Sunteți pe pagina 1din 20

ANATOMIA SI BIOMECANICA GENUNCHIULUI

1 Repere anatomice

ANATOMIA SI BIOMECANICA GENUNCHIULUI

1 Repere anatomice

Suprafete articulare

Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leaga coapsa de gamba,
articulatia genunchiului fiind cea mai mare articulatie a corpului. Suprafetele articulare sunt reprezentate
de: epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei, si fata dorsala a patelei. Epifiza inferioara a
femurului prelungeste corpul la partea lui distala. Ea prezinta doua proeminente, condilii femurali lateral
si medial. In partea anterioara a epifizei se afla o suprafata articulara pentru rotula, fata patelara. Condilii
sunt despartiti posterior de o depresiune, fosa intercondiliana, in care se insera ligamentele incrucisate
ale articulatiei genunchiului. Pe fata mediala a condilului medial si laterala a condilului lateral se afla doua
proeminente, epicondilii, medial si lateral, pe care se insera ligamentele colaterale, tibial si fibular, ale
articulatiei genunchiului .Condilii femurali difera ca aspect si dimensiuni astfel:

● condilul medial, este mai voluminos si mai coborat decat cel lateral; datorita acestei
dispozitii femurul creeaza cu tibia un unghi deschis lateral de 170 - 175°;

● curbura suprafetelor articulare a condililor variaza astfel: curbura descrisa anterior corespunde unui
cerc cu raza de 43 mm, iar posterior, unui cerc cu raza de 17 mm, descriind astfel o curburaspirala cu
raza descrescand dinainte spre inapoi.
Fig.1 Genunchiul

Rotula (patela) este un os scurt triunghiular, situat pe fata anterioara a


genunchiului. Fata anterioara vine in contact cu tegumentul si se poate palpa. Fata posterioara
corespunde in articulatia genunchiului fetei patelare a femurului. La nivelul rotulei se insera tendonul
cvadricipital si tendonul rotulian.

Epifiza superioara a tibiei este voluminoasa si usor curbata posterior. Este formata din doi
condili (medial si lateral). Fiecare condil prezinta cate o fata articulara superioara pentru condilii femurali.
Intre cele doua suprafete articulare se gaseste o proeminenta osoasa, eminenta intercondiliana (spina
tibiei). Anterior si posterior de eminenta, se afla cate o depresiune, aria intercondiliana anterioara (se
insera ligamentul incrucisat anterior) si aria intercondiliana posterioara (se insera ligamentul incrucisat
posterior). Pe fata anterioara a extremitatii superioare a tibiei se afla o proeminenta, tuberozitatea tibiei.
Lateral de ea se afla tuberculul Gerdy. Din studiul formei suprafetelor articulare ale femurului si tibiei, se
constata ca acestea sunt incongruente. Incongruenta dintre ele este corectata partial de catre
meniscurile intraarticulare.
Fig.2

Meniscurile intraarticulare sunt doua formatiuni fibrocartilaginoase, dezvoltate la periferia


suprafetelor articulare ale condililor tibiali. Astfel se gaseste un menisc lateral si unul medial. In sectiune
verticala meniscurile au forma triunghiulara si prezinta:

- o fata superioara concava, in raport cu condilul femural respectiv;

- o fata inferioara plana, in raport cu condilul tibial;

- o baza prin care adera la capsula articulara;

Fiecare se insera prin cate doua extremitati (anterioara si posterioara) in aria inter-condiliana
corespunzatoare. Extremitatile anterioare ale celor doua meniscuri sunt unite prin ligamentul transvers al
genunchiului. Meniscul medial se aseamana cu litera 'C', iar meniscul lateral are forma unui inel, distanta
dintre cele doua extremitati fiind mai mica.

Meniscul lateral, spre deosebire de cel ingust este mai ingust, dar mai gros la periferie. Datorita
acestei conformatii ele pot fi mobile in deplasandu-se odata cu condilii femurali pe suprafetele articulare
ale condililor tibial. Aderenta lor la capsula imparte cavitatea articulara intr-un etaj suprameniscal si altul
inframeniscal.

Mijloace de unire
Capsula articulara se insera superior pe femur si inferior pe tibie, prezentand anterior un orificiu
pentru patela. Traiectul insertiei pe femur este sinuos, plecand superior de pe fata trohleara, coborand
pe condilii femurali si apoi inferior de epicondili, pe care ii lasa extra-capsular si ajungand posterior
in fosa intercondiliana. La nivelul acestei fose, capsula se intrerupe si fibrele ei fuzioneaza cu
ligamentele incrucisate. Capsula prezinta mici orificii pentru prelungirile sinovialei. Ea adera la meniscuri
fiind mai subtire in partea suprameniscala. Este formata din fibre longitudinale situate la exterior si din
fibre transversale si oblice situate profund. Anterior este mai subtire, la acest nivel gasindu-se ligamentul
rotulian, iar posterior este mai densa, in special in dreptul
condililor.

Ligamentul patelei (rotulian) se intinde de la patela la tuberozitatea anterioara a tibiei si


reprezinta filogenetic tendonul terminal al muschiului cvadriceps, separat de tibie prin bursa
pretibiala. De la marginile sale laterale pleaca formatiunile aponevrotice de intarire ale capsulei,
expansiunile muschiului cvadriceps si retinaculele patelei, medial si lateral.

Ligamentul Winslow (posterior) se gaseste pe fata posterioara a articulatiei si este alcatuit dintr-o
portiune mijlocie si doua portiuni laterale. El trece ca o punte peste scobitura intercondiliana.. Portiunea
mijlocie se condenseaza in doua fascicule fibroase: ligamentul popliteu oblic , ligamentul popliteu arcuat.

Ligamentul popliteu oblic este de fapt tendonul recurent al muschiului semimembranos pe


scara filogenetica, caci se desprinde din partea distala a muschiului omonim ca sa se insere pe calota
fibroasa a condilului lateral, avand o directie oblica de jos in sus si dinauntru in
afara.

Ligamentul popliteu arcuat are de cele mai multe ori forma unei arcade fibroase cu cavitatea
proximala pornind de pe condilul lateral spre fosa intercondiliana. De pe marginea convexa, distala a
arcadei porneste retinaculul ligamentului arcuat care se insera pe capul peroneului. Portiunea mijlocie a
ligamentului Winslow este perforata de un numar apreciabil de vase si nervi.

Ligamentul colateral fibular se insera proximal pe epicondilul lateral femural, iar distal pe
portiunea laterala a peroneului. Marginea sa posterioara este in raport cu tendonul bicepsului femural
cand marginea sa centrala da nastere unei expansiuni fibroase. Fata superficiala vine in contact cu fascia
lata, iar cea profunda cu tendonul muschiului popliteu, meniscul lateral si artera articulara supero-interna.
Fig.3 Ligamentele genunchiului

Ligamentul colateral tibial are forma unui triunghi cu baza spre rotula si varful spre

meniscul articular medial. Se insera proximal pe epicondilul medial femural, iar distal pe

partea superioara a fetei mediale a tibiei. Acest ligament este de fapt format din trei unitati

functionale:

- prima sub forma de fibre verticale este superficiala si reprezinta portiunea cea mai rezistenta

- a doua formata din fibre oblice descendente femuro-meniscale este mai profunda, nu-mita si
ligamentul capsular mijlociu al lui Slocum si Larsen (ligamentul meniscofemural);

- a treia unitate functionala are fibrele orientate oblic ascendent, urca de la tibie spre meniscul
medial si spre partea posterioara a capsulei. Portiunile profunda si superficiala ale acestui ligament se
opun atat forteior de rotatie cat si celor care tind sa puna genunchiul in valgus.

Ligamentele incrucisate se gasesc dispuse profund in scobitura intercondiliana si in traiectul lor


se incruciseaza. In functie de dispozitia si insertia lor tibiala distingem un ligament incrucisat anterior si
unul posterior. Desi situate profund aceste ligamente sunt extraarticulare, deoarece se afla in afara
membranei sinoviale.

Ligamentul incrucisat anterior se insera proximal pe portiunea posterioara a condi-lului lateral, iar
distal pe suprafata prespinala a tibiei si partea antero-interna a spinei tibiale, adica pe aria intercondiliana
anterioara si partea antero-mediala a eminentei intercondiliene. Directia sa este orientata oblic interior,
anterior si medial.

Ligamentul incrucisat posterior se insera proximal pe portiunea posterioara a condilului medial si


pe partea anterioara a fetei intercondiliene a condilului medial. De aici are o directie oblica spre
interior, posterior si lateral ca sa se insere distal pe suprafata retrospinala a tibiei, adica pe aria
intercondiliana posterioara. Insertiile tibiale ale acestor ligamente se situeaza anterior de insertia
anterioara si posterior de insertia posterioara a cornurilor meniscale. In extensie la nivelul ligamentului
incrucisat anterior, anumite fascicule se relaxeaza, pe cand altele sunt contractate.

In partea sa anterioara, capsula articulara este intarita de trei formatiuni aponevrotice: fascia
genunchiului expansiunea cvadricipitala cu retinaculele si aripioarele patelei.

Fascia genunchiului acopera articulatia ca un manson si se continua in sus cu fascia lata, iar in jos
cu cea femurala. Partea laterala a fasciei este intarita de tractul iliotibial.

Expansiunea cvadricipitala este o lama fibroasa ce se desprinde din tendoanele terminale ale
muschiului cvadriceps, acopera articulatia si se fixeaza pe circumferinta epifizei proximale a tibiei. Ea
este intarita pe partile laterale de doua formatiuni: retinaculele patelei, medial si lateral.

Aripioarele patelei sunt doua formatiuni fibroase intinse in plan orizontal si acoperite de
expansiunea cvadricipitala. Ele se insera pe marginile patelei si pe condilul femural respectiv (fata
cutanata). Retinaculele verticale pot fi comparate cu niste sine ce conduc miscarile patelei, iar aripioarele
patelei cu niste frauri.

Sinoviala articulatiei genunchiului este vasta si considerata a fi cea mai complicata sinoviala
articulara.

Anterior, pleaca de la limita cartilajului articular al trohleei si condililor femurali, urca sub tendonul
muschiului cvadriceps alcatuind bursa suprapatelara, apoi se reflecta in jos terminandu-se la limita
cartilajului articular de pe patela. In continuare trece peste corpul adipos infrapatelar si se insera anterior
de ligamentul incrucisat anterior. Lateral se insera pe marginile cartilajului articular de la nivelul condililor
femurali si tibiali, inferior de ligamentele colaterale tibial si fibular, formand fundurile de sac sinoviale. In
continuare se reflecta pe capsula, pe care o captuseste, intrerupandu-se la marginea superioara a menis-
curilor si reluandu-si traiectul sub cea inferioara.

Posterior sinoviala captuseste capsula si se insera la limita dintre cartilajul articular si condili, pana
la insertia ligamentului incrucisat posterior. Fundurile de sac sinoviale sunt mai numeroase la articulatia
genunchiului, decat in alte articulatii (fundul de sac subpopliteu, sub-cvadricipital, subgastrocnemian
medial).

Raporturile articulatiei genunchiului.

Articulatia genunchiului vine in raport:

- anterior cu : - portiunea distala a muschiului cvadriceps;

- fascia genunchiului;

- expansiunea cvadricipitala si aripioarele patelei;

- piele.

- posterior cu : - continutul fosei poplitee;

- originea muschilor gastrocnemieni;

- tendoanele de insertie ale muschilor biceps femural, semitendinos,

semimembranos, popliteu, plantar.

- lateral si medial cu : - retinaculele patelei;

- tractul iliotibial

- muschii biceps femural, croitor, drept femural.

Muschii articulatiei genunchiului.

Inainte de a trece la analiza biomecanicii articulatiei genunchiului vom prezenta elementul activ,
musculatura, care pe langa cele doua elemente pasive, extremitatile osoase si capsula cu ligamentele,
meniscurile si sinoviala, alcatuiesc acel tot unitar care este articulatia genunchiului. Muschii motori ai
articulatiei genunchiului se impart in functie de miscarile determinante in: flexori, extensori, rotatori laterali
(externi) si rotatori mediali (interni).

Muschii flexori ai articulatiei genunchiului sunt:

- muschiul biceps femural;

- muschiul semitendinos;
- muschiul semimembranos;

- muschiul croitor;

- muschiul popliteu.

Muschii extensori ai acestei articulatii sunt:

- muschiul cvadriceps femural;

- muschiul tensor al fasciei lata.

Muschii rotatori laterali sunt reprezentati de:

- muschiul semitendinos;

- muschiul semimembranos;

- muschiul drept intern;

- muschiul croitor;

- muschiul popliteu;

- muschiul gastrocnemian.

Iata o scurta prezentare a acestor muschi, insistand insa, asupra actiunii sau a detaliilor privind
biomecanica articulatiei genunchiului.

Muschiul biceps femural se gaseste in portiunea postero-laterala a coapsei si se intinde intre


ischion si peroneu, avand doua capete de insertie proximala (unul lung, de origine pelviana si altul scurt,
de origine femurala) si o insertie distala unica, care se insera pe epifiza proximala a peroneului. Inervat
de nervul ischiadic, muschiul biceps femural are actiunea de flexie a gambei pe coapsa, dar si de
extensie a coapsei pe bazin. Se apreciaza faptul ca, daca coapsa este flectata pe gamba muschiul
biceps femural imprima gambei o usoara miscare de rotatie laterala.

Muschiul semitendinos are o dispozitie superficiala in portiunea postero-mediala a coapsei si se


intinde de la tuberozitatea ischiatica la tibie, fiind tendinos in portiunea sa distala. Tendonul de insertie
distala se insera pe fata mediala a epifizei proximale a tibiei, contribuind cu tendoanele muschilor croitor
si gracilis la formatiunea aponevrotica a complexului fibros laba gastei (pes anserinus). Inervat de nervul
ischiadic, muschiul semitendinos este un flexor al gambei pe coapsa si un extensor al coapsei pe bazin.
Cand genunchiul este flectat, actioneaza si ca rotator medial (intern), fiind in aceasta functie antagonist al
muschiului biceps femural.
Muschiul semimembranos se gaseste profund, in portiunea postero-mediala a coapsei si isi are
originea pe tuberozitatea ischiatica. Se insera prin trei fascicule distale: fasciculul descendent care se
fixeaza pe partea posterioara a condilului femural medial, fasciculul orizontal care inconjoara condilul
medial al tibiei si se termina pe partea antero-laterala a acestuia, fasciculul recurent care formeaza
ligamentul popliteu oblic al articulatiei genunchiului. Inervat tot de nervul ischiatic are aceeasi actiune ca
si a muschiului semitendinos, flexor al gambei pe coapsa si al coapsei pe bazin, rotator medial al
genunchiului flectat.

Muschiul croitor reprezinta cel mai lung muschi al corpului omenesc, cu o pozitie superficiala si se
dispune intre spina iliaca antero-superioara pana la laba gastei de pe fata mediala a epifizei proximale a
tibiei, unde se insera tendonul sau terminal impreuna cu ten-doanele muschilor gracilis si semitendinos.
In acest lung traiect muschiul croitor incruciseaza in diagonala fata anterioara coapsei. Muschiul este
inervat de nervul femural. Este flexor al gambei pe coapsa si flexor al coapsei pe bazin. Sinergist cu
muschiul psoas iliac si cu muschiul drept femural, el actioneaza in mers la flexia coapsei pe bazin.
Roteaza coapsa lateral si gamba medial. Avand punct fix pe tibie este rotator al bazinului pe partea
opusa, flectandu-1 pe coapsa.

Muschiul popliteu este un muschi de forma triunghiulara, lat si scurt ce se gaseste pe planseul
fosei poplitee. Proximal se insera pe condilul lateral al femurului si dupa un traiect oblic, medial inferior,
se insera pe fata posterioara a diafizei tibiale, superior de linia oblica. Inervat de nervul tibial muschiul
este flexor si rotator medial al gambei, avand raporturi apropiate directe cu articulatia genunchiului. Toti
muschii flexori ai genunchiului, cu exceptia capului scurt al muschiului biceps femural si al muschiului
popliteu sunt muschi biarticulari, adica trec peste doua articulatii, deci extind coapsa si flecteaza
genunchiul, actiunea lor depinzand de pozitia bazinului. Cu cat muschii posteriori ai coapsei sunt mai
intinsi prin flexia bazinului, cu atat eficacitatea lor ca flexori ai genunchiului creste. Acest proces se vede
clar in actiunea de catarat. Extensia genunchiului mareste actiunea acestor muschi in miscarea lor de
flexie a bazinului. Daca coapsa este maximal extinsa, actiunea de flexie a genunchiului este mai redusa.
Fig.4 Cvadriceps femural

Muschiul cvadriceps femural este situat pe fata anterioara a coapsei si format proximal din patru
fascicule izolate, reunite distal intr-un puternic tendon care se insera pe rotula. Cele patru componente
musculare sunt: dreptul femural, vastul lateral, vastul medial si vastul intermediar. Muschiul drept femural
este biarticular, inserandu-se proximal pe spina iliaca antero-inferioara si pe spranceana cotiloida pe
punctul ei superior. Intregul muschi cvadriceps este inervat de ramurile nervului femural. Este cel mai
puternic extensor al gambei, fiind prin muschiul drept femural si flexor al coapsei pe bazin sau invers, al
bazinului pe coapsa, precum si activ tensor al sinovialei articulatiei genunchiului.

2. Biomecanica articulatiei genunchiului.

Din punct de vedere biomecanic genunchiului i se pot distinge patru tipuri de structuri: portante, de
fixare, de alunecare si care participa la miscari active ale genunchiului.

a) Structuri portante:

- extremitatea inferioara a femurului;

- extremitatea superioara a tibiei;

- fata posterioara a rotulei.

b) Structuri de fixare:

- capsula articulara;
- ligamentele de intarire:

- ligamentul patelei (rotulian);

- ligamentul Winslow (posterior) - ligamentul popliteu oblic,

- ligamentul popliteu arcuat;

- ligamentul colateral fibular (lateral);

- ligamentul colateral tibial (medial);

- ligamentele incrucisate - ligamentul incrucisat anterior,

- ligamentul incrucisat posterior;

c) Structuri de alunecare:

- meniscurile articulare - meniscul lateral;

- meniscul medial;

- sinoviala - fundul de sac subcvadricipital

- corpul adipos Hoffa;

d) Structuri care participa la miscari active ale genunchiului:

- Flexori - principali - bicepsul femural (biceps femoris);

- semimembranosul (semimembranosus);

- semitendinosul (semitendinosus);

- gemenii (gastrocnemius);

- accesori - gemenii (gastrocnemius);

- popliteul (popliteus);

- plantarul (plantarus);

- croitorul (sartorius);

- dreptul intern (gracilis), activ pe genunchiul aflat in usoara


flexie;

- Extensori - principali - cvadricepsul (cvadriceps femoris);

- accesori - tensorul fasciei lata (tensor fasciae latae), cand genunchiul

are deja un grad de extensie;

- Rotatori externi - bicepsul femural;

- tensorul fasciei lata, cand genunchiul este extins;

- cvadricepsul, prin vastul lateral;

- Rotatori interni - semimembranosul;

- popliteul;

- muschii 'labei de gasca' (semitendinosul, croitorul si dreptul intern).

Genunchiul este format din trei articulatii, dintre care articulatia femuro-tibiala si articulatia
femuro-patelara participa la miscarile sale, in timp ce articulatia tibio-peroniera superioara (o artrodie
stransa, care nu permite decat mici miscari de alunecare), participa la miscarile gleznei.

Biomecanica articulatiei femuro-patelara.

Rotula este atasata de tibie prin ligamentul rotulian si aluneca pe suprafata trohleei femurale.
Pornita din pozitia de hiperextensie, de deasupra suprafetei articulare (unde o duce contractia
cvadricepsului), ea intra in contact cu femurul prin treimea ei inferioara, la inceputul flexiei prin treimea
0
medie, intre 30-60 si pe fata articulara superioara, de la 60°. Cursa ei descrie o curba usoara in plan
frontal cu concavitate externa. Dar rotula poate avea si un traiect ascendent, usor oblic la inceput, pentru
ca sa ajunga deasupra trohleei si sa se indrepte in afara, pentru a se deplasa deasupra condilului femural
extern. In plan sagital rotula se deplaseaza pe o distanta doua ori mai mare decat lungimea sa. Verticala
si paralela cu femurul in extensie, rotula devine orizontala cu fata articulara, privind in sus, in flexie
maxima. Aceasta translatie circumferentiala se face in jurul axului de flexie a articulatiei genunchiului.
Deplasarea este posibila datorita conexiunilor destul de intinse pe care rotula le are cu femurul. In jurul
rotulei, capsula articulara formeaza trei funduri de sac, unul cvadricipital si doua latero-rotuliene, care se
modifica in cursul flexiei. Atasata de tibie prin puternicul ligament rotulian inextensibil, in cursul miscarii de
flexie, rotula sufera o trans-latie circumferentiala in plan sagital si fata de tibie.

Translatia se desfasoara in lungul unui arc de cerc cu centrul situat la nivelul tuberozitatii tibiale
anterioare, a carei raza este egala cu lungimea ligamentului rotulian. Misca-rile de rotatie ale tibiei
antreneaza si deplasarea rotulei. Rotatia interna, prin deplasarea condililor, antreneaza rotula in afara.
Rotatia interna automata din cursul flexiei genunchiului reuseste astfel sa alinieze aparatul
extensor,desfiintand unghiul deschis in afara ce exista in plan frontal intre tendonul cvadricipital si
ligamentul rotulian. In cursul rotatiei externe a tibiei, rotatia interna a condililor femurali va antrena rotula
intr-o deplasare pe aceeasi parte.

Biomecanica articulatiei femuro-tibiala.

Articulatia femuro-tibiala are un singur grad de libertate, prezentand doua miscari principale in
plan sagital, flexia si extensia, gambei pe coapsa. Secundar exista si o a doua directie de miscare, rotatia
axiala, mult mai redusa ca amplitudine. Articulatia femurotibiala functioneaza ca o parghie de gradul III
atunci cand intregul membru inferior actioneaza ca un lant cinematic deschis. In schimb cand membrul
inferior actioneaza ca un lant cinematic inchis, articulatia femuro-tibiala. functioneaza ca o parghie de
gradul I, cu punctul de sprijin intre forta si rezistenta.

Fig.3 Complexul anatomic al genunchiului.

Genunchiul este o articulatie cu un singur grad de libertate, realizand o parghie de gradul III, cu
forta intre punctul de sprijin si cel de rezistenta. Alcatuirea sa ii confera posibilitatea miscarilor de flexie-
extensie cat si miscari limitate de rotatie si inclinatie laterala.

Miscarea de flexie-extensie se face, teoretic, in jurul unui ax transversal orizontal, care trece prin
cele doua tuberozitati condiliene ale femurului si care, din cauza valgusului fiziologic, formeaza un unghi
de 81° cu axul diafizei femurale si de 93° cu cel al diafizei tibiale. In realitate, datorita volutei condiliene,
flexia-extensia se desfasoara in jurul unui ax care se deplaseaza in sus si inapoi in flexie si in sens
invers, in extensie. Pornind de la o extensie de 180°, flexia activa atinge o amplitudine de 120° (cand
soldul este extins) pana la 140° (cand soldul este flectat), iar cea pasiva de 160°. Miscarea de flexie-
extensie are o componenta de rulare ( cand noi puncte ale femurului si tibiei intra in contact unul cu
celalalt la distante egale) si o alta de alunecare(cand noi puncte ale suprafetei femurale intra constant in
contact cu aceleasi puncte de pe platoul tibial). Pornind de la o extensie completa, condilul incepe sa se
ruleze fara sa alunece in primele 20° ( primele 10-15°) pentru condilul medial si 20° pentru cel lateral),
dupa care alunecarea apare si devine progresiv predominanta, astfel incat la sfarsitul miscarii ei, aluneca
fara sa ruleze. La miscarile de flexie-extensie se asociaza o rotatie automata ('miscarea in surub').

Inceputul flexiei este insotit de o relaxare a ligamentului colateral lateral si de o relaxare partiala a
ligamentului incrucisat antero-extern. Condilul lateral ruleaza spre inapoi pe platoul tibial, distanta de 1
cm in cursul primelor 15° de flexie. Condilul medial, retinut de ligamentul colateral medial nerelaxat are o
rulare limitata la cativa milimetri. Acesta face ca in primele 20° in flexie sa apara o miscare de rotatie
interna a tibiei sub femur. De la flexie spre extensie, pana la 160° condilii aluneca pe platoul tibial; de la
acest punct incepe rularea. Condilul lateral mai scurt isi termina mai repede cursa decat cel medial,
sprijinindu-se pe calota condiliana, care intra in tensiune. Extensia completa nu devine posibila decat
daca tibia se roteaza in jurul axului sau vertical cu 2 -5° extern, pentru a da posibilitatea si condilului
medial sa puna in tensiune calota condiliana mediala, la capatul cursei sale. Aceasta este rotatia
terminala de inchidere care blocheaza genunchiul in extensie. Pentru o noua flexie articulatia trebuie
deschisa, actiune ce revine muschiului popliteu care initiaza miscarea, el fiind 'starter'-ul ei; prin contractia
sa determina o noua rotatie interna a tibiei: ligamentul incrucisat anteroextem si cel colateral-lateral se
relaxeaza si flexia poate incepe. Dispozitia anatomica a ligamentelor face ca axul miscarii de rotatie sa
treaca prin glena tibiala mediala, in vecinatatea spinei tibiale. Spre deosebire de ligamentele colateral-
lateral si incrucisat antero-extern care se relaxeaza partial, ligamentele colateral-medial si
incrucisat postero-intern raman in tensiune in cursul flexiei. Condilul medial va fi mai strans atasat de
platoul medial, pe cand condilul lateral este fixat mai slab. Din cauza acestor tensiuni ligamentare
inegale, jumatatea externa a articulatiei este mai mobila decat cea interna.

Rotatia automata se datoreaza:

- lungimii mai mari a condilului femural medial;

- concavitatii glenei tibiale mediale fata de convexitatea glenei laterale, care permite o
alunecare mai mare spre posterior a condilului femural lateral;

- orientarii ligamentelor colaterale, oblicitatea celui lateral permitand o mai mare

mobilitate a condilului femural lateral;

- tensiunii ligamentului incrucisat antero-extem la sfarsitul extensiei; rotatia externa a tibiei il


relaxeaza oferind posibilitatea unui grad de extensie in plus.

Flexia-extensia nu este o simpla miscare elicoidala, ci una mult mai complexa. Axele femurului si
ale tibiei care in extensie formeaza un valgus fiziologic, se aliniaza la 90°de flexie in acelasi plan sagital.
Aceasta corectie a valgusului fiziologic in cursul flexiei demonstreaza ca axul de flexie al genunchiului nu
este strict orizontal, ci intr-un plan usor oblic inapoi si inauntru.

Flexia este astfel o miscare complexa, care combina cele doua grade de libertate si variatia in
plan frontal a unghiului format de axele anatomice ale femurului si tibiei.

Miscarile de rotatie ale gambei pe coapsa se explica prin inaltimea diferita a condi-lilor femurali si
se asociaza miscarilor de flexie-extensie. Intervin ligamentele incrucisate, care roteaza gamba in afara, in
pozitia finala de flexie si inauntru, in pozitia finala de extensie. Amplitudinea miscarii de rotatie activa este
de 15-20°, iar de rotatie pasiva de
35-40°. Axul in jurul caruia se executa miscarea este vertical si trece prin centrul spinelor tibiei. Rotatia
externa este realizata de biceps, iar rotatia interna de semimembranos, popliteu, semitendinos, drept
intern si croitor. Se constata ca rotatorii interni sunt mai puternici decat rotatorii externi deoarece rotatia
interna reprezinta miscarea obisnuita a genunchiului, in timp ce rotatia externa este exceptionala. In
rotatia externa ligamentele laterale se intind, iar ligamentele incrucisate se relaxeaza, in timp ce in rotatia
interna se intind ligamentele incrucisate si se destind ligamentele laterale.

Miscarile de inclinare laterala sunt limitate de ligamentele laterale. Cum inclinarea trebuie limitata
special in mers, ligamentele laterale sunt puse sub tensiune maxima odata cu extensia genunchiului. In
flexia completa ligamentul lateral extern se relaxeaza, dar cel intern se mentine intins. In semiflexie insa,
se obtine o relaxare maxima a ligamentelor.

Fig.5. Biomecanica articulatiei genunchiului.

Deplasarea inainte si inapoi a platoului tibial pe condilii femurali, cand genunchiul este extins
este limitata de ligamentele incrucisate. Ligamentul incrucisat anterior limiteaza deplasarea inainte, iar cel
posterior, deplasarea inapoi. Ligamentul incrucisat anterior se intinde in extensie, se relaxeaza in flexia
usoara si se intinde din nou in hiperextensie, in timp ce ligamentul incrucisat posterior se intinde in flexie
completa, se relaxeaza in semiflexie si se intinde din nou usor in extensie. In semiflexie, ambele
ligamente incrucisate fiind mai destinse, se poate obtine o usoara miscare de alunecare in sus antero-
posterior a platoului tibial pe condilii femurali.

Arhitectonica osoasa si cartilaginoasa a extremitatilor osoase ale structurilor portante ale


genunchiului:

Structura extremitatilor osoase marcheaza, prin sistemul lor trabecular, traiectoria tensiunilor
principale (denumita eronat 'linii de forta' la care sunt supuse). Epifiza distala femurala are doua sisteme
trabeculare, unul supus tensiunilor de compresiune plecand din corticala interna si mergand spre condilul
omonim si spre condilul lateral pe traiectoria tensiunilor de tractiune, iar al doilea are dispozitia simetrica
pornind de la corticala laterala. Unele travee orizontale leaga cei doi condili, iar cele dispuse pe traiectoria
tensiunilor de tractiune se incruciseaza spre diafiza femurala. La nivelul epifizei proximale a tibiei,
dispozitivul trabecular este simetric plecand din corticalele mediale sau laterale cu punct terminus la
nivelul platoului tibial de aceeasi parte sau de cea opusa, traveele orizontale unind cele doua cavitati
glenoide. Pe langa sistemul trabecular si fibrele colagene ale cartilajelor articulare se dispun pe traiectoria
tensiunilor principale. Astfel, ele urmeaza directia trohleei pe care o acopera si se indreapta spre condilii
femurali; pe platoul tibial ele sunt dispuse radiar, iar pe paleta au directia dinspre proximal spre distal.
Razele de curbura ale condililor si a glenelor nu sunt egale, existand o discordanta a suprafetelor
articulare. Restabilirea concordantei se datoreaza celor doua meniscuri care se aseaza ca o pana in
unghiul diedru al sistemului condilo-glenoidian. Nefiind strict cartilaginoase meniscurile poseda o
elasticitate si o deformabilitate mai mare decat a cartilajului.

Bilantul articular al genunchiului.

Genunchiul este format din trei articulatii, dintre care femuro-tibiala si femuro-rotuliana participa la
miscarile sale, in timp ce articulatia tibioperoniera superioara (o artrodie stransa, care nu permite decat
mici miscari de alunecare), participa la miscarile gleznei. Genunchiul este o articulatie cu un singur grad
de libertate, cu miscarile de flexie-extensie si miscarile secundare de rotatie externa si interna. Exista si
miscari foarte mici de lateralitate si 'de sertar'.
a)Flexia - activa - cu soldul intins - 0 - 120 °

- cu soldul flectat - 0 -140°

- pasiva - 0- 160°

b)Extensia propiu-zisa este nula. Se apreciaza deficitul de extensie sau de hiperextensie in


cadrul diformitatii genu-recurvatum. Flexia si extensia se executa in plan sagital, in jurul axei transversale.

c)Rotatia externa activa se produce odata cu extensia genunchiului, piciorul orientandu-se in afara.
In aceasta miscare ligamentele incrucisate se relaxeaza, iar cele laterale se intind.

d) Rotatia interna activa incepe sa apara in timpul flexiei, cand aceasta depaseste 70°.

In rotatia interna ligamentele incrucisate se intind, iar cele laterale se relaxeaza.Rotatiile pasive se ex

Suprafete articulare
Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leaga coapsa de gamba,
articulatia genunchiului fiind cea mai mare articulatie a corpului. Suprafetele articulare sunt
reprezentate de: epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei, si fata dorsala a patelei.
Epifiza inferioara a femurului prelungeste corpul la partea lui distala. Ea prezinta doua
proeminente, condilii femurali lateral si medial. In partea anterioara a epifizei se afla o suprafata
articulara pentru rotula, fata patelara. Condilii sunt despartiti posterior de o depresiune, fosa
intercondiliana, in care se insera ligamentele incrucisate ale articulatiei genunchiului. Pe fata
mediala a condilului medial si laterala a condilului lateral se afla doua proeminente, epicondilii,
medial si lateral, pe care se insera ligamentele colaterale, tibial si fibular, ale articulatiei
genunchiului .Condilii femurali difera ca aspect si dimensiuni astfel:
● condilul medial, este mai voluminos si mai coborat decat cel lateral; datorita acestei
dispozitii femurul creeaza cu tibia un unghi deschis lateral de 170 - 175°;
● curbura suprafetelor articulare a condililor variaza astfel: curbura descrisa anterior
corespunde unui cerc cu raza de 43 mm, iar posterior, unui cerc cu raza de 17 mm, descriind
astfel o curburaspirala cu raza descrescand dinainte spre inapoi.
Fig.1 Genunchiul
Rotula (patela) este un os scurt triunghiular, situat pe fata anterioara a
genunchiului. Fata anterioara vine in contact cu tegumentul si se poate palpa. Fata
posterioara corespunde in articulatia genunchiului fetei patelare a femurului. La nivelul rotulei se
insera tendonul cvadricipital si tendonul rotulian.
Epifiza superioara a tibiei este voluminoasa si usor curbata posterior. Este formata din
doi condili (medial si lateral). Fiecare condil prezinta cate o fata articulara superioara pentru
condilii femurali. Intre cele doua suprafete articulare se gaseste o proeminenta osoasa, eminenta

intercondiliana (spina tibi ei). Anterior si posterior de


eminenta, se afla cate o depresiune, aria intercondiliana anterioara (se insera ligamentul
incrucisat anterior) si aria intercondiliana posterioara (se insera ligamentul incrucisat posterior).
Pe fata anterioara a extremitatii superioare a tibiei se afla o proeminenta, tuberozitatea tibiei.
Lateral de ea se afla tuberculul Gerdy. Din studiul formei suprafetelor articulare ale femurului si
tibiei, se constata ca acestea sunt incongruente. Incongruenta dintre ele este corectata partial de
catre meniscurile intraarticulare.

Fig.2
Meniscurile intraarticulare sunt doua formatiuni fibrocartilaginoase, dezvoltate la
periferia suprafetelor articulare ale condililor tibiali. Astfel se gaseste un menisc lateral si unul
medial. In sectiune verticala meniscurile au forma triunghiulara si prezinta:
- o fata superioara concava, in raport cu condilul femural respectiv;
- o fata inferioara plana, in raport cu condilul tibial;
- o baza prin care adera la capsula

articulara;
Fiecare se insera prin cate doua extremitati (anterioara si posterioara) in aria inter-
condiliana corespunzatoare. Extremitatile anterioare ale celor doua meniscuri sunt unite prin
ligamentul transvers al genunchiului. Meniscul medial se aseamana cu litera 'C', iar meniscul
lateral are forma unui inel, distanta dintre cele doua extremitati fiind mai mica.
Meniscul lateral, spre deosebire de cel ingust este mai ingust, dar mai gros la periferie.
Datorita acestei conformatii ele pot fi mobile in deplasandu-se odata cu condilii femurali pe
suprafetele articulare ale condililor tibial. Aderenta lor la capsula imparte cavitatea articulara
intr-un etaj suprameniscal si altul inframeniscal.
Mijloace de unire
Capsula articulara se insera superior pe femur si inferior pe tibie, prezentand anterior un
orificiu pentru patela. Traiectul insertiei pe femur este sinuos, plecand superior de pe
fata trohleara, coborand pe condilii femurali si apoi inferior de epicondili, pe care ii lasa extra-
capsular si ajungand posterior in fosa intercondiliana. La nivelul acestei fose, capsula se
intrerupe si fibrele ei fuzioneaza cu ligamentele incrucisate. Capsula prezinta mici orificii pentru
prelungirile sinovialei. Ea adera la meniscuri fiind mai subtire in partea suprameniscala. Este

S-ar putea să vă placă și