Programe de recuperare in paraliziile ramurilor terminale din plexurile lombar și

sacrat

Paralizia de nerv crural.

Crurarul este un nerv mixt, constituit prin unirea rădăcinilor L2, L3, L4, la nivelul
bazinului, între marginea externă a psoasului şi muşchiul iliac. Merge sub arcada crurală, în afara
vaselor şi ajunge în triunghiul Scarpa, unde se divide în cele 4 ramuri terminale:
- nervul musculo-cutanat extern, care inervează muşchiul croitor şi un ram senzitiv pentru
faţa externă a coapsei şi internă a genunchiului;
- nervul musculo-cutanat intern, care inervează muşchiul pectineu şi adductor mijlociu şi
senzitiv regiunea antero-internă a coapsei;
- nervul cvadricepsului, pentru muşchiul drept anterior, vastul intern şi extern şi cruralul;
- nervul safen intern, care este de fapt o ramură senzitivă pentru faţa medială şi internă a
gambei şi a regiunii anterioare a rotulei.
Programul kinetic de recuperare în paralizia de nerv crural va urmări:
1. Prevenirea diformităţii genu-recurvatum – complicaţie a paraliziei aparatului extensor
al genunchiului. În formele severe se recurge la folosirea unei orteze de fixare a
genunchiului. În formele moderate se urmăreşte tonifierea ischiogambierilor.
2. Prevenirea contracturilor lombare de aceeaşi parte cu paralizia, care apare ca o
încercare (nefuncţională) de compensare. Aceste contracturi devin dureroase ,
afectând mai mult mersul. Se foloseşte:
- electroterapia(curenţi stimulo-motori);
- masajul tonifiant al cvadricepsului şi relaxator a musculaturii posterioare al gambei şi a
celei lombare;
- exerciţii de relaxare a muşchilor contracturaţi,
- exerciţii de mobilizare fără încărcare a rahisului.
3. Pregătirea compensărilor până la recăştigarea forţei musculare pierdute, prin:
- tonifierea musculaturii membrelor superioare, pentru utilizarea bastonului sau cârjelor,
folosind gantere cu greutăţi crescânde, precum şi schemele bilaterale ale membrelor
superioare, din cadrul diagonalelor Kabat cu rezistentă;
- tonifierea musculaturii trunchiului, mai ales a abdominalilor şi dorsalilor, utilizând
schemele bilaterale asimetrice ale membrelor inferioare;
- tonifierea fesierilor mari şi a tricepsului sural, folosind tehnicile de facilitare
neuromusculară şi proprioceptivă (IL, ILO, SI, IzA, SR, IA).
4. Menţinerea tonusului în musculatura denervatî, pentru a nu permite instalarea atrofiei,
prin:
- flexii pasive forţate ale genunchiului, pentru declanşarea reflexului de întindere în
cvadriceps şi extensii de coapsă, pentru promovarea strech-reflex-ului în muşchiul psoas;
- exerciţii de flexie în coxo-femurală şi de extensie a genunchiului contralaterale;
 - aplicarea tehnicilor de facilitare neuro-musculară şi proprioceptivă ca: IL, CR, SI, mârind
efectul lor prin asocierea elementelor facilitatorii ( vibraţia, atingerea cu calupul de
gheaţă, periajul);
- mobilizări ale întregului membru inferior pe schemele Kabat D1F şi D2F, cu asocierea
extensiei genunchiului.
5. Creşterea forţei musculare pe măsură ce capacitatea de contracţie a muşchilor
interesaţi progresează.
Exerciţiile utilizate sunt: exerciţii pasivo-active, exerciţii active asistate,
scripetoterapia – mobilizări autopasive, exerciţii analitice pentru fiecare muşchi, exerciţii
izometrice, exerciţii izotonice cu rezistenţă progresivă.

Paralizia de nerv sciatic popliteu extern.

Plexul sacrat se formează prin unirea rădăcinilor anterioare de la nivelul L5-S1-S2-S3.
Ramul terminal este reprezentat de nervul sciatic.
Paralizia de nerv mic sciatic determină: dificultate în abducţia şi rotaţia externă a coapsei,
deficit de extensie a coapsei, ceea ce face dificil mersul şi ortostatismul, bazinul e înclinat de
partea bolnavă, iar coloana de partea opusă, mersul este legănat. Când leziunile sunt bilaterale,
bolnavul nu poate sta în ortostatism.
Paralizia de nerv mare sciatic, cu originea la nivelul L5-S1– S2 cu anastomoze din L4 şi
S3. Părăseşte bazinul prin marea scobitură ischitiatică şi ajunge la nivelul fesei, unde este situat
în apropierea arterei ischiatice, a nervului şi arterei ruşinoase, ajunge în partea posterioară a
coapsei, iar la nivelul spaţiului popliteu se împarte în nervul sciatic popliteu intern şi sciatic
popliteu extern.
Programul de recuperare va urmari ca obiective, urmatoarele:
1. Prevenirea deviaţiilor piciorului, mai ales cea în equin prin retractura tendonului achilian
în paralizia SPE. Se va menţine poziţia de unghi drept al piciorului printr-o atelă, mai ales
noaptea, iar în cursul zilei piciorul va fi încălţat cu o gheată cu caramb dur. În paralizia de
SPI prăbuşirea bolţii este regulă, motiv pentru care de la început trebuie pus un susţinător
plantar.
2. Menţinerea mobilităţii articulare a gleznei şi degetelor, mai ales în paralizia de SPE.
Mişcările pasive în toate articulaţiile piciorului şi de asemenea în articulaţia genunchiului,
se vor repeta de câteva ori pe zi.
3. Educarea-reeducarea musculaturii paralizate, menţinerea tonusului şi creşterea acestuia
pe măsura ce se produce reinervarea prin:
- aplicarea întinderilor de scurtă durată pentru declanşarea contracţiei musculare (4-5
întinderi);
- folosirea tehnicilor de facilitare, IL, SI, CR la nivelul membrului interesat;
- exerciţii imaginative pentru mişcările abolite;
- se vor utiliza toate elementele facilitatorii (periajul, vibraţia, atingerea cu calupul de
gheaţă);
 - exerciţii contralaterale pentru promovarea inducţiei pozitive în musculatura paralizată;
- exerciţii de activare musculară în cadrul diagonalelor Kabat;
- exerciţii analitice pentru fiecare mişcare, începând cu cele pasive şi active asistate, apoi
active şi active cu rezistenţă progresivă, exerciţii izometrice etc.
4. Recuperarea funcţionalităţii piciorului în cadrul kineticii de mers şi stabilităţii ortostatice.
În acest scop se execută:
- exerciţii în lanţ kinetic închis şi deschis;
- ca şi felurite exerciţii de mers pe teren variat.
În ambele tipuri de paralizii se va acorda o atenţie deosebită flexiei degetelor, funcţie de
mare importanţă pentru ortostatism şi mers.
5. Ortezarea invalidităţii în cazul unor paralizii definitive. Este vorba de paralizia de SPE,
pentru care se confecţionează orteze dinamice (ghete cu arc pentru ridicarea piciorului în
mers).
Pentru pareze este suficientă aplicarea unui toc mai înalt şi a unui pantof sau a unei ghete
cu caramb mai dur. Paralizia de SPI nu pune probleme de ortezare, fiind in general bine
suportată.

Bibliografie:
1. https://www.slideshare.net/bfktpro/paralizia-nervului-sciatic
2. curs neurologie Univ. Bacau sectia kinetoterapie, lector univ. Ocheana
Gabriela