CAPITOLUL 13

SOLICITĂRI COMPUSE

Solicitările compuse sunt cele în care torsorul

eforturilor are două sau mai multe componente
dintre N, M x , M y , M z . Se disting următoarele
cazuri specifice de solicitări compuse:
- încovoierea dublă sau oblică, când
torsorul eforturilor are numai componentele
My , Mz ;
Fig. 13.1

– încovoierea simplă cu forţa axială; torsorul eforturilor are

componentele (N, M z ) sau (N, M y );
– încovoierea dublă cu forţa axială; torsorul eforturilor are
componentele (N, M y , M z );
– încovoierea cu torsiune; torsorul eforturilor putând avea
componentele ( M x , M y ), ( M x , M z ) sau ( M x , M y , M z ).

Pe baza ipotezei micilor deformaţii şi a legii lui Hooke, tensiunile şi

deplasările sunt funcţii liniare de încărcări şi în consecinţă se pot determina pe
baza suprapunerii efectelor produse de către solicitările simple componente.

13.1. ÎNCOVOIEREA DUBLĂ

În cazul solicitării de încovoiere dublă, torsorul eforturilor se reduce la un

vector moment M i care în secţiunea transversală (fig. 13.2) se descompune după
axele centrale principale în componentele:
M y  Mi cos  ; M z  Mi sin  , (13.1)
pozitive când au vectorii în sensul pozitiv al axelor. Unghiul  este pozitiv la o
rotaţie y către z .
13.1.1. Determinarea tensiunilor şi dimensionarea în cazul unei secţiuni
oarecare

La încovoierea simplă după axa z ,

într-un punct curent P de
coordonate (y, z) tensiunea este:
z Mz
M
x  y. (a)
Iz
La încovoierea simplă după axa y ,
tensiunea în punctul curent P este:
y My
Mx   z . (b)
Iy

Fig. 13.2

Tensiunea totală în punctul curent P , însumând expresiile (a) şi (b) este:

Mz My
  x  y z. (13.2)
Iz Iy
Se observă că funcţia  x este liniară în (y, z) şi punctele în care   0
determină axa neutră, n  n (fig. 13.2). Ea trece prin centrul de greutate al
secţiunii şi are înclinarea faţă de axa y dată de relaţia:
z Mz Iy Iy
tg   y   tg. (13.3)
y M Iz Iz
În punctele S, S’ (fig. 13.2, a) se dezvoltă tensiunea maximă, S ,
respectiv tensiunea minimă  , , cu valorile:
S
z
M My Mz My
S  yS  z S ; S '  y, z, (13.4)
Iz Iy Iz S Iy S
Teoriile de rezistenţă pentru starea de exploatare se reduc la condiţiile:
max  S  aî ; min  S'  ac , (13.5)
în care  aî reprezintă tensiunea admisibilă la întindere, iar  ac tensiunea
admisibilă la compresiune.
În cazul când materialul se consideră cu aceeaşi rezistenţă admisibilă
(  a ) la întindere şi la compresiune, condiţiile de rezistenţă (13.5) iau forma:
max  maxS ; S'   a . (13,6)
13.1.2. Dimensionarea secţiunilor dreptunghiulare

Distribuţia tensiunilor totale (fig.13.3, d) are în punctele cele mai

solicitate S, S’), ţinând seama de tensiunile date de componente, următoarele
valori:
Mz M y Mz M y
S   ; S'   , (13.7)
Wz Wy Wz Wy
în situaţia în care momentele încovoietoare M z , M y sunt pozitive.
Dacă materialul are aceeaşi rezistenţă admisibă la întindere şi
compresiune condiţia de rezistenţă pentru verificare (13.6) ia forma:
Mz My
 max   a. (13.8)
Wz Wy
Se obţine formula de dimensionare:
M z  Wz M y 
Wznec  1  Wzdim .

a  Wy M  z 

(13.9)
Wz h
Întrucât  , adoptând raportul
Wy b
h/b, rezultă parametrul ales ca
necunoscută h sau b .
După alegerea dimensiunilor
efective (b  h), în mod obligatoriu,
se verifică condiţia de rezistenţă
(13.8), care constituie şi o verificare
a calculelor efectuate.

13.1.3. Calculul deplasărilor

În cazul general, deplasările unei bare solicitate spaţial se determină fie

prin studiul fibrei medii deformate în planele principale ale secţiunii, fie prin
aplicarea formulei Maxwell-Mohr.

A. Determinarea fibrei medii deformate

Se consideră o bară AB în spaţiu, solicitată transversal după axele y, z,

care sunt axe principale de inerţie ale secţiunii transversale. Deplasările după
axele y şi z se notează cu v şi w.
 În metoda parametrilor în origine ecuaţia fibrei medii deformate în planul
xy este:
Mz x 2 Ty
v x  v0  0z x  0  0 x 3   v (13.21)
2E Iz 6E I z
iar ecuaţia fibrei medii deformate w este :
M0y x 2 T0z 3
w x  w 0  0 x 
y
 x w. (13.22)
2E I y 6E I y
Funcţiile  v şi  w sunt soluţii particulare şi modul de stabilire este
precizat în cap.10.
Deplasările totale într-o secţiune curentă se stabilesc prin compunerea
geometrică a funcţiilor v(x) şi w(x) . Se obţine ecuaţia fibrei medii deformate:
 x  v2x  w 2x , (13.23)
care reprezintă o curbă în spaţiu.

B. Calculul deplasărilor folosind expresia Maxwell - Mohr

1  miz miy  M j M yj 

z
miz M zj miy M yj
ij    y z y z dAdx   dx   dx ,
E  I z I y  I z I y  EI z EI y
(13.26)
care reprezintă formula Maxwell-Mohr la încovoiere dublă.
Integralele din (13.26) se efectuează, atunci când una din diagrame este
liniară, folosind regula lui Vereşceaghin.

13.2 ÎNCOVOIEREA SIMPLĂ CU FORŢĂ AXIALĂ

O bară este solicitată la încovoiere simplă cu forţă axială atunci cînd

torsorul eforturilor se reduce la o forţă normală excentrică N cu punctul de
aplicaţie pe una din axele centrale principale de inerţie y, z ale secţiunii
transversale.
 Fig. 13.10

13.2.1. Determinarea tensiunilor şi dimensionarea în cazul secţiunilor de

formă oarecare

Se consideră cazul încovoierii cu forţă axială după axa z (fig. 13.10, b).
Aplicând principiul suprapunerii efectelor tensiunea normală totală într-un
punct curent P este:
z N Mz
   N  M    y. (13.28)
A Iz
Din condiţia   0 se obţine axa neutră:
I N
y0  z z , (13.29)
AM
care este o dreaptă paralelă cu axa vectorului moment (adică cu axa z), având
excentricitatea:
i 2z
y0   . (13.29’)
m
Tensiunile maxime şi minime (fig.13.10, e):
z z
N M N M
max  S    yS ; min  S'    y ,. (13.30)
A Iz A Iz S
Condiţia de rezistenţă în oricare dintre teoriile de rezistenţă (8.4), devine:
ech  maxS , S'   a . (13.31)
În cazul secţiunilor de formă oarecare dimensionarea se face prin încercări. Se
adoptă secţiunea, se calculează S , S' şi dacă nu este îndeplinită condiţia de
rezistenţă (13.31) se modifică dimensiunile până când ech 0,95...1,02a .

Dacă forţa normală excentrică N are punctul de aplicare pe axa z (fig.

i 2y
13.10, a), axa neutră este paralelă cu axa y, are tăietura z 0   şi în
n
punctele cele mai solicitate S şi S’ tensiunile sunt:
y y
N M N M
S    z S ;  S'    z S' . (13.32)
A Iy A Iy
Condiţia de rezistenţă păstrează forma (13.31).

13.2.2. Dimensionarea secţiunilor având axa de încovoiere axă de simetrie

Se consideră o secţiune I (fig. 13.11, a) solicitată de eforturile N şi M z

considerate pozitive (au vectorii în sensul pozitiv al axelor y, z).
 Fig. 13.11

Se determină distribuţia de tensiuni  N (fig. 13.11, b),

z
distribuţia de tensiuni  M (fig. 13.11, c) şi distribuţia de tensiuni totale (fig.
13.11, d).
Tensiunile:
z z
N M N M
 max  S    ;  min  S'    (13.33)
A Wz A Wz
I I I
unde Wz  z  z  z .
y S y S' h / 2
În practică se preferă o dimensionare prin încercări succesive. Din
condiţia (13.33) se explicitează modulul de rezistenţă sub forma:
Mz  W N 
Wz  1  z . (13.35)
a  A Mz 
Wz
Se alege un raport , se calculează Wz cu (13.35) şi se determină
A
Wz
dimensiunile secţiunii. Cu dimensiunile adoptate se calculează raportul şi
A
dacă acesta corespunde cu cel ales iniţial dimensiunile adoptate sunt bune. În
caz că nu corespunde, pornind de la raportul calculat se reface ciclul de calcul
W  W 
precedent. Iteraţiile se continuă până când  z    z  , unde i este
 A  i1  A  i
numărul ciclului de iteraţie.
Cu dimensiunile finale adoptate pentru secţiune se verifică condiţia de
rezistenţă (13.34), etapă care constituie şi o verificare a corectitudinii calcului
numeric efectuat.
 13.3. ÎNCOVOIEREA DUBLĂ CU FORŢĂ AXIALĂ

Dacă torsorul forţelor de legătură într-o secţiune oarecare se reduce la o

forţă normală N. (fig. 13.13, a) aplicată într-un punct P de coordonate (m, n),
torsorul eforturilor are componentele (13.13, b):
N  N.; M z   N m   Nm ; M y  N n  Nn. (13.38)

Fig. 13.13

Tensiunea normală într-un punct curent Q (fig. 13.13, b), la acţiunea

concomitentă a celor trei componente pozitive, este:
z y N Mz My
   N  M  M    y z (13.39)
A Iz Iy
Iz 2 I y
Folosind expresiile (13.38) şi relaţiile cunoscute  iz ,  i 2y , formula
A A
(13.39) devine:
N  my nz 
 1 2  2 . (13.40)
A  iz i y 
Din condiţia   0 , în cazul N  0 , se obţine ecuaţia axei neutre:
my nz
1 2  2  0 . (13.41)
iz iy
Sau sub formă normală:
y z
  1, (13.42)
y0 z0
în care:
 2
i 2z iy
y0   ; z0   . (13.43)
m n

Tensiunile normale în punctele cele

mai solicite S şi S’, aplicând (13.39), sunt:
N Mz My
s    ys  zs ;
A Iz Iy
N Mz My
s'    ys'  z s ' . (13.44)
A Iz Iy
Condiţia de rezistenţă în cazul
materialelor cu aceeaşi rezistenţă
admisibilă la întindere şi compresiune are

Fig. 13.14

forma (13.47) şi dimensionarea în cazul secţiunilor de formă oarecare se face

prin încercări, procedând asemănător ca la încovoierea dublă sau încovoierea
simplă cu forţa axială.
N Mz My
 ech    a . (13.47)
A Wz Wy
Ținând seama de preponderenţa eforturilor, se face dimensionarea la
efortul cel mai mare, care este o solicitare simplă, se măreşte secţiunea ţinând
seama de ponderea eforturilor neglijate şi apoi se verifică, în mod obligatoriu,
condiţia de rezistenţă (13.47). Dacă aceasta nu este îndeplinită satisfăcător se
modifică dimensiunile secţiunii până la îndeplinirea condiţiei.

În cazul când momentele încovoietoare sunt preponderente se face

dimensionarea după metodologia prezentată la încovoiere oblică, se măreşte
secţiunea datorită influenţa forţei axiale şi se verifică condiţia (13.47).
Observaţie.
Dacă materialul are rezistenţe diferite la întindere şi compresiune şi axa
neutră taie secţiunea, ceea ce înseamnă că tensiunile  s ,  s ' sunt de
semne contrarii, verificarea de rezistenţă se face pe baza condiţiilor:

s   a int ;  'S'   acomp . (13.48)

 13.5 ÎNCOVOIEREA CU TORSIUNE

O bară este solicitată la încovoiere cu torsiune atunci când torsorul

eforturilor are componentele (fig. 13.19, a). În cazul deplanărilor libere
momentul de torsiune M x , dezvoltă tensiuni  , iar momentele încovoietoare
M y , M z tensiuni  . În punctele cele mai solicitate, care sunt cele de pe
conturul secţiunii se dezvoltă atât tensiuni  cât şi tensiuni  . În consecinţă,
dimensionarea trebuie realizată pe baza uneia dintre teoriile de rezistenţă T sau
TED.

Fig. 13.19

13.5.1 Bare cu secţiune circulară

Momentele încovoietoare M y , M z dau momentul încovoietor total

   2
Mi  M y  M z ,
2
(13.55)
având o direcţie oarecare în funcţie de mărimile şi semnele componentelor.
Mi
Valoarea tensiunii normale maxime este  max/min  .
Wi
Mt
Distribuţia de tensiuni  din M  M , valoarea maximă este  max
x t
 .
Wp
Condiţia de rezistenţă
 ech   k T   a , (a)
în care kT, în funcţie de teoria de rezistenţă aplicată se determină cu formulele:
2 2
 
k T  k   1  4  , k T  k ED  1  3  (b)
 
prin înlocuirea tensiunilor cu valorile precizate devine:
Mi
 ech  k T  a (13.56)
Wi
 D3  D 3 Wi 1
Cunoscând: W  ; Wp  ;  se determină:
32 16 Wp 2
2 2
 Mt   Mt 
k T  1    ; k T  1  0,75  , (13.57)
 Mi   Mi 
sau într-o singură formulă:
2
 Mt 
k T  1  k 0   , (13.57’)
 Mi 
cu k 0  1 în teoria T şi k0=0,75 în teoria TED .
Formula de dimensionare:
Mi T
Wi nec
k  Widim . (13.58)
a
În cazul secţiunilor circulare din (13.58) se obţine diametrul :
32 M i
D3 kT . (13.59)
 a
În cazul secţiunilor inelare formula (13.58) devine :
D 3   d  
i 4
M
Wi 
nec
k 
T
1     (13.59’)
a 32   D  
d
şi permite dimensionarea dacă se adoptă valoarea raportului .
D
Observaţie.
În lungul unei bare oarecare eforturile Mx=Mt, My, Mz au variaţii diferite,
ceea ce impune verificarea condiţiei de rezistenţă în toate secţiunile în
care una din componente are valoarea maximă. Operaţiile se pot
simplifica dacă condiţia de rezistenţă se pune sub forma :

 ech 
M   M 
y 2 z 2
 
 k0 Mt
2
M ech
  a . (13.60)
Wi Wi
În cazul secţiunilor circulare sau inelare secţiunea cea mai solicitată a
barei este aceea în care Mech are valoarea cea mai mare. Se calculează deci
Mech în secţiunile în care una din componente este maximă cu valorile
corespunzătoare ale celorlalte componente şi pentru Mech,max se face
dimensionarea cu formula :
 M ech,max
Winec   Widim . (13.60’)
a
În acest fel se procedează la arborii transmisiilor mecanice, elemente de
mare importanţă şi largă utilizare în construcţia de maşini.

Fig. 13.20

Un astfel de arbore este reprezentat în fig. 13.20, a, acţionat de un motor

la capătul A şi având două roţi, una în B şi cealaltă în D, antrenând prin
curele alte elemente.
Cunoscând puterea transmisă de motor şi numărul de rotaţii ale arborelui
se determină, cu formula (11.16), momentul de torsiune transmis
arborelui M At , care trebuie echilibrat de momentele de torsiune transmise
   
de roţi M1t  T1'  T1 R1 şi M 2t  T2'  T2 R 2 . Pe schema de calcul a
arborelui (fig. 13.20, b), se introduc acţiunile exterioare: momentele de
   
torsiune M At , M1t , M 2t ; forţele F1y  G1  T1'  T1 , F2y  G 2 , F2z  T2'  T2 .
Pentru a determina forţele din curele trebuie cunoscută puterea transmisă
de fiecare roată.
După determinarea diagramelor de eforturi se constată că secţiunea din B
şi cea din C sunt cele mai solicitate.
Se calculează M ech,B  M   M 
y 2
B
z 2
B  
 k 0 M Bt
2
respectiv
    
2 2
  2
M ech,C  M Cy  M Cz  k 0 M Ct , după teoria de rezistenţă adoptată
şi se dimensionează arborele, folosind formula (13.60’), la momentul
M ech,max .
Se precizează faptul că în secţiunea B diagrama Mt are un salt (fig. 13.20,
c). În expresia Mech,B, M Bt se introduce cu valoarea cea mai mare. În acest
caz valoarea din stânga punctului B.

13.5.2 Bare cu secţiune dreptunghiulară

Se consideră o secţiune dreptunghiulară (fig. 13.21, a) având laturile b, h

cu h>b, solicitată la încovoiere dublă cu torsiune.

Fig. 13.21

Se determină distribuţia de tensiuni din fiecare componentă acţionând

   
independent:  M y ,  M z şi  M t .  
Tensiunile normale maxime sunt:
y
 
 max M 
My
Wy
, Wy 
h b2
6
;  max M 
z
 
Mz
Wz
, Wz 
bh 2
6
;

 max  
M 
t Mt

Mt
Wt hb 2

la mijlocul laturii mari; 1 M    t Mt


Mt
Wt1 1hb 2
la mijlocul laturii mici;

coeficienţii  şi 1 sunt precizate în tabelul 11.1.

 Pentru dimensionare trebuie verificată condiţia de rezistenţă în punctul cel
mai solicitat al secţiunii. Acesta se stabileşte prin analiza condiţiei de rezistenţă
în toate punctele în care cel puţin o tensiune este maximă.
În cazul secţiunii dreptunghiulare (fig. 13.21, a) trebuie verificată condiţia
2

de rezistenţă (8.21), ech   k T  a , în care k T  k   1  4  sau

k T  k E D  1  3 /  , în punctele 1, 2 şi 3, rezultând dimensiunile secțiunii
2

(b1,h1), (b2, h2), (b3, h3).

În final, pentru secţiune, dintre cele trei seturi de dimensiuni, se alege
setul cu dimensiunile cele mai mari.

13.5.3 Bare cu secţiune casetată

Se consideră o secţiune casetată (fig. 13.22, a) solicitată la încovoiere

dublă şi torsiune. Se reprezintă tensiunile normale din Mz (fig. 13.22, b) şi
tensiunile normale din My (fig. 13.22, c). Tensiunile tangenţiale din Mt se
Mt
determină cu formula (11.32’),   , în care  este aria închisă de conturul
2e
median (vezi §11.2.3).
Ele sunt constante pe grosimea peretelui (fig. 13.22, a) şi pe lungimea
Mt Mt
laturilor dacă e1  e 2 , 1   2  .
2  e1 2  e2

Fig. 13.22
 Ţinînd seama de distribuţiile tensiunilor  şi  punctul cel mai solicitat
poate fi unul din punctele 1, 2, 3, 4 (fig. 13.22, a). În consecinţă, trebuie
verificată condiţia de rezistenţă (8.21) în toate aceste puncte.
Observaţie.
Profilele deschise I, U, L supuse la încovoiere cu torsiune se verifică după
metodologia prezentată ţinând seama de particularităţile secţiunilor
transversale. Ele, având o capacitate de rezistenţă la torsiune relativ mică,
nu sunt economice şi deci folosirea lor nu este recomandabilă. Din aceste
profile se pot realiza însă secţiuni casetate eficiente atât economic cât şi în
ceea ce priveşte capacitatea de rezistenţă.

13.7. APLICAŢII

13.7.1. Grinda AB (fig. 13.26, a), de secțiune dreptunghiulară (fig. 13.26,

b) este acționată de o sarcină uniform distribuită în planul xOy și de o forță
concentrată în punctul C în planul xOz. Se cer
a) dimensionarea grinzii a  150 N mm2 ;
h
b) deplasarea totală a punctului C, știind  4 , E  2,1105 N mm2 .
b
Rezolvare. a) Se determină diagrama M z (fig. 13.26, c) cu forțele din
planul xOy și diagrama M y (fig. 13.26, d) cu forțele din planul xOz.
 Fig. 13.26

Se consideră secțiunea C unde momentele de înconvoiere sunt maxime.

W
Cunoscând raportul z  4 și aplicând formula (13.9) se obține:
Wy
M z  Wz M y  24 10 6  5
Wznec  1   1  4   293,3 10 mm ;
3 3

 a  Wy M  z 
150  24 
bh 2 16b 3 6  293,3  10
Mz 
dim
 ; b3  47,9mm .
6 6 16
Se alege b  48mm și h  4  48  192mm .
Se face verificarea cu formula (13.8).
M zmax y
M max 24 10 6 5 10 6
 max      149,2 N mm 2   a  150 N mm 2
Wz ef
Wy ef
295 10 3
73,7 10 3

b) Pentru calculul deplasărilor se aplică metoda Mohr-Maxwell. Se trasează

diagramele m Cz (fig. 13.26, e) și m Cy (fig. 13.26, f) acționând în planele xOy și
xOz cu forțele unitare virtuale. Aplicând relația (13.26) și formula lui
Veresceaghin se obține:
m Cz M z 2 2 ql 2 5 l 5ql 4 5 12 16 1012
vC   dx    l     0,42mm
EI EI 3 2 8 2 24EI z 2  2,1 10 5  5,43 108
și are loc în sensul opus axei Oy.
 m Cy M y 2 Fl 2 2 l Fl3 5 103  8 10 9
wC   dx        17,9mm
EI y EI y 4 3 2 6EI y 6  2,1 105 1,77 10 6
C  vC2  w C2  0,42  17,9  17,9mm
2 2

Din calcule rezultă concluzia că fibra medie deformată a grinzii obțiunte

prin compunerea geometrică are alura deformației din planul xOz.

13.7.2. Grinda din figura 13.27, a alcătuită dintr-un profil cornier cu

brațele egale 100 100 10 (fig. 13.27, b) este încărcată cu sarcinile 3F, F care
acționează în lungul liniei mediane a aripei verticale.
Se cere să se calculeze sarcina capabilă a  150 N mm2 .
Rezolvare. Sarcina exterioară trece prin centrul de înconvoiere-torsiune
care nu se află în planul vertcal principal.
3F F y1 y
A C B F
D s My β n
a) σs
= s’
σ max Mi
2m 2m 1m α
VA= 5F
4 z1
VB=11F n
M i F·l kN·m 4
Mz
b) =σ s ’ z
σ min

10FkN·m c)
4

Fig. 13.27
Diagrama de momente în planul de acțiune al forțelor exterioare este
reprezentată în figura 13.27, b.
Vectorul M i în secțiunea C are direcția axei z1 (fig. 13.27, e) care face ca
axele principale y, z unghiuri de 45 deoarece cornierul este cu aripi egale.
Bara este supusă la înconvoire oblică.
2
M z  M i sin   2,5F   1,25 2FkNm ;
2
2
M y  M i cos  2,5F   1,25 2FkNm .
2
Din caracteristicile geometrice ale profilului cornier 100 100 10 se
obține Iz  280 104 mm4 , I y  73,3 104 mm4 , yS'  70,7mm , zS'  30,8mm ,
yS  0mm , zS  39,9mm .
Cu formula (13.3) se determină înclinarea axei medii
73,3  104
tg   tg 45  0,261 ;   16,25
280  104
și se reprezintă distribuția de tensiuni (fig. 13.27, c) care pune în evidență
punctele cele mai solicitate
My 1,25 2  F 10 6
 max  S    zS     39,9  96F N mm 2 ;
Iy 73,3 10 4

Mz My 1,25 2  F 10 6
 min   S'   y S'   z S'   70,7 
Iz Iy 73,3 10 4
1,25 2  F  106
  30,8  29,6  F N mm2
73,3  10 4

Condiția cea mai restrictivă este max  96F  150 N mm2 din care rezultă
150
forța maximă admisibilă Fmax   1,56kN .
96

13.7.3. Bara BC (figura 13.28, a), din oțel (OT45) cu scțiunea inelară
(13.28, b) este acționată de o forță F perpendiculară pe planul (P) al feței C,
precum și de greutatea proprie a barei (G). Să se determine: a) sâmburele central
al secțiunii barei; b) poziția limită a forței F și valoarea acesteia pentru ca în
secțiunea de la baza stâlpului tensiunile să fie numai de compresiune cu
min  1 N mm2 .
Rezolvare. a) Într-un punct oarecare S de pe contur (fig. 13.28, c) se
duce tangenta I – I, care se consideră drept axă neutră.

Fig. 13.28
Acestei poziții a axei neutre îi corespunde pe dreapta   n  n  punctul de
aplicație P al forței normale excentrice N , se calculează cu (13.43), şi se află la
distanța
D2   d  
2

1    
i 2 16   D   D   d 2  300   200 2 
OP    1      1      54,17mm ,
OS D2 8   D   8   300  
măsurată în sens opus lui OS (fig. 13.28, c). Sâmburele central este un cerc cu
raza   OP  54,17mm .
b) Pentru ca în secțiunea B să existe numai tensiuni de compresiune cu
distribuția din figura 13.28, d, trebuie ca forța normală excentrică de
compresiune N  F  G să aibă punctul de aplicație pe conturul sâmburelui
central (fig. 13.28, c).
Greutatea stâlpului este:
 
G  Al  7.85  105  39269,9  3000  9248N  9,248kN
D4   d     3004   200  
2 2
A 1      1      39269,9mm Din condiția
2
4   D   4   300  
ca rezultanta tensiunilor de pe secțiune (fig. 13.28, d) să fie egală cu forța
normală excentrică:

min  A
 F  G , rezultă mărimea forței F:
2
 A 1  39269,9
F  min G  9248  10387 N  10,387kN
2 2
Din condiția ca rezultanta forțelor F și G să aibă punctul de aplicație pe
conturul sâmburelui central Fa    G , se obține raza cercului limită a forței
F:
a
F  G   10,387  9,248  54,17  102,4mm
F 10,387

13.7.4. Consola din figura 13.29, a, de lungime l  3m , cu secțiunea

transversală compusă din două platbande, este acționată de forța 2F aplicată în
punctul B după axa y și de forța F aplicată după axa x în punctul C. Să se
determine:
a) valoarea maximă a forței F, dacă a  150 N mm2 , t  10mm
b) distribuția de tensiuni.
Rezolvare. a) Se calculează poziția centrului de greutate al secțiunii.
 Fig. 13.29

121t
 20t 2  30t  60t 2
y1A1  y 2 A 2
yG   2  37,6  t mm  376mm
A1  A 2 80t 2
În secțiunea din încastrare solicitarea este maximă și apar două eforturi N și M z ,
N F z
din care se determină tensiunile normale:  N    ; M
max  5624F .
A 800
Se determină diagramele de eforturi M z și N (fig. 13.28, c, d, e, f),
diagrama de momente se obţine prin suprapunerea de efecte.
Forța F maximă se determină din condiția
z
Mcap  Wzef a , unde
 200  103 2   10  600
3

  2000  229     6000  762 
Wzef  z     12 
I 12
y max 376
107282000  214656000
  856218mm3 . După ĩnlocuire se obţine
376
Mcap  5624F  856218 150 , de unde F  22836N  22,83kN
z

b) Tensiunea din efortul axial N este constanta pe secţiune (fig. 13.28, g)

N 22836
N     2,854 N mm2 .
A 800
z M z
5624  22836
Mmax S'   y S'   234  93,34 N mm 2
Iz 321938000
 Mz 5624  22836
 Mz
max S   yS    376  149,9 N mm 2
Iz 321938000
 max S'   N   Mz
max S'  2,85  93,34  96,19 N mm
2

 max S   N   Mz
max S  2,85  149,9  147,05 N mm
2

13.7.5. Arborele din figura 13.30, a, transmite puterea P  30kW la

turația n  120 rot min . Raportul eforturilor din ramura conducătoare și ramura
condusă a fiecărei curele de transmisie este 3. Diametrele și greutățile proprii ale
roților sunt: D1  400mm , D2  600mm , G1  1000N , G 2  1500N . Se cer:
a) dimensionarea arborelui cu secțiune circulară după T , a  80 N mm2 ;
b) verificarea condițiilor de rigiditate la torsiune și la înconvoiere
f 1
( ad  4,35 106 rad mm pentru torsiune și  pentru înconvoiere).
l 1000
Rezolvare. a) În baza relației (11.16) se calculează cuplurile de torsiune
P 30
M t1  M t 2  M t 3  9,55 103  9,55 103  2387,5Nm
n 120
şi determină diagrama Mx  Mt (fig. 13.30, b)

Fig. 13.30
 Prin reducerea forțelor din ramurele curelei roții 1 în raport cu punctul O1
și a forțelor din ramurele curelei roții 2 în raport cu punctul O 2 (fig. 13.30, a), se
obțin relațiile:
3T1  T1   R1  Mt1 ; 3T2  T2   R 2  Mt 2 ,
din care rezultă
M 2387,5 M 2387,5
T1  t1   5969 N ; T2  t 2   3979 N .
2R1 2  0,20 2R 2 2  0,30
Forțele care acționează arborele, fiind în plane diferite, se descompun în
componentele
F1y  4T1  G1  4  5969  1000  24876N ; F1z  0
3
F2y  4T2 cos30  G 2  4  3979   1500  15284 N ;
2
1
F2z  4T2 cos60  4  3979   7958N .
2
Cu forțele din planul xOy se determină diagrama de momente
înconvoietoare M z (fig. 13.30, c) și cu forțele din planul xOz, diagrama M y
(fig. 13.30, d).
Întrucât M t este constant și secțiunea arborelui circulară, rezultă că
   
secțiunea cea mai solicitată este aceea în care Mi  M y  Mz
2 2
are valoarae
cea mai mare și aceasta are loc pe reazemul B.
Cu relația (13.57’) pentru K 0  1 , se determină
2
 Mt 
2
 2387,5 
K   1   i   1     1,386
M   2487,6 
și din formula de dimensionare
Mi 2487600 d3
Wi 
nec
K   1,386  43098mm  Wi 
3 dim
,
a 80 32
se obține
32  43098
d3  76mm .

b) Verificarea condiției de rigiditate la torsiune. Cunoscând
d 4
Ip   327,53 10 4 mm 4 și folosind expresia torsiunii specifice (11.5) se
32
obține:
 Mt 2387500
 ef    9,11 10 6 rad mm   ad  4,35 10 6 rad mm
G  I p 8 10  327,53 10
4 4

ceea ce arată că nu este îndeplinită condiția de rigiditate. În consecință, secțiunea

arborelui trebuie mărită și, pe baza condiției de rigiditate la torsiune (formula
11.14):
Mt 2387500 d 4
Ip 
nec
  686,110 mm  I p 
4 4 dim
G  a 8 10 4  4,35 10 6 32
rezultă d  91,43mm . Se alege d  92mm , pentru care
d 3
Wi   76,45 103 mm3 .
32
Reverificarea condiției rezistență (13.56) pentru diametrul ales conduce la
Mi 2487600
ech ,   K   K   1,386  33 N mm2  a  80 N mm2
Wi 76,45  103

ceea ce dovedește că, în acest caz, condiția de rigiditate la torsiune este mult mai
restrictivă decât condiția de rezistență.
Pentru verificarea condiției de rigiditate la înconvoiere, se determină
deformatele arborelui în fiecare din planele xOy și xOz
 5 4 9

EI  2,110  351,66 10  738,5 10 Nmm . Deformatele din planele xOy
2

(fig. 13.30, e) și xOz (fig. 13.30, f) s-au determinat prin metoda grinzii
conjugate și valorile săgeților sunt trecute direct pe figurile respective. Săgeata
reală se determină prin compunerea geometrică a săgeților din cele două plane
cu expresia   v2  w 2 . La mijlocul deschiderii BC, unde săgeata totală este
foarte apropiată de săgeata maximă, rezultă:
60
  1,3472  4,682  10 2  4,85 10 2 mm  fad   60  10 2 mm
1000

13.7.6. Sistemul plan cu forțele normale pe plan din figura 13.31, a, are
barele cu aceeași secțiune. Cunoscând: p  15 N mm , a  1,2m ,
a  150 N mm2 , E G  2,6 , E  2,1 105 N mm2 se cer:
a) dimensionarea sistemului cu secțiune inelară (fig. 13.31, b) pentru
d D  0,8 , după teoria de rezistență a tensiunilor tangențiale maxime T  ;
b) deplasarea punctului C.
Rezolvare. a) Alegând sistemul de axe de coordonat epentru fiecare bară
ca în figura 13.31, a, se determină diagramele de eforturi: T z (fig. 13.31, c),
Mz  Mi , (fig. 13.31, d) și Mx  Mt (fig. 13.31, e).
 Fig. 13.31

Celelalte diagrame sunt nule. Bara AB este solicitată la înconvoiere cu

torsiune. Secțiunea periculoasă (cea mai solicitată) este cea din încastrare (A).
Se aplică formula (13.58), ținând seama de (7.34):
2 2
Mi Mi  Mt  3  15  12002  2  15  12002 
Winec  K  1   i    1    
2 
a a  M  150  3  15  1200 
 519,2 103 mm3
și din egalitatea
D3   d  
4
Wi  Wi ; 519,2  10 
nec dim 3
1    
32   D  
32  519,2  103
se obține D  3  207,68mm ; se alege D  208mm și rezultă
  0,5904
d  0,8  208  166,4mm . Se determină modulul de rezistență la înconvoiere,
  2083   166,4  
4
efectiv, Wi   1      521,6  10 mm și se verifică condiția de
3 3
32   208  
rezistență:
2
Mi  Mt  3  15  12002  2
2
ech  ef  1   i    1   
Wi  M  521 ,6  103
3
 149,3 N mm2  a  150 N mm2 .
 b) Punctul C se deplasează numai pe direcție verticală. Se introduce o
forță virtuală, verticală în punctul C (fig. 13.31, f) și păstrând pentru bare
aceleași sisteme de axe (fig. 13.31, a) se determină diagramele mCz  miC (fig.
13.31, g) și m Cx  m Ct (fig. 13.31, h). Se aplică formula Maxwell-Mohr (13.67):
Midx M t dx 1  1

C  miC
EI 
 mCt
GI t
   2a  2pa 2  2a 
EI  3
p2a   1
2
2 1
  2a   a   3a  3pa 2  3a    3a  2pa 2  2a 
3 8 3  GI t
11pa 4 12pa 4 11pa 4  12 I E 
   1   
EI GI t EI  11 I t G 
11  15  12004  12 1 
 4 
1    2,6  72,63mm ,
2,1  10  5424,62  10  11 2
5


D 4  d 4 
unde: I  1      5424,62 10 mm reprezintă momentul de inerție
4 4
64   D  
D4   d  
4
axial sau de înconvoiere al secțiunii inelare, iar I t  I p  1    
32   D  
reprezintă momentul de inerție la torsiune; evident I I t  1 2 .