 CONSIDERAȚII GENERALE

Managementul clasei de elevi este un domeniu de cercetare în stiințele educației care studiază
perspectivele de abordare a clasei de elevi si structurile dimensionale ale acesteia, în scopul asigurării
conduitelor corespunzătoare pentru desfăsurarea procesului de predare-învățare-evaluare.1
Dupa cum știm, există foarte multe teorii, ideei, planuri și alte metode de manageriere a
activităților didactice care ajuta la îmbunătățirea calității ciclului predare-învățare. În mare măsură,
cadrele didactice pun accent pe efectele pozitive ale managementului de clasă, implementând diverse
metode care sa fie folositoare în activitatea didactică, însă de-a lungul timpului s-a arătat faptul că în
exercitarea profesiei didactice este necesar să cunosti si să orientezi relațiile dintre elevi și pe cele
dintre profesori-elevi în scopul asigurării unui mediu optim pentru învățare.
Într o strânsă legatură cu toate acestea, pentru un bun management al clasei de elevi, fie că
vorbim de învățământul inferior sau cel superior, trebuie să avem în vedere și efectele negative ale
managementului pentru prevenirea, combaterea și soluționarea tuturor disfuncționalităților apărute la
nivelul colectivități educaționale.
Din punctul meu de vedere, prin cunoașterea și combaterea acestor efecte negative, vom
implementa cu succes un management optim și folositor în cadrul clasei. Vom avea sanse mici de
reușită daca încercam implementarea unor teorii sau metode de disciplină, atenție, învățare, control
dacă efectele negative precum: oboseala, supraîncărcarea cu informatii nefolositoare și lipsa de
motivare își fac aparitia atât în persoana profesorului cât și a  elevului/ studentului.
Cei mai mulți membri ai societății consideră că a fi profesor înseamnă „să știi carte, cât mai
multă carate”. Dacă aprofundezi acest aspect, constatăm că „a ști carte” este o condiție esențială pentru
profesor, dar nu suficientă, deoarece profesorul este specialist în domeniu, dar si pedagog care
stăpâneste bine stiințele educației. Specialistii în educație au demonstrat că în procesul învățării se
crează o serie de relații între elevi-profesori, care pot influența pozitiv sau negative acest proces.

 CAUZELE UNUI MANAGEMENT DEFECTUOS AL CLASEI

1
Romiță Iucu, „Managementul clasei de elevi”, ed. Polirom, 2006;
 La prima vedere, observăm că, în procesul de formare, cadrul didactic este figura centrală
pentru elevi, aducându-le la cunoștiință prin intermediul diverselor metode, teorii și alte căi informațiile
necesare. Limita dintre dorința de a preda cât mai multă informație într-un ritm cât mai alert, de a avea
rezultate cât mai bune și timpul necesar acumulării acestor informații este foarte mica. Deși trist, există
profesori cu pregătire stiințifică si pedagogică incompletă, care nu sunt considerați ca elemente
reprezentative pentru elevi, astfel că magamentul clasei poate avea de suferit. Influența educativă
exercitată de manager asupra clasei de elevi este determinată de modul în care acesta îsi îndeplineste
rolurile manageriale.
Gilbert Leroy apreciază că mediul în care se dezvoltă copilul influențează evoluția acestuia, iar
comportamentul său depinde în mare măsură de natura relațiilor cu partenerii.2
Deoarece după finalizarea celor două nivele ale Programului de formare Psiho-Pedagogică îmi
doresc să activez ca și asistent universitar în cadrul Facultății de Drept și Științe Administrative,
specializarea Drept, în cadrul acestui eseu îmi voi îndrepta atenția cu precădere asupra managmentului
defectuos din timpul orelor de curs și de seminar susținute în fața studenților la drept, aducând exemple
elocvente în acest sens.
Înainte de a enumera acele elemente care creează un mediu deficitar pentru un management
corect al clasei, menționez faptul că aceste efecte negative ale activităților de predare- învățare au la
bază capacitatea de muncă a elevilor cu care lucrăm. Ceea ce înseamnă că trebuie să ținem cont de
„potențialul energetic și funcțional, fizic si psihic, de care trebuie să dispună
elevul pentru desfăsurarea la nivel optim de intensitate, ritm si eficiență a unei activități educaționale
date.3
Specialiștii menționează că printre principalele componente ale capacității de muncă a elevilor
regăsim capacitatea de muncă nominală sau resursele organismului care susțin potențialul maxim de
efort fizic si intellectual și capacitatea funcțională de muncă sau efortul intelectual depus efectiv de elev
în activitatea scolară. Mai mult decât atât, este importantă și capacitatea de muncă disponibilă, care
reprezintă diferența dintre capacitatea nominală si cea funcțională;
În clasă, elevii îndeplinesc sarcini comune, care contribuie la formarea unor relații de
interdependență între ei, pentru realizarea obiectivelor comune. Trăind în comun o parte importantă din
etapa activă a unei zile, între elevi se creează si relații afective, precum si tensiuni sau conflicte, astfel
rolul profesorului este acela de a împiedica un management defectuos și de a aplana prin diferite
2
G. Leroy, „Dialogul în educație”, EDP, Bucuresti, 1974;
3
Romiță Iucu, „Managementul clasei de elevi”, ed. Polirom, 2006;
2
metode educaționale aceste mici neînțelegeri. Procesul de adaptare la viața școlară formează la elevi
competența socială sau capacitatea de a surprinde logica socială din clasă.

 CONSECINȚELE NEGATIVE ALE UNUI MANAGEMENT DEFECTUOS AL

CLASEI DE ELEVI

Acestea pot fi identificate în timpul orelor de curs, de seminar, a celor de învățare, în timpul
examenului și sunt reflecate de cele mai multe ori în rezultatele slabe ale studenților. Cele mai întâlnite
consecințe negative în mediul postuniversitar sunt oboseala, supraîncărcare, lipsa de motivare a clasei,
deprecierea climatului educațional, minciuna, agresivitatea. Toate acestea pot culmina în cel mai rău
caz cu abandonul școlar, stoparea dorinței de a urma o carieră și de a acumula informații noi.

1. OBOSEALA

Activitataea didactică desfășurată la clasa de elevi poate să prezinte consecințe negative atunci
când ea nu este pregătită corespunzător O formă des întâlnită este oboseală care din punct de vedere al
managementului clasei de elevi, rezultă în urmă unor disfuncții organizatorice ale activității precum
activități și sarcini repetitive, monotone,  absența conexiunii inverse reale, perspectiva motivațională
limitată care vine din modalitatea de predare a cadrelor didactice.   Durata și intensitatea inadecvată a
activităților de tip educațional conduse inoportun de către profesorul îndrumător pot duce la oboseală
studentului al cărui interes va fi mult mai scăzut. Plictiseală apare adeseori că o cauză obiectivă și poate
concura la instaurarea oboselii. Un elev se poate simi plictisit de la începutul orei, mai ales dacă sarcina
de învatare nu-l atrage sau are o atitudine negativă față de această.

Oboseala poate fi de doua feluri: obiectivă și subiectivă.

Oboseala obiectivă – este acel tip de oboseală care este antrenată într-o activitate epuizantă sau
prelungită şi care se manifestă printr-o reducere semnificativă,măsurabilă a cantităţii şi calităţii
rezultatelor obţinute.

Oboseala subiectivă – este echivalentă cu sentimentul de delăsare sau plictiseală, care apare deseori
fără o cauză obiectivă direct.

3
 Oboseala din cadrul seminariilor de drept civil poate fi ocolită prin stabilirea unui program
lejer de lecții și de studiu împreună cu studentul. Profesorul va delimita și va prezenta instituțiile de
drept civil într-o masură adecvată înțelegerii și aprinderii dorinței de a participa la orele de
seminar/curs. De cele mai multe ori se acorda un seminar de două ore pentru o problemă juridical, timp
în care profesorul poartă un dialog relaxant cu studentul privind instituția predate la curs, îi pune
întrebări care să-i trezească interesul, îi consultă opinii și îi prezintă și aspecte practice daca timpul îi
permite tot în cadrul acelui seminar. Fiecare seminar este diferit pentru ca se vor aborda subiecte
diferite, iar daca este același subiect se va încerca cosmetizarea lui într-un alt mod decât cel prezentat
anterior.

2. LIPSA DE MOTIVARE A CLASEI

O componentă crucială a procesului de învățare o reprezintă motivația. Studiile asupra
performanțelor învățări arată că peste 93% dintre elevii cu rezultate foarte bune au realizat ceea ce au
realizat datorit propriilor demersuri de studiu individual însoțite și sprijinite de motivație care decurge
din ambiție, din dorința de a fi cel mai bun pe domeniul său de activitate și din dorința de a urma o
carieră.
Pentru ca creşte auto-motivaţia elevilor, specialiștii menționează câteva strategii și anume:
a) Copiii trebuie să-şi folosească limbajul interior pentru a-şi redimensiona motivaţia;
b) Copiii trebuie să fie învăţaţi să-şi schimbe reprezentările despre stilul şi metodele proprii de
învăţare, adecvându-le unor principii general valabile;
c) Copiii trebuie învăţaţi să-şi facă cunoscute şi să-şi argumenteze părerile în public. Acest fapt
permite profesorului să cunoască comportamentul elevului şi modul său de a gândi, din punct de
vedere socio-interacţional şi motivaţional.
d) Copiii trebuie să înveţe strategii ce implică colaborarea şi participarea activă. Prin participarea lor
crescută la deciziile educaţionale, elevii pot să-şi dezvolte propria motivaţie şi să dobândească un
exerciţiu efectiv de relaţionare socială.
e) Copiii trebuie învăţaţi să pună întrebări despre ce au citit şi să rezume anumite paragrafe. Această
strategie poate avea efecte pozitive asupra motivaţiei cognitive a elevilor.

4
 Este posibil să existe elevi care să lucreze întotdeauna sub posibilităţile lor, din cauza absenţei
motivaţiei. Cel mai grav lucru este, însă, nonimplicarea elevilor în activităţile din clasă care poate duce
la o frustrare a studentului căruia îi scade interesul.
Studentului la drept îi se poate insufla motivație prin discursuri motivaționale oferite de cadrele
universitare practicante ale profesiilor jurdice. Astfel, studentul, înțelege ce își dorește ascultând
experiențele și sfaturile profesorilor, îndreptându-și atenția și crescându-i motivația de a avea cele mai
bune rezultate, de a participa la diverse activități juridice și de a urma o carieră juridică.

3. SUPRAÎNCĂRCAREA
Această consecință negative se datorează orarului variabil. Este binecunoscut că eficiența elevilor
începe să scadă odată cu trecerea orelor deoarece se instalează oboseala și alti factori externi care
afectează persoana studentului.
Când cursurile au loc după-amiaza sau cu pauza destul de mici între ele, studenții muncesc în
condiţii fizice, psihologice şi intelectuale extrem de nefavorabile, comparativ cu cursurile de dimineaţa.
O altă cauza este numărul mare de cursuri la care studentul trebuie să participe. Rezultatele unor
cercetări internaţionale arată că dimineaţa elevii sunt mult mai productivi, înaintea cursurilor şi după
primele două cursuri. Apoi, din cauza instalării oboselii, eficienţa începe se scadă. Ea este mult mai
puţin ridicată după a cincea oră, iar rezultatele de după-amiază sunt mult mai puţin bune decât cele de
dimineaţă.
Altă metodă de supraîncărcare poate fi volumul de materie, de materiale de lucru de pregătit și
de învățat, de organizarea proastă a examenelor și a evaluărilor.
Este binecunoscut faptul că, facultatea de drept presupune studiu intens și un numar mare de
cursuri și ore de seminar. De-a lungul anilor de facultate, am observat faptul că: a) cursurile de
dimineață sunt mult mai bine privite din prisma studentului acesta fiind odihnit și poate lucra la
capacitate maximă; b)pauzele lungi, de 2 ore între un curs de 2 ore și altul poate crea oboseală și
studentul preferă să nu piardă cele două ore de pauză pe drumuri, unii optând pentru studiul la
bibliotecă, alți preferă să plece direct acasă; c) cel mai eficient program poate fi cel al cursurilor de
dimineață, 2 cursuri legate, urmate de o pauza mai mare de 2 ore și un curs de după-amiază.

4. DEPRECIEREA CLIMATULUI EDUCAȚIONAL

Climatul educational este indicatorul „sanătăţii” unui grup educațional și se referă la atmosfera,
moralul, starea afectivă a clasei. Un management defectuos al clasei poate avea ca şi consecinţă un

5
climat educaţional închis, caracterizat printr-un grad înalt de neangajare din partea elevilor, nepăsare,
rutină, distanţare etc. Cadrul didactic este neangajat în atribuțiile lui, caracterizat prin lipsa concentrării
şi orientarea numai pe sarcina de învăţare. Un bun management al clasei determină la elevi
comportamente deschise, lipsite de teamă şi inhibiţie, permiţându-le să se concentreze asupra unor
sarcini de lucru normale şi stimulându-i să participe la interacţiuni sociale angajante, reale şi autentice.
Climatul educațional poate conduce la respectarea ritmului de învățare al studentului și
angajarea în activități de învățare care ajută la creșterea autonomiei. Prin utilizarea diferitelor metode
de predare ca motoare ale stimulării motivației mai degrabă decât ca surse de livrare a informației și
prin utilizarea continuă a feedback-ul climatul educațional poate fi mult mai apreciat de către student.
Toate acestea sunt esențiale pentru procesul de învățare și stabilirea obiectivelor de învățare împreună
cu studenții pentru a crește angajamentul față de învățare. 4
Climatul instituțional și educațional este unul care acceptă și se adaptează realității faptului că
unii studenți învaţă mai bine prin încercare şi eșec, alţii învaţă aplicând, alții citind literatura de
specialitate și așa mai departe, și, mai mult decât atât, există o comunicare deschisă permanentă între
cadrul didactic și student, pentru a înțelege diferitele nevoi de formare ale studentului.5

5. MINCIUNA
Minciuna apare de cele mai multe ori ca urmare a unor greșeli manageriale ale cadrului didactic
și se evidențiază ca un comportament verbal şi nonverbal.
Elevul care minte știe că are un fel de examen de susținut în fața cadrului didactic, de aceea este
atent la fiecare gest și fiecare cuvânt. Putem identifica minciuna studentului fiind atenți la modul în care
acesta comunică prin pauze nejustificate, ezitări, lapsusuri, prelungirea cuvintelor, accentuarea
neobinuit a unor vocale. S-a demonstrate faptul că există și persoane care nu au nici o limitare
psihologică atunci când mint. Cadrele didactice trebuie să fie atente la elevii care transformă tentația de
a minți în plăcerea de a minți. Minciuna poate fi suprimată printr-un comportament prompt al
profesorului în stagnarea necesității elevului de a nu spune adevărul. O comunicare corectă, chiar dacă
elevul greșeste, uită de o sarcină sau nu respectă câteva reguli, poate influența pozitiv managementul
clasei.

4
Fuller, R. (2005). The Essential Features of the Personalized System of Instruction (PSI) or the Keller Plan,
Personalized System of Instruction (PSI), or Keller Plan, Materials. Paper 1.
5
Morrison, A. (2008). ‘I can’t do any more education’: class, individualisation and educational
decision‐making. Journal of Vocational Education and Trening, 60(4), 349-362.
6
 6. AGRESIVITATEA
Violenţa este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Problema violenţei în şcoală a
devenit o temă de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în actul educaţional, şcoala dispunând de resursele
necesare conceperii unor programe de prevenire a violenţei.
Violența verbală este o formă de violenţă foarte răspândită în mediile şcolare. Aceasta trebuie
judecată în conformitate cu normele culturale ale societăţii respective şi cu valorile împărtăşite de
grupul de experienţă.
În funcţie de contextul şi cultura şcolară se face delimitarea violenței școlare. Aceasta este
asociată în general cu zonele urbane dificile, cu periferiile. Atunci când se vorbeşte de violenţă în
şcoală se consideră drept surse favorizante factori exteriori şcolii: mediul familial, mediul social, factori
care ţin de personalitatea individului.
Noţiunea de violenţă este în relație de interdependență cu cea de agresivitate. Eric Debarbieux
defineşte violenţa ca fiind: “dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau
social şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii, ce poate fi fizică, psihică sau materială.
Această dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin utilizarea forţei, conştient sau
inconştient, însă poate exista şi violenţă doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul să
aibă intenţia de a face rău.” 6. Pe baza unui studio, pot fi identificate trei elemente care surprind
înţelesul conceptului de violenţă: a) violenţa este o situaţie de interacţiune (implicând unul sau mai
mulţi actori); b) este o acţiune prin care se aduc prejudicii altora (corporale, morale etc.); c) aceste
prejudicii se manifestă prin diferite modalităţi (directe sau indirecte).
De multe ori agresivitea care se manifestă la elevii cu care lucrăm nu este cauzată direcționat de
persoană cadrului didactic. Această agresivitate este o formă de revoltă la strategia folosită sau la
sistemul în care este integrat elevul, fiind o consecință a frustrării adunate pe parcursul școlarizării.
Intervențiile manageriale deficitare sau lipsa unor intervenții ferme pot să ducă la apariția și dezvoltarea
unor atitudini și comportamente agresive.

7. ABANDONUL ȘCOLAR
O cercetare privind legătura dintre climatul educaţional al clasei şi abandonul şcolar a arătat că
nu se poate stabili o corelaţie semnificativă între deprecierea climatului educaţional din clasă şi
fenomenele de abandon şcolar, de cele mai multe ori la mijloc aflându-se cauze de ordin socio-
economic sau disciplinar. La decizia iniţiala a elevului de a abandona şcoala poate să contribuie
6
Sălăvăstru, D. (2003) Violența în mediul școlar, în volumul Violența. Aspecte
psihosociale (coordonatori Adrian Neculau, Gilles Ferreol), Editura Polirom, Iași, pp. 119-139
7
climatul nesănătos într-o clasă de elevi. S-a observat faptul că abandonul temporar este acompaniat
uneori şi de implicarea părinţilor, aceştia susţinându-şi copiii în demersurile de a părăsi clasa
respective. Mai mult decât atât, se poate identifica o puternică legătură între climatul nesănătos,
depreciat la nivelul anumitor clase şi dorinţa elevilor, nematerializată însă, de a părăsi colectivul
respectiv, nu neapărat cariera şcolară.

 CONCLUZII
În funcție de modul în care este condusă, în clasa de elevi se pot realiza 7 legături pozitive între
âmembrii săi care să influențeze învățarea, precum si raporturi antagonice care frânează procesul
învățării. Un management bun al clasei realizat într-o buna colaborare atât de cadrul didactic cât și de
elevii poate aplatiza consecințele negative ale acestuia, prezentate mai sus.
Managerul este cel care poate asigura coeziunea grupului pentru crearea atmosferei potrivite de
asimilare a informației si de formare de priceperi si deprinderi. Elevul se formează cu sprijinul
profesorului, dar nu trebuie să rămână dependent de el si după încheierea procesului de formare. El
continuă învățarea cu forțe proprii, dacă a fost format să devină autonom.
În funcție de modalitatea în care managerul clasei explică normele oficiale explicite,
membrii grupului le acceptă sau nu. Dacă managerul insistă numai pe caracterul restrictiv, fără a pune
accent pe necesitatea respectării normelor, ele nu vor fi acceptate de o parte a membrilor grupului.
Acelasi lucru se întâmplă si cu normele specifice grupului, dacă ele nu sunt bine explicate. Lipsa de
echitate în acest domeniu duce la formarea de clase întregi nonconformiste.

 BIBLIOGRAFIE

7
Iucu B. Romiță , Managementul clasei de elevi, Editura Polirom, Iasi, 2006;
8
1. G. Leroy, Dialogul în educație, EDP, Bucuresti, 1974;
2. Fuller, R. The Essential Features of the Personalized System of Instruction (PSI) or the
Keller Plan, Personalized System of Instruction (PSI), or Keller Plan, Materials; 2005;
3. Morrison, A. ‘I can’t do any more education’: class, individualisation and educational
decision‐making. Journal of Vocational Education and Trening, 2008;
4. Sălăvăstru, D. (2003) Violența în mediul școlar, în volumul Violența. Aspecte
psihosociale (coordonatori Adrian Neculau, Gilles Ferreol), Editura Polirom, Iași, 2003;
5. Iucu B. Romiță , Managementul clasei de elevi, Editura Polirom, Iasi, 2006;
6. https://coggle.it/diagram/XK2wOOmriHMKsWQm/t/consecinţele-negative-ale-unui-
management-al-clasei-de-elevi accesat la data de 25.02.2020 ora 19:00;
7. Daniel Iancu, Izabella Smarandche, Dalia Stoia, Silvia Toth , Lect. univ. dr. Carmen Țîru
(coordonator) Conf. univ. dr. Marian D. ILIE (coordonator), Instruire centrată pe student –
ghid practic, realizat de Centrul de Dezvoltare Academică, Univ. de Vest din Timișoara,
2017;