pH-ul în organismal uman

pH-ul reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor

din soluție. Prin noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea)
unei substanțe, pe baza concentrației ionilor numiți hidroniu H3O+. Pentru soluțiile
foarte diluate se consideră că pH-ul nu mai este egal cu concentrația hidroniului,
ci cu concentrația molară a soluției.

In 1880 Svante Arrhenius constata ca acizii sunt substante care cedeaza ionul de
hidrogen in solutie. El de asemenea a punctat  ca legea actiunii maselor putea fi
aplicata in reactiile ionice. Aceasta idee a fost continuata de Wilhelm
Ostwald,care a calculat constanta de disociere a multor acizi slabi (Ka). Ostwald
de asemenea a aratat ca valoarea constantei este masura a tariei aciditatii. . In
1904, H. Friedenthal a folosit concentratia ionului hidrogent pentru a caracteriza
solutiile.El  de assemenea a adaugat ca solutiile alkaline ar putea de asemenea fi
caracterizate in acest fel .Multi considera ca aceasta este adevarata introducere in
scala pH-ului.

      Contextul introducerii pH-ului a fost incet schimbat de la vechiul test de

schimbare a culorii pentru a indica gradul de aciditate sau bazicitate la metodele
electrice.Recent ,curentul generat intr-o celula elecro-chimica de ionii care migrau
spre electr nii incarcati opus a fost masurat folosind un galvanometru de o inalta
sensibilitate.                            

        Inainte ca Sørensen sa dezvolte scala pH-ului nu

era nici pe departe acceptata expresia concentratiei
ionului de hydrogen. Scala sa a indepartat penibila
putere negativa pentru concentratia ionilor de
hydrogen care randuia dupa ordinea magnitudinala:de
la aproximativ 12 M pana la ~10-15 M.In loc de asta
Sørensen a sugerat ca puterea poate fi reprezentata pe
o scala a pH-ului in care 7 este neutru si 1, 14 sunt
extremele de aciditate si alcalinitate.
Limite pH
0 ≤ pH < 7 => pH acid | soluție acidă
pH = 7 => pH neutru | soluție neutră
7 < pH ≤ 14 => pH bazic | soluție bazică

Măsurare
pH-ul poate fi măsurat prin:

 Adăugarea unui indicator de pH în soluția de analizat. Culoarea luată de

indicator variază în funcție de pH-ul soluției. Utilizarea indicatorilor pentru
determinări calitative trebuie să țină cont de variația de culoare a acestuia,
în funcție de pH-ul soluției (de preferat sunt indicatorii care variază pe un
interval de pH cât mai mic).
 Utilizarea unui aparat pH-metru cu electrozi pH selectivi: electrod de sticlă,
electrod de hidrogen, electrod de chinhidronă.
 Determinarea exactă a valorii pH-ului se face totuși prin metode
combinate: utilizarea de indicatori împreună cu metode
spectrofotometrice, pentru identificarea fiecărui constituent ce
influențează pH-ul (culoarea indicatorului).
 Scala pH-ului a fost repede acceptata de comunitatea cercetatorilor
biochimisti .In mare parte datorita chimistului german Leonor Michaelis
(1875-1949), care a publicat o carte  in 1914  despre concentratia ionica a
hidrogenului. Folosirea pH-ului devine si mai raspandita in 1935 ,cand
Arnold Beckman dezvolta si vinde  un pH-metru simplu portabil.
       Literele pH  sunt abrevierea pentru” pondus hydrogeni”( tradus
potential hidrogenic) insemnand ca  putarea hidrogenului ca aciditate este
cauzata de predominanta ionilor de hidrogen(H+). Dr. Sørensen este
descoperitorul conceptului modern de pH.
      In scrierile originale ale lui Sorensen ,pH este scris PH. In accord cu
Dictionarul limbii engleze moderne Oxford ,notatia moderna “pH” a fost
prima data adoptata in  1920 de W.M.Clark din motive tipografice.
     Definitia pH-ului foloseste concentratia ionilor de hydrogen.
     Scala pH-ului este o masura a tariei aciditatii si bazicitatii.Este definite pe
o scara logaritmica folosind concentratia molara a ionului hidroniu in soluti
 Valori reprezentative ale pH-ului

Tipuri de substanțe pH

Acid clorhidric - HCl , 1M 0.1

O alimentatie sanatoasa inseamna consumarea a diferite
alimente apartinand grupurilor alimentare de baza:
Acid de baterie 0.5 proteine, precum carnea, ouale si legumele; lactate;
Acidul gastric 1.5 – 2.0 fructe si legume; cereale, precum painea si pastele
fainoase; grasimi si dulciuri. Desi pare simplu, nu este
Suc de lămâie 2.4 intotdeauna usor sa se stabileasca un regim adecvat
Cola 2.5 fiecarui individ. Uneori se consuma mai mult dintr-un
singur grup alimentar (preferat) si se evita consumarea
Oțet - CH3COOH 2.9 altora sau se opteaza pentru comoditate in defavoarea
Suc de portocală sau de măr 3.5 calitatii.
Bere 4.5
O dieta sanatoasa necesita un plan, un scop, precum si
Ploaie acidă <5.0 efortul de a include in mese o varietate de alimente.
Majoritatea persoanelor nu consuma suficienti nutrienti
Cafea 5.0
deoarece nu includ in mese o cantitate corespunzatoare
Ceai 5.5 din fiecare grup alimentar.
Deci, este important sa se acorde atentie nu numai la ce
Lapte 6.5
se consuma, dar si la ce anume se indeparteaza din
Suc intestinal 6-7 dieta. Pentru aceasta ar fi recomandat elaborarea unui
Apă pură / distilata - H20 7.0
jurnal in care sa se noteze tot ce se consuma si se bea
timp de o saptamana.
Saliva omului sănătos 6.5 – 7.4

Sânge 7.34 – 7.45 Trebuie acordata atentie atat la cantitatea de alimente

ingerata, cat si la grupele alimentare din care acestea fac
Apă de mare 8.0 parte. Nu este necesar sa se consume zilnic o cantitate
Săpun de toaletă 9.0 – 10.0 minima de alimente din fiecare grup alimentar, ci sa se
ingereze cantitatea recomandata de-a lungul unei
Amoniac - NH3 11.5
saptamani. Cateva mici schimbari sunt suficiente pentru
Înălbitor 12.5 a echilibra dieta. In majoritatea cazurilor se elimina din
alimentatie multi nutrienti importanti.
Sodă caustică - NaOH 13.9
O dieta sanatoasa poate reduce riscul de aparitie a
unor boli. Nutritionistii americani recomanda pentru
evitarea bolilor, consumarea unei diete bogate in fructe, legume, cereale si
produse lactate degresate.
Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/PH,
http://highschoolchemistry.150m.com/istoric.htm

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/alimentatia-
sanatoasa_1471