EDUCABILITATEA.

MEDIILE EDUCAȚIONALE

1. Educabilitatea: concept, factori (ereditatea, mediul, educația)

2. Teorii fundamentale (ereditarismul, ambientalismul, epigenetismul piagetian)
3. Mediile educaționale (familia, școala, media)

1.1. Delimitări conceptuale

- capacitatea omului de a fi receptiv la influențe educative și de a realiza acumulări
progresive concretizate în diferite structuri de personalitate;
- potențial de formare umană sub influența factorilor de mediu și educaționali;
--------------//--------------------------------------------------------------------------------------------
--> (în sensul cel mai larg) reprezintă capacitatea umană de a educa și de a fi educat.

Educabilitatea:
- privește omul ca ființă educabilă;
- fundamentează teoretic și aplicativ pedagogia ca știință a educației.

1.2. Factorii dezvoltării umane

A. Ereditatea = însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generație la
alta, mesajele de specificitate, sub forma codului genetic;
- genotip = totalitatea genelor pe care le posedă individul la naștere (zestrea ereditară).
- fenotip = totalitatea caracteristicilor unui individ rezultate în urma interacțiunilor
primare cu mediul.
ereditar ≠ înnăscut (genotip + fenotip)

De ce este importantă ereditatea?

- dezvoltarea analizatorilor este determinată ereditar (văz, auz, miros, gust, pipăit);
- memoria depinde de însușirile acizilor nucleici (mai ales ARN);
- inteligența – ca predispoziție, e determinată predominant genetic (Raymond Cattell,
80%);
- temperamentul este rezultatul funcționării SNC și este influențat de sistemul endocrin
și de metabolism;

1
B. Mediul = include toți factorii naturali și socioculturali care pot influența individul;
- mediul fizic (natural): climă, relief, faună, floră etc;
- mediul sociocultural cuprinde factorii culturali (norme, valori, idealuri, comportamente
colective), factorii economici, politici.

C. Educația = „o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de

acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și organizat” (Nicola, 1980, p.19-20)
- educația mijlocește interacțiunea dintre premisele ereditare și condițiile de mediu;
- operează în mediu și prin mediu, selectează datele mediului potrivit finalităților
urmărite;
- educația încearcă să direcționeze și să controleze sistematic cursul dezvoltării,
fructificând datul ereditar și condițiile obiective ale mediului.
--------------//--------------------------------------------------------------------------------------------
--> dezvoltarea psihica este rezultatul interacțiunii dintre factorii interni (ereditari) și cei
externi (mediul). Educația deține rolul conducător, manifestându-se prin intermediul
celorlalți doi factori.

Comentează:
- impactul bolilor genetice asupra educației (Sindromul Down, Sindromul Fragil X);
- „handicapul social” – caracterizat prin dereglări complexe ale personalității, ale
conștiinței de sine și ale dezvoltării intelectuale;

2. Teorii fundamentale
A. Teoriile ereditariste (ineiste) – exagerează rolul eredității, înlăturând rolul modelator
al celorlalți factori: mediul și educația.
Concepțiile ereditariste au inspirat o serie de teorii extremiste:
- teoria criminalului înnăscut (Lombroso) – criminalii pot fi recunoscuți pe baza
conformației feței;
- teoria rasistă – omenirea poate fi împărțită în rase superioare și inferioare;
- teoria eugeniei – sociale avea ca scop eliminarea tuturor ființelor umane „nepotrivite”.
--------------//--------------------------------------------------------------------------------------------
--> negativism pedagogic

2
Efecte
- proliferarea unor ideologii politice radicale (fascismul) și unor organizații extremiste
(Ku Klux Klan);
- populația de culoare era considerată mai slab dotată intelectual față de cea albă;
- sterilizarea a peste 60.000 de americani în perioada interbelică;
- educația era considerată atributul păturilor sociale superioare;

B. Teoriile ambientaliste – absolutizează rolul factorilor de mediu, socio-educaţionali.

Aceste teorii reduc influenta eredității la transmiterea trăsăturilor fizice.
- oamenii sunt egali de la natură;
- „nimic nu este în intelect dacă mai întâi n-a fost în simțuri”;
- mintea omului este la naștere o „tabula rasa”, ca o foaie imaculată, curată, pe care nu s-a
scris nimic și pe care educația urmează să înscrie totul.
--------------//--------------------------------------------------------------------------------------------
--> pozitivism pedagogic

Efecte
- asigurarea dreptului la educație și cultură al tuturor oamenilor;
- învățământul de masă;
- lupta împotriva discriminării rasiale, sexuale, etnice, religioase;

C. Teoria dublei/triplei determinări – susține ideea potrivit căreia personalitate omului

este rezultatul interacțiunii a doi/trei factori (ereditate, mediu, educație).
- problema nu se mai pune în termeni de „sau ereditatea” „sau mediul” „sau educația” ci
„și ereditatea și mediul și educația”;
- ereditatea este o premisă naturală, mediul o condiție și educația factorul hotărâtor.

D. Epigenetismul piagetian (epigeneza = după geneză);

- un rol hotărâtor îl are potenţialul epigenetic (homeorhesis-ul epigenetic);
- el reglează procesele de creștere și dezvoltare impunând parcurgerea unor stadii de
dezvoltare;

3
- influențele educative pot accelera dezvoltarea prin succesiunea mai rapidă a stadiilor
psihogenetice.

Stadiile dezvoltării intelectuale (Some People Can Fly)

1. Stadiul senzoriomotor (0-2 ani)
- apar și se interiorizează schemele de acțiune de tip cauză-efect;
- recunoașterea propriei persoane ca agent al acțiunii și apariția primelor acte intenționate
(ex. scuturarea unei jucării care produce zgomot);
- achiziția majoră a acestei perioade este permanența obiectului (conștientizarea faptului
că un obiect continuă să existe chiar dacă nu mai este prezent în zona de percepție).
2. Stadiul preoperaţional (2-7 ani)
- egocentrism – copilul percepe şi interpretează lumea simbolică prin raportare la sine;
- centrarea – copilul tinde să se fixeze pe un singur aspect al unei situații sau al unui
obiect la un moment dat (ex. clasifică obiectele în funcție de o singură trăsătură – culoare,
formă, mărime etc.);
- ireversibilitatea – incapacitatea de a reface în sens invers, în plan mental o serie de pași
ai unui raționament.
3. Stadiul operațiilor concrete (7-11ani)
- decentrare – copilul poate acum să ia simultan în considerare mai multe aspecte ale unei
situații;
- reversibilitatea – abilitatea de a înțelege faptul că fiecare operație asupra unui obiect
implică și reversul ei;
- raționamentul progresiv (deductiv);

4. Stadiul operațiilor formale (începând cu 11-12 ani)

- apare abstractizarea în gândire;
- proporționalitatea, raționamentul prin analogie fără feed-back concret, capacitatea de a
rezista contraargumentelor;
- este preocupat în legătură cu viitorul, cu problemele ipotetice și cele ideologice;
- se conturează preferințele și antipatiile de durată, se arborează principii și teorii.

4
3. Mediile educaționale
3. Principalele medii educaționale sunt: familia, școala, media, instituțiile de ocrotire
socială, organizațiile de tineret, comunitatea (locală, profesională, religioasă);

A. Familia reprezintă „unitatea socială constituită din adulți și copii, între care există
relații de filiație naturală (de sânge) sau socială” Stănciulescu (2002, p. 26)
Principalele funcții ale familiei sunt:
- susținerea fizică și grija față de membrii familiei;
- creșterea numărului de membri prin naștere sau adopție;
- socializarea copiilor și pregătirea pentru exercitarea rolurilor de adulți;
- producerea și consumul de bunuri și servicii.
- păstrarea moralității familiei și a motivației de a face performanță în familie sau în alte
grupuri;

Limite
- părinții nu sunt pregătiți din punct de vedere psihopedagogic;
- timpul petrecut cu copiii din ce în ce mai redus;
- educația privită în familie este influențată de statutul socio-economic al acesteia;
- potențialul educogen al familiei este condiționat de structura acesteia;
- abuzul și abandonul.

B. Școala
Virtuțile educaționale ale școlii:
- este un mediu instituționalizat, special construit;
- a transformat educația într-o activitate realizată în forma unui program educațional;
- este un mediu „infuzat” permanent cu noi cunoștințe, metode, mijloace de educație;
- este un mediu orientat de anumite finalități puse în raport cu anumite valori;
- este un mediu cu asistență psihopedagogică profesionistă;

Limite
- centrarea pe cunoștințe, abilități, atitudini înscrise în programe lasă puțin loc
imprevizibilului și creativității;

5
- abordarea metodologică are caracter unilateral, de la profesor la elev;
- poate accentua caracterul informativ în detrimentul celui formativ;
- nu răspunde în mod personalizat intereselor și trebuințelor individuale;
- poate genera monotonie, pierderea interesului pentru studiu;

C. Media
Virtuțile mediei:
- acoperă o gamă variată de domenii;
- oferă posibilitatea de a selecta informații în funcție de interesele, aptitudinile și dorințele
individuale;
- completează informațiile pe care școala le pune la dispoziția elevilor;
- contribuie la petrecerea relaxantă a timpului liber;

Limite
- vine frecvent în contradicție cu educația realizată de școală și de familie;
- infantilizarea auditoriului și promovarea unor modele mediocre;
- nu urmărește obiective pedagogice;
- deformarea realității;
- fragmentarea mesajelor în secvențe scurte afectează în mod negativ capacitatea de
concentrare a copiilor;
- indivizii se simt izolați, sunt retrași și „stângaci” în relațiile umane față-în-fată.

Bibliografie
Cristea, S. (2010). Fundamentele pedagogiei. Iași: Polirom.
Cucoș, C. (2006). Pedagogie. Ediția a II-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom.
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.-O. (coord.)(2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Polirom.
Paloș, R. (2012). Teorii ale învățării și implicațiile lor educaționale. Ediția a 2-a.
Timișoara: Editura Universității de Vest.