Teoria consumatorului: conceptul de

utilitate și echilibrul consumatorului

Curs 3
• bunuri identice au, pentru
persoane diferite, aceeaşi utilitate
economică, indiferent de
intensitatea nevoilor, de cantitatea
consumată si de sacrificiul făcut
pentru obţinerea lor,
• În realitate, însă, nivelul de
satisfacţie obţinut prin consumul
unui bun diferă nu numai de la
individ la individ, ci şi de la o
unitate la alta consumată din
acelaşi produs.
 Terminologie
• Utilitate: Satisfacția obținută din consumul
bunurilor și serviciilor
• Măsurarea utilității:
– Cardinală: bazată pe valori numerice (1,2,3...)
– Ordinală: Bazată pe clasamente (primul, al doilea,
al treilea...)
 1.„Abordarea cardinală” a utilității
• S-a presupus că individul este capabil să măsoare
printr un indice cantitativ precis utilitatea pe care o
obţine din consumul fiecărei unităţi dintr un anumit bun
omogen.
• a rezultat posibilitatea stabilirii unei ierarhii între nivelurile
de utilitate şi a exprimării numerice a satisfacţiei oferite de
consumul diferitelor bunuri.
• o serie de concepte şi instrumente de analiză
fundamentate în cadrul ”abordării cardinale” au rămas în
patrimoniul ştiinţei economice
• Marshall: „Cu cât va fi mai mare prețul plătit de
consumator, cu atât va fi mai mare și utilitatea, și viceversa”
 Utilitatea Cardinală
• Premise:
– Consumatorul este rațional
– Consumatorul are cunoștințe legate de piață și de
prețul mărfurilor
– Gusturile consumatorului nu se schimbă
– Utilitatea marginală a banilor rămâne constantă în
timpul consumului
 Legea descreșterii Utilității marginale
• Formulată de H.H. Gossen, definitivată de
Marshall
• „pe măsură ce se consumă mai mult dintr-o
marfă, utilitatea suplimentară aportată scade”.

• Premise:
– Diferitele unități de bunuri sunt omogene
– Nu există vreun decalaj în consumul diferitelor unități
– Consumatorul este rațional
– Gusturile, preferințele și moda rămân neschimbate.
 1.1 Utilitatea totală și utilitatea
marginală
• Utilitatea totală, U, a unui bun oarecare, X,
măsoară satisfacţia globală pe care individul o
obţine prin consumarea unei anumite cantităţi
din acest bun.
• U = f(x)
• Utilitatea marginală, Um, măsoară evoluţia
utilităţii totale pentru o variaţie cu o unitate a
cantităţii consumate: Extrasatisfacția generată de
consumul unei unități suplimentare de bunuri.
 Exemplu
Utilitate totală Utilitate marginală
• a) Utilitatea marginală a unui bun X imperfect
divizibil (UmX) reprezintă variaţia utilităţii
totale (ΔU) determinată de consumul unei
unităţi suplimentare din acest bun deci:
U
Um X 
X

• b) Utilitatea marginală a unui bun perfect

divizibil
Um = f ' (x) sau Um=δU/δx
Consumul bauturilor Utilitate totală Utilitate marginală
răcoritoare
1 30 30
2 50 20
3 65 15
4 75 10
5 80 5
 1.2. Evoluţia utilităţii totale şi a
utilităţii marginale
• Ipoteză : intensitatea unei nevoi este
descrescândă pe măsură ce cantitatea
consumată creşte. (principiul intensităţii
descrescânde a nevoilor, formulat de
psihologul german Heinrich Gossen în anul
1843)
• Principiul utilităţii marginale descrescânde:
utilitatea suplimentară oferită de consumul
unei cantităţi crescânde dintr-un anumit bun
n
descreşte
U până
Ui când devine nulă la punctul de
saturaţie. i1
 ÎVom presupune că individul raţional nu şi va continua consumul dincolo de punctul de
saţietate, astfel încât utilitatea marginală va fi, în mod normal, descrescătoare şi pozitivă.

• Utilitatea totală va fi reprezentată de suprafaţa

 2. Abordarea ordinală a utilității
• Instrumentul de bază folosit în teoria ordinală
a utilităţii este curba de indiferenţă, numită şi
curbă de izoutilitate, introdusă pentru prima
dată de italianul Vilfredo Pareto
• Mulţimea combinaţiilor a două bunuri, X şi Y,
care asigură consumatorului un nivel de
utilitate identic se numeşte curbă de
indiferenţă.
• Pentru un acelaşi individ pot exista o infinitate de curbe
de indiferenţă: harta de indiferenţă.
• Intersecţia a două curbe de indiferenţă este imposibilă.
• Curbele de indiferenţă sunt descrescătoare. Această
proprietate derivă din ipoteza de raţionalitate a
consumatorului, potrivit căreia individul nu-şi va continua
niciodată consumul unui bun dincolo de punctul de
saţietate
• Curbele de indiferenţă sunt convexe, sunt
curbate spre punctul de origine al axelor de
coordonate: înclinaţia lor se diminuează în mod
progresiv de la stânga la dreapta.