RELIGIA IN BULGARIA

Statul bulgar , fondat in anul 681 , este unul dintre cele mai vechi din Europa. Istoria sa a fost
marcata de pozitia geografica, aproape de frontier dintre Europa si Asia. Circa 85% din populatie
este crestin ortodoxa , iar 13% musulmana. Din punct de vedere etnic , 10% din cetateni au origine
turca si 3% sunt rromi.
Bulgaria este în mod tradițional stat creștin de la adoptarea creștinității Constantinopolului, din
865 și, drept urmare, confesiunea dominantă este ortodoxia răsăriteană a Bisericii Ortodoxe
Bulgare. În timpul supremației otomane în Balcani, islamismul s-a stabilit în Bulgaria, în timp ce
catolicismul roman își are rădăcinile în țară din perioada medievală, iar protestantismul a ajuns în
secolul al XIX-lea.

Crestinismul ortodox

De departe religia dominantă în Bulgaria este cea creștin-ortodoxă, proclamată de grupul etnic
prevalent, bulgarii, care sunt adepții Bisericii ortodoxe bulgare. Alte biserici ortodoxe reprezentate
în țară de minorități sunt Biserica ortodoxă rusă, Biserica ortodoxă ucraineană, Biserica ortodoxa
română și Biserica rtodoxă greacă. Bazele creștinismului au fost puse în timpul primului imperiu
bulgar, sub conducerea lui Boris I, la mijlocul secolului al IX-lea, deși își are rădăcinile în Balcani ,
încă din secolul I și de la misiunea Apostolului Paul. Ridicarea Imperiului Bulgar a determinat
autocefalia Bisericii ortodoxe bulgare, în 919, devenind astfel prima nouă patriarhie care s-a alăturat
pentarhiei inițiale. Biserica ortodoxă bulgară este cea mai veche dintre bisericile slave ortodoxe și a
avut o influență considerabilă asupra lumii slave ortodoxe, datorită bogatei activitații literare și
culturale din Evul Mediu, precum și datoritită invenției alfabetului chirilic în Bulgaria.

Islamul
Islamul este cea mai cuprinzătoare minoritate religioasă din Bulgaria. Islamul este proclamat
de minoritatea turcă, de musulmanii bulgari și de o mare parte a Romei. Primele două sunt
concentrate în Rodopi, un masiv situat în sudul Bulagiei, dar sunt prezente în grupuri și în alte
regiuni ale țării, de exemplu, turcii din regiunea Ludgorie și pomacii din Rodopi și din câteva sate
din nordul Bulgariei.

Islamul a apărut odată cu cucerirea turcilor otomani a Balcanilor în secolele al XIV-lea-, al XV-
lea. Importante persoane de origine turcă s-au stabilit în cele mai mari orașe (Plodiv, Sofia, Varna
etc), în timp ce țăranii din Anatolia au sosit în Ludgorie și Rodopi. Mulți creștini ortodoxi și
paulicieni s-au convertit la islam, deseori fără a fi forțați datorită particularităților sistemului otoman
millet, însa câteodată și obligați. După „Eliberarea Bulgariei” din 1878, cei mai mulți dintre
musulmani au părăsit Bulgaria, însă alții au ales să rămână.

Crestinismul catolic
Catolicismul roman își are rădăcinile în Bulgaria Evului Mediu. A fost răspândit în rândul
bulgarilor de către mineri saxoni bulgarizați în nord-vestul Bulgariei (în jurul Chiprovtsi-ului) și de
către misionarii aflați printre sectanți paulicieni și bogumili, precum și de negustori raguzani în
orașele mai mari. Astăzi, mulțimea populației romano-catolice locuiește în provincia Plovdiv,
centrată în jurul Rakoviski-ului, precum și în căteva sate din nordul Bulgariei. Bulgarii din Banat
sunt o minoritate din România și Serbia care au aderat la catolicismul roman. În afara bulgarilor,
printre catolicii romani se află și mulți străini. Biserica bulgară greco-catolică, o biserică cu rit
bizantin unificată cu Roma, a fost formată în secolul al 19-lea ca parte a luptei Bisericii bulgare în a
contracara influența patriarhului din Constaninopol, și numără 10.000 de membri astăzi.

Crestinismul protestant
Protestantismul, în formele lui diverse, a apărut abia în secolul al XIX-lea datorită misionarilor,
cei mai mulți din SUA. Astăzi este o confesiune în ascensiune, numărul de membri dublându-se din
1991 până în 2001. Jumătate din protestantii din Bulgaria sunt nou-convertiți la Roma, în timp ce
cealalată jumătate este în majoritatea ei formată din bulgari.

Cultura bulgară este un amestec între culturile tracă, slavă şi bulgară, însă există şi
influenţe bizantine, turceşti şi greceşti. Limba bulgară este o limbă slavă scrisă în alfabetul
chirilic. Cultura preistorică a Bulgariei este prezentată în exponatele din Muzeul de Arheologie şi
Muzeul Naţional de Istorie din Sofia, precum şi din muzeele locale din Plovdiv, Stara Zagora,
Varna, Ruse, Veliko Târnovo, Razgrad, Vidin, Burgas, etc. Artefactele sunt dovada priceperii
localnicilor în folosirea lutului, a caolinului, a pietrei, lemnului, bronzului şi fierului. Ceramica
descoperită datează din Paleolitic şi Neolitic, iar zona în care au fost descoperite, Movila
Karanovska de lângă Nova Zagora, a fost numită Arca lui Noe.
Bulgaria cuprinde un mare număr de situri arheologice. Numărul lor total este al treilea din
Europa după Italia şi Grecia. În 1972 a fost descoperită, într-o necropolă lângă Varna, cea mai
veche comoară de aur din lume, formată din monede, arme şi bijuterii datând din anul 4.600 î.Hr.
Situl a relevat dovezi ale primelor civilizaţii europene. Alte dovezi ce demonstrează apariţia
culturilor preistorice în Bulgaria sunt Plovdiv, unul dintre cele mai vechi oraşe din lume şi prima
mănăstire creştină din Europa, înfiinţată în 344 d.Hr.
Nouă obiective istorice şi naturale au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO:
Călăreţul din Madara, mormintele tracice de la Sveştari şi Kazanlăk, biserica Boiana, Mănăstirea
Rila, Bisericile rupestre de la Ivanovo, Parcul Naţional Pirin, Rezervaţia Naturală Srebărna şi oraşul
antic Nessebar. Nestinarstvo, un dans ritual în jurul focului, de sorginte tracică, este inclus în lista
patrimoniului cultural intangibil.

Focul este un element esenţial în folclorul bulgăresc, fiind folosit pentru a îndepărta spiritele
rele şi bolile. La 1 martie, primăvara este salutată sărbătorind Marteniţa. Primul şi al Doilea Imperiu
Bulgar au funcţionat ambele ca nişte centre ale culturii slave în mare parte din Evul mediu,
exercitând o considerabilă influenţă culturală asupra Bisericii Ortodoxe prin şcolile de litere de la
Preslav, Ohrid şi Tărnovo.

Cu toate ca Bulgaria este situata mai la sud decat Romania, iar temperaturile minime pe timp de
iarna sunt, in general, mai ridicate decat la noi, iernile vecinilor sunt destul de reci, iar in munti
ninge in mod obisnuit. Sarbatorile de iarna bulgaresti sunt deosebit de interesante, privite mai
ales in comparatie cu propriile noastre sarbatori si obiceiuri.
Traditiile vecinilor se axeaza pe interesantul melanj cultural slavo-turcic din istoria acestor
meleaguri. Se pot intalni elemente folclorice autentice bulgaresti sau amestecate cu cele turcesti sau
grecesti. Conform etnologilor locali, in bogatul etnos bulgar se pot observa reminiscente ale culturii
si civilizatiei tracice, reminiscente care au supravietuit pana astazi in cantece, balade, dansuri si
obiceiuri.
Iarna petrecuta printre bulgari consta, in primul rand, in contactul direct cu sarbatorile religioase,
colindele crestine si chiar sarbatorile de sorginte pagana care inca imbogatesc cultura acestui
popor. Traditiile folclorice bulgaresti sunt celebrate in randul multor festivaluri de iarna, care au loc
din decembrie pana in februarie. La Kinemania Film Festival din capitala Sofia. Are loc anual, in
luna noiembrie, chiar inainte de venirea iernii. Evenimentul este gazduit de Palatul National de
Cultura si este cel mai important festival de profil din tara vecinilor.
Pe 4 decembrie, bulgarii o sarbatoresc pe Sfanta Varvara, protectoarea copiilor de boli, necazuri
si saracie. Acestei zile i se da o importanta deosebita, vecinii cinstind memoria sfintei preparand
alimente rituale, care sunt consumate doar in aceasta zi. Copiii mananca o ciorba specifica din
fasole, facuta dupa o reteta unica, ciorba respectiva gatindu-se doar de ziua sfintei. Femeile, in
special din zonele rurale, gatesc dulciuri diverse, dupa care ies la strada si le ofera gratuit
norocosilor trecatori.
Anul nou bulgaresc este cea mai asteptata sarbatoare a iernii, fiind marcat prin numeroase
obiceiuri stravechi.Ladouvane este o astfel de traditie, inca urmata de femeile si fetele care cauta sa
se marite in anul urmator. Ladouvane se practica inca in vestul tarii si in centrul
Balcanilor. Obiceiul cere ca Ladouvane (sau Kumichene) sa fie marcat prin dansuri si
ritualuri de divinatie in apa neinceputa unde au fost puse, peste noapte, fire de busuioc.
In noaptea de Anul Nou, bulgarii urmeaza datinile locale, strangandu-se cu totii in fata cuptorului
aprins si a mesei pline, simboluri ale sigurantei, perenitatii si abundentei. Se coace un colac ritual,
iar in mijlocul mesei troneaza vasul cu Banitza, o placinta bulgareasca cu branza. Onoarea de
a aprinde focul din cuptor revine celui mai varstnic membru al familiei. Este aprins pe inserat si
trebuie sa arda pana la sfarsitul iernii ca o lumina consacrata fertilitatii si prosperitatii.
Pe 1 ianuarie este sarbatorit Sfantul Vasile, sau Vasiliovden, cum mai este denumit; mare
sarbatoare la bulgari, atestata de abundenta de nume de genul Vasil, Vasilka, Veselin, Vesela,
Veselina.
In orasul Pernik are loc Carnavalul Surva, o asteptata sarbatoare straveche al carei punct
culminant consta in intrecerea mastilor si costumelor. Sarbatorile de iarna se incheie odata cu ziua
Sfantului Trifon, celebrata pe data de 1 februarie. Este un fel de Dragobete bulgaresc, sau
Valentine's Day de la sud de Dunare. In aceasta zi se bea mult vin in onoarea sfantului, iar vinul cel
mai apreciat de degustatori este mai apoi premiat in cadrul unui festival national.

Nessebar
Situat pe o mică peninsulă de pe litoralul vestic-bulgăresc al Mării Negre, oraşul Nessebar se
numără printre cele mai vechi aşezări urbane din Europa, având o istorie care se întinde pe
parcursul a şase epoci diferite: tracică, elenă, romană, slavă, bizantină şi bulgară. Aici, pe malul
Mării Negre, comorile trecutului sunt permanent valorificate în ochii călătorului dornic să îmbine
tradiţia cu prezentul unei vacanţe însorite.
Am ajuns în citadela de pe marginea mării în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, fiind
dornici să vedem bisericile despre care vorbea toată lumea. După ce trecem peste istmul care leagă
peninsula de uscat, la vechea poartă a oraşului zărim icoana Maicii Domnului sau Eleusis, aşa cum
o numesc cei de aici, aşteptând parcă marea ei sărbătoare. Nu mică ne-a fost uimirea să vedem cum
localnicii vechii Mesembria se pregătesc, cu mic cu mare, de marele praznic, având peste tot
icoanele Maicii celei Milostive, devenită aproape un simbol al cetăţii de pe malul Mării Negre. Este
deja o tradiţie ca fiecare sărbătoare închinată Maicii Domnului să fie pregătită fervent de fiecare
localnic, care nu ezită nici o clipă să o împărtăşească şi celorlaţi, fie ei şi de altă cultură.
Deşi primeşte anual mii de vizitatori din toate colţurile lumii, oraşul cu cele mai multe biserici din
Bulgaria nu a renunţat la adevărata sa identitate, şi aceasta pentru că dintotdeauna a ştiut să-şi
conserve foarte bine valorile pe care le-a moştenit din generaţie în generaţie.
Un oraş cu nume antic
Cunoscut din cele mai vechi timpuri sub numele tracic de Menebria, oraşul care astăzi numără
aproximativ 10.000 de locuitori a devenit o marcă a prosperităţii pentru locuitorii de pe malurile
Mării Negre. Prima atestare documentară îi aparţine geografului grec Strabo care, în încercarea sa
de a face o descriere generală a vieţii locuitorilor de pe malurile vestice ale Pontului Euxin, vorbeşte
şi despre vechia aşezare tracică: „Este o colonie a poporului din Megara cunoscută la început după
numele de Menebria, pentru că fondatorul ei se numea Menas, în timp ce cuvâtul «bria» însemna
oraş în limba tracă“. Cercetările ulterioare au confirmat filiera tracică a actualului oraş bulgăresc,
întemeietorul coloniei fiind regele trac Menas. La începutul epocii creştine, oraşul a devenit
cunoscut sub numele de Mesembria sau Mesemvria, păstrându-se sub această denumire pe tot
parcursul stăpânirii Imperiului Roman şi Bizantin. Odată cu răspândirea limbii bulgare, începând cu
secolul al IX-lea, numele oraşului devine Messebur, schimbându-se gradual în Nessebar, denumire
oficial adoptată în anul 1934. În 1956, partea istorică a oraşului Nessebar a fost inclusă în
patrimoniul mondial UNESCO.
Dovezile arheologice şi identitatea istorică a Nessebarului
Miturile şi legendele greceşti se aud şi astăzi printre localnici. Aproape că nu există persoană care
să nu cunoască legendele din Eleusis sau mitul lui Orfeu, sau isprăvile invincibilului Hercule. Din
încercarea de a trăi cât mai real aceste mituri, strămoşii celor din Nessebar şi-au ascuns averile pe
fundul mării, pentru a fi ferite de lăcomia invadatorilor păgâni. Dovezi clare ale acestor realităţi
mitificate au fost scoase la iveală de cercetările arheologice, în apropierea oraşului descoperindu-se
cea mai veche comoară din lume, datând de aproape 6.000 de ani. Este o colecţie numismatică de o
inestimabilă valoare expusă în mai multe muzee ale oraşului, pe care vizitatorii curioşi o pot admira
ori de câte ori ajung aici. Au fost găsite, de asemenea, obiecte care datează de la sfârşitul Epocii
Bronzului şi începutul Epocii Fierului. Din perioada elenistică se mai păstrează vechile ruine ale
templului lui Zeus Hiperdexius, precum şi o veche statuie din marmură care-l reprezintă pe Apollo.
Cele mai preţioase descoperiri datează însă din primele secole creştine, oraşul fiind binecunoscut
pentru numărul mare de biserici construite în decursul celor două milenii de creştinism. Stilul
bizantin a fost la el acasă, numeroase obiecte şi podoabe de cult fiind scoase la lumină din
apropierea vechilor biserici. Astăzi, toate aceste descoperiri amintesc că Nessebarul este un oraş
construit pe vechi temelii antice.
De la bunăstare la ruină
Cea mai grea perioadă din istoria acestui oraş a fost cea din timpul stăpânirii otomane. În aceea
vreme, prospera citadelă a fost secătuită de taxe şi impozite, iar valorile culturale şi creştine au fost
dărâmate din temelie. Foarte puţine biserici au supravieţuit acestui masacru. Locuitorilor li s-a
interzis dreptul de a face comerţ, de a cultiva viţa-de-vie, iar înălţimea bisericilor nu trebuia să
depăşească nivelul solului.
Astăzi, în Nessebar se mai păstrează cincisprezece dintre cele patruzeci de biserici care au fost
construite în decursul timpului. Cea mai veche dintre acestea este Biserica Vechii Episcopii,
construită în secolul al V-lea pe ruinele templului lui Apollo. În secolul următor, a fost grav avariată
de un cutremur, care a adus-o aproape de ruină. A fost restaurată din temelii şi într-un timp relativ
scurt a fost redată cultului. În tradiţia populară, biserica a fost numită „Sfânta Sofia“, dată fiind
frumuseţea şi grandoarea ei, ce o apropiau de ctitoria marelui împărat bizantin Iustinian. Cronicile
medievale arată că aici au fost păstrate moaştele mai multor sfinţi, fiind mutate după 1257, odată cu
distrugerea ei definitivă. Astăzi ruinele acestei vechi biserici fac parte din patrimoniul Bisericii
Ortodoxe Bulgare.
O altă biserică cu valoare de patrimoniu este şi Biserica Sfintei Milostiviri sau Eleusis, ale cărei
temelii au fost ridicate la începutul Evului Mediu. În apropierea ei au fost descoperite mai multe
morminte, care datează din perioada împăratului Iustinian. Tot aici a fost adăpostită o icoană a
Maicii Domnului făcătoare de minuni sau Eleusis, aşa cum era numită de localnici. Tradiţia acestei
icoane se mai păstrează şi astăzi, devenind ocrotitoarea pescarilor şi a celor ce călătoresc pe mare.
Biserica „Sfântul Arhidiacon Ştefan“ a îndeplinit funcţia de catedrală pentru credincioşii din
Nessebar pe toată perioada secolului al IX-lea. „Sfântul Stefan“ este singura biserică din oraş ale
cărei fresce sunt aproape sută la sută conservate.
Deşi pictura interioară nu s-a păstrat în întregime, Biserica Iisus Hristos Pantocrator este una dintre
puţinele biserici vechi din Bulgaria care au rămas în picioare după perioada ocupaţiei otomane. Are
o arhitectură deosebită, fiind împodobită cu motive exterioare frumos alcătuite din ceramică
multicoloră. Astăzi biserica găzduieşte vernisajele de pictură bisericească, fiind unul dintre
principalele centre de atracţie pentru turişti.

Creștinii au trăit în Bulgaria chiar și înainte de întemeierea statului bulgar, eveniment care a avut
loc în secolul al VII-lea. Cu toate acestea, oamenii primului regat bulgar au fost credincioși zeilor
păgâni - slavi, bulgari sau traci. La mijlocul secolului al IX-lea, pe tronul Bulgariei a urcat Boris I,
cel ce a adoptat creștinismul ca principală și singură religie a țării. Motivele din spatele acestei
decizii a fost dat de diferențele diferitelor culte religioase răspândite pe toată suprafața statului și
percepția statelor puternice ale Europei din acest punct de vedere, ce a dus la izolarea ținutului
considerat barbar de occident.

După adoptarea creștinismului ortodox, în întreaga țară a avut loc un proces de transformare al
templelor deja existente și de construire a unor biserici, catedrale și mănăstiri noi. De-a lungul
veacurilor ce au urmat, Bulgaria s-a transformat într-un stat cu bogate tradiții creștine, iar în timpul
celor 500 de ani de subjugare otomană, religia și mănăstirile au fost centrul comunităților bulgare și
apărătoarele conștiinței colective creștine. Astăzi, Bulgaria dispune de aproximativ 100 de
mănăstiri. Câteva dintre ele nu sunt deschise vizitelor publicului larg, însă multe dintre ele sunt în
funcție de mai mult de un mileniu.

Manastirea Rila
Cea mai mare mănăstire din țară, Rila este situată la aproximativ 100 de kilometri sud de capitala
Sofia și la doar câțiva kilometri de cunoscuta stațiune de schi Borovets, cel mai vechi resort turistic
de iarnă al țării. Se găsește în mijlocul pădurilor dense ale Muntelui Rila, la 1.147 metri deasupra
nivelului mării. Arcadele și coloanele, treptele din lemn, picturile murale și icoanele fantastice,
demonstrează iubirea și răbdarea călugărilor ortodocși ce au ridicat acest loc în secolul al X-lea.
Astfel, Rila este și cea mai veche mănăstire încă în funcțiune a Bulgariei, motiv pentru care a fost
declarată muzeu național în 1961, urmând să fie ridicată la gradul de rezerația istorică națională în
1976 și să intre pe lista obiectivelor protejate de UNESCO în 1983.