UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA”, BRASOV

FACULTATEA DE DREPT

ISTORIA STATULUI SI DREPTULUI ROMANESC

EVOLUTIA CONSTITUTIONALA
A
ROMANIEI

( 1866 - 1991)

Autor: student Elena TONU

Anul I, grupa 6
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
Brasov
- 2010 -

Cuprins:

I. Introducere.......................................................................................................................................... 3

II. Constitutia din 1866 ......................................................................................................................... 5

III. Constitutia de la 1923....................................................................................................................... 6

IV. Constitutia de la 1938...................................................................................................................... 7

V. Constitutiile in regimul totalitar comunist..................................................................................... 10

VI. Constitutia din 1991.......................................................................................................................... 11

VII Concluzii .............................................................................................................................................. 14

.
Bibliografie......................................................................................................................................... 15

2|
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
„S-a crezut multa vreme in puterea nelimitata a legilor si a reformelor politice.
S-a crezut ca este de ajuns sa se voteze o constitutie, ca o tara sa devina un stat
constitutional si sa apra moravuri constutionale. Experienta aceasta s-a dovedit insa,
dezastruasa.”
Dimitrie Gusti ( Stiinta naturii )

I. Introducere

Destinul Europei, mai ales al celei moderne, a fost determinat de lupta pentru afirmarea drepturilor si libertatilor
individuale, pentru constituirea natiunilor si a statelor nationale guvernate de ideile de legalitate, legitimitate,
justitie si dreptate sociala, intrucat, asa cum proclama „Declaratia drepturilor omului si cetateanului”din 26 august
1789 „uitarea sau nesocotirea omului sunt singurele cauze ale relelor publice si ale coruptiei guvernelor.”
Implinirea acestor deziderate a inclus insa un proces indelungat, care nu s-a derulat uniform si pasnic.

Revolutia franceza, declansata in 1789 a inaugurat o noua epoca in istoria europeana universala. Aceasta a
exaltat antiteza individ – stat, ca o reactie fireasca contra absolutismului monarhic, promovand o conceptie
individualista conforma careia individul este scopul, iar societatea, exprimata prin stat, este mijlocul. In
consecinta, baza si scopul dreptului il reprezinta consacrarea drepturilor individuale. In art. 1 al Declaratiei
drepturilor omului se afirma: „oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi”, iar articolul 2 preciza ca:
„ Scopul oricarei asociatii politice este conservarea drepturilor naturale si imprescriptibile ale omului”. Cu alte
cuvinte, omul se naste cu o serie de drepturi care-i apartin si care nu pot fi ingradite sau limitate de stat, scopul
acestuia fiind apararea si conservarea acestor drepturi. Iar societatea, adica statul nu poate face ceva contra acestor
drepturi, fara a-si depasi ratiunea de a fi.

Pentru Europa, aceasta revolutie a insemnat promisiunea unui urias proces de schimbari si transformari
fundamentale, care au jalonat si marcat fizionomia si structurile civilizatiei moderne. Astfel, in Franta, dupa
restauratia monarhica, sunt elaborate chartele din 1814 si 1830, care reintroduc sistemul parlamentar in locul
celui monarhic, in timp ce in Belgia, Constitutia din 1831 coincide cu instaurarea unei monarhii proprii ca
urmare a proclamarii independentei acestei tari. Printre alte constitutii europene elaborate in conditiile existentei
unui guvernamant monarhic, se numara cea a Piemontului din timpul regelui Carol Albert, devenita dupa
unificare, Constitutia Italiei, precum si cele ale Greciei, Suediei si Danemarcei.

Inceputurile vietii constitutionale romanesti pot fi gasite intr-un proiect de constitutie aristodemocratica de la
1802, inspirat de ideile revolutiei franceza, in care boierimea mica se pronunta pentru o republica aristocratica, in
care sa existe o consultare a intregului popor. Proiectul prevedea pana si o separare a puterilor in stat, precum si
organizarea acestora in divanul cel mare (guvernul), divanul pravilnicesc si divanul de jos (in care sa intre si
deputatii trimisi de la tara).

In curs de doua decenii, aceste idei si principii reformator – constitutionale incep sa se contureze tot mai mult,
pentru ca, dupa revolutia condusa de Tudor Vladimirescu ele sa fie inscrise in „Constitutia Carvunarilor”,
elaborata de boierimea mica si mijlocie din Moldova, in frunte cu Ionica Tautul. Constitutia de la 1822 proclama
principii necunoscute si neaplicabile pana atunci in Tarile Romane: libertatea individuala, libertatea muncii si
comertului, egalitatea in fata legilor, respectul proprietatii, etc.

3|
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
„Constitutia Carvunarilor” n-a capatat o consacrare oficiala, domnitorul Ioan Sandu Sturza, desi impartasea el
insusi ideile carvunarilor, nu a putut sa o puna in aplicare de teama marii boierimi sprijinite de Poarta.

Prin Regulamentele Organice de la 1831 – 1832, marea boierime preia initiativa reformatoare a micii boierimi,
in scopul de a opri si intarzia accesul acesteia spre puterea politica, cautand sa-si asigure sprijinul puterii
protectoare – Rusia. Regulamentele organice integreza astfel proiectele anterioare de organizare a vietii statale, iar
sub acest nume modest, ele reprezinta, o adevarata constitutie, avand ca menire, realizarea, potrivit cu interesul
marilor boieri, a programului sprijinit de boierimea de toate treptele si mai ales de boierii cei mici, incepant din
secolul al XVIII – lea. Regulamentele Organice cuprindeau norme prin care se limiteaza puterea domnului,
stabilindu – se, pentru prima oara in Principatele romane, o noua organizare a statului pe baza principiului
separatiei puterilor in stat: cea executiva incredintata domnului, cea legislativa, exercitata de domn si Adunarea
Obsteasca si cea judecatoreasca, care devine independenta fata de puterea legislativa si executiva. Practic, sub
aceste regulamente se organizeaza, pentru prima data, in fiecare principat, cate o adunare obsteasca (un fel de
Parlament unicameral), care devin, la scurt timp dupa infiintare, forme concrete de manifestare ale opozitiei
nationale fata de abuzurile domnului, insa vizandu – se direct curtea protectoare.

Regulamentele au contribuit la dezvoltarea curentului democratic – liberal, caci rusii au sustinut sa dea aceeasi
forma constitutionala ambelor tari si au introdus chiar in Regulamentele Organice un articol care pregatea unirea
lor, fiindca pentru ei era mult mai comod sa anexeze principatele dintr-o data, decat pe fiecare pe rand.

Revolutia de la 1848 din tarile romane, care s-a desfasurat simultan cu cele izbucnite intr-o serie de tari europene,
a consacrat in epoca ideea ca romanii, la fel ca si alte natiuni europene, au avut ca preocupare fundamentala
elaborarea unei constitutii proprii, care sa transpuna in viata sociala si politica atat traditiile valoroase acumulate
de-a lungul vremii, cat si principiile moderne si democratice ale sistemelor parlamentar – democratice de
conducere si organizare a statului si societatii. Principiile si ideile constitutionale inscrise in Proclamatia de la Islaz,
care atesta intrarea tarilor romane in randul natiunilor civilizate ale Europei, vor fi sintetizate intr-un proiect de
constitutie, alcatuit de Mihail Kogalniceanu, proiect ce incorporeaza, deopotriva, spiritul romanesc si european,
in materie constitutionala.

Datorita unor imprejurari interne si nefavorabile, revolutia de la 1848 din tarile romane nu a reusit sa transpuna in
viata politica si de stat aceste idei si principii constitutionale, tarile romane fiind nevoite sa accepte hotararile
marilor puteri europene concretizate sub forma Conventiei de la Paris din 1858. Pe baza Conventiei de la Paris,
care reprezinta, de fapt, o constitutie venita din afara, se transpune pentru prima data in practica noastra
constitutionala principiul separatiei puterilor, ele urmand sa fie exercitate, in fiecare Principat, de catre domn si
Adunarea electiva, ambele lucrand in cazurile stabilite de Conventie si cu concursul unui organ comun, Comisia
centrala de la Focsani. Aceasta Comisie centrala avea rolul de a pregati legile de interes general si comun
ambelor Principate, ocupandu-se in mod special de codificarea legilor in vigoare si de revizuirea regulamentelor
organice, precum si a legiuirilor cu caracter civil, penal, comercial si de procedura. In fine, Comisia centrala
exercita supravegherea administrativa a ambelor tari, avand dreptul de a semnala domnului abuzurile constatate
si de a – i propune masuri de indreptare.

Desi a functionat o perioada scurta de timp ( 1858 – 1862 ), Comisia centrala are meritul de a fi elaborat un
proiect de constitutie – „Constitutia Unirii Principatelor”, o ilustrare a efortului romanilor de a conferi tarii lor o

4|
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
organizare politico – juridica moderna. Valorificand aceste traditii si realitati specifice romanesti, proiectul
Constitutiei de a 1859 era redactat in spiritul ideilor revolutiei franceze si al Constitutiei belgiene de la 1831.

Proiectul Constitutiei de la 1859 a fost aprobat la 9 octombrie 1859 si a constituit cel mai mare izvor normativ pe
care s-a intemeiat Constitutia din 1866. Insa pana la elaborarea si adoptarea acestei constitutii, Principatele
romane vor mai cunoaste multe momente semnificative ale evolutiei lor constitutionale. Unul din acele
momente il reprezinta Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris, care, pentru mai multi autori si critici a
insemnat un pas inapoi, deoarece acest act prevedea interventia tot mai activa a domnitorului Al. I. Cuza in viata
politica a statului; dreptul pe care il avea domnitorul de a-si alege ministrii in afara Adunarilor sau prerogativa
oferita de a face numiri in orice functie administrativa si de a respinge orice propunere de acest gen din partea
Guvernelor. Preocupat fiind de ideea intaririi rolului si atributiilor domnitorului in viata politica, Al. I. Cuza, inca
din 1863, impreuna cu colaboratorii sai cei mai apropiati elaborase un proiect propriu de reforma constitutionala
a Tarilor Romane, care a fost redactat in spiritul Constitutiei Franceze de la 1852. Acest proiect viza sporirea
sensibila a atributiilor domnitorului si instituirea unui sistem bicameral, prin constituirea unui „corp ponderator”
sau senat, alcatuit atat din membri de drept, cat si din membri numiti personal de catre domn.

Statutul dezvoltator al Conventiei din 1858, cunoscut sub numele de „Statutul lui Cuza” a fost considerat de
multi autori ca fiind „Prima Constitutie a Romaniei”, desi inca din preambul acest statut sublinia continuitatea si
legitimitatea Conventiei de la Paris, care ramanea legea fundamentala a Romaniei. Acest act a fost aprobat si
legitimat, impreuna cu legea electorala, in mai 1864. A intrat in vigoare in iunie 1864, dupa ce Al. I. Cuza a
primit acordul din partea Comisiei ambasadorilor puterilor garante. Statutul defineste, pentru prima data
principiul autonomiei legislative a Principatelor Unite, deoarece actul le permitea Principatelor sa modifice legile
care privesc administratia lor in interior, fara nici o interventie din afara. Sub imperiul Statutului lui Cuza, se vor
initia o serie de reforme legislative si jurusdictionale, intre care: legea pentru organizarea judecatoreasca ( iulie
1864), promulgarea Codului civil roman ( decembrie 1865 ) si Codului de procedura civila, elaborarea Codului
penal si de procedura penala. Aceste acte legislative au avut ca sursa principala Codul napoleonian din 1804 si
procedura civila elvetiana, dar au fost adaptate specificului spiritualitatii romanesti si traditiilor noastre.

II. Constitutia din 1866

Cuza abdica in februarie 1866. La 1 iulie 1866 intra in vigoare noua Constitutie. Prin aceasta Constitutie
Romania devine monarhie ereditara, iar pe tron este adus Carol Ludovic de Hohenzollern – Sigmaringen. Acest
act a capatat forma unui pact intre monarh si reprezentanta nationala. Constitutia din 1866 a avut ca model
Constitutia belgiana din 1831, una dintre cele mai liberale din acel moment in Europa.

Constitutia din 1866 era impartita in 8 titluri si avea 133 de articole. Se intemeia pe principiul separatiei puterilor
in stat , puterea legislativa era exercitata colectiv de catre domn si „reprezentantiunea nationala”, cea executiva
era incredintata domnului, in timp ce puterea judecatoreasca era exercitata de curti si tribunale. Reprezentanta
Nationala era bicamerala, constituita din Senat si Adunarea Deputatilor. Electoratul era impartit in 4 colegii in
functie de venit, profesie si demnitati detinute. Puterile constitutionale ale domnului erau ereditare, specificandu-
se, totodata faptul ca acesta nu poate exercita alte puteri decat acelea date lui prin constitutie. Se introducea, de
asemenea, raspunderea ministeriala, cu interdictia ca domnul sa poate apara si exonera de raspundere pe un
ministru, prin ordin verbal sau scris.

5|
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
Referitor la drepturile romanilor, in titlul II „ Drepturile romanilor”, aceasta prevedea si garanta cele mai
importante si fundamentale libertati, cum ar fi: libertatea constiintei, e presei, a invatamantului, a asocierii si
intrunirilor, desfiintand, totodata privilegiile si titlurile de noblete straine (principe, graf, baron). Erau garantate
inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondentei, interzicandu-se aplicarea sanctiunii cu moartea si
confiscarea averii.

Constitutia de la 1866 a dorit sa rezolve si problema cetateniei, prin introducerea unui articol special prin care se
mentiona ca doar „strainii de rituri crestine” puteau obtine impamantenirea, scopul a fost de a-i pe turci si pe
evrei, ultimii reprezentand o minoritate destul de numeroasa in Principate si de a asigura pastrarea identitatii
nationale.

Constitutia proclama principiul rigiditatii constitutionale, in sensul ca acest act fundamental nu putea fi modificat
prin lege ordinara, si numai prin camerele de revizuire, in conformitate cu formalitatile stabilite. Pentru acest
motiv ea a avut o durabilitate mare, ramanand in vigoare 57 de ani, modificare ce i-au fost aduse ulterior
neschimbandu – i esential infatisarea.

Este stiut faptul ca aceasta constitutie are meritul de a fi adus pentru prima data, in istoria vietii noastre statale,
caracterul indivizibil al statului roman, care de la acea data va purta numele oficial de Romania, aceasta in
conditiile in care tara noastra se gasea inca sub suzeranitatea Imperiului Otoman, caruia ii platea inca tribut si din
care facea parte nominal. Inscriind pe frontispiciul sau principiul suveranitatii nationale si nespecificand in niciun
articol relatia de suzeranitate fata de Poarta, Constitutia din 1866 a reprezentat forma politico – juridica de
manifestare a independentei Romaniei in planul relatiilor internationale. Prin acest act fundamental, Romania
realizeaza o adevarata deschidere cu caracter liberal, fiind primul stat constitutional al Europei de Sud – Est, in
conditiile in care, Bulgaria nu se nascuse inca, Serbia constituia un mic stat vasal, monarhia habsburgica traia in
urma framantarilor din 1848 sub regim absolutist, iar Rusia trecea doar spre institutii moderne, nicidecum spre
constitutionalism.

III. Constitutia de la 1923

Analizata in perspectiva istorico – politica, Constitutia de la 1923, ca expresie a raportului real de forte din
perioada 1919 – 1923, a reprezentat asezamantul juridic pe baza caruia au functionat institutiile fundamentale ale
Romaniei Mari, conferind statului forma de guvernamant monarhica, dar intemeiata pe regimul democratic
parlamentar – constitutional.

Constitutia din 1923 mentine in mare parte structura Constitutiei din 1866, preluand si adancind o serie de
principii care au conferit caracterul de modernitate, precum si posibilitatea reala de democratizare a statului si
societatii romanesti interbelice. In acest sens, sub imperiul acestei constitutii, principiile reprezentativitatii,
separatiei puterilor, legalitatii si legitimitatii legilor, ca si cele privind sistemul electiv si al regimului proprietatii au
fost mult mai pregnant reliefate comparativ cu cele cuprinse in asezamantul din 1866. Prin urmare, Constitutia
din 1923 a constituit un factor pentru democratizarea societatii romanesti.

Continutul constitutiei cuprindea 138 de articole, spre deosebire de cea din 1866 care avea 128 de articole. Au
fost inlocuite sau modificate integral 20 de articole, fiind incluze 7 articole noi; de asemenea au fost reformulate
sau au primit adaosuri 25 de articole, in timp de 76 de articole ale vechii Constitutii au ramas neschimbate.
Constitutia din 1923 cuprindea, in cele 8 titluri ale sale, prescriptii referitoare la elementele constitutive ale statului,

6|
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
organizarea si functionarea sistemului electoral, organizarea sociala, armata, financiara, administrativa, etc. Ea
introducea o serie de principii democratice, cum ar fi: declaratie drepturilor si libertatilor romanilor, fara deosebire
de originea etnica, limba sau religie, egalitatea cetatenilor in fata legii, garantarea proprietatii de orice natura,
principiul votului universal, egal, direct, obligator si secret, principiul legalitatii.

Tot in Constitutia din 1923 avem mai bine definit principiul legalitatii si suprematiei Constitutiei , caci, prin
articolul 103 se preciza „ numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea
legilor si a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constitutiei”, in timp ce in cea din 1866, numai
puterea legiuitoare era chemata sa interpreteze Constitutia. Prin urmare, in 1923, norma constitutionala detine
locul suprem, ea fiind superioara tuturor legilor ordinare.

In aceasta Constitutie avem mai bine formulat principiul suveranitatii nationale, in primul rand, prin declararea
statului roman ca stat national, unitar si indivizibil al carui teritoriu este inalienabil; prin interdictia colonizarii
teritoriului national cu populatii sau grupuri etnice straine; prin declaratia ca puterea politica apartine natiunii, dar
care nu o exercita direct, ci prin reprezentanti alesi de corpul electoral.

Constitutia din 1923 apare ca o constitutie mai rigida, neputand fi modificata sau revizuita decat cu respectarea
anumitor cerinte formulate expres. Constitutia nu putea fi modificata de legiuitorul ordinar, prin procedura
obisnuita a activitatii legislative in care initiativa revizuirii putea fi luata de un anumit numar de deputati sau
senatori. Conform procedurii instituite la 1923, initiativa revizuirii putea fi luata de rege sau de una din cele doua
adunari legislative, care trebuiau sa arate daca Constitutia urma sa fie modificata in intregime sau in parte; chiar si
in acest caz, trebuiau precizate anume ce articole urmau sa fie revizuite, dupa care urma procedura propriu – zisa
de revizuire, alcatuita dintr-un ansamblu complicat de operatii tehnico – juridice.

IV. Constitutia din 1938

Autoritatea si prestigiul monarhiei, devenite deja emblema a Romaniei intregite, afirmate prin domniile regilor
Carol I si Ferdinand, capata o grea lovitura prin actul de renuntare a lui Carol la calitatea de print mostenitor al
coroanei. Acest nou act de renuntare din decembrie 1925, urmand seria celor deschise in 1918 si 1919, a
zdruncinat principiul succesiunii tronului in linie coboratoare directa prin ordinul de primogenitura barbateasca,
inscris in articolul 77 in Constitutie, accentuand alterarea notiunilor care formau altadata pilonul de sustinere a
monarhiei constitutionale. Jocul de-a renuntarea, capriciile unui print mostenitor duceau implicit si la
compromiterea pactului fundamental. Renuntand la toate beneficiile Constitutionale, Carol, aflat in acel moment
in Italia, se obliga sa nu se mai intoarca in tara timp de 10 ani, si atunci numai cu consimtamantul suveranului.

La 31 decemvrie, Consiliu de Coroana, adunat la Sinaia, il proclama pe Mihai print mostenitor. Supus la vot,
actul renuntarii lui Carol la drepturile de print mostenitor a intrunit din totalul de 234 de votanti, 231 de bile albe
pentru si 3 bile negre contra.

In ianuarie 1926, imediat dupa investitura lui Mihai, cu toate formele constitutionale si legale, ca print mostenitor,
regele Ferdinand, ca urmare a situatiei nou create, a adaugat un codicil la testamentul tinut in secret pana la
moartea sa, prin care lasa mostenire lui Mihai toate bunurile care apartinusera pana atunci lui Carol. Acest act
avea menirea de a intari succesiunea lui Mihai, confirmand inca odata, chestiunea inchisa in dosarul Carol.

7|
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
La 15 noiembrie 1927, regele Ferdinand, moare. Timp de trei ani, din 1927, pana in 1930, Romania a fost
condusa de Regenta, cat timp regele Mihai era inca minor.

Carol, insa, in 1926, decide sa se reintoarca in tara. Guvernul a fost pus in situatia de a alege intre doua alternative:
ori mentine intangibilitatea actului din 4 ianuarie 1926, Carol trebuind sa paraseasca imediat tara, ori anuleaza
acel act si repun pe Carol in toate drepturile ce ii decurg din calitatea lui de succesor al tronului, si-l proclama rege.

In acel moment membrii Regentei isi dau demisia, la fel face si guvernul Maniu, de aici puterile constitutionale ii
revin Adunarii Nationale, care il proclama rege pe printul Carol.

Revenirea in tara a printului Carol si urcarea sa pe tron nu a fost rezultatul actiunii directe a partidelor si oamenilor
politici, ci urmarea logica a manifestarii disensiunilor dintre aceste partide, a cresterii tensiunii si confuziei politice.
De toate acestea a profitat cu abilitate Carol, intr-un moment hotarator al vietii Romaniei interbelice. Modul in
care s-a pus capat crizei dinastice la 8 iunie 1930 a insemnat o lovitura data constitutiei si implicit democratiei
romanesti, aflata de la 1866 si pana astazi in proces evolutiv.

Atragandu – si pe unii din oamenii politici importanti, cochetand permanent din culise cu dreapta, monarhul
reuseste sa creeze in jurul sau o grupare eterogena, alcatuita adesea din oameni veniti din diverse partide, care
propaga tot mai intens ideea orientarii spre un regim de autoritate personala a regelui. In aceasta perioada,
Constantin Argentoianu devine persoana de increde a monarhului si cel care il impinge cel mai mult pe acesta
spre o monarhie autoritara.

Constitutia din 1938 a fost pregatita in secret, in cadrul unui comitet de oameni politici apropiati lui Carol al II-lea:
Istrate Mircescu, Constantin Argentoianu, Armand Calinescu, Gh. Tatarascu, M. Canciocov, regele desemnand
ca „ministru al codificarii” pe Istrate Mircescu.

Constitutia din 1938 nu mai pastra aproape nimic din vechile institutii democratice introduse prin Constitutiile
din 1866 si 1923. Ea insemna ruperea pactului fundamental existent intre monarhie ci natiune, pact enuntat de
regele Carol I in proclamatia la depunerea Juramantului pe Constitutie din 1 iulie 1866.

Regimul instaurat de Carol al II – lea si Constitutia din 1938 au reprezentat anticamera guvernariloe autoritare,
din istoria Romaniei, preambulul desfiintarii drepturilor si libertatilor democratice.

Constitutia a fost promulgata la 27 februarie 1938, tot atunci a fost abrogata vechea Constitutie. Lovitura de stat
era tot mai evidenta,deoarece regele nu avea dreptul de a abroga o lege ordinara, cu atat mai mult o lege
fundamentala.

Noua Constitutie continea 100 de articole, spre deosebire de cele 138 ale Constitutiei de la 1923, avea tot 8 titluri,
cu aceleasi denumiri, exceptand titlul II, care, in loc de „despre drepturile romanilor” a fost intitulat „despre
datoriile si drepturile romanilor”.

8|
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
Constitutia din 1938 aduce importante modificari in comparatie cu cea din 1923. Spre exemplu:

 Regele devine, pentru prima data, capul statului, iar cele doua puteri : legislativa si executiva sunt
incredintate regelui.

 Regimul parlamentar – democrat insituit prin Constitutia din 1923, este inlocuit cu regimul
reprezentativ simplu, in care ministrii sunt numiti de rege, fara consultarea sau acordul parlamentului.

 Constitutia Carlista recunoaste si extinde dreptul de legiferare a regelui pe baza de decrete – lege,
prevazand obligativitatea ratificarii lor ulterioare de catre Reprezentanta nationala.

 Aceeasi constitutie mareste atributiile Consiliului legislativ, care din organ de tehnica legislativa,
destinat sa examineze proiectele de legi si sa dea doar avize consultative, devine un organ de
colaborare si decizie, dirija de monarh.

 Se mai aduc importante ingustari ale drepturilor si libertatilor cetatenesti, prin sporirea datoriilor si
obligatiilor in defavoarea drepturilor si prin instituirea supravegherii si controlului mai puternic asupra
activitatilor si comportamentului indivizilor, dezvoltarea regimului preventiv.

De asemenea, aceeasi constitutie, interzicea portul de arme la intrunirile publice; introducea pedeapsa cu moartea
pentru atentatorii la viata familiei regale si a demnitarilor politici; prevedea pierderea cetateniei romane pentru cei
care se alaturau unor corporatii militare straine. Ii mai acorda regelui puterea deplina de a promulga decrete cu
putere de lege, si ii dadea exclusiv regelui dreptul de a revizui Constitutia.

Senatorii erau acum impartiti pe 3 categorii : senatorii de drept, in care au fost inclusi si membrii majori ai familiei
regale; senatorii alesi, insa numai dintre membrii corpurilor constituite in stat; senatori numiti de rege, dintre
persoanele apropiate regelui.

Regele era considerat irevocabil, iar persoana sa inviolabila. Prin Constitutia de la 1938, regele dobandeste
dreptul de a declara razboi si de a incheia pacea, precum si dreptul de a incheia tratate politice cu alte state.

Preocupat de extinderea autoritatii monarhului, constituantul de la 1938 omite sa precizeze pana unde se intind
puterile regelui, renuntand sa mai includa in Constitutie si formula „regele nu are alte puteri decat acelea date de
Constitutie”.

Ruperea echilibrului intre puterile recunoscute in stat si preponderenta executivului asupra legislativului s-a
concretizat prin anularea dreptului de control al corpurilor legiuitoare asupra activitatilor guvernului si ministrilor.
Ministrii exercitau puterea executiva in numele regelui si pe a lor raspundere, avand responsabilitate politica
numai in fata regelui, nu si in fata Parlamentului.

Puterea judecatoreasca era organizata in alesi mod, fiind mentinute principiile obiectivitatii si egalitatii justitiei,
inamovibilitatii judecatorilor, neamestecul regelui in administrarea justitiei, interdictia crearii unor comisii sau
tribunale exceptionale pentru judecarea anumitor procese sau a anumitor persoane.

Vrand sa instaureze „noua ordine sociala ”, si fiind preocupat de ideea subordonarii individului, se trece la
reorganizarea raporturilor dintre individ si stat: sunt introduse anumite restrictii privind libertatea individului;

9|
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
cetateanul trebuie sa exercite o functie sociala, fiind obligat sa presteze anumite activitati sociale; sunt sporite
controlul si interventia statului in activitatea fiecarui cetatean.

Constitutia din 1938 a fost menita sa consolideze puterea si autoritatea personala a monarhului. Din aceasta
cauza, lupta permanenta dintre rege si Garda de Fier a deschis calea abuzurilor, rafuielilor si asasinatelor politice
creand o prapastie intre Coroana si tara.

Reformele impuse prin Constitutia din 1938 s-au produs cu mare rapiditate, astfel ca au fost incheiate la 15 iulie
1939. O prima masura, luata la 30 martie 1938, stabilea infiintarea Consiliului de Coroana, organ permanent si
personal al regelui, expresie directa a autoritarismului cu care asezamantul constitutional investite pe rege.
Consiliul se compunea din membri numiti si retribuiti de monarh.

In aceeasi zi cu infiintarea Consiliului de coroana a fost dat publicitatii si decretul 1422 prin care se dizolva
partidele politice, dar care in atricolul 2 oferea posibilitatea reinfiintarii in viitor a organizatiilro politice, pentru
aceasta insa urma sa fie adoptata ulterior alta lege.

O alta mare problema pe care a starnit-o Constitutia, a fost legea electorala, prin care votul universal al cetatenilor
a fost restrans, permis numai pentru cei care au implinit 30 ani.

Toate activitatile economice erau controlate, au fost desfiintate vechile institutii democratice, iar regimul totalitar
nu a reust sa creeze institutii viabile, capabile sa asigure stabilitatea interna.

Constitutia din 1938 nu a fost niciodata modificata, aceasta a fost suspendata prin Decretul – Regal nr. 3052 din 5
septembrie 1940 ( publicat in Monitorul Oficial nr. 205 din 5 septembrie 1940)

La 6 septembrie 1940, fortat de situatia interna creata in stat, precum si de amploare pe ca o luase miscarea
legionara, regele Carol al II-lea este nevoit sa abdice, lasand toata conducerea statului in mana Maresalului Ion
Antonescu, care il investeste pe tron pe regele Mihai I.

Intre 1940 – 1944 statul roman nu a avut Constitutie. La 23 august, 1944, dupa inlaturarea regimului de dictatura
a maresalului Ion Antonescu, a fost repusa in vigoare Constitutia din 1923.

V. Constitutiile in regimul totalitar comunist

Abordarea problemei constitutionale, de catre Partidul Comunist, dupa cucerirea puterii politice, ajuta la
intelegerea modalitatilor prin care s-au constituit si desavarsit institutiile noului regim totalitar, ci si la descifrarea
evolutiei sinusioase si contradictorii a acestuia spre o temporara si efemera liberalizare, urmata apoi de anularea
treptata a principalelor structuri economice, politico – juridice si culturale pe care s-a cladit „socialismul in
libertate”, cu „fata umana”. De altfel, toate regimurile comuniste, incepand cu cel sovietic, au manifestat o
preocupare pentru elaborarea si promulgarea constitutiilor, considerandu-le ca fiind „expresia juridica a
raportului real de forte in lupta de clasa”. In Uniunea Sovietica, unde razboiul civil a condus la lichidarea
regimului tarist, prima constitutie a fost adoptata in 1936, eveniment care a marcat sfarsitul perioadei
revolutionare, dar nu si al elaborarilor constitutionale. Aceasta nu era definitiva. Statele din Europa construiau
socialismul dupa modelul sovietic. Iar diversele etape ale construirii socialismului in aceste tari trebuiau
consacrate juridic prin acte fundamentale care reflectau „legalizarea” acestui proces.

10 |
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
In perioada totalitarismului, in Romania, au fost elaborate trei constitutii ( in 1948, 1952 si 1965), cea mai viabila
in viata societatii romanesti fiind cea din 1965, care a ramas in vigoare un sfert de secol, pana la evenimentele din
1989, care au pus capat regimului comunist. Constitutiile perioadei socialiste aveau menirea de a dovedi
„legalitatea” si „legitimitatea”regimului politic din Romania, ales in urma unor scrutinuri electorale la care a
participat majoritatea cetatenilor tarii. Pentru acest motiv, respectand aparent regulile democratiei si legalitatii,
regimul politic comunist a supralicitat, totodata „legitimitatea” acestora, prezentandu – le ca intrunind adeziunea
indivizilor fata de valorile si normele socialismului, ceea ce i-a permis sa-si realizeze scopurile propuse. Acest
surogat de „legitimitate” a fost insotit de apelul permanent al regimului la un set de valori si norme colectiviste,
precum patria, partidul, natiunea, proprietatea socialista, munca si ignorarea totala a celor individuale ( libertatea,
proprietatea, demnitatea, competenta etc.). Analiza lor atesta faptul ca, dincolo de imperfectiunile de tehnica
legislativa si de contradictiile intre termenii utilizati, aceste constitutii au suprasolicitat socialul si au neglijat
individualul, identificand in mod deliberat societatea cu statul si atribuindu – i acestuia rolul de instrument legal
de impunere a dictaturii si dominatiei partidului comunist. Constiderate ca reprezentand vointa clasei
muncitoare si,ulterior, a poporului, ridicata la rangul de lege fundamentala de organizare a societatii si statului,
constitutiile socialiste au reprezentat, totodata, principalul mijloc de faurire a mintilor socialiste in toate domeniile
vietii sociale, prin: aplicarea ordinii normative socialiste si consacrarea rolului conducator al partidului comunist;
promovarea si protejarea prin mijloace speciale a proprietatii socialiste de stat si cooperatiste; reprimarea extrem
de severa a oricaror transgresari a normelor si valorilor socialiste de munca si viata, prin uniformizarea si
standardizarea conduitelor si actiunilor indivizilor; centralism economic, politic si administrativ; manipularea
indivizilor prin intermediul utopiilor, ideologiei si mass – mediei comuniste, dublate de utilizarea mecanismelor
intemeiate pe intimidare, descurajare, forta si frica.

Abdicand de la traditiile democratiei parlamentare, constitutiile socialiste au reprezentat forma juridica de

subordonare a societatii vointei unei singure forte politice reprezentata de partidul comunist, ridicand la rang de
principiu constitutional monopolul absolut al deciziei unui singur partid politic si facand din practica
constitutionala un ritual al manifestarilor dictatoriale ale guvernantilor comunisti. Ele au fost lipsite in final de
organicitate, efectivitate si legitimitate, neputand realiza o reala si adevarata institutionalizare rationala si
controlata a proceselor de schimbare sociala, generand forme de imobilism si conservatorism social si politic,
blocarea initiativelor individuale si un nivel scazut al aspiratiilor sociale si individuale in societatea romaneasca.

VI. Constitutia din 1991

Perioada dictaturii comuniste se incheie in Romania la 22 decembrie 1989, in urma revolutiei declansate la
Timisoara ( 16 – 20 decembrie 1989), continuata si desavarsita la Bucuresti, odata cu fuga cuplului dictatorial si
preluarea puterii de catre fortele democratice. Acest moment reprezinta inceputul reinstaurarii democratiei si
institutiilor democratice dupa aproape o jumatate de secol de regim totalitar in Romania si restabilirea drepturilor
si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, ignorate pana atunci de regimul comunist.

Revolutia din 1989 a marcat, totodata, dezintegrarea vechilor structuri politice, juridice si economice socialiste,
dominate de centralism, autoritarism, birocratie si imobilism si inceputul constituirii unor forme democratice,
intemeiate pe legalitate, justitie si dreptate sociala, care sa stimuleze individul si initiativa particulara si sa garantele
exercitarea corecta a drepturilor si libertatilor individuale.

11 |
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
Prabusirea brusca a regimului comunist a creat un vid de putere, precum si un vid legislativ care, in absenta unor
masuri si acte institutionale puteau genera dezordine si anarhie sociala. In consecinta, inca din primele momente
de dupa victoria revolutiei din decembrie, a fost necesara crearea unor organisme care sa reprezinte noua putere,
sub forma Frontului Salvarii Nationale si a Consiliului acestuia, in care au intrat sau au fost nominalizati oameni
de diferite profesii si orientari politice, cunoscuti prin opiniile sau actele lor ca opozanti ai regimului comunist.

Primul act institutional al noii puteri a fost comunicatul Consiliului FSN din 22 decembrie 1989. Inportanta
comunicatului rezida din faptul ca, desi redactat si elaborat in conditii exceptionale, cand soarta prinderii si jucarii
cuplului dictatorial era inca incerta, el a consfintit dizolvarea tuturor structurilor de putere totalitare din Romania
( Presedintia Republicii, Guvernul, Consiliul de stat, consiliile populare, etc.), cu exceptia armatei. Intreaga putere
in stat revenea Consiliului FSN care exercita prerogative legislative si executive pe intreg teritoriul tarii.

Transformarea, la 25 ianuarie 1990, a Frontului Salvarii Nationale in partid politic si declararea intentiei de a
participa la viitoarele alegeri, a condus la aparitia unei rupturi si distantari clare intre putere, reprezentata de FSN si
restul partidelor politice, fapt care a generat declansarea evenimentelor violente din 28 – 29 ianuarie 1990,
dominate de interventia in fota a grupurilor de mineri. In felul acesta, chiar inainte de desfasurarea primelor
alegeri libere de dupa prabusirea regimului totalitar, in Romania s-a constituit si exista deja putere si opozitie
politica.

Prin decretul – lege din 9 februarie 1990 se constituia Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, rezultat al
compromisului dintre putere si opozitie, organ legislativ care inlocuia Consiliul FSN si prelua in totalitate
atributiile si functiile exercitate pana atunci de acesta.

Aceasta trecere s-a materializat normativ prin elaborarea, la 14 martie 1990, de catre acest organism al egii
electorale privid alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei, prin care se mentiona ca, atat Parlamentul,
cat si Presedintele, urmau sa fie alesi prin vot universal, egal, direct si secret, liber exprimat, iar reprezentarea in
legislativ se facea pe baza sistemului de repartizare proportionala a mandatelor.

La 20 mai 1990 s-au desfasurat alegerilep entru Parlamentul Romaniei si Presedintelui tarii. Rezultatele
alegerilor au condus la alegerea unui Parlament, dominat de candidatii FSN ( 263 mandate in Camera
Deputatilor si 91 in Senat).

La 11 iulie 1990, cele doua camere ale Parlamentului, intrunite in sedinta comuna, se declara Adunare
Constituanta, adopta regulamentul de functionare al adunarii si instituie o comisie de redactare a proiectului de
constitutie. In decembrie 1990, comisia de redactare a prezentat „Tezele proiectului de Constitutie”. Pe baza
acestor Teze, comisia a redactat, in iulie 1991, proiectul noii Constitutii, la care au fost depuse peste 1000 de
amendamente.

La 21 noiembrie 1991, in urma votului nominal al deputatilor, Adunarea Constituanta adopta Constitutia in
intregul ei, inregistrandu-se 414 voturi pentru si 95 voturi impotriva. Referendumul pentru intrarea in vigoare a
Constitutiei a avul loc pe data de 8 decembrie 1991. Legea nu prevedea un numar minim de alegatori prezenti la
urne, prin urmare, Referendumul urma a fi declarat valabil, indiferent de numarul alegatorilor, singurul lucru care
conta, era numarul voturilor exprimate si a optiunilor. Constitutia a fost aprobata cu 77,31% pentru. La 13
decembrie, Biroul Electoral Central declara Constitutia aprobata.

12 |
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
Din pacate aceasta Constitutie a ignorat in totalitate traditiile constitutionale romanesti, in acest proiect
neregasindu-se nici un articol din Constitutia din 1923, care a fost foarte benefica pentru perioada interbelica
romaneasca. In schimb, a preluat si a implementat aproape mecanic unele organisme si institutii europene, cum
ar, de pilda, Avocatul Poporului, notiune preluata din Constitutia Suedeza, sau, Curtea Constitutionala ( existenta
in Constitutia Franceza), incercand sa le adapteze, totusi, specificului national.

De aici a rezultat si caracterul rigid al Constitutiei. Aceasta era sistematizata pe 152 de articole si 7 titluri, care
reusesc sa caracterizeze si sa defineasca elementele constitutive ale statului roman ( suveranitatea, independenta,
unitatea, indivizibilitatea), modalitatile de organizare si functionare ale statului roman, organizarea sociala,
armata. In acelasi timp, Constitutia din 1991 introduce o serie de completari si inovatii constitutionale, cum ar fi:

 Completarea atributelor si trasaturilor statului roman prin cele de „stat de drept, democratic si social”,
care pun legea deasupra tuturor.

 Puterile statului sunt denumite „autoritatile statului”, de asemenea nu se regaseste nici o formulare
expresa a principiului separatiei puterilor in stat si nici vreo limitare a uneia fata de alta prin limitarea lor
reciproca in drepturi si atributii

 Intrducerea in viata romanilor a celor doua organisme preluate de la alte tari: Avocatul Poporului si
Curtea Constitutionala. De altfel, Constitutia din 1991 i – a rezervat un capitol intreg Avocatului
Poporului ( Titlul II, capitolul IV). In ceea ce priveste Curtea Constitutionala, prin infiintarea acestui
organism, constituantul de la 1991 a renuntat definitiv la prevederile Constitutiei din 1923, care dadea in
competenta Curtii de Casatie evaluarea constitutionalitatii legilor.

 Prin Constitutia de la 1991, alaturi de drepturile si libertarile traditionale care sunt garantate si ocrotite
dreptul electoral, la munca, odihna, invatatura, asociere, libertatea individuala, libertatea constiintei,
libertatea intrunirilor, sunt protejate si garantate : dreptul al identitate etnica, culturala, lingvistica si
religioasa, dreptul la informatie, dreptul la libera circulatie in tara si in strainatate, protectia dreptului la o
viata intima, familiala si privata.

 Aceeasi Constitutie institutionalizeaza cadrul juridic necesar realizarii pluralismului politic in viata
societatii romanesti, incluzand o serie de prescriptii referitoare la constituirea si functionarea partidelor si
formatiunilor politice, care exprima vointa politica a indivizilor si sindicatelor. Totusi, nu face nici un fel
de referire la modalitatile si formele de constituire a institutiilor societatii civile, prin care cetatenii sa
poata controla direct activitatea statului.

In pofida tuturor imperfectiunilor pe care le-ar fi putut avea aceasta Constitutie, ea ramane un important izvor de
drept public si un instrument jurudic necesar declansarii unor reforme politice, economice, sociale si culturale
necesare perioadei de tranzitie pe care o parcurgea societatea romaneasca.

13 |
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
Concluzie:

Prin Constitutia de la 1866, romanii au realizat o adevarata deschidere cu caracter liberal, fiind primul stat
constitutional din Europa de Sud – Est, intr – o perioada in care se afla inca sub suzeranitate otomana Aceasta
Constitutie ne alinia in rand cu celelalte state europene cu un regim de reala structura liberal – burgheza moderna,
dar prin realizarea scopurilor practice s-a creat un imens contrast intre forme si fond. Constitutia adopta formele
europene, insa nu poporul roman nu era suficient pregatit pentru impunerea acestor forme.

Constitutia de la 1923 a preluat multe principii si legi de la cea din 1866 si s-a incadrat perfect in spiritul european
interbelic. Aceasta Constitutie a contribuit decisiv la desavarsirea sudarii economice, teritoriale, politice si
spirituale a Romaniei Mari, permitand Romaniei sa se inscrie intre statele europene cu un sistem politic de
indelungata traditie democratica, capabil sa reziste tendintelor autoritariste de dreapta aparute in Europa anilor
`30.

Inlaturand Constitutia din 1923, cea din 1938 a marcat un pas inapoi in democratizarea statului roman. A instituit
o putere autoritara si a pus inceputurile guvernarii practic, fara Constitutie dintre 1940 – 1944.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in Romania s-a instaurat regimul totalitar comunist. Instaurarea
regimului comunist la 30 decembrie 1947 a insemnat lichidarea democratiei constitutionale in Romania si
instaurarea unor forme si modalitati totalitare de guvernare politica. Prin Constitutia de la 1948 s-au lichidat toate
institutiile democratice si toate valorile liberalismului. Prin cea de la 1952 s-a instaurat propriu – zis dictatura unui
singur partid, cel comunist, iar prin cea din 1965, care proclama Romania ca „republica socialista”, se reflecta
încheierea procesului de colectivizare a agriculturii şi de distrugere a proprietăţii private în economie. Era precizat
şi faptul că Partidul Comunist Român constituia forţa politică conducătoare a întregii societăţi. Aceasta
Constitutie a ramas in vigoare pana in 1989, cand, in urma Revolutiei, a fost lichidata dictatura comunista in
Romania.

La sfarsitul mileniului trecut, cand lumea rasaritului european, eliberata de constrangerile totalitare impuse de
regimuri nedemocratice, mergea mai repede sau mai incet spre democratizare, Romania nu putea face exceptie,
intrucat evolutia constitutionala a Romaniei a fost strans legata de traditii liberale care i-au accelerat progresul.

Prin adoptarea Constitutiei din 1991, statul roman redevine democratic, inlaturand comunismul.

Intreaga istorie a vietii noastre constitutionale atesta atat valorile si traditiile institutiilor juridice si legislative, cat si
limitele functionarii acestora in procesul treptat al dezvoltarii si afirmarii structurilor democratice ale societatii
romanesti, incepand din epoca moderna si pana in prezent

Constituţiile statului român au evoluat aşa cum văzut mai sus, privind drepturile şi libertăţile civile ale românilor,
instituţiile statului român, formele de organizare politică ale statului şi a teritoriului. Astfel am trecut de la
monarhie constituţională(1866) la monarhie autoritară(1938), apoi regim comunist(1947) şi iar la republică în
1991. De la vot censitar(1866), la vot universal cu restrictii (1938), iar în 1948 la vot universal pentru toţi cetăţenii.
De la domn la rege(1866 - 1938), apoi la secretar general (1948), iar în 1990 la preşedinte.

14 |
 Evolutia constitutionala a Romaniei 2010
Bibliografie:

1. Banciu Angela – „Istoria vietii constitutionale in Romania ( 1866 - 1991)”, Casa de editura si presa
SANSA SRL, Bucuresti, 1996;

2. Ioan Muraru, Gheorghe Iancu – „Constitutiile Romaniei” – texte, note, prezentare comparativa, Editia a III-
a , Regia Autonoma „Monitorul Oficial”, Bucuresti, 1995

3. Emil Cernea, Emil Mocult – „Istoria statului si dreptului romanesc”, Casa de editura si presa „Sansa” SRL,
Bucuresti, 1996
4. Curs universitar: “Istoria statului şi dreptului românesc” – Dr. Costicã Voicu, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2008

15 |