De-a lungul anilor au fost folositi mai multi termeni pentru a descrie rezultatul unui tratament endodontic. Uneori, aceleasi cuvinte au fost definite diferit de autori diferiti. Cu toate acestea, este important sa intelegem definitia acestora. Termenii „succes” si „esec” sunt termeni destul de clari. Absenta simptomatologiei si a leziunilor apicale reprezinta indicatori principali ai unui tratament de canal realizat cu succes. Este important sa ne reamintim ca parodontita apicala este frecvent asimptomatica si poate fi demonstrata doar din punct de vedere radiologic. Pentru un dinte tratat, cu pulpa anterior vitala si fara leziuni apicale preexistente, succesul inseamna ca dintele ramane asimptomatic si nu formeaza leziuni apicale. Daca apar simptome noi sau leziuni apicale, acestea reprezinta semne ale unui tratament endodontic esuat. Pentru un dinte care a prezentat pulpa anterior necrotica, tratamentul reprezinta un succes daca dintele ramane asimptomatic, leziunea apicala preexistenta se vindeca si nu apar alte leziuni apicale. Prezenta simptomatologiei, o leziune noua sau extinderea leziunii anterioare indica un tratament esuat. Ca o alternativa a termenilor „succes” si „esec”, Asociatia Americana a Endodontilor (American Association of Endodontics) a propus urmatorii termeni: Vindecat – dinti functionali, asimptomatici, fara sau cu minima patologie periradiculara radiologica Nevindecat – dinti nefunctionali, simptomatici, cu sau fara patologie periradiculara radiologica In proces de vindecare – dinti cu patologie periradiculara dar asimptomatici si functionali, sau dinti cu sau fara patologie periradiculara radiologica care sunt simptomatici dar ale caror functii nu sunt alterate Functional – un dinte sau radacina tratata care isi indeplinesc rolul prevazut in dentitie
Cand se realizeaza evaluarea tratamentului
Controalele periodice recomandate au variat de la 6 luni la 5 ani. 6 luni reprezinta o perioada acceptata de multi si un interval rezonabil pentru rechemare la evaluare si din punct de vedere al pacientilor. Intrebarea cheie insa este acasta: Cat de probabil este ca rezultatul tratamentului sa nu se chimbe dupa acea perioada? Cu alte cuvinte, cand poate fi determinat succesul sau esecul tratamentului, si faptul ca rezultatul va ramane neschimbat, deci nu mai e nevoie de controale periodice?
Metode de evaluare a rezultatului tratamentului endodontic
1. Istoricul pacientului Constatarile clinice si examinarea radiografiei reprezinta principalele masuratori care indica rezultatul tratamentului endodontic. Daca pacientul se plange de persistenta sau inrautatirea simptomelor dupa cateva luni sau dupa cativa ani de la realizarea tratamentului de canal, aceste lucruri indica esecul tratamentului si persistenta afectiunii. Simptomele asociate cu disconfort sau suferinta in timpul masticatiei, durere, s.a.m.d., sunt in generali indicatori ai inflamatiei periapicale sau ai infectiei. Sa ne readucem aminte ca vindecarea osoasa se realizeaza in timp si ca un dinte care este perceput „diferit” in timpul masticatiei poate fi pe cale de vindecare; lucrul acesta trebuie insa confirmat clinic si radiologic. Durerea la eliberare in timpul masticatiei poate fi un indicator al unui dinte crapat. Un gust rau poate indica un abces care se dreneaza. Ocazional, pacientul prezinta senzitivitate la cald sau rece; aceasta este asociata cu un dinte adiacent netratat pe canal, dar poate indica si un canal vital omis al unui dinte tratat. 2. Examinarea clinica Prezenta sau persistenta semnelor sau simptomelor reprezinta de cele mai multe ori un indicator al bolii si al esecului tratamentului endodontic. Cu toate acestea, absenta simptomelor nu reprezinta u succes. Patologia periapicala fara simptome semnificative este prezenta de cele mai multe ori la dinti inainte si dupa tratamentul de canal, pana la momentul vindecarii. Exista o corelare nesemnificativa intre persistenta patologiei si simptomatologia corespunzatoare; si totusi, cand semne nefavorabile sau simptome sunt evidente, este o mare probabilitate sa existe o patologie. Semnele persistente sau simptomele sunt de cele mai multe ori indicatori ai esecului. Criteriile clinice pentru succes sunt in general urmatorele: Absenta tumefactiei si a altor semne ale infectiei sau inflamatiei Disparitia tractului sinusal sau a defectului de sondare ingust, izolat Nu exista dovezi de distrugere a tesuturilor moi, inclusiv defecte de sondare Dintele a fost restaurat si este functional 3. Constatari radiologice Succesul radiografic este absența unei leziuni raditransparente apicale. Aceasta înseamnă că o leziune prezentă în momentul tratamentului s-a rezolvat sau, dacă nu a existat o leziune prezentă la momentul tratamentului, nu s-a dezvoltat nici una. Astfel, succesul radiografic este evident prin eliminarea sau lipsa dezvoltării unei zone de radiolucență timp de cel puțin 1 an după tratament. Esecul radiografic este reprezentat de persistenta continua sau dezvoltarea unei zone de radiotransparenta. In mod specific, o leziune radiotransparenta a ramas la fel, s-a marit sau s-a dezvoltat dupa tratament. Dintii nefunctionali, simptomatici sau fara leziuni radiotransparent sunt considerati un esec. Starea radiografica necunoscuta indica o stare de incertitudine. In aceasta calsificare sunt inclusi dintii care sunt asimptomatici si functionali. O leziune radiotransparenta prezenta la acesti dinti nu a scazut dar nici nu si-a marit volumul. In aceasta categorie intra de obicei dintii cu zona de radiotransparenta care au fost tratati in alta parte si a caror radiografie initiala nu o avem pentru a o folosi la comparatie.
In concluzie, pentru evaluarea succesului unui tratament endodontic, factorii de
care se tine seama sunt, in stransa legatura: istosicul pacientului, examinarea clinica si examinarea radiologica.
Indicaţiile retratamentului endodontic conform CAE (Endodontics Canadian
Academy of Standards of Practice), sunt următoarele: · Persistenţa patologiei endodontice cu sau fără simptomatologie a unui dinte tratat endodontic în antecedente; · Tratament endodontic precedent, incorect; · Premergător realizării unui tratament restaurativ sau protetic ce va compromite tratamentul endodontic existent cu posibilitatea predispunerii ţesuturilor periapicale la patologie; · Premergător realizării unui tratament restaurativ sau protetic la un dinte cu tratament endodontic deficitar; · Pierderea sigilării coronare în absenţa patologiei periapicale.