podgheaz; ce tot cu morþi groaznice i-au omorât. Pre unii i-au
spânzurat, pre alþii îi ardeau în foc de vii, pre alþii de coaste
spânzuraþi, pre alþii de picioare, cât de groazã nu puteai
sã treci pe uliþa cea mare, privind atâþia oameni spân-
zuraþi, ºi într-un fel, ºi într-altul. ªi, cu atâte morþi ce fãcea
tâlharilor, tot nu se pãrãsiau.
Iarã catanele ºi nemþii, ce robise slujitorii moldoveni,
i-au trimis Mihai-Vodã la împãrãþie: doisprezece nemþi ºi
catane, cu steagurile lor, cu dobele lor; ºi i-au dus la Udriiu,
cã acolo era împãrãþia, care mare laudã ºi mulþãmitã
au fãcut lui Mihai-Vodã, pentru acea slujbã. Iarã, când au
purces podgheaz la Iaºi, sã ia pe Mihai-Vodã, au purces
ºi Vasilie Ciaurul cu alt podgheaz, numai sã jãcuiasca ºi
el în Þara-de-gios casele boiereºti. Ce pe alþii n-au gãsit,
numai, lovind ºi la casa lui Constandachi Stolnic, ca sã-l
1
ªi aºa mai departe.
2
Se vede ºi azi, în ruinã, la «Cerdacul lui Ferenþ».
NICOLAE IORGA
'&
prinzã, el au prins de veste, ºi au scãpat cu fuga. Iarã casa
lui au jãcuit-o de tot ce au avut, ºi de bucate, ºi de odoare,
ºi i-au luat ºi giupâneasa în robie, pe o sorã a lui Mihai-

Vodã, ºi au dus-o în Braºov, la gheneralul, ºi au dat-o în
pazã. De unde au scãpat ca mai pe urmã: dând bani unui
þeran, au furat-o, ºi au scos-o în þarã. Ce vitejie de om cu
socotealã: au robit o femeie!
P E T R E C E R E A LU I I E N Ã C H I Þ Ã
VÃCÃRESCU ÎN ARDEAL
ªI VIENA (1781-1782)
(Din amintirile lui)
Întraceastã vreme se afla Don Þerii Româneºti tot

înþeleptul Alexandru Ipsilant, care au domnit ºepte ani în
Þara Rumâneascã. Cu trei ani înaintea maziliei mã fãcuse
pe mine spãtar al þerii. La veleatul 1781, avgust, fãcuse
dupã mine spãtar pe Gheorghie Mavrocordatul, ºi logodise
ºi pe fii-sãu cel mare, beizade Constandin. Nu ºtiu însã din
ce pricinã s-au întâmplat ca luminaþii fii a acestui bun
ocârmuitor, amândoi la dichemvrie a acestui veleat, sã
fugã, nu numai din curtea pãrinteascã, ci ºi din Þara
Rumâneascã, ºi sã treacã în Ardeal.
Eu, ºtiind libovul1 pãrintesc al domnului, ce avea asupra
fiilor, ºi mijlocul cu care-i creºtea, ºi silinþa ce fãcea pentru
ca sã-i strãluceascã în lume cu procopsealã de multe
ºtiinþe, mai vârtos vãzând ºi multa credinþã cu care se purta
domnul Ipsilant cãtre prea puternica împãrãþie, cãci am
cunoscut în fapt, atât în vremile vistieriei, cât ºi în vremea
spãtãriei, ce m-am aflat slujind într-aceastã domnie a
înãlþimii sale, nu am putut sã dau la alt 2 fuga acestor
doauã îndestulate odrasle, decât cã, deosebi de dascãlii
elineºti ºi deosebi de hogii turceºti, avea ºi dascãlii Evropei,
ºi de limba franþozeascã, ºi de limba talieneascã, oameni
1
Iubirea.
2
Motiv.
NICOLAE IORGA
''
vrednici de laudã ºi împodobiþi cu multe ºtiinþe, ºi, poate
din istoriile gheograficeºti luând sevda 1 ca sã vazã ºi þerile
Evropei în simþire, ºi mijlocul cu care se ocârmuiesc, ºi
nefiind cu putinþã ca sã meargã, sau cu voia împãrãteascã,
sau cu voia pãrinteascã, au cugetat, siliþi fiind de râvna
vederii ºi de cãldura vârstei, sã meargã cu acest mijloc.
S-au fãcut nevãzuþi într-o noapte din palaturile dom-
neºti, ºi cea mai mare mirare au fost cum au putut trece
în a doaua noapte, cãlãri, ºi cu doauã slugi, oameni de fel
braºoveni, potecile plaiului Prahovei, carele cu greu le putea
trece ºi zioa cei ce cãlãtoria, în toatã vremea, pe dânsele.
Rãmaserã pãrinþii acufundaþi într-o nepovestitã ºi jale ºi
temere: ºi jale, cãci pierduse doi fii, ce putea fi pierduþi
amândoi, ºi trupeºte, ºi sufleteºte, de-a pururea; ºi temere,
cãci se afla Domn, ºi Domn al împãrãþiei otomãneºti, ºi,
cu toate cã preaînaltul vizir, ce era Izet-Paºa în al doilea
rând, care în rândul dintâi acesta era ce dedese domnia
mai sus-arãtatului Domn ºi mãcar cã mai sus-zisul vezir
n-au lãsat mijloc de mângâiare ºi de cinste ce nu au fãcut
Domnului Ipsilant, dar vrãjmaºii se înarmaserã, cãci
gãsiserã îndemânare de vreme de a pârî, prietenii se
trãseserã, cãci pierduserã îndemânarea de vreme de a mai
ajutora. Serhaturile 2 dupã marginea Dunãrii, însãlbãtãcite
pentru nizamul 3 Þerii Româneºti, ce-l pãzia mai sus-zisul
Domn cu multã strãºnicie, strigã, întru înprilegire de vreme
ca aceasta: «Aceºti ce fug, nu sunt încai sluji, ci sunt înºiºi fii
ai Domnului; locul de la care fug, este prea-înaltul Devlet 4
otomãnesc; fericirea care pãrãsesc este îndestularea domniei
Þerii Româneºti; locul la care nãvãlesc este Devletul che-
saricesc 5, unde cât biºug, ºi câtã abondanþie, ºi câtã
materie de a gândi ºi a cugeta vericine ce va vre!».
1
Poftã.
2
Paºii de hotar.
3
Orânduiala.
4
Poarta.
5
Chesarului, împãratul nemþesc.
NICOLAE IORGA

Înþeleptul Domn, dupã scrisorile, dupã sfãtuirile, dupã
bleastemele, în cea dupã urmã, cu care, prin mulþi trimiºi,
fãcu fiilor sãi, pentru a se întoarce, ºi fuserã în zãdar, dar

întâi alergã la prea-înalta Poartã, ºi fãcu castriet 1 ºi prostire 2
domniei, rugându-se sã-l mazileascã, ºi arãtând cã nu mai
este destoinic de a oblãdui, mãcar cã se mai prostise mai
înainte ºi nu primise Poarta; de spre altã parte, miºcase
toate lucrãrile prin mijlocirea solilor 3 de la Þarigrad.
În cea dupã urmã, hotãrî sã trimitã soli ºi la Beciu 4
pentru aceasta, ºi acel hotãrât de a merge sol, fuseiu eu.
Eu, ºi cu toate cã cu un an ºi trei luni mai nainte
pierdusem soþia cea dintâi, fiica lui Iacovache 5, rãmâindu-mi
trei copii fãrã de oblãduire de mumã, pierdusem ºi pe
mumã-mea într-aceastã vreme, ºi-mi rãmaserã fiii ºi mai
fãr de oblãduire, gazretul 6 însã ce am cãtre credinþa prea-
înaltului Devlet, de spre o parte, cãci socotiam întoarcerea
acestor doauã luminate odrasle a fi o slujbã întocmai cãtre
împãrãþie, despre altã parte, datoria ce aveam cãtre
Domnul Ipsilant, pentru dragostea întru care mã avea, mã
fãcurã ca sã las ºi casa ºi copiii fãr de oblãduitor, ºi pe
însãºi soþia mea de al doilea, Eleni Caragea, fiica ter-
gimanului 7 Iordache Caragea, necununatã, cãci într-acea
zi ce am purces eu la Beciu sosise de la Þarigrad, prin
mijlocirea Domnului, în Curtea domneascã.
Deci, la dichemvrie 26, a vâleatului 1781 purceseiu din
Bucureºti, cu Mitropolitul Grigorie, cu episcopul Râmne-
cului, Filaret, cu banul Dimitrache Ghica, care era trimiºi
dimpreunã cu mine, pânã în lazaretul Timiºului, pentru a
îndemna pe mai sus-arãtaþii luminaþii coconi sã se întoarcã
înapoi, ºi, când nu vor vrea, eu sã mã duc pânã la Sibiu,
1
Demisie.
2
Pãrãsire.
3
Ambasadorilor strãini.
4
Viena.
5
Rizu.
6
Râvna.
7
Dragomanului, tãlmaciului.
NICOLAE IORGA

sã fac toate lucrãrile, doar de voiu pute, de acolo, sã fac
ca sã-i trimiþã nemþii, siliþi, ºi, când nu va fi cu putinþã,
atunci sã mã duc la Viena, sã-mi pui solia în lucrare.
Dupã ce ajunsem la lazaret 1, ºi mersem în Braºov,
episcopul, Banul ºi eu, fãcum multã silinþã spre a-i face
sã se întoarcã; ºi nu întâmpinãm lesnirea. Prin gheneralul
Aiholþ 2, al Braºovului, ce-mi era bine cunoscut, încã din
rãzmiriþa 3 trecutã, fãcuiu multã strãdanie sã-i ieau, ºi
înþelesei însumi cã ieºise treaba din mâna lui 4.
La ghenarie 5 a vãleatului 1782, purcesei la Sibiu.
Comandirul Ardealului, ce era gheneralul Prais, mi-era
iarãºi cunoscut, cum ºi Guvernatul Ardealului, Brucãntan 5.
Fãcuiu toate cele ce se puturã ºi cu aceºtia, ºi nu fuse
putinþã ca sã mi se dea.
Deci, la ghenarie 16, purceseiu la Beciu, încã cu un boier,
grec, pãharnicul Hurmuzache ce-l trimisese Domnul acolo
ca sã meargã împreunã cu mine. ªi, cu toate cã era o iarnã
foarte grea, încã în opt zile am ajuns la Beciu. Cãrþile de
solie se trimiserã la canþilaria Curþii cu secretariul Raicovici 6.
A doua zi merseiu la Prinþipul Caoniþ 7, ce era mare-
canþelariu al Curþii. Dupã ce mã întîmpinã cu multe þirimonii
ºi cu multã cinste, îmi zise sã fiu încredinþat cã s-au trimis
porunci la toþi gheneralii Ardealului ca sã îndemneze pe
aceºti doi prinþipi sã se întoarcã înapoi.
Dupã ce fãcui mulþãmita cea cuviincioasã ºi mã bu-
curaiu, cãci înþeleseiu cã au priceput nemþii cã nu este
vreun misteriu deosebit la mijloc, întrebându-mã prinþipul
Caoniþ când pohtesc sã aib audienþie la împãratul, eu,
vrând sã-mi caut treaba cu temeiu, rãspunseiu cã mã rog
sã fie îngãduialã, pânã va veni rãspunsul de la Ardeal,
1
Carantinã.
2
Eichholz.
3
Rãzboiul.
4
Cã nu mai e afacerea înapoierii biezadelelor în mâna lui.
5
Bruckenthal.
6
Raicevich, apoi consul austriac la noi.
7
Kaunitz, cel care ni-a luat Bucovina.
NICOLAE IORGA

pentru ca sã vedem, ºi, de s-au întors prinþipii în Valahia,
la audienþie sã nu mai fac rugãciune împãratului, ci numai
mulþãmitã; iar, de nu s-au întors, atunci sã-i fac ºi rugãciune.

Priimi Caoniþ cererea mea, ºi, zicându-mi cã eu ºtiu sã-mi
caut treaba, mã lua de mânã ºi ieºim în sala de assem-
blée 1, unde era toþi ambasadorii Curþilor adunaþi ºi cele
mai strãlucite dame din Viena. Fãcuiu cunoºtinþã cu toþi,
ºi mã întâmpinarã cu libov ºi cu cinste, atât, încât amba-
sadorul Spaniei mã ºi pohti ca sã merg la balul ce vrea sã
dea a doaua searã el, dupã obiceiul ce au la carnavaluri.
Pânã a nu sosi ei la Beciu, cu vre doauãzeci de zile mai
nainte, purcesese de la Beciu în Italia marele ducã al
Rosiei, Pavel, ce venise acolea pentru logodna comnate-
sii ce am arãtat mai sus, ºi pentru o înnoire aleanþii ce
fãcuse aceste doauã Curþi, de care mã pliroforisiiu 2 pe larg.
Într-aceastã searã dar, prinþipul Caoniþ, ce vrea sã-mi arate
o blanã de samur ºi o tabachere cu berleanturi, ce-i dãruise
Granduca 3 al Rosiei, gãsi pricinã cu a-mi lãuda blanele de
samur cu care eram eu îmbrãcat (cãci obicinuiesc Evropeii
sã arate la aceste o semplicita ºi la oamenii acei ce-i vãd întãi,
ºi pe mine la aceastã asseblée mã descinsese damele ºi de
brâu, pentru ca sã-mi vazã ºalul). Dupã lauda ce-mi fãcu
prinþipul blanelor mele, mã întrebã de ce preþ sunt samurii? li
rãspunseiu. Îmi zise: «Sã-þi arãt o blanã de samur, se mi-au
dãruit moºtenitorul Rosiei, ºi mã rog sã mi-o preþuieºti». Aduse
blana ºi o puse p-un biliard. Eu înþeleseiu pentru ce mi-o aratã
ºi cum cã nu era scoposul preþuirea. Li rãspunseiu cum cã
blanele de samur nici când este soare, nici când este noapte
nu se pot preþui bine; aceastã blanã însã, socotindu-se locul
de la care s-au dat, ºi locul la care s-au dat, nu are preþ, ºi eu,
de o aº fi vãzut ºi zioa, nu sunt destoinic ca sã o preþuiesc.
Cu acest feliu de întrebãri ºi rãspunsuri am trecut acea
noapte pânã la un ceas dupã douãsprezece, ºi aºa m-am
întors la gazda mea.
1
Franc.: adunare de societate.
2
Lãmuriiu.
3
Marele-duce.
NICOLAE IORGA
!
A doua zi, duminecã, am primit cu ºtafeta înºtiinþarea
de la Bucureºti cã s-au mazalit Domnul Þerii Româneºti
Alexandru Ipsilant, dupã cererea ce fãcuse, ºi cum cã s-au
fãcut domn Nicolae Caragea, tergimanul Divanului îm-
pãrãtesc, ºi Mihalache ªuþul, ce era capichehaia 1 al þerii,
s-au fãcut tergiman. ªi mi se scria de cãtre Mitropolitul þerii
ºi de cãtre boiarii de la Bucureºti cum cã, de vreme ce sunt
ºi eu orânduit caimacan 2 ºi mi se coprinde numele în
fermanul împãrãtesc de cãimãcãmie, sã las toate trebile
acolo ºi sã viu la Bucureºti cu ºtafetã. Întâiu am mers la
conte Cobensel 3, ce era vice-canþelariu, ºi dimpreunã cu
dânsul am mers la prinþipul Caoniþ, ºi i-am dat aceastã
vestire. Prinþipul Caoniþ ºi m-au întrebat cu mirare, pentru
ce s-au mãzãlit Domnul Alexandru-Vodã. Au doar s-au
turburat Poarta pentru dosirea fiilor sãi? Eu ºi i-am arãtat
cã Poarta nu urmeazã sã se turbure, fiindcã, ºi de au dosit,
au dosit la loc prietenesc, de la care, când îi va cere, nu
are niciun feliu de îndoialã cã nu-i ºi va lua, ºi am arãtat
cum cã Poarta, pânã acum, în furmã (formã), nu ºtie de
aceasta, numai prinþipul Alexandru, aflându-se afarã din
sineºi pentru multa întristare, ºi-a cerut mazâlia, ºi Poarta
i-o au dat cu multã musaade 4; deci, fiindcã eu sunt orân-
duit un logotenente 5, al domniei la regenþie, face trebuinþã
sã purcez. Mi-au zis: cã nu pociu sã purceg pânã nu voiu
lua audienþie de la împãratul; ºi îndatã au fãcut talhãº 6
înscris la chesarul pricina.
ªi eu de acolea m-am dus pe la toþi ambasadorii de i-am
heretisit 7 cu bileturi, ºi, întorcându-mã la gazdã sã prânzesc,
au venit toþi ambasadorii la mine de m-au heretisit cu bileturi.
1
Locþiitor de Domn.
2
Reprezintat, ambasador.
3
Kobenzi.
4
Favoare.
5
Locþiitor.
6
Raport.
7
Salutat.
NICOLAE IORGA
"
Monsiu Bretaliu 1, ambasadorul Franþei, ce era un om cu
un deosebit duh, în bilet mi-a fãcut ºi chemarea ca sã merg
în al treilea searã ºi la balul sãu, socotind cã voiu ºedea la

Beciu, ºi-mi fãcea mai multe þirimonii decât toþi, pentru
ca sã arate cu aceasta deosebitã schesis 2 cãtre preaînaltul
Devlet, ºi eu mã purtam cãtre dânsul ca un turc, ºi cerca
mare plãcere. N-au þinut însã acestea mult, cã peste trei
ceasuri au ieºit talhâºul buiurdisit 3 de la împãratul cãtre
ºambelanul-cel-mare, ca sã mã înºtiinþeze sã merg a doua
zi la curte, sã-mi dea audienþie la zece ceasuri.
Într-aceastã searã am mers la balul solului Spaniei, unde
era toþi cei mari ai Beciului, pânã ºi arhiduca Maximilian,
fratele chesariului, ce este acum elector al Coloniei.
A doua zi, la zece ceasuri am mers la curte, ºi, întrând
în curtea dintâiu cu carãta, cãci în curtea de a doua numai
familia împãrãteascã intrã, m-am dat jos la scarã, ºi m-am
suit într-un foiºor cu stâlpii de marmorã, ce-i þin lei în
spinare. Într-acea curte, dintr-ai curþii nu se vedea nici
pasãre, decât numai aceºti ce sunt orânduiþi de a priimi
audienþie, de vreme ce guardia de ostaþi este afarã din
curte. Am trecut într-o salã unde am gãsit unu din guardia
corpului cea nemþeascã, care ºi m-au întrebat de sunt eu
boierul de la Valahia, ºi au cãzut înaintea mea, rã-
mâindu-mi slugile aci. Am mai mers douã sale pânã la uºa
divanului împãrãtesc, ce are tahtul 4, ºi, acolea gãsind trei
guardii din somatofilachi 5, un neamþ, un ungur, ºi un leah,
cu caiafeturile 6 lor fieºtecare, s-au întors guardia cea
dintâiu la locul ei, ce þinea puºcã, ºi dintr-aceºti trei ce
pãzia, aici cu sãbiile scoase, au cãzut neamþul înaintea
mea, ºi am trecut prin divanul ce numeºte sala de au-
dienþie. Aceasta are un taht cu baldachin tot de aur lucrat;
1
De Breteuil.
2
Aplecare.
3
Cu poruncã.
4
Tronul.
5
Uniformele.
6
Pãzitori al «corpului» împãratului, franc.: garde-du-corps.
NICOLAE IORGA
#
perdeaua ce se spânzurã de la baldachin ºi dosurile 1 sunt
tot de sârmã 2 ºi cu mãrgãritar frumos. Aceastã salã de o
parte are ferestre ºi de o parte are ferestre de oglinzi, Dintr-
aceastã salã am trecut în alta, iar cu taht mai mic de
frânghie 3. Dintr-aceia am intrat într-o camerã mare, unde
pãzia la uºa gabinetului 4 Chesarului un dejur 5 ºambelan
cu cheie, care acesta era ºi gheneral: ne-au primit cu cinste
ºi ne-au pohtit cu þirimonie sã aºteptãm puþintel pânã va
da veste împãratului. ªi, mergând, se întoarse în grab, cãci
împãratul era într-alt cabinet. ªi mai înainte ni spuse:
«Acum iese». N-apucã sã sfârºeascã vorba, ºi se sunã un
clopoþel, ºi îndatã se repezi ºambelanul ºi trase de la perdea
un cloº de fir ºi se ridicã perdeaua. ªi-mi fãcu semn sã
intru în casã.
Intrând la uºã, vãzuiu pe chesarul în mijlocul casei fãr
de capelã, în picere. ªi, de loc cãlcând doi paºi, am
îngenunchiat turceºte, ºi, puindu-mi capul în pãmânt,
vrând sã-l arãdic, m-am pomenit cu mâna chesarului la
cap zicându-mi cã nu face trebuinþã de aceastã þirimonie,
ºi sã mã arãdic. ªi, vrând sã-i sãrut mâna, au tras-o, ºi
m-au cunoscut de când mã vãzuse la 1773 la Braºov 6, ºi
îndatã mi-au zis: «Senior 7 Vãcãrescule, dumneata în
Viena cum au fost cu putinþã a veni, aflându-te ºi Consilier
al Prinþipatului?». Am rãspuns cu multã smerenie cã: «un
Prinþip plin de jale ºi un prinþipat plin de întristãciune mi-au
dat lãcrãmile lor în pumni, rugându-mi-se ca sã le aduc ºi
sã le vãrs la picioarele Sfintei tale Mãriri, ºi sã pociu printr-
aceastã vãrsare a lacrãmilor lor sã deºert din comorile cele
nedeºertate ale milostivirii tale o clemenþie spre a înveseli
aceºti ochi cu vederea întoarcerii acestor fii ai prinþipului
1
Cloche, franc.: cordon.
2
Fir.
3
Postav.
4
Cabinetului.
5
Dejurne.
6
Împãratul era binefãcãtorul Iosif al II-lea.
7
Signor, it: domnule.
NICOLAE IORGA
$
Ipsilant în Valahia». M-au întrebat: «pentru ce pricinã au
dosit?». Am rãspuns cã: «de se dã pentru vreun rãu, rãul
nu este alt decât multã îndestulare ºi rãsfãþãciune». M-au

întrebat: «de au duh, ºi ce cugeteazã?». I-am arãtat cã:
«duhul i-au îndemnat sã facã aceastã pornire, iar cugetul
nu urmeazã a fi alt decât a se învrednici la mai multã
îndestulare decât aceia ce au avut în Valahia». Mi-a
rãspuns cã: «aici aceasta nu se dobândeºte aºa lesne, ci
ºi cu slujbã multã ºi cu vreme prelungitã», ºi-mi zise: «pot
avea vreun venit al lor deosebit de undeva?» Îi arãtaiu cã:
«cine doseºte de la noi, este lege a pierde ºi câte nemiºcãtoare
are». Îmi zise: «ºi cum am socotit cã pot trãi aici? Aici
slujesc prinþipi din Ghermania cu douãzeci florinþi leafã
«pe lunã, dar trãiesc cu rendite 1 de la casele lor» Am rãs-
puns cã: «de ar fi putut ºti aceasta, poate n-ar fi fãcut
aceastã îndrãznealã, ci râvna ca sã vazã lucruri ce nu
putea vedea cu voie, ºi tinereþele i-au fãcut a face aceastã
pornire, care, deosebi de vãzutã întristarea ce au adus
pãrinþilor, au pricinuit ºi o gânditã necinste patriei noastre».
Îmi rãspunse cã: «au trimis porunci pe la gheneralii Ar-
dealului sã-i îndemneze a se întoarce în þarã». Rãspunseiu
cã: «este ºi ruºinea ºi necinstea ce socotesc cã pot avea
de se vor întoarce, care numai cu îndemnare nu-i va lãsa
sã se întoarcã, de nu vor fi siliþi». Îmi zise: «când îi voi sili,
ating azilul împãrãþiei». Rãspunseiu cã: «azilul tuturor
împãraþilor este cinstea împãrãþiilor, ºi de toatã lumea este
râvnit azilul tuturor împãrãþiilor, pentru refugiul ºi scãparea
tuturor; însã azilul este azil când se va socoti ca un azil, ºi
când i se vor pãzi canoanele ºi regulele lui; azilul se cuvine
a-l dobândi acei ce dosesc de la un mare rãu, ºi pieire, ºi
primejdie: unii ca aceia, când îl vor afla de la verice
împãrãþie, atunci se cunoaºte cinstea ºi canoanele 2 azilului;
iar, când doseºte cineva de la bine, pentru a nu petrece
bine, din neºtiinþã numai ºi fãrã nici o vinã, ºi mai vârtos
1
Venituri, rente.
2
Legile.
NICOLAE IORGA
pentru a pricinui ºi altora rãu, acela, când nu se va %

întoarce silit, atunci se ating canoanele azilului, cãci este
lucrul împotriva lor, ºi azilul, pentru a-ºi pãzi însuºirea lui,
însuºi se sileºte din canoanele lui sã sileascã întoarcerea
aceluia». Mi-a zis: «Bravo, dumneatea îmi grãieºti cu duh
ºi cu dreptate, dar cum pociu sã fac tot trupul ostãºesc sã
o ºtie aceasta?». Am zis cã: «a fi tot trupul ostãºesc în-
displinat 1 ºi pedepsit 2, este destul a ºti, fãrã de a întreba,
cã Sfânta ta Mãrire nu face lucrul înpotriva, nici a azilului,
nici a cinstei împãrãteºti.» ªi i-am mai zis: «Preamilostive
împãrate! eu ºtiu cã neîndestularea elogvenþei 3 mele nu
poate trage milostivirea Împãrãþiii tale Mãriri asupra
acestei pricini, a cãria nenorocirea ºi vina de a nu se
sãvârºi dupã cererea soliei mele, nu este alta decât vârsta
mea; aflându-mã cel mai tânãr în adunarea Consiliului
Valahiei, neputinþa vârstei ºi bãtrâneþelor nu au slobozit
sã vie vreunul din cei mai bãtrâni, ºi în vârstã ºi în ºtiinþã,
ca sã poatã pricinui cu înlesnire aceastã facere de bine la
o obºte, ºi, pe lângã osteneala ce cu multã cinste ºi slavã
a mea am fãcut pânã a veni, îmi pierduiu ºi puþina re-
putaþie ºi ipolipsis 4 de la tot Prinþipatul Valahiei; unde, pe
lângã întristarea ce am din pricina acestei întâmplãri, mi
se mai grãmãdeºte ºi alta, cu a nu mã fi putut arãta
destoinic a sãvârºi, ºi a nu fi fost vrednic sã dobândesc
dreptatea, nici de la însuºi dreptatea, ce eºti împãrãþia ta.»
Deodatã, puindu-ºi mâna în piept, mi-a zis: «Îþi fãgãduiesc,
pe împãrãteasca mea parolã, nici în þerile mele, nici în
slujba mea, nu-i voiu þinea. ªi-i voiu întoarce în Turcia,
fãrã de alt; numai trebuie sã-i aduc întâi aici, ca sã le
sigurefsesc 5 buna petreacere, ci nu griji. ªi te mulþãmeºti
cu aceasta?», mã întrebã. I-am rãspuns îngenunchind: «cã
foarte mã mulþãmesc, cãci aceasta este ºi mai împãrã-
1
Disciplinat.
2
Bine crescut.
3
Elocvenþei, darului de vorbã.
4
Trecere.
5
Asigur.
NICOLAE IORGA
&
teascã faptã, cãci este plinã de iubire de omenire». M-au
heretisit 1 de cãimãcãmie, ºi m-au întrebat pentru mazâlie;
mi-au fãcut multe întrebãri, de Þarigrad, de Valahia, de

obiceiuri ºi altele, þiindu-ne douã ceasuri ºi mai bine. ªi,
rãspunzând la toate dupã cuviinþã, i-am spus cã mã rog
sã aib voie sã purcez, cãci mã grãbesc, ºi m-am rugat sã
aib îndoite paºaporturi, ºi de drumul Sibiiului ºi de drumul
Timiºvarului 2. «Le vei avea», mi-au zis. ªi, mai stând
puþintel, ni-au zis: «Vã urez bunã cãlãtorie», ºi noi, fãcînd
mulþãmita cu îngenunchiarea, s-au tras la gabinet, ºi aºa
am ieºit din lãuntru, cãci nu poate ieºi nimeni de la au-
dienþia din gabinet pânã nu se trage însuºi întâi.
Dupã ce am ieºit din lãuntru, am mers la gazdã, ºi, la
masã încã aflându-mã, au venit un canþelist 3 de la can-
þelaria curþii, ºi mi-au adus doauã paºaporturi, precum
cerusem la împãratul ºi deosebitã poruncã cãtre generalul
Zetfis (?), comandirul Timiºvarului, cu poruncã ca, de voiu
merge pe la Timiºvar, sã-mi dea zece husari cu cai de poºte
împãrãteºti, sã mã ducã pânã la hotar. ªi, aºa, sculându-mã
de la masã, am mai ºezut pânã au înnoptat, ºi, seara, la
ºease ceasuri nemþeºti, am ieºit din Viena, ºi am venit la
poºtea din Fisºment (Fiºhamend), ºi acolea am dormit.
Patru zile am ºezut în Beciu numai, ºi, purcegând, am
sosit la Timiºvar, ºi de acolea, ºtiind turburarea ce au
serhaturile fãrã cuvânt, ºi chibzuindu-mã cã se vor fi
înºtiinþat ºi de mergerea mea la Beciu, ºi de aº fi mers pe
la Mehedia, cu husarii ce-mi orânduiserã pentru paza
drumului ºi, pentru cinste, putea sã se facã zvon pe la
cafenele, cã m-am dus sã aduc catane, iar nu pe fiii
domnului, ºi, ca sã nu mai dau pricinã de turburare þerii,
am lãsat acel drum, ce-mi era mai îndemânã ºi mai ap-
roape sã intru în þarã, ºi am venit pe la Sibiu.
1
Felicitat.
2
Timiºoarei.
3
Scriitor.
NICOLAE IORGA
'
C a p i t ol u l IV
LU P T E L E ª I S U F E R I N Þ E L E
ROMÂNILOR SUPT
N I C O L A E -V O D Ã - M AV R O G H E N I ,
DOMNUL MUNTEAN (1789 ªI URM.)
(Din Dionisie Eclisiarhul)
Domnul (Nicolae) Mavrogheni aici în þarã sta pe loc cu

oºtile lui. Rânduit-au la Craiova pe un turnagiu 1 ºi pe un
derviº-aga, sã fie la scaun, sã judece pricinile þerii, orice
s-ar întâmpla, ºi pe Cara-Mustafa, haianul 2 Diiului, sã fie
cu oºtile mai mare comandir, adecã povãþuitoriu ºi porun-
citoriu oºtilor. ªi caimacam au pus pe un Ioniþã Papuc vtor-
clucer 3, care acest ciocoiu arãta la nazir 4 ºi la derviº-aga
cu foaie pe cine ºtia cã are bani, de-i boieria cu sila ºi le
lua bani, ºi-i punea la gros, adecã la oprealã, dacã nu vrea
sã priimeascã caftan sau carte domneascã. Aºa necãjia
pe o seamã de oameni.
Vãzând Mavrogheni cã nemþii s-au împuternicit, ºi au
întors oºtile turceºti înapoi din mergerea lor cu mare vitejie
ºi cu biruinþã, s-au îngrijurat, ºi au poruncit la Cara-Mustafa
sã facã ordie mare împotriva nemþilor. Care au ºi fãcut,
adunând oaste mare, turci, arnãuþi, sârbi ºi catane rumâni
din þarã, ca la zece sau douãsprezece mie, ºi-au aºezat
ordia 5 la hotar, ce-i zicea Porceni, aproape de Târgul-Jiiului
ca la patru ceasuri.
ªi au fãcut metereze mari, ºi li ducea þara acolo zaharea
ºi toate ce li trebuia: vacile ºi oile nu li se mai precurma;
era oaste ºi în oraº la Târgul Jiiului, ºi în Craiova, ºi la
Râmnic. Pusese ºi preste Olt ordie mare la schelã, împotriva
Braºovului 6, ca la 20.000 de turci ºi arnãuþi. ªi la Bucureºti
1
Dregãtor turc mai mãrunt, ofiþer de ieniceri.
2
Aian, paºã de hotar.
3
Al doilea clucer.
4
Administrator.
5
Tabãra.
6
La Bran.
NICOLAE IORGA

era mulþime multã de turci. ªi, fiindcã au fost fugit nemþii
din mãnãstirea Tismana ºi din mãnãstirea Cozia, când
intrase turcii în Bãnat, precum am scris, au poruncit Vodã

sã meargã turcii, cu sarahori, ºi cu ciocãnaºii ocnei, din
mãglaºi, sã strice o parte din zidurile mãnãstirilor din
pregiur, sã nu se mai poatã închide nemþii într-însele. Iar
turcii n-au fãrâmat numai o parte din ziduri, ci toate
zidurile, cu chiliile din pregiur, ºi au ars ºi bisericile ºi
clopotniþele.
ªi la Cozia au gãsit vistieria mãnãstirii, ºi au prãdat-o,
argintãria ºi sfitele cele scumpe, evanghelii ferecate cu
argint, ºi crucile cele ferecate cu argint ºi cu aur ºi cu
mãrgãritaruri ºi cu pietri scumpe, ºi alte multe odoare ce
au fost fãcute ºi date de domnul ctitor mãnãstirii, cã nu
le-au fost dus în Þara Ungureascã.
ªi încã au gãsit turcii ºi ºâne de aur ºi de argint, pe care
domnul ctitorul le pusese în zidul clopotniþii, ca, dupã vremi,
dacã se va strica mãnãstirea, sã aibã cu ce o zidi. Iar
vrãjmaºii de þigani care-i avea mãnãstirea credincioºi, au
arãtat turcilor de au spart acolo, ºi le-au luat pradã. Luat-
au ºi porþile mãnãstirilor, cã era cãptuºite cu fier preste
tot, de le-au dus preste Dunãre, la Diiu în cetate, scriind
turcii la Þarigrad cum cã au fãrâmat cetãþile Þerii Româneºti,
scoþând pe nemþi din ele.
Aºa laudã mincinoasã au scris ca sã înºele pe împãratul 1,
amãgindu-l sã dea bacºiº, adecã daruri, precum li-au ºi dat.
C a p i t ol u l V
TUDOR VLADIMIRESCU
ª I S F Â R ª I T U L LU I
( D i n a m i n t i r i l e c o l o n e l u l u i I o a n Vo i n e s c u )
În timpul acesta sosi ºtirea cã turcii au intrat în Bucureºti.

Aceastã ºtire s-a ºi acreditat de cãtre câþiva emigranþi, care
avusese noroc sã scape de furia lor.
1
Sultanul.
NICOLAE IORGA

Atunci s-a vãzut în Târgoviºte o scenã care putea sã
fie tragicã ºi care arãta haracterul cel sãlbatic al lui
Caravia 1. Acesta, pentru mãcelãria ce fãcuse între turcii
de la Galaþi, dobândise gradul de gheneral. Pe când veni
ºtire de intrarea turcilor în capitalã, el se afla cãlare prin
târg, ºi, întâlnind pe ispravnic, îl apucã de grumaji, ºi-l
târî astfel pânã în curtea unde ºedea Gheorghe Ipsi-
lante 2 , înjurând ºi zbierând cã o sã taie însuºi capul
ispravnicului, fiindcã el a rãspândit vorba c-au intrat
turcii în Bucureºti, ºi cã era un vânzãtor. Bietul ispravnic,
galben, tremurând de groazã, se îndrepta, arãtând pe
chiar acel om care aduse vestea. Dar Caravia nu voia
sã-l asculte nimic: el cerea sânge, în sfârºit, prinþul
Gheorghe abia a putut sã scoatã pe bietul ispravnic din
mânile acestui gâde, care a fugit zbierând ca un tigru
cãruia i-a scãpat prada din gheare. Li era fricã chiar
prinþilor 3 de dânsul.
Tudor, pornindu-se din Bucureºti spre Câmpulung, ori
cu gând sã taie drumul lui Ipsilante, dupã cum se vorbea
c-ar fi dat fãgãduialã turcilor, ori spre a se pune însuºi la
siguranþã, în munþi, ºi-a aºezat tabãra la Goleºti.
Ipsilante, pe de o parte, încredinþându-se despre planul
lui Tudor, iar, pe de alta, simþind cã turcii au pornit asuprã-i,
a hotãrât cu orice preþ sã puie mâna pe Tudor, ca sã-ºi
rãzbune asuprã-ºi prin aceastã îndrãzneaþã faptã, sã
impuie puþintel turcilor, pânã sã se pregãteascã el bine de
fugã. A trimis dar ordin lui cãpitan Iordachi 4, ce se afla
cu arnãuþi la Piteºti, sã facã orice ca sã prinzã pe Tudor ºi
sã-l aducã la Târgoviºte.
Îndatã ce a primit asemenea poruncã, îndrãzneþul
cleft 5 a pornit la Goleºti cu oamenii sãi, ºi, ajungând
1
Una din cãpeteniile rãscoalei greceºti împotriva turcilor eteriei.
2
Altã cãpetenie eteristã.
3
Cei doi Ipsilanþi ºi Gheorghe Cantacuzino.
4
Fost cãpitan de arnãuþi domneºti, câºtigat de greci pentru rãscoala lor.
5
Hoþ din Grecia.
NICOLAE IORGA

seara acolo, a ocolit casa logofãtului Dincã Golescu, în
care era aºezat Tudor.
El ºedea, fãrã grijã, într-un chioºc de la poartã, când

un pandur al lui, intrând, îi spuse cã cãpitanul Iordache
cere sã intre, având sã-i vorbeascã. Tudor, nebãnuind
nimica, a ordonat îndatã sã lase pe cãpitanul sã vie.
Cum a intrat acesta în chioºc, i-a pus pistolul la piept,
strigându-l sã se dea. Tudor vãzând cã mijloc de împotrivire
nu mai rãmânea, s-a scoborât jos, s-a pus cãlare, ºi a
plecat la Târgoviºte.
Altul ºi-ar fi vândut viaþa scump; dar el având speranþã

cã pandurii lui 1 îndatã ce-l vor vedea, vor sãri sã-l scape,
nu s-a împotrivit. Însã, atât pandurii, cât ºi cãpeteniile lor,
nici nu s-au miºcat, fiind supãraþi pe dânsul, pentru cã, la
începutul revoltei, prin manifestele lui, dedese voie tuturor
ostaºilor sã prade ºi sã jãfuiascã 2, iar mai la urmã, dupã
ce a venit în Bucureºti, Mitropolitul Dionisie, epis-
copul Ilarion 3 ºi logofãtul Alexandru Filipescu, fãcându-l
sã-nteleagã, prin sfãtuiri înþelepte cã niciodatã o asemenea
cauzã nu izbuteºte cu chipul acesta, ci cu blândeþã ºi cu
paza celei mai aspre discipline, a dat straºnice ordine sã
înceteze tot felul de jafuri ameninþând cã, oricine va îndrãzni
sã calce ordinele lui pentru un om furat se va pedepsi cu
moartea. Hotãrârea aceasta a ºi þinut-o, fiindcã mulþi
panduri, ba ºi chiar cãpetenii, s-au fãcut victime. Se zice
încã cã, tocmai cu o zi înaintea arestãrii lui, a spânzurat,
noaptea, din copaciu, doi cãpitani, foarte stimaþi în oºtire.
Acestea au fost cauzele care au dezgustat oºtirea, ºi n-a
fãcut nici o miºcare împotrivitoare la ridicarea ºefului lor, care
a fost adus în Târgoviºte ºi închis în Mitropolie.
1
Tudor se ridicase, pentru uºurarea sãracilor, cu pandurii Oltului.
2
Nu e adevãrat. Dinpotrivã, de la început, el nu era iubit de cei rãi din
oastea lui pentru cã era aspru cu jãfuitorii, pe care-i urca în
spânzurãtoare.
3
De Argeº.
NICOLAE IORGA
!
O mie cinci sute de panduri aleºi s-au întrupat cu armia
lui Ipsilante; ceilalþi au fost dezarmaþi ºi sloboziþi la vetrele lor.
Însã apropierea turcilor a cam stricat veselia grecilor. Nu
se mai vedea decât figuri triste ºi dese certe între cãpitani.
Tudor a fost douã zile arestat la închisoare, unde i s-a
fãcut felurimi de ispitiri, cu speranþã cã va mãrturisi unde
are puse milioanele ce credea ei cã luase din þarã. Dar el
n-a voit sã mãrturiseascã nimic. ªi, a treia zi, a fost dat în
mâna crudului Caravia, carele îndatã i-a tãiat capul 1.
Astfel s-a sfârºit bãrbatul acesta, care a fãcut atâta
zgomot în þarã, în curs de patru luni. Scopul rãsculãrii a
fost nobil, dar lipsa cunoºtinþelor l-a fãcut sã sãvârºeascã
greºeli mari, care i-au adus pieirea.
Tudor era un om c-un chip ordinar, galben ºi uscãþiv;
fãrã nici o creºtere ori învãþãturã, dar avea pãtrundere
fireascã ºi oarecare statornicie în caracter.
Cu cât de puþin era respectat (Alexandru) Ipsilante de
oºtirea lui, cu atât de mult tremura de dânsul; ºi de nu i s-ar
fi întâmplat catastrofa din urmã, poate ar fi ºi domnit în
þarã, recunoscut chiar de Înalta Poartã.
Felul vieþuirii acestui om era simplu, ºi mai nainte, ºi în
epoca din urmã, când poziþia i-ar fi putut face sã se
îngâmfeze, precum am vãzut pe mulþi, în epoci mai
civilizate, uitându-ºi desãvârºit rude ºi amici, îndatã ce
soarta i-a suit la o treaptã înaltã.
Portul lui n-avea nici un semn distinctiv; era îmbrãcat
în hainã arnãuþeascã, de tot simplã, fãrã nici o podoabã;
ºi în cap purta o cãciulã neagrã cu fundul de postav alb.
În conversaþie era blând ºi smerit; vorbea curat ºi
raþiona bine.
Nu ºtiu dacã Ipsilante a avut drept sã facã ceia ce a
fãcut. Posteritatea va judeca aceasta enigmã. Dar Tudor
avea tot dreptul de-a combate un rebel strãin, intrat în
patria lui prin viclenie, ºi care aducea þerii desãvârºitã
1
L-au mãcelãrit grecii, aruncându-i trupul ciopârþit în puþul lui Geartoglu
din marginea Târgoviºtii.
NICOLAE IORGA
"
prãpãdenie. De n-a fãcut-o, nu este din cauzã cã s-a
temut, fiindcã românii era îndestul de viteji ca sã
desfiinþeze o armie ca lui Ipsilante. Dar adevãrata cauzã

care l-a stãvilit a fost cã nu cunoºtea secretul politicei,
ºi nu voia sã tragã asupra þerii nenorocirile care izvoresc
din asemenea împrejurãri. Ci s-a mulþãmit a-i declara
cã, cauza lui fiind cu totul departe de-a grecilor, nu se
poate uni cu dânsul, ºi a cãutat sã-l vegheze pânã va
trece Dunãrea.
REFERINÞE ISTORICO-LITERARE
CÃLINESCU : Schimbând ceea ce-i de schimbat, N. Iorga a

jucat în cultura românã, în ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire.
Personalitatea lui e covârºitoare. Minor în fiecare activitate în parte
foarte conservativ ºi; îmbibat de prejudecãþi, dar rãzvrãtit continuu,
sãrind cu iuþealã de la o atitudine la alta, ºi totdeauna tolerat în
nestatornicie printr-o bunã credinþã care se simte N. Iorga apare
masiv privit de departe, prin numãrul uriaº de tomuri scrise ºi prin
multiplicitatea preocupãrilor. Totuºi imensa operã e ocupatã mai mult
cu personalitatea ºi omul va trãi mai ales la modul eroilor din istorii,
în mãsura în care va fi evocat. Istoricului i se aduc învinuiri din ce
în ce mai vehemente, dar în fond de puþinã importanþã. Este
foarte adevãrat cã N. Iorga citeazã uneori din memorie (aºa fãceau
ºi vechii erudiþi), cã uneori se obstineazã a nu corecta greºeli
evidente, cã adoptã pãrerea cea mai puþin probabilã, pentru a o
evita pe cea justã. În Istoria literaturii citeazã articole care nu
cuprind nimic altceva decât recenzãri de opere ºtiute, îºi face un
aparat critic cu totul fictiv. În criticã pretenþia ºtiinþificã se demascã
mai uºor, acolo totul fiind chestiune de substanþã. Dar în istoria
politicã N. Iorga ºtie atât de multe, a cãlcat cu mintea lui atâtea
documente încât memoria lui însãºi va avea tãria unui document.
Numãrul lui de erori, foarte mic, trebuie raportat la imensul material
pe care l-a cunoscut. El e un specialist total, un istoric care a sorbit
apa tuturor. Nu este cu putinþã sã-þi alegi un domeniu oricât de
îngust ºi umbrit din istoria românã fãrã sã constaþi cã N. Iorga a
trecut pe acolo ºi a tratat tema în fundamentul ei. Multã vreme
istoricul urmãtor va fi osândit sã corecteze, sã sporeascã, sintezele
lui N. Iorga (de unde ºi critica tehnicã), plãcerea de a intra într-o
pãdure virginã îi va fi refuzatã. Cunoaºterea aproape monstruoasã
a istoriei universale ºi române în cele mai mici detalii, direct de la
izvoare, i-a îngãduit istoricului sã improvizeze la cerere ºi în timp
$ scurt istorii parþiale: monografii de oraºe, de domnii, de familii,
istorii de relaþii, istoria bisericii, istoria armatei, istoria comerþului,
istoria literaturii, istoria cãlãtorilor strãini, a tipãriturilor. ªi acestea
nu sunt simple îndreptare, sunt sinteze complete, exhaustive,
uneori disperant de amãnunþite, egoiste în note pânã a nu lãsa
altuia bucuria unui adaos. Sintezele se pot reface mai ºtiinþific
tipograficeºte, emenda pe ici pe colo, în substanþã ele rãmân
monumente definitive de care trebuie sã se þinã seamã. Iorga este
în istorie Virgiliu, Sf. Paul ºi Beatrice, laolaltã care te conduce din
infernul diplomelor pânã în roza celestã a viziunilor totale. A-i
contesta valoarea ºtiinþificã este pueril. Acei care i-o disputã îl
folosesc la fiece capitol ºi-i fac procese de detalii. În vreme ce
epigonii lui N. Iorga duc lupta pe o singurã specialitate, N. Iorga
þine piept ca specialist pe toate laturile. Problema permanenþei
geniului istoric se pune însã în câmpul literar. Voltaire a scris Histoire
de Charles XII care a rãmas, în ciuda progresului documentar. Pentru
ca un istoric sã intre în literaturã, ieºind de pe mâinile erudiþilor,
el trebuie sã aibã spiritul constructiv care este sau de naturã
ideologicã (putinþa de a descoperi un punct de vedere coagulant:
cazul lui Fustel de Coulanges ºi al lui Burckhardt) sau de esenþa
artei portretistice ºi evocative (Taine, Renan etc.). Dar N.Iorga,
stilist original, nu construieºte. Cãrþile lui sunt niºte culegeri de
documente comentate, cataloage polemice, enciclopedii, genealogii
mai ales. Fiºele sunt luate una dupã alta ºi vãrsate într-o frazã
foarte personalã, savuroasã adesea, nu mai puþin abstractã: «Supt
Alexandru Mircea ºi evlavioasa-i Doamnã levantinã Ecaterina, care
avea în mânãstirea catolicã de la Murano lângã Veneþia o sorã
dupã mamã, Mãrioara Vallarga,...»; «Radu moºtenise de la
înaintaºii sãi pe Mitropolitul Luca, care ar fi fost numit chiar, ca
episcop de Buzãu, dupã o însemnare nesigurã, la 1587, deci în
Domnia lui Mihnea, tatãl lui Radu. În 1605, dupã aceleaºi
însemnãri, în zilele lui Radu ªerban, totuºi un Domn de þarã, cu
privirile îndreptate cãtre Apus ºi cãtre celalt împãrat, Luca fu
înaintat, fãrã a trece prin Râmnic, unde aflãm pe Teofil ºi pe un
Efrem, pomenit la 1602, la 1606 ºi pânã la 1612, la Scaunul
metropolitan, în care, înlocuind pe un Ieremia cunoscut numai
prin pomelnicul Mitropoliei, el stãtu pânã la 1629.» Toatã opera
istoricã a lui N. Iorga se desfãºurã invariabil în acelaºi chip
cronologic ºi genealogic. Istoria privitã în chipul tacitian, adoptat %
de francezi, ca o ilustrare a observaþiei morale, sau în modul
modern, cu o dialecticã de idei încorporate, cu un destin al
individului ºi al popoarelor e nu numai absentã, ci nici mãcar
bãnuitã. Ideile lipsesc cu desãvârºire în opera istoricului ca ºi orice
proces care ajutã la concepere. N. Iorga reprezintã un tip anacronic
de diac, de întocmitor de letopiseþe pe baza unei cantitãþi enorme,
de astãdatã de izvoade. El e un Macarie sau un Azarie compilând
pomelnice, împodobite cu adjective schimbãtoare pline de mireasmã
în întorsãtura lor naiv savantã, în rãutatea sau în umilinþa lor
întortocheatã. De altfel un lucru izbeºte la N. Iorga ºi-i formeazã
la drept vorbind farmecul. El e un om structural bãtrân (ca ºi
Voltaire de altfel veºnic senil teribil) care n-a avut niciodatã tinereþe
ºi care a îngrozit la 19 ani tocmai prin tonul sãu de fantomã
vindicativã. Tânãr, el are colocvii cu academicienii, relaþii cu
bãtrânii descendenþi de domnitori, posesori de acte. El cenzureazã
epoca în numele unor idei vechi ºi se aºeazã în fruntea unor oameni
mai în vârstã decât dânsul, ca un patriarh.
Fiind un temperament eminamente subiectiv, N. Iorga este inte-
resant în memorii, în articolele scurte de gazetã, în tot ce fixeazã
o umoare de moment. Foarte sentimental ºi susceptibil, copilãreºte
vanitos, el e versatil prin trecerea supãrãrii, fiind în fond incapabil
de urã. Dar ºi întoarcerea sa e scurtã ºi abia terminat zâmbetul,
faþa se încruntã într-o nouã mânie. Sufletul lui N. Iorga funcþioneazã
prin explozii de sentiment, cu aceastã fericitã notã care aduce
iertarea tuturor instabilitãþilor, cã în problemele naþionale el are
totdeauna reacþiunea cea mai demnã, cea mai adânc vibratoare,
punându-se imprudent ºi în consensul unanim împotriva calculelor
reci ale politicei. El e tipul vechiului boier cu iubire de þarã, vorbind
ingenuu, în numele norodului, un cronicar întârziat, mustrãtor ca
ºi Neculce, mare catechizator, ca un Arbore, de Regi, bârfitor,
înþepãtor, dar om bun al pãmântului. Este foarte caracteristic cã
istoricul a þinut pomelnicul tuturor oamenilor de seamã morþi,
iertându-le pãcatele, certându-i cu melancolie, compunându-le un
fel de inscripþii pe mormânt. Letopisiþerul participã direct la
evenimente ºi de aceea a murit bãrbãteºte ca Miron Costin ºi
Stolnicul Cantacuzino. În forma articolului de jurnal se reînvaþã
tehnica croniciei, cu vãietãrile ºi imprecaþiile ei, cu violenþele ei biblice.
& Cu greu se poate închipui un om mai refractar ideilor generale
ca N. Iorga. ªi totuºi noua generaþie (în parte ºi avându-l) l-a gãsit
precursor al gândirii actuale. Dacã privim pe N. Iorga nu drept un
om cugetând, ci ca un personagiu sugerând prin prezenþa lui o
gândire, ca un filozof-mit, atunci istoricul reprezintã o poziþie.
Clamând împotriva putreziciunii strãine, combãtând pentru limba
românã primejduitã (în închipuire) de cea francezã, blestemând
oraºul ºi elogiind satul, glorificând spiritul politic iraþional al vechilor
voievozi, N. Iorga a trezit în mintea contemporanilor mai raþiocinaþi
ideea unui popor þãrãnesc, trãind arhaic la sate, rezistând prin
instituþii instinctuale, mãrginit într-o culturã curat etnicã. Pe
deasupra N. Iorga a aruncat ipoteza foarte rodnicã a substratului
nostru trac. Cu el se întãreºte în cultura noastrã, pe urmele lui
Hasdeu, noul autohtonism, antilatinist, care evocã mai cu plãcere
pe Zamolxe decât pe divul Traian.
GEORGE CÃLINESCU, în Istoria literaturii române de la origini pânã

în prezent, ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Editura Minerva, 1985,
p. 612 614, 949
SACERDOÞEANU:Iorga nu este un nume de alintare pentru

un om excepþional, ci, pentru mine, pentru contemporanii sãi ºi
desigur pentru poporul român, pentru omenirea toatã este numele
unui titan teluric, al unui vulcan în continuã erupþie, cu piscuri
greu accesibile ºi neexploatate încã. Un fenomen al naturii.
A fost un istoric român, vor spune unii, a fost un mare istoric
român, vor observa alþii. În realitate Nicolae Iorga a fost un
tehnites, un artist al tuturor muzelor, un cetãþean al omenirii, cãci
în toate a strãlucit minunat. De aceea viaþa lui închinatã omului
ºi opera sa multilateralã, dedicatã înþelegerii faptelor omeneºti,
greu pot fi cuprinde astãzi de o altã minte omeneascã, oricât de
polivalentã ar fi ea.
ªi tocmai fiindcã suntem în faþa unui om fenomenal ºi a operei
lui ieºitã prin energii supranaturale, apropierea trebuie fãcutã treptat
cu prudenþã ºi înþelegere. O astfel de treaptã, prin prezentarea
materiei însãºi, este ºi antologia de faþã, selecþie dificilã din cel
mai vast teren cultivat de Nicolae Iorga: istoria universalã ºi istoria
patriei. Iar paginile de faþã vor sã fie doar o încercare de prologus:
o introducere la istoria universalã ºi istoria românilor la opera lui
N. Iorga. Aceste douã noþiuni majore ºi complexe, istoria universalã '
ºi istoria patriei, sunt inseparabile în concepþia istoricã a lui N. Iorga.
Ori de câte ori are ocazia, ºi aceste ocazii sunt numeroase, sã
încrusteze o paginã de istorie româneascã în istoria universalã o
face cu deplinã mulþumire, dupã cum ºi istoria româneascã este
încadratã în istoria universalã ca o necesitate absolutã a bunei
înþelegeri a vieþii istorice. Acest fapt îi dã o deosebitã satisfacþie
moralã.
Opera lui Nicolae Iorga este rezultatul unei munci titanice,
multilaterale ºi fecunde, variat coloratã ºi uneori aparent contra-
dictorie, arhicunoscutã sau mai puþin ºtiutã1. Este o datorie a
noastrã, a tuturor sã fie studiatã ºi onest prezentatã în cadrul epocii
în care s-a format ctitorul ei ºi al ideilor vehiculate în timpul vieþii
acestuia.
Nu este departament, sector sau compartiment de preocupare
omeneascã în gândire ºi tehnicã, de aspiraþii ºi luptã, de biruinþi
ºi înfrângeri, de bucurie ºi amar, pentru care Iorga sã nu-ºi fi
manifestat interesul ºi sã nu-i fi cãutat explicaþia fireascã. Drept
urmare au apãrut în mod normal mai întâi culegeri de izvoare
istorice, singurele care te pot pune în legãturã directã cu viaþa celor
care, voit sau involuntar, au lãsat aceste urme sau resturi, dovezi
ale existenþei lor, fãrâme de viaþã cum le va spune el adeseori.
Interesul lui se îndrepta în mod egal cãtre mãrturiile despre istoria
românilor ca ºi despre istoria universalã.
Aceasta aplecare asupra izvoarelor istorice, mai ales a celor
inedite, a fãcut pe tânãrul Iorga, plecat în strãinãtate pentru
aprofundarea studiilor de filologie clasicã, sã treacã la cercetãrile
istorice bazate pe documente încã acoperite de colbul arhivelor.
Acum a avut ºi revelaþia cã nu trebuia sã porneascã de la istoria
altora, mai bine ºtiutã, ci de la istoria a lor sãi ori prea puþin
cunoscutã, ori rãu înþeleasã în ce priveºte sufletul ºi cultura. În
modul acesta relua firul de tors istoria început de Gheorghe ªincai,
Mihail Kogãlniceanu ºi Nicolae Bãlcescu.
1
Încã nu ºtim bine tot ce a scris N. Iorga deºi existã bibliografii uriaºe:
Barbu Theodorescu, Bibliografia istoricã ºi literarã a lui N. Iorga.
18901934, Bucureºti, 1935, cu 5614 numere. Idem, Bibliografia poli-
ticã, socialã ºi economicã a lui N. Iorga. 18901934, Bucureºti, 1937,
cu numerele 5615 13682.Aurelian Sacerdoþeanu, Opera lui N. Iorga.
1934 1941, Revista arhivelor, IV, 2 (1941), p. 410 437, cu 412 numere.
ªi este departe de a fi complet. Se impune o reluare ºi reordonare.)
Pe aceste culegeri de izvoare se întemeiazã inepuizabila serie
de studii ºi note care pun în luminã numeroase mãrunþiºuri
istorice, revizuiesc date greºite ºi îndreaptã pãreri învechite sau rãu
cunoscute. Sprijinite pe o acribie informativã uluitoare prezentatã
într-o logicã ce pãrea tuturor imutabilã, acestea devin concluzii
atât de evidente încât îndatã sunt adoptate de toþi. Prin acestea
B. P. Hasdeu nu a avut un continuator mai de preþ ºi mai genial
decât Iorga.
De aici a trecut la micromonografii: oameni ºi valori spirituale.
De fiecare datã a pus în luminã ceea ce este mai adânc, ceea ce
deosebeºte ºi ce este demn sã fie istorie.
Apoi a fãcut un pas mai lãrgit trecând la personalitãþi complexe
se la aºezãminte de culturã ºi artã. În unele a vãzut jertfirea de
sine pentru semenii lor, iar în altele drumul de jertfã al anonimilor
trãitori în comunitatea celor ce urmau aceluiaºi crez. În mod firesc
ele îºi cautã corespondenþi în istoria universalã spre a fi explicate
sau spre a le gãsi originalitatea. Câmpul de investigaþie al lui Iorga
tinde cãtre aceasta.
Figurile proeminente au cãpãtat profil de istorie naþionalã cãreia
îi servesc de piloni uriaºi, iar aºezãmintele devin esenþa vieþii istorice
proprii. Adâncirea problematicii acestora este solicitatã insistent
ºi ea depãºeºte hotarele þãrii ºi viaþa istoricã a unui singur popor.
Astfel, dupã numeroase cercetãri parþiale trecerea la marile
sinteze a venit de la sine atât în istoria universalã, cât ºi pentru
istoria noastrã. Amândouã ºi-au gãsit în Iorga interpretul cel mai
original ºi cel mai uman.
Încheiem aceastã sumarã expunere amintind cã toate au pornit
de la poezie ºi în mare parte sunt poeme. Scrisul lui Iorga a început
prin a cultiva aceastã muzã, iar ultima zi a vieþii a încheiat-o cu
versurile prevestitoare din Bradul. ªi pentru istorie el a revendicat
dreptul de a o socoti o artã poeticã. În prima sa lecþie de deschidere
la Universitate amintea dorinþa lui Lucian, ca istoricul sã fie un
poet pedestru, iar prefaþa ultimelor sale pagini de istorie universalã
se încheia optativ: Aº fi vrut, din partea mea, sã am mai mult
talent «poetic», pentru a fi mai aproape de adevãr.
Era aceasta o indicaþie pentru istorici sã nu facã din istorie o
expunere seacã ºi golitã de sentimente, sau mãrturisirea unei pãreri
de rãu cã n-a putut realiza totul aºa cum dorea?
AURELIAN SACERDOÞEANU, Introducere în N.Iorga, Scrieri istorice,

vol. I, Bucureºti, 1971, Editura Albatros, p.5,8,10
MICU: Din modesta publicaþie de culturalizare, Semãnãtorul
devine curând organul unei orientãri literare ce va domina cel puþin
prima jumãtate a deceniului dintâi al secolului XX ºi va continua
sã rãmânã, pânã în zilele noastre, extrem de activã. Aceastã
prefacere se datoreºte lui Nicolae Iorga (5 VI 187127 XI 1940).
Cu puterea personalitãþii sale titanice, marele istoric a transformat
idei moºtenite din celãlalt secol în idei-forþe. Fãrã sã-i adauge noi
puncte sau sã le modifice pe cele existente, el a fãcut din programul
Semãnãtorului ºi din revista însãºi un organ de luptã. Încã din
ultimii ani ai secolului trecut, Iorga pornise o rãsunãtoare campanie
de presã (în LIndépendence roumaine ºi România junã, continuatã
apoi în Epoca) împotriva unor calamitãþi sociale-morale (po-
liticianismul, înstrãinarea celor de sus de viaþa poporului,
desconsiderarea valorilor trecutului etc.), cãrora le atribuie tot ce
era detestabil ºi îngrijorãtor în starea de lucruri a timpului ºi care
puteau fi, dupã a sa opinie, curmate printr-o (cum avea sã scrie,
rezumându-ºi luptele, mai târziu, în Istoria literaturii româneºti
contemporane, 1934), rãscolire sufleteascã profundã, care sã
ducã la o nouã viaþã moralã, întinsã asupra instituþiilor, stãpânã
peste moravuri ºi exemplificatã prin însãºi viaþa acelor care o
predicã ºi cãrora li se impune cel mai desãvârºit rigorism etic. În
vasta operã de transformare spiritualã, literaturii îi revenea cel
mai de seamã rol. Literatura nu se va mulþumi sã furnizeze pilde
bune, care sã fie folosite, în nobila lor activitate pedagogicã, de
cãtre dascãlii de la þarã, ci va acþiona pentru rãscolirea moralã
a întregii societãþi. Se dãdea astfel un impuls unor atitudini mai
virile, se stimula critica. Dar principala menire a scrisului trebuia
sã fie una pozitivã: afirmarea originalitãþii sufleteºti a neamului
românesc prin valorificarea surselor de inspiraþie conþinute în viaþa
de la þarã, cea mai specific româneascã, în peisajul patriei, în
folclor, în istoria naþionalã. Dezideratele de ordin propriu-zis artistic
exprimate de Iorga sunt extrem de vagi, însã foarte precis delimitate.
Doctrinarul Semãnãtorului respinge nemernica bâiguialã strãinã
din saloanele cosmopolite, cãrþuliile de simþire falsificatã ºi de
corupþie, cu care Apusul otrãveºte þãri nepricepute, respinge, de
fapt, literatura (îndeosebi poezia) francezã de dupã 1870. Prin
conservatorismul sãu estetic intolerant, N. Iorga a acþionat împotriva
evoluþiei fireºti a literaturii, situându-se pânã la urmã (îndeosebi
prin revista Cuget clar, 19361940) chiar în afara ei. Însã prin
munca sa giganticã (o mie ºi aproape trei sute de cãrþi, peste
douãzeci de mii de articole ºi recenzii, conferinþe fãrã numãr ºi
alte diverse acþiuni), care a avut ca principal obiectiv deshumarea
trecutului naþional, a valorilor lui, stimularea interesului pentru
acest trecut, pentru tot ce þine de þarã, de fiinþa neamului, el a
dat un nou impuls ºi a conferit un mare prestigiu creaþiei pãtrunse
de spirit naþional, nutrite din datinile strãvechi, din faptele al
semãnãtorismului, Nicolae Iorga nu ºi-a înscris numele în istoria
literaturii numai prin articole de doctrinã. Savant de întâia mãrime,
el a fost una dintre personalitãþile proeminente din istoria culturalã
a þãrii, amintind, prin erudiþia, puterea de muncã, vastitatea ºi
varietatea domeniilor de preocupãri, de învãþaþii Renaºterii, iar
dintre români de Cantemir ºi Hasdeu. A activat intens ºi pe tãrâm
politic, fiind ºef de partid, deputat, preºedinte al Camerei, prim-
ministru. Nelipsitã de oscilaþii, inconsecvenþe ºi erori, conduita sa
a fost permanent ghidatã de un ardent ºi onest patriotism, de
convingeri democratice. Adversar inclement al organizaþiilor de
extremã dreaptã, savantul le-a cãzut victimã, fiind asasinat de
legionari. În neobiºnuit de întinsa bibliografie a operei sale, ce
însumeazã îndeosebi lucrãri de istorie (naþionalã ºi universalã),
sintezele de istorie literarã deþin o pondere însemnatã. Masiva
Istorie în douã volume a literaturii române în secolul al XVIII-lea
(1901), Istoria literaturi religioase a românilor pânã la 1688 (1904),
Istoria literaturii româneºti în veacul al XIX-lea, în trei volume
(1907 1909), Istoria literaturilor romanice (1920), de asemenea
în trei volume compacte, Istoria literaturii româneºti contemporane
(1934), în douã volume, sunt cãrþi indispensabile cercetãtorului
literar. Ele aduc un material documentar excepþional de bogat,
constituind, îndeosebi pentru secolul al XVIII-lea, cel mai însemnat
izvor de informaþie. Fenomenul literar e cercetat în strânsã legãturã
cu evoluþia generalã a culturii, ca ºi cu istoria politicã ºi socialã.
Sub titlul O luptã literarã, Iorga ºi-a adunat, în doua volume (1914,
1916) articolele din Sãmãnãtorul.
Savantul a fost dublat de un fascinant scriitor. Nu atât în versuri
(Toate poeziile lui N. Iorga, 2 vol. 1939, 1940) ºi nici în numeroasele
piese de teatru (Trei drame: Mihai Viteazul, învierea lui ªtefan cel
Mare, Un domn pribeag, 1912, Constantin Brâncoveanu, 1914,
Tudor Vladimirescu, 1921, Moartea lui Dante, Molière se rãzbunã,
1927, Sarmalã, amicul poporului, 1923, Doamna lui Ieremia,
1924, Isus 1925, Cleopatra, 1929, Fiul cel pierdut, 1930, Sf.
Francisc, 1930, Casandra, 1931, Zidirea mãnãstirii din Argeº, !
1932, Ovidiu, 1932, Regele Cristina, 1939, Vagabondul, 1940,
etc.), dar în notele de cãlãtorie, în memorialisticã (Viaþa unui om.
Aºa cum a fost, 1934), în publicisticã.
Neintenþionat literarã, dar adevãrat roman, totuºi, în felul sãu
(un roman indirect, dacã se acceptã afirmaþia lui Mircea Eliade
cã poate fi numitã aºa orice carte cu oameni) este O viaþã de
om. Nimic, în cuprinsul ei, nu þine de domeniul imaginarului.
Autorul îºi povesteºte viaþa, aºa cum a fost, asemenea lui
Goethe, în Poezie ºi adevãr, rezumându-ºi implicit ideile (idei
trãite, ar spune Vianu), expunându-ºi convingerile ºi, mai ales,
portretizând fizic ºi moral, adeseori printr-o singurã trãsãturã, dar,
nu o datã, memorabil prinsã, oameni de tot felul, întâlniþi pe
numeroasele drumuri ale lumii, pe care le-a strãbãtut. Drept
consecinþã, cartea se umple de viaþã. Naraþia devine cuceritoare.
Evocând copilãria ºi tinereþea autorului, întâiul volum capãtã
caractere de Bildungsroman; urmãtoarele douã, înfãþiºându-l ca
profesor, om de ºtiinþã, ziarist, om politic, ca, într-un cuvânt, om
de acþiune, angrenat în istorie, compun o întreagã frescã a lumii
româneºti din primele peste trei decenii ale secolului, nu fãrã a
integra ºi tablouri de lume vest ºi nord-europeanã. Aproape
niciodatã, Iorga nu relateazã sec. Cu toate cã istoriseºte succint
ºi nemeºteºugit, într-un stil eminamente colocvial, rememorãrile
sale învie realmente oameni care au fost, restituie situaþii derulate
pe pânza vremii înainte cu ani ºi decenii.
Nu e capitol, în toate cele trei volume, care sã nu fie punctat
de scene, portrete, descripþii. Ori despre ce ar vorbi, memorialistul
oferã cititorului, cu cele mai simple mijloace, tot ce e necesar
pentru realcãtuirea pe cale imaginativã a condiþiilor de epocã, de
climat social, de cadru ºi atmosferã în care el însuºi s-a format, a
studiat, a scris, a luptat ºi a parcurs felurite experienþe. Narându-ºi
copilãria, scriitorul reface implicit ambianþa familialã ºi înfãþiºarea
din acel timp a urbei natale. La fel procedeazã, în continuare, pe
mãsurã ce scormoneºte trecutul spre a-ºi dezgropa anii de
ucenicie ºi anii de cãlãtorie, spre a recompune aspecte ale
muncii sale didactice ºi de cercetare, ale activitãþii publicistice,
spre a lumina culise ale vieþii politice. Asemenea unui serial
cinematografic, discursul rememorativ aduce în faþa lectorului
" oraºe, sate, târguri, pieþe, drumuri, capitale, metropole, peisaje
naturale, câmpuri de bãtãlie, saloane, cancelarii, interioare de
reºedinþe regale, sãli de curs ºi seminare, amfiteatre, sãli de lecturã
din mari biblioteci (precum aceea a bibliotecii Vaticanului, în care
cititorii se ridicau în picioare, la sunetul unui clopoþel, când apãrea
vreun cardinal), animate sãli de ºedinþe, mai cu seamã parla-
mentare, redacþii, locuinþe particulare. Antrenantã prin ea însãºi,
relatarea capãtã un considerabil spor de atractivitate graþie unor
particularitãþi de ordin realmente literar ale discursului me-
morialistic. Acestea nu sunt caracteristice prozei epice obiective,
se opun chiar naturii acesteia, diametral, însã exprimã spiritul
autorului. În general vorbind, scrisul lui Nicolae Iorga posedã,
stilistic, însuºiri de tipul celor proprii operei lui Neculce, asociate
cu altele, situabile în linia acelor ce individualizeazã proza cronicarilor
munteni. Mai toate apar ºi în O viaþã de om. Mai puþin sarcastic,
aici, decât în o seamã de articole polemice, mai puþin patetic,
chiar în propoziþiile cu caracter encomiastic, decât în Oameni cari
au fost, scriitorul n-a pus în aceastã carte mai puþinã culoare decât
în indiferent care alta, ºi nici mai puþinã maliþie, intermitent.
Resursele umorului sãu, sunt, pe tot traiectul destãinuirilor,
valorificate din plin ºi, ca în atâtea alte scrieri, marea sa vivacitate
intelectualã specificã, nu rareori muºcãtoare, opereazã cu o
eficienþã literarã incontestabilã. Reproducând replici date de Iorga
în diverse situaþii sau articulate fiind în durata redactãrii, o
sumedenie de enunþuri sunt vorbe de pominã, indimenticabile.
Necontenit atrãgãtoare, dãtãtoare de fine emoþii sunt medali-
oanele scrise cu un deosebit dar portretistic, ce formeazã cele patru
volume ale culegerii Oameni cari au fost (19341939). Comemo-
rarea unui om care a fost, dispariþia unui contemporan, îi inspirã
lui Iorga pagini vibrante, cu reconstituiri de scene trãite, cu
consideraþii (amare, de regulã) asupra prezentului, amintind
vaietele lui Neculce, cu insinuãri ironice ºi fulgerãtoare înãlþãri lirice.
Stilul (aici, ca pretutindeni) e spontan, fãrã cãutãri de efecte. N. Iorga
nu scrie, ci vorbeºte: relateazã fapte, emite pãreri, judecã. ªi o
face participând cu toatã fiinþa la întâmplãrile povestite, trãind
ideile, rostindu-le cu o convingere nãprasnicã. Din incandescenþa
fie a entuziasmului, fie a indignãrii þâºnesc imagini superbe, reflecþii
înfiorate, comentarii acide, vâlvãtãi ºi fulgere, ape vindecãtoare
ºi otrãvuri. Douã volume de conferinþe rostite la radio (Sfaturi pe
întuneric, 1936, 1940), câteva culegeri de cugetãri, ºapte volume
de note zilnice (Memorii, 19311939), patru volume prezentând #
Cãrþi reprezentative în viaþa omenirii (1916 1935), sute de
traduceri din poeþi ai tuturor timpurilor, precum ºi peste 100 000
de scrisori trimise, sunt alte componente ale unei bibliografii de
proporþii neegalate în istoria tiparului românesc.
DUMITRU MICU, N. Iorga. Semãnãtorismul, în Scurtã istorie a lite-

raturii române, I, Editura Iriana, B., 1994, p. 327 331
POPA: Scriitor total, Iorga este în aceeaºi mãsurã omul între-

gului, cât ºi al pãrþilor. El este asemenea constructorului cumulând
toate meseriile: ºi pe cea de inginer, ºi pe cea de zidar, ºi pe cea
de cãrãuº de apã ºi pe cea de dulgher si tâmplar. Cãci perso-
nalitatea sa extrovertitã nu poate concepe o distribuire a muncii;
el vrea sã facã totul, sã gândeascã ºi sã regândeascã totul. E în
aceastã tendinþã ceva din psihologia sa orgolioasã ºi tiranicã,
refuzând replica, dialogul, dar ºi colaborarea, ambiþia de a nu
împãrþi nimic cu nimeni. Iorga se vroia un întemeietor ºi un
deschizãtor de drum. El a reluat ºi reaºezat totul de la capãt, într-o
nouã viziune: în viziunea Iorga. A dat o istorie a românilor, o istorie
a literaturii, o istorie a armatei, o istorie a comerþului, o istorie a
presei, a comunicaþiilor, a culturii, a religiei, a învãþãmântului etc.
Toate aceste operaþii le-a conceput prin prisma sa de istoric, de
trudnicã adunare ºi ordonare a datelor, pe baza cãrora sã se poatã
înãlþa mai târziu edificiile viitoare. Om predestinat sã fondeze, Iorga
este un ctitor; nu e domeniu unde el sã nu fi intrat, pe care sã
nu-l fi abordat, în interiorul cãruia sã nu fi ridicat un altar de piatrã
«zeilor mani». Ambiþia lui Iorga este însã aceea de a fi egal cu
sine în toate domeniile parcurse: în poezie, în teatru, în publicisticã,
în critica ºi istoria literarã, la fel ca în istorie. Dacã în istorie ºi în
istoria literarã rolul sãu e de netãgãduit, în domeniul creaþiei
propriu-zise Iorga rãmâne un creator minor. Privitã în ansamblu
poezia este în mare mãsurã mimeticã, prelungind filonul paºoptist
romantic, de tip Alecsandri-Heliade, mai ales în direcþia pic-
turalului, mai personal fiind în poezia de facturã neoclasicã,
cântând vestigii antice, lumi ºi oraºe dispãrute, cetãþi moarte,
zeitãþi ºi fiinþe mitologice. Nici opera dramaticã, scrisã în cea mai
mare parte în versuri, nu reuºeºte sã miºte spectatorul con-
temporan. Piesele sale urmãresc sã facã educaþia moralã a
publicului, punându-l sã se confrunte cu marii eroi ai neamului;
ilustraþia istoricã e însã prea încãrcatã, destinul personajelor prea liniar
$ sau static, evoluþia psihologicã neconvingãtoare. Una singurã pare
sã reziste la confruntarea cu scena: Doamna lui Ieremia, care s-a
ºi reprezentat de cele mai multe ori. Iorga a izbutit aici sã dea
conflictului ceva din consistenþa tragediilor clasice. Alte piese,
inspirate din istoria universalã (Moartea lui Alexandru, Moartea
lui Asur, Casandra, Cleopatra, Ovidiu, Regele Cristina, Moartea
lui Dante etc.), din religie (Isus, Francisc de Assisi, Catapeteasma
ruptã-n douã) sau mitologie (Sângele lui Minos, Casandra) nu sunt
mai reuºite decât primele. Scrie ºi comedii (Sarmalã, amicul
poporului, Zbor ºi cuib), sau pune la contribuþie folclorul naþional
(Fata babei ºi fata moºneagului, Frumoasa fãrã trup, Zidirea
Mãnãstirii Argeº), dar îi lipseºte dexteritatea ºi verva lui Eftimiu.
Adevãrata sa creaþie în beletristicã rãmâne literatura de cãlãtorie,
în care a lãsat pagini de autenticã vibraþie în faþa peisajului, a
oamenilor ºi, mai ales, a creaþiei lor. A cãlãtori e o nevoie
sufleteascã, spunea Iorga, ºi de aici pasiunea sa mãrturisitã pentru
surprinderea spaþiului autohton ºi strãin. Dar Iorga cãlãtoreºte mai
mult în timp decât în spaþiu, priveliºtile ºi locurile pe care le vede
fiind tot atâtea pretexte pentru fuga în istorie, pentru surprinderea
unei spiritualitãþi profunde, care nu se lasã descoperitã la prima
vedere, notaþia directã, scurtã ºi sentenþioasã luând locul diser-
taþiilor ºi incursiunilor de studiu. Deºi jurnal de intelectual care se
cautã ºi se descoperã pe sine, impresiile de cãlãtorie ale lui Iorga
sunt mult mai mult decât atât: lãsându-se furat de realitatea directã
ºi brutalã a lumii cu care vine în contact, el îºi dezvãluie ascunziºuri
psihologice nebãnuite. Iorga devine abia aci un liric autentic: o
poezie abia simþitã se filtreazã lin în paginile cãrþii, istoricul însuºi
recunoscându-ºi culpa. Literaturã de cea mai bunã calitate se
poate descoperi în aceste fragmente de jurnal, care îºi stabilesc o
fizionomie ºi o precisã geografie, ordonatã sentimental de spaþiul
þãrii ºi de obsesia latinitãþii. Aceeaºi impresie este datã ºi de
memorialistica din vol. Oameni cari au fost, Memorii sau O viaþã
aºa cum a fost, opere cu caracter autobiografic puternic, peste
care pluteºte umbra polemistului ºi a pamfletarului, a evocatorului
ºi a poetului. Suita de portrete din Oameni care au fost pune la
îndemânã pagini despre principalii bãrbaþi ai neamului pe o
întindere de câteva decenii, vãzuþi în angrenajul vieþii cotidiene,
pe fundalul ºi în atmosfera unei epoci de mult apuse. Iorga ºtie
sã-i aºeze într-o luminã mai favorabilã sau mai austerã, sã dea
fiecãruia partea de merit, de preþuire. Memoriile lui Iorga sunt
consacrate mai ales lumii politice, vãzutã într-un anumit timp ºi
în anumite împrejurãri, surprinsã în notaþii scurte, de o mare %
concizie a expresiei. Ele sunt un document de preþ pentru istoria
primului rãzboi mondial ºi a actului desãvârºirii Unirii din 1918,
cât ºi a perioadelor degringoladei politice urmãtoare. Nu lipsesc
reflecþiile sociale: Ce zile triste! Oraºul e un iad de murdãrie supt
un cer de plumb. O mulþime imensã, cu cãutãturi de bestie
preocupate de hranã ºi de plãcere se Urãºte prin noroiul gros, pe
care-l rãscolesc câteva femei în zdrenþe, cu figurile de agonie.
Literatura este depãºitã însã ca valoare ºi importanþã de activitatea
criticului ºi istoricului literar. În acest domeniu Iorga trece drept
critic de direcþie, cu o doctrinã literarã bine constituitã, cu o
miºcare ºi un program proprii. El se manifestã foarte de tânãr în
revistele vremii, interesat sã urmãreascã în special estetica
geniului, pe care o dezbate comparativ la scriitori strãini ºi români,
în primul rând la Eminescu. Asimilând experienþa lui Paul
Bourget, Taine, Brunetèiere þi Guyau, tânãrul Iorga scrie o serie
de eseuri îndrãzneþe, adunate mai târziu în volum sub titlul Pagini
de criticã din tinereþã (1921), în care atacã probleme dintre cele
mai nevralgice ale esteticii. Le urmeazã articolele scrise în perioada
1899 1904 în ziarele LIndépendance roumaine, România junã
ºi Epoca, reunite în vol. Opinions sincères (1899), Opinions
pernicieuses (1900), Un proces de dénationalisation (1902) ºi
Cuvinte adevãrate (1904). Critica îmbracã aici formele foarte
precise ale luptei pentru schimbarea societãþii, prin apelul la o
culturã ºi la o literaturã în stare sã împace clasele, sã moralizeze
publicul, sã apropie boierimea de pãturile exploatate ºi sã le
lumineze prin fãclia culturii. Iorga preconiza o literaturã cu substrat
etic, menitã sã îndrepte publicul cãtre moralitate ºi ideal, cãtre
credinþa de neam , cãtre dragostea faþã de þãran ºi sat, faþã de
obiceiurile ºi lumea acestuia, faþã de limba strãmoºeascã ºi un
trecut plin de glorie, prin urmare o literaturã întemeiatã pe tradiþia
organicã a neamului, care sã se adreseze þãranului ºi problemelor
lui cele mai stringente. Aceastã cerinþã a teoretizat-o mai ales în
paginile revistei Sãmãnãtorul, încercând sã creeze aci un adevãrat
curent de opinie în favoarea claselor þãrãneºti. Problema þãrãneascã
este vãzutã mai mult ca o chestie culturalã, bazatã pe rãspândirea
culturii în popor, prin apelul la o boierime credincioasã ºi cu înaltã
rãspundere moralã, a cãrei dispariþie o deplânge, ºi prin condamnarea
falsei culturi xenofile, a nemernicei bâiguiale strãine din saloanele
snobe. Iorga opune satul ºi viaþa neîntinatã a acestuia, oraºului
considerat cosmopolit ºi pervers, mutilator de suflete ºi conºtiinþe.
& Într-o seamã de articole el anunþã ivirea noii epoci de culturã, ce
trebuia sã se instaureze o datã cu Sãmãnãtorul ºi cu literatura
publicatã aici. În jurul sãu se ºi strâng o serie de scriitori care-i
respectã programul ºi ilustreazã unele din tezele mentorului lor:
C. Sandu-Aldea, Emil Gârleanu, Ion Gorun, Ioan Ciocârlan, Ioan
Adam, Vasile Pop, Maria Cunþan, St. O. Iosif, Corneliu Moldovan,
D. Nanu ºi chiar Goga. Agârbiceanu ºi Sadoveanu trec, mai mult
sau mai puþin, printr-o ºcoalã sãmãnãtoristã. Curând însã,
recomandãrile criticului au devenit cliºee, iar literatura curentului,
rãmasã în marginile unui ruralism anacronic, n-a putut þine pas
cu vremea ºi s-a condamnat singurã la pieire, transformându-se
într-un adevãrat cimitir al literaturii române (E. Lovinescu).
O parte din aceste idei au servit criticului la judecarea ºi ierarhizarea
literaturii române, în special a celei contemporane (Istoria literaturii
romaneºti contemporane, 1934), ducând la confuzia valorilor, la
judecãþi eronate asupra operei unui Rebreanu sau Arghezi. Acolo
unde criticul se întoarce la uneltele istoricului, investigând epoca
veche ºi modernã a literaturii române, rezultatele sunt pe mãsura
vastului sãu orizont interpretativ. Contribuþiile sale sunt covârºitoare
în Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1901), Istoria
literaturii religioase a românilor pânã la 1688 (1904), Istoria
literaturii româneºti (1925) în trei volume, Istoria literaturii
româneºti în veacul al XIX-lea de la 1821 înainte, în legãturã cu
dezvoltarea culturalã a neamului (trei volume, 19071909), ca ºi
în vasta panoramã de literaturã comparatã Istoria literaturilor
romanice în dezvoltarea ºi legãturile lor (trei volume, 1920), toate
opere fundamentale. Practicând o criticã culturalã, în strânsã
legãturã cu epoca ºi factorii formativi ai unei personalitãþi, Iorga
organizeazã ºi ierarhizeazã un material vast, prin caracterizãri
ample ºi comprehensive, dând istoriei literare criteriile ºtiinþifice
de care avea nevoie, ºi punând bazele unei discipline pe care a
ilustrat-o cu strãlucire. Iorga este, ºi în acest domeniu, un ctitor,
creatorul istoriei culturale româneºti pe care o dominã prin lãrgimea
orizontului ºi ideaþia sa fulgurantã.
MIRCEA POPA, Nicolae Iorga, în Scriitori români, Editura ºtiinþificã ºi

enciclopedicã, B., 1978, p.271274
BERZA: Între literaturã ºi istorie lãsând la o parte genurile

net definite ca romanul sau nuvela istoricã existã o veche ºi
rãspânditã convieþuire, care de obicei nu e spre folosul nici uneia
din ele. Scrierile hibride, în care istoria e literaturizatã prin podoabele '
adãugate unui text de valoare ºtiinþificã discutabilã, sunt din pãcate
prea numeroase. Nu acesta este însã cazul cãrþii lui Nicolae Iorga.
Ea aparþine literaturii prin puternicul sentiment care strãbate
paginile, prin tensiunea interioarã care þine încordatã povestirea
de la un capãt la altul, prin darul lui Iorga de a vedea pretutindeni
în istorie oameni vii ºi cu atât mai mult când era mânat de
pasiunea de a regãsi rosturile poporului sãu în momente decisive
ca ºi prin o capacitate de evocare epicã, rareori întâlnitã chiar
la istorici care au rãmas printre marii scriitori ai þãrii lor. Prezente
ºi în alte scrieri ale lui Iorga, aceste calitãþi, care formeazã doar
una dintre laturile geniului sãu atât de complex, niciodatã n-au
fost poate întrunite în aceeaºi mãsurã ca în Istoria lui ªtefan cel
Mare. Alãturi de scrierile de memoralisticã, de portrete sau de
articole de ziar, de discursuri sau de evocãri de peisaje, Iorga aduce,
ca pagini de înviere istoricã, în gama atât de largã a resurselor
sale artistice, care-i asigurã un mare capitol în istoria literaturii
române, mai înainte de orice aceste pagini din Istoria lui ªtefan
cel Mare înflorate ºi grave, calde ºi luminoase ele sunt scrise într-una
din cele mai frumoase limbi româneºti, de aceea nu au îmbãtrânit
nici ca formã, cum nu au îmbãtrânit nici ca cuprins.
În sfârºit, Istoria lui ªtefan cel Mare mai reprezintã o valoare
permanentã, o valoare moralã esenþialã întregii opere a lui Iorga.
Este încrederea în puterile poporului sãu, încredere nu ieºitã dintr-un
entuziasm facil, care se poate spulbera la prima furtunã, ci izvorâtã
din cunoaºterea adâncã a virtuþilor ºi înfãptuirilor lui în necurmata
scurgere a veacurilor.
M. BERZA , în N. Iorga, Istoria lui ªtefan cel Mare, Editura

Litera, Chiºinãu, 1990, p.4
CUPRINSUL
Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Prefaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25
Notiþe despre cronicari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26
Pa r t e a I
DE LA ÎNCEPUT PÂNÃ LA MOARTEA
LUI ªTEFAN CEL MARE
Capitolul I. Împãrãþia Romei, (Râmului). (Din Nicolae

Costin). Pentru împãrãþia Râmului ºi pentru hotarele ei. . . 29
Capitolul II. Dacii ºi Geþii: Rãzboaiele prin care Traian
a cucerit locurile noastre.(Din Constantin Cantacuzino
Stolnicul). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34
Capitolul III. Întemeierea domniei Þãrii-Româneºti,
de când au descãlecat Românii. (Din logofãtul
Stoica Ludescu). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . 44
Capitolul IV. Luptele lui Mircea-Vodã cu turcii.
(Din Mihail Moxalie). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Capitolul V. Întemeierea Þerii Moldovei ºi Alexandru
cel Bun (Din Grigore Ureche). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Capitolul VI. Bogdan-Vodã ºi începuturile domniei lui
ªtefan cel Mare. (Din Grigore Ureche). . . . . . . . . . . . . . 52
Capitolul VII. Luptele lui ªtefan cel Mare.
(Din Grigore Ureche). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Capitolul VIII. Luptele lui Vlad Þepeº, Domnul Þerii-
Româneºti, cu turcii. (Dupã Gheorghe ªincai). . . . . . . . . .78
Pa r t e a I I
ISTORIA MOLDOVEI DE LA MOARTEA LUI
ªTEFAN CEL MARE PÂNÃ LA ION-VODÃ CEL CUMPLIT
Bogdan Orbul, fiul lui ªtefan cel Mare (1504 1517).

(Dupã Grigore Ureche). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86
ªtefan Vodã cel tânãr (ªtefãniþã), fiul lui Bogdan
(15171527). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
PETRU-VODÃ RAREª (15271533; 15411546). . . . . . . . .88
Ion-Vodã cel Cumplit, fiul lui ªtefãniþã (15721574) . . . . . .95
Petru-Vodã ªchiopul (1574 1579; 1582 1591). . . . . . . . . 101
Pa r t e a I I I
DOI DOMNI MUNTENI:
NEAGOE VODÃ ªI MIHAI VITEAZUL
Neagoe Vodã (Basarab al IV-lea; 1512 1521).
(Din Gavriil, protul Atonului). . . . . . . . . . . . . . . . . . . .103
Mihai Viteazul (1593 1612). (Din Cronica Buzeºtilor). . . . .113
Biruinþile lui Radu-Vodã ªerban asupra ungurilor
(1603 ºi 1611). (Dupã Gheorghe ªincai). . . . . . . . . . . . 136
Pa r t e a I V
DE LA MIHAI VITEAZUL PÂNÃ LA UCIDEREA LUI
CONSTANTIN VODÃ BRÂNCOVEANU
Capitolul I. Venirea în domnie a lui Matei Basarab.

(Din Cronica lui Stoica Ludescu). . . . . . . . . . . . . . . . . .140
Capitolul II. Venirea în domnie a lui Vasile Vodã Lupu
(1634) (Din Miron Costin). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
Capitolul III. Moartea lui Constantin Postelnicul Canta-
cuzino (Dupã Stoica Ludescu). . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
Capitolul IV. Rãscoala împotriva grecilor lui Radu-Vodã
Leon. (Din Constantin Cãpitanul Filipescu). . . . . . . . . . .163
Capitolul V. Suirea în Scaun a lui Constantin-Vodã
Brâncoveanu (1688). (Din Radu Greceanu). . . . . . . . . . 166
Capitolul VI. Înfrângerea oºtilor împãrãteºti de turci
ºi români la Zârneºti în Ardeal (1690).
(Din memoriile lui Radu Popescu). . . . . . . . . . . . . . . . 168
Capitolul VII.Cãderea ºi moartea Brâncoveanului (1714).
(Din cronica lui Radu Popescu). . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
Pa r t e a V
FAPTE ªI SUFERINÞE DIN VREMURILE MAI NOUÃ
Capitolul I. Pribegia moldovenilor la muºcali dupã trece-

rea nenorocitã a lui Dmitrie-Vodã Cantemir la dânºii
(1711). (Dupã Ioan Neculce). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
Capitolul II. Înfrângerea catanelor de cãtre Mihai-Vodã
Racoviþã, Domnul Moldovei (1717).
(Dupã Nicolae Mustea). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .190
Capitolul III. Petrecerea lui Ienãchiþã Vãcãrescu în Ardeal
ºi Viena (1781 1782). (Din amintirile lui). . . . . . . . . . . 198
Capitolul IV. Luptele ºi suferinþele românilor supt
Nicolae-Vodã-Mavrogheni, Domnul Muntean
(1789 ºi urm.). ( Din Dionisie Eclisiarhul ). . . . . . . . . . . 209
Capitolul V. Tudor Vladimirescu ºi sfârºitul lui. ( Din amin-
tirile colonelului Ioan Voinescu ). . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
Referinþe istorico-literare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215

Iorga - Din Faptele Strabunilor PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Iorga - Din Faptele Strabunilor PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

N.

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2004

Editori: Vidra=cu =i fiii

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

ISBN 973-675-138-4 © LITERA INTERNA|IONAL, BUCURE+TI, 2004

Licen\iat ]n Litere. 1890

apar\inând anilor precizeaz[ c[ într-o

Oxford. Doctor honoris causa. 1930

Pictur[ de Catul Bogdan

Fragmentele pe care le dãm aici nu sunt luate la întâmplare, ca în

I. Mahail Moxalie, cãlugãr din Oltenia, a prefãcut, dupã îndemnul

Împãrãþia Râmului, cãreia în putere ºi în lãþime n-au

rãpirea Elenii, soþia lui Menelau, de Alexandru, feciorul lui

trãiascã troadenii pre limba ºi pravila de giudeþe 1 a ita- !

ºi sila. ªi stãtu tot Râmul ºi olatele de au jurat, cu Brut, ca

de le înconjurã Ocheanul, precum s-au pomenit mai sus, !!

împãrãþie, cum scrie ºi la Sfânta Evanghelie. O seamã de

ªi iar zic cã dachii ºi gheþii 3 îi 4 zicea ºi se numia

mine slujeºte-o, pânã direptele fac; iar nedireptele de voiu

Aºa deci Traian acesta, începând rãzboiul, întâi cu !%

fãcut, ºi de altele cât de multe au trebuit pânã a-l face; iarã

Aºa deci, fãcând podul, au trecut ºi el pe dânsul în !'

Traian, cu multã rugã, fãgãduind cã ºi armele ºi meºte-

ºi a se mai pleca împãrãþia lor, ei, aflând vreme ca niºte "

vârtos cã nimeni nu o ºtia. Pentru cãci, când o au fãcut,

Pãrãsirea Daciei de Aurelian pe la 270.  Pleacã ºi se

osos, cu piele galbenã, ca ungurii de azi. Trimiºii lor vin în

Însã dintâiu s-au coprins [Þara-Româneascã] de româ-

Scaunul la Turnul Severinului, al doilea Scaun s-au pogorât "#

Mircea-Vodã bãtrânul. Acesta au avut mare rãzboi cu

Atunce se sculã multã mulþime de turci, ºi începurã a

la Manoil Paleolog venirã corãbii multe, pline de voinici 1 de

URMAREA DIN LUDESCU

Fãcut-au ºi sfânta mãnãstire Cozia, ºi sfânta mãnãstire

Dupã râsipa þerii de-ntâiu,... mai apoi, dupã multã

descãlecat întâi supt munte 1, apoi, înmulþindu-se, mai ºi "'

Între acei feciori de domni, ce au nemerit locul acesta,

celor ce fac strâmbãtãþi între lãcuitorii þerii.

[Domnii, de la Alexandru-cel-Bun; Ilie sau Iliaº,

Alexandru-Vodã au nãzuit la leºi, ºi au fãcut jalobã la craiu #!

pãdure supusese 1 oaste. Darã leºii, fiind dârji, n-au vrut

Dupã doi ani a domniei lui Petru-Vodã Aron, rãdicatu-

strigat: «În mulþi ani de la Dumnezeu sã domneºti».

Fiind ªtefan-Vodã om rãzboinic, ºi de-a pururea trã-

Mateiaº (Corvin), craiul unguresc 2, bizuindu-se puterii

ªi, mai apoi, socoti sã nu rãmânã vreun unghiu nepipãit

cã agiutorul nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu

o au luat sie doamnã, ºi toatã averea lui, ºi visteriile lui, ºi

Radul-Vodã, dacã au luat agiutor de la turci, au intrat

i-au trecut Siretul, la Ionãºeºti, unde se cheamã Vadul

Atunce, întorcându-se ªtefan-Vodã, ºi mergând pre apa

În anul 6989 [1481], Iulie în 8, fost-au rãzboiu în Þeara

ªi i-au venit veste de la starostii 1 de Crãciuna, ce-i zic

mestecaþi cu moldovenii, vor sã treacã la Podolia. ªi le-au

toþi de se strângeau la Roman, unde li era viliagul 1. Aºa

asemenea mergea, bãtându-se ºi tâindu-se, cât nice acei

Într-acelaºi an, 7006 (1498), iunie 22, ªtefan-Vodã,

au ars în cetate. ªi cetatea Buceciul 1 multã nevoie au avut;

În anul 7008 (1499?), în luna lui martie în 12 zile,

În anul 7009 (1501; de fapt, 1499), ªtefan-Vodã, lãsând

De ce, pacea o au legat într-acesta chip, ca sã-i fie de

bolnav ºi slab de ani, ca un om ce era întratâþia ani, în

apar\inând anilor precizeaz[ c[ într-o

trãiascã troadenii pre limba ºi pravila de giudeþe 1 a ita- !

ºi a se mai pleca împãrãþia lor, ei, aflând vreme ca niºte "

Pãrãsirea Daciei de Aurelian pe la 270. Pleacã ºi se

Dupã doi ani a domniei lui Petru-Vodã Aron, rãdicatu-

bolnav ºi slab de ani, ca un om ce era întratâþia ani, în

cu mãrgãritar ºi cu pietri scumpe, ºi zidi ºi pimniþã mare #

într-o pimniþã, cã ºi el în pimniþã, într-ascuns, junghiase %

MIHAI VITEAZUL !

strânse toþi boiarii ºi toþi cãpitanii, ºi ieºirã întru întâmpinarea '

bucurie la Scaunu-ºi 1. Iar Bator Jicmon purcease la îm- !

au tot plenuit ºi au ars Þara Turceascã. Deacii trecurã cu %

Iar, deacã vãzu Bator Andreiaº cum Mihai-Vodã este '

Iar împãratul nu le deade nici un rãspuns, fãr numai !

Atuncea Mihai gãti pre Marco-Vodã, fiul lui Petru- !!

Dupã bãtaia aceasta, pãrteanii împãrãteºti s-au tras la !%

la rãzboiu acesta, tocma ca ºi la o nuntã. ªi s-au tãbãrât !'

Au rugat toþi pre Dumnezeu, ºi au luat pre Mateiu Aga cu "#

Ce, acele legãturi vãzând Lupul Vasilie vornicul, ori cã ##