MK II

Terapia ocupaţională în patologia neurologică

Termenul de terapie ocupațională se referă la o formă de terapie care îi

sprijină pe oameni, în a face față vieții cotidiene. Ar trebui să permită autonomia
pacientului, participarea socială și îmbunătățirea calității vieții. Terapia
ocupationala este realizata de specialisti terapeuti ocupationali. Ele lucrează
întotdeauna holistic, ținând cont nu numai de limitările legate de boală, ci și de
factorii sociali și financiari.
Terapia ocupațională se realizează ca o măsură utilă, de susținere, de
exemplu în medicina geriatrică, medicina pediatrică și adolescentă, dar și în
psihiatrie și ortopedie. Printre altele, aceasta serveşte pentru a permite pacientului
să reia o activitate profesională.
Cel care indică şi efectuează terapia ocupaţională trebuie să ofere
următoarele servicii:
1. Evaluarea capacităţii funcţionale a subiectului, a restantului funcţional.
2. Evaluarea mediului de viaţă, acasă şi la locul de muncă.
3. Programe de asistenţă terapeutică/recuperare atât cu metode specifice, cât şi
ajutătoare.
4. Recomandarea şi antrenarea pacienţilor în utilizarea unor echipamente
adaptative care înlocuiesc sau ajută funcţiile pierdute.
5. Instruirea familiei şi îngrijitorilor asupra modului de ajutor pe care trebuie
să-l dea pacientului.
6. Sprijinul şi asistarea efectelor emoţionale, sociale, cognitive cauzate de boli
şi traumatisme.
7. Cunoştinţele asupra creşterii şi dezvoltării copilului şi a perturbărilor tardive
detreminate de abaterile de la dezvoltarea normală.
Recuperarea activităţilor funcţionale în perioada de reabilitare tardive:
1. Locomoţie
- Treptele
- Până la baie, toaletă, cantina, camera
 2. Alimentaţie
- Autoservire din ortostatism
3. Îmbrăcarea-dezbrăcarea
- Trenului superior şi inferior cu implicarea membrului afectat
4. Încălţarea-descălţarea
- Încălţamintei din ortostatism
5. Igienă
- Din ortostatism la lavoar cu implicarea membrului afectat

Recuperarea activităţilor funcţionale în perioada de reabilitare sechelară:

6. Locomoţie
- Pe teren accidentat
- Cu depăşirea obstacolelor
- Cu diferite obiecte în mână
7. Îmbrăcarea-dezbrăcarea
- Cu abilităţi complexe (încheie nasturi, trage fermoarul)
8. Încălţarea-descălţarea
- Cu abilităţi complexe (se leagă la şireturi, încheie catarame, capse)
9. Igienă
- Cu abilităţi complexe ( se spală pe mâini, pe faţă, pe dinţi, pe corp, se
şterge cu prosopul)
10.Întreţinerea spaţiului său de viaţă şi a obictelor personale
- Are grijă de obiectele personale
- Îndeplinirea unor treburi casnice sau ajută la îndeplinirea lor (aşează,
şterge, aşterne, spală)

Bibliografie:

1. Management of patients with stroke: rehabilitation, prevention and

management of complications,and discharge planning. National
clinical guideline. A guideline developer’s handbook, 2008 edition
2. Robănescu N. Recuperarea neuro-motorie. Bucureşti: Medicală, 2001