Paralizia de plex brahial la copii

Este o paralizie de tip periferic a membrului superior produsă în timpul naşterii prin
întinderea nefirească sau ruptura uneia sau a tuturor rădăcinilor care alcătuiesc plexul brahial.
Ea apare ca o monopareză sesizabilă de la naştere sau în primele zile şi în cazuri rare
apare bilateral (în experienţa serviciului nostru am întâlnit 3 cazuri de paralizie de plex brahial
bilaterală în 12 ani).
Este o afecţiune relativ rară şi ea atinge un nou-născut la aproximativ 3000 de naşteri,
provenit dintr-o naştere dificilă pe un bazin distocic sau prin tracţiunea capului sau a trunchiului
în diversele prezentaţii; de obicei este un nou-născut cu greutate mare dar nu numai.
Cele mai adesea prinse sunt rădăcinile C5, C6 şi aceasta se vizualizează asupra umărului
şi braţului şi rar dar grav, sunt prinse toate rădăcinile, formă care se însoţeşte de micşorarea
fantei palpebrale de partea leziunii: sindromul Claude Bernard Horner (mâna în acest caz este
total plegică).
Evoluţia clinică depinde totdeauna de gravitatea leziunii, dar şi de măsurile terapeutice
întreprinse precoce.
Evoluţia clinică depinde totdeauna de gravitatea leziunii, dar şi de măsurile terapeutice
întreprinse precoce.
Pentru aceasta este bine să cercetăm contextul membrului afectat pentru a elimina:
- hemipareza (examenul clinic şi ecografia transfontanelară);
- tetrapareza care este la fel decelată printr-un minuţios examen clinic neuromotor
complementar (Amiel Tison – Grenier);
- impotenţa funcţională a membrului superior secundară fracturilor şi infecţiilor osteo-
articulare (edemul, roşeaţa, tumefacţia, sunt semne clinice de însoţire, lesne de
evidenţiat).
Examenul clinic arată întinderea paraliziei, care atunci când e totală, membrul superior
este inert, mâna este cea mai evident plegică şi prezenţa sindromului Claude Bernard Horner este
markerul gravităţii.
În majoritatea cazurilor doar umărul şi braţul sunt atinse şi subspinosul cu micul rotund
paralizaţi (rotatori externi) plasează membrul superior rotat intern; cotul este extins (deoarece şi
bicepsul brahial cu lungul supinator sunt prinşi) şi pronat (prin paralizia lungului şi scurtului
supinator). Mâna este cu mobilitatea fiziologică deoarece doar rădăcinile C5 şi C6 sunt lezate.
Absenţa reflexului Moro exclude etiologia centrală a lezării umărului şi braţului.
Un program de terapie complexă ar trebui să cuprindă exerciţii de mobilitate, de facilitare
a a mobilităţii active, tonifiere, stimularea sensibilităţii şi furnizarea de instrucţiuni pentru
activităţile casnice. Obiectivele finale ar trebui să se concentreze pe reducerea deformărilor
osoase şi redorilor articulare asociate cu paralizie de plex brahial.
Pentru prevenirea redorilor articulare şi a poziţiilor disfuncţionale, folosim mobilizări
pasive analitice şi instruim părinţii cu privire la modul de poziţionare a membrului superior
paralizat în orteză şi asupra regulilor ce trebuie respectate (mobilizări corecte, ritmice).
Stimularea tonusului musculaturii paralizate se încearcă prin tracţiuni blânde însoţite de
mobilizări pasive ale tuturor segmentelor membrului superior afectat. Sunt vizaţi în special
deltoidul, bicepsul brahial, brahialul, brahioradialul, tricepsul brahial, rotatorii externi şi
supinatorii, care sunt de obicei paralizaţi.
Mobilizările membrului superior controlateral contribuie la activarea musculaturii
simetrice.
Pentru musculatura normală şi dezvoltarea generală se folosesc exerciţii analitice cu
rezistenţă sub forma unor jocuri spontane care depind în special de vârsta copilului, capacitatea
de înţelegere şi dispoziţia sa de moment.
Reeducarea musculaturii reinervate continuă stimularea tonusului musculaturii paralizate,
Este unul dintre cele mai importante obiective, obiectivizând de fapt o evoluţie favorabilă.
Mijloace folosite:
- mobilizări pasive;
- mobilizări pasivo-active;
- metoda Kabat;
- exerciţii active;
- exerciţii active cu rezistenţă.
Mobilitatea activă şi forţa musculară pot fi facilitate prin activităţi de dezvoltare
corespunzătoare vârstei. Pe masură ce copilul creşte, sunt folosite exerciţii standard de tonifiere
şi se introduc exerciţii pentru stimularea abilităţilor specifice. În timpul dezvoltării, grupurile
musculare ţintă ce trebuie tonifiate se pot schimba. Mişcările compensatorii şi de substituţie
trebuie evitate, deoarece ar putea perpetua slăbiciunea musculară şi deformări osoase.
Pentru câştigarea funcţionalităţii şi abilităţii membrului superior, pe lângă programul de
recuperare, un rol important îl are ergoterapia, care se axează, în special, pe reeducarea mâinii.
Pe măsură ce copilul creşte, activităţile bimanuale (de exemplu înot, bachet, alpinism) ar
trebui să fie încurajate
.

Bibliografie:
1. https://www.assh.org/handcare/condition/brachial-plexus-injury
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4045367/