Bariere în comunicare

Termenul de comunicare, din punct de vedere etimologic este derivat din

latinescul ,,comunis,, care înseamnă comun și este definit prin încercarea omului de a stabili
cu alte persoane un “cod comun” cu ajutorul căruia să poata fi difuzate informații, idei,
atitudini.
Comunicarea umană este în primul rand, o relație între indivizi. Istoria omenirii este o
istorie a comunităților umane și nu una a individului. În masura în care acceptă să trăiască în
mijlocul celorlalți, omul este obligat să se supună unor reguli stabilite de comun acord.
În general comunicarea implică transmiterea, intenționată sau nu, de informații
destinate să lămurească, să înștiințeze sau să influențeze un individ sau un grup de indivizi
receptori. A comunica nu înseamnă doar a emite sunete și cuvinte, ci inseamnă, în același
timp, a gândi și a cunoaște. Comunicarea ca schimb de idei, opinii și informații prin
intermediul cuvintelor, gesturilor și atitudinilor este de multe ori ineficientă și defectuos
realizată. Specialiștii în comunicare au analizat factorii datorită cărora noi nu putem comunica
eficient.
O primă serie de factori țin de mentalitatea noastră ca oameni. În mod natural oamenii
nu sunt predispuși spre o comunicare eficientă. Dimpotrivă, noi blocam comunicarea prin
faptul că ne vedem în primul rând propriul interes și ne interesează mai puțin de trebuințele
celorlalți.
În al doilea rând în procesul de comunicare intervin o serie de blocaje pe care, dacă nu
le cunoaștem, nu le putem rezolva
Comunicăm greu deoarece:
– suntem tentați să presupunem că oamenii se vor comporta asemănător în situații
asemănătoare.
– există tendința de a-i îngloba pe cei din jurul nostru în categorii stereotipe: buni, răi,
deștepti, incompetenți, etc.
– prima impresie deformează judecățile ulterioare transformându-le în prejudecăți.
– simpatia noastra față de ceilalți crește sau scade în măsura în care descoperim sau nu
trăsături, preferințe comune.
– instinctiv, noi folosim propriile repere și concepții în judecarea altora, convinși că
adevărul și dreptatea ne aparțin.

1
 Blocaje în calea comunicarii
În timpul procesului comunicativ intervin o serie de perturbații specifice, în funcție de
complexitatea și dificultatea comunicării. Alegem ceea ce spunem, cum spunem și când
spunem în funcție de un set complex de reguli pe care le-am învățat de-a lungul vieții și care
reflectă un număr de factori specifici cum sunt imaginea de sine și a interlocutorului, modul
personal de definire a situației, așteptări, sentimente, motivații, intenții.
De asemenea, apar perturbații ce țin de contextul în care comunicăm sau de mijlocul
de comunicare pe care îl folosim.
Principalele blocaje care intervin în comunicare sunt:
– propria noastra percepție, modul în care privim lumea este influențată de experiența
noastră anterioară, astfel că persoane de diferite vârste, ocupații, temperamente, educație, vor
avea alte percepții și vor recepta situațiile în mod diferit. Modul nostru de a percepe lucrurile
și de a ne comporta depinde de un anume interes. În măsura în care prin comunicare ne
realizăm mai ușor interesul vom fi mai receptivi. Același lucru se întâmplă și cu interlocutorii
noștri. Noi trebuie să-i facem să înțeleagă că vor avea de câștigat în urma comunicării cu noi;
– concluziile grabite, “feriți-vă de cel care știe răspunsul, înainte de a înțelege
întrebarea”. Într-un dialog nu trebuie să ne expunem punctul de vedere atâta timp cât
interlocutorul nu a terminat ce a avut de spus. Daca îl intrerupem îl putem bloca și
comunicarea eșuează.
– lipsa de cunoaștere
– lipsa de interes
– motive, sentimente, dorințe; acestea depind de subiectivitatea noastră și sunt strâns
legate de trebuințe și interese. Transmiterea și recepționarea mesajului este în funcție de
acestea.
Dacă, de exemplu, nevoia mea este de a obține acceptul pentru o anumită propunere
sau de a convinge pe alții, voi comunica diferit decât dacă aș fi curios să aflu ceva, să obțin o
informație.
Dacă doresc să influențez, voi asculta altfel dacât dacă aș culege o informație. Dacă
doresc să conving, voi acorda atenție maximă aspectului de aprobare/dezaprobare care rezultă
din mesajul interlocutorului;
– imaginea despre interlocutor
În această situație intervine și diferența de statut.

2
 Acesta se asociază cu un anumit prestigiu, astfel încât avem tendința de a comunica
mai rigid cu o persoană care are un statut mai mare ca al nostru. Acest aspect apare mai ales
în comunicarea formală, de exemplu, pe relația șef-subordonat.
Cunoașterea acestor bariere este folositoare pentru eficientizarea comunicării.
Întotdeauna când doi oameni sunt alături ei comunica.
Chiar și în momentele în care credem că nu transmitem mesaje, de fapt facem acest
lucru. Este posibil ca mesajele să nu fie cele pe care dorim să le comunicăm, dar persoana
cealaltă le recepționeaza prin ceea ce se numește comunicare nonverbală (mimică, gesturi,
dinamica trupului).
Deasemenea comunicarea este un proces complex, evolutiv, dinamic și în continuă
transformare. Probabilitatea de a avea succes în comunicare este mai redusă decat aceea de a
eșua. Trebuie depuse aforturi susținute pentru a comunica mai bine.
Pentru a da comunicării șanse de succes, putem urmări urmatoarele aspecte:
- să fim siguri că am inteles foarte bine ceea ce vrem să comunicăm.
- să ne asigurăm o exprimare corectă și un suport nonverbal adecvat;
- să-i cunoaștem cât mai bine pe cei cărora ne adresăm;
- să ținem seama că prin tonalitate, afectivitate și context, cuvintele capată
semnificații;
- să creăm o atmosfera propice comunicării;
- să avem în vedere că o informatțe transmisă este receptată mai exact atunci când
interlocutorul este de acord cu ea;
- să utilizăm cuvinte și expresii cunoscute de cei prezenți;
- să prevenim apariția unor bruiaje sau blocaje;
- să cultivăm deprinderi pentru a fi un bun comunicator.
Barierele de comunicare reprezintă toate acele perturbații care pot intervenii de-a
lungul procesului de comunicare și care reduc fidelitatea sau eficiența mesajului transmis. În
anumite situații, mesajul poate fi perturbat atât de mult încât informația ajunsă la destinatar să
fie cu totul diferită față de cea transmisă de emițător.
În studiile de specialitate sunt semnalate patru mari categorii de bariere ale
comunicării:
1. Bariere de limbaj - apar dificultăți de exprimare care duc la expresii sau cuvinte
confuze ori cu sensuri diferite pentru persoanele implicate în actul de comunicare. Nivelul de
pregatire al celor care comunică poate fi un obstacol în înțelegerea mesajului de specialitate
emis de unul dintre ei și imposibil de decodificat de celălalt. Totodată și starea emoțională a

3
receptorului poate influența negativ comunicarea, conținutul mesajului transmis fiind
deformat. O alta cauză este datorată folosirii unor cuvinte ori expresii confuze sau idei
preconcepute.
2. Bariere de mediu - cele mai des întâlnite sunt cele care țin de climatul de muncă
necorespunzator, caracterizat prin poluare fonică ridicată.
3. Bariere determinate de poziția emițătorului și receptorului - de cele mai multe ori
acestea intervin atunci când imaginea pe care emițătorul sau receptorul o are despre sine sau
interlocutor este una falsă, care conține idei preconcepute sau sentimente mult prea puternice.
Deasemenea percepția eronată cu privire la subiectul sau situația în care are loc comunicarea
poate produce confuzii.
4. Bariere de concepție - presupunerile, concluziile pripite, dar și rutina în procesul de
comunicare, exprimarea greșită a mesajului, lipsa de interes a receptorului față de mesaj pot
produce disfuncții în procesul de comunicare eficientă.
Specialistii propun o serie de metode de îndepărtare a acestora pornind de la unele
aspecte esențiale:
1. în primul rând comunicarea trebuie planificată;
2. este neapărat necesară determinarea precisa a scopului;
3. momentul în care trebuie desfășurată comunicarea trebuie ales cu foarte mare atenție;
4. ideile ce urmează a fi comunicate trebuie mai intâi clarificate;
5. limbajul folosit trebuie să fie unul adecvat situației dar și partenerului de comunicare.
Factorii care pot influența, comunicarea pot proveni din arii diferite. Identificarea la
timp a acestora, precum și minimalizarea efectelor pe care le pot avea în procesul de
comunicare sunt importante pentru asigurarea unei comunicari corecte.
Cultura, background-ul și influențele - întreaga noastră experiență poate influența
uneori calitatea mesajelor emise sau receptate. Cultura, de exemplu, poate fi uneori un factor
perturbator al comunicării, făcând dificilă sau ineficientă înțelegerea unui mesaj nou care nu
se încadrează în contextul culturii de bază.
Propria persoana - când într-o discuție unul dintre participanți este atent doar la
propria persoana, acesta nu realizează tot ceea ce spune cealaltă persoană, ajungându-se într-
un final la confuzii sau conflicte. Factorii care pot produce o astfel de situație sunt:
autoapărarea (avem senzația că în discuția respectivă partenerul de conversație ne atacă),
superioritatea (avem senzația că noi știm mai mult și mai bine decât celalalt) și ego-ul (avem
senzația că noi suntem centrul discuției).

4
 Fond sonor - unele echipamente sau chiar ambientul pot produce perturbări ale
comunicării. Atât cel care emite un mesaj cât și cel care îl primește vor fi obligați să facă un
efort suplimentar pentru a comunica eficient. De cele mai multe ori aceștia obosesc, sau nu
mai au forța de a înlătura bruiajele urmarea fiind compromiterea comunicării.
Stresul – acesta influențează puternic procesul comunicațional în sensul că o
persoană stresată nu mai percepe sau intepretează un mesaj precum în situațiile normale.
Percepția - atunci când o persoană vorbește prea repede, nu are fluență în discurs, nu
articulează corect cuvintele, suntem tentați să nu-i mai acordăm toată atenția.
Cred că barierele culturale reprezintă un obstacol major în calea unei comunicări
eficiente. Ele sunt reprezentate de cadrul social-cultural impus oricărui individ dintr-o
societate. Acest cadru are o mare persistență în timp, este însușit în mod inconștient de către
indivizi și acționează în așa fel încât membrii unei culturi nu-i percep acțiunea atunci când ei
comunică cu alți membrii ai acelei culturi. Prin urmare, acest cadru cultural devine o barieră a
comunicării numai atunci când emițătorul și receptorul aparțin unor culturi diferite și cel puțin
unul dintre ei nu poate înțelege cultura celuilalt. De asemenea, este posibil, ca unul dintre
participanții la comunicare să nu-și înțeleagă propriul cadru cultural, fapt care va acționa tot
ca o barieră culturală în calea comunicării.
Barierele culturale includ: percepția despre timp și spațiu specifică unei culturi date;
limbajul; gradul de socializare; componenta teritorială a comportamentului social; asocierea și
interacțiunea; gestica; jocurile; modul de exprimare a afectivității;
Ideal ar fi ca procesul de comunicare să fie excelent și să existe un limbaj universal
neutru care să asigure acuratețea procesului. Așa ceva însă, nu există decât în situații
particulare (comunități restrânse ca număr de indivizi, specializați într-un anumit domeniu,
cum ar fi, de exemplu, laboratoarele științifice, departamentele de IT etc.). În situațiile
comune, factorii perturbatori sunt omniprezenți, dar, printr-un efort susținut și comun, cei care
participă la actul comunicațional îi pot îndepărta sau le pot minimiza influențele asigurându-
se în final o comunicare eficientă.

5
 Bibliografie　
1. Abric, J., Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iasi,2002;
2. Popescu- Neveanu, P. ,Dicţionar de psihologie, Bucureşti, Editura Albatros, 1978.
3. Pânişoară, Ion – Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
4 Iacob, L., Comunicarea didactică, în Psihologie şcolară (coordonator A.Cosmovici,
L. Iacob), Editura Polirom, Iaşi, 1998.
5. Liliana Ezechil, Comunicarea educaţională în context şcolar, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2002.
6.Săucan-D.Şt.,Specificitatea comunicării didactice în contextul comunicării
interumane, în Competenţa didactică, Editura ALL Educaţional, Bucureşti, 1999.