RECTUL CONFGURAŢIE INTERNĂ

Este diferită în cele două porţiuni ale rectului.

Ampula rectală prezintă:

1. cute transversale permanente (plicile transversale ale rectului; valvulele lui

Houston), de obicei în număr de 3 (una pe peretele din dreapta, două pe cel din
stânga) corespunzând şanţurilor transversale de pe suprafaţa exterioară a ampulei.
Ocupă ½ sau două treimi din circumferinţa ampulelor rectale. Prin aşezarea lor
dau cavităţii un aspect spiralat şi au rol în modelarea şi încetinerea progresiei
bolului fecal;
2. plici longitudinale pasagere prezente doar la rectul în stare de vacuitate.

Canalul anal prezintă:

1. coloane anale Morgagni, de formă piramidală, cu baza spre anus şi vârful spre
ampula rectală. Sunt în număr de 8-10, au o direcţie longitudinală şi o lungime de
10-12 mm. Sunt permanente. Porţiunea mai proeminentă a coloanelor formează
zona hemoroidală (la nivelul căreia în submucoasă se găsesc dilataţii ampulare ale
plexului venos rectal. Dilatarea lor venoasă ca urmare a unei staze venoase duce
la apariţia hemoroizilor.). Linia ondulată care trece prin baza coloanelor poartă
numele de linie pectinată şi corespunde mijlocului sfincterului anal extern. De la
nivelul liniei pectinate coboară până la nivelul liniei albe zona intermediară (se
poate palpa prin tuşeu rectal) ce indică separaţia dintre sfincterul anal intern şi
porţiunea subcutanată a sfincterului extern);
2. valvule anale Morgani, plici semilunare ale mucoasei ce unesc bazele a două co-
loane anale vecine. Numărul valvulelor este egal cu cel al coloanelor. La acest
nivel pot să apară fisuri ca urmare a unor rupturi;
3. sinusuri anale, fosete cu aspect de cuib de rândunică situate între valvule şi perete-
le canalului anal. Au rol în reţinerea mucusului produs de glandele mucoasei care
lubrifică bolul fecal şi astfel ajută la eliminarea lui.
 RECTUL CONFIGURAŢIE EXTERNĂ LOJA RECTALĂ

Configuraţie externă Este format din 2 porţiuni:

- ampula rectului (porţiunea pelviană) mai lungă şi mai largă (cu rol în depozitarea
materiilor fecale);
- canalul anal (porţiunea perineală) îngust şi mai scurt (cu rol în evacuarea materii-
lor fecale).
Prezintă curburi în plan sagital şi în plan frontal. În ciuda acestui fapt, având în vedere
că este mult mai drept decât celelalte componente ale intestinului a fost denumit rect (=
drept). Curburile în plan sagital dau rectului forma literei Z. Sunt în număr de două:
- curbura superioară (flexura sacrală) urmează faţa pelvină a sacrului, este mai mare
şi are concavitatea îndreptată anterior. Ajunge până la 3 cm înaintea vârfului
coccigelui;
- curbura inferioară (flexura perineală) străbate perineul posterior, este mai mică şi
are concavitatea îndreptată posterior.
Curburile în plan frontal, mai puţin exprimate se găsesc în porţiunea pelvină. Dau
rectului forma literei S. Sunt în număr de două:
- curbura superioară, cu concavitatea orientată spre stânga, situată la nivel S3-S4;
- curbura inferioară, cu concavitatea spre dreapta, situată în dreptul articulaţiei
sacrococcigiene.
Formă Depinde de gradul de umplere a rectului.
1. Cînd rectul e gol are formă de tub (mai larg la nivelul ampulei) turtit în sens ante-
roposterior.
2. În stare de distensie medie are formă fuziformă, cu cele două extremităţi îngustate
şi porţiunea mijlocie dilatată (răspunzând ampulei).
Suprafaţă Feţele laterale ale ampulei rectale prezintă şanţuri transversale care dau rectu-
lui un aspect boselat. Suprafaţă cu aspect fasciculat, cărnos, dat de stratul muscular longi-
tudinal. Rectul nu mai prezintă tenii, haustre şi apendice epiploice (prezente la nivelul
colonului).
Culoare roşiatică
Dimensiuni
1. Lungime medie 12-14 cm, din care 9-11 cm revin porţiunii ampulare şi 3 cm canalului
anal.
2. Calibru
a. Ampula rectală
- când e goală are un diametru de 2-3 cm;
- în stare de distensie medie are un diametru de 5-6 cm
b. Canalul anal are o cavitate virtuală.
3. Capacitate medie de 300-400 cm³.

Loja rectală În interiorul său se găseşte ampula rectală, învelită într-o fascie fibroasă
numită fascia rectală. Fascia permite mişcările rectului în interiorul ei, îl fixează şi în
acelaşi timp îl izolează de restul cavităţii pelvine. Fascia se comportă diferit pe cele 4 feţe
ale ampulei:
- anterior formează fascia rectovezicală la bărbat şi fascia rectovaginală la femeie.
Anterosuperior lipseşte fiind completată de peritoneu;
 - posterior ajunge până la extremitatea superioară a ampulei;
- pe părţile laterale este legată cu lama sacrorectogenitopubiană (dreaptă, respectiv
stângă) prin aripioarele rectului.
Loja rectală este delimitată:
- anterior de fascia prostatoperitoneală (la bărbat) şi de parametru (la femeie);
- posterior de sacru, coccige, muşchii piriform şi coccigian, fascia parietală a pelvi-
sului;
- lateral muşchii ridicători anali şi fascia parietală a pelvisului;
- superior este închisă incomplet de peritoneu;
- inferior închisă prin aderenţele ridicătorilor anali şi a fasciilor lor la pereţii rectu-
lui.
 RECTUL MIJLOACE DE FIXARE RAPORTURI

Mijloace de fixare

Sunt de suspensie şi de susţinere.

1. Mijloacele de suspensie sunt reprezentate de:

- peritoneu
- continuitatea cu colonul sigmoidian
- pediculii vasculari şi lamele fibroase din jurul pediculilor

2. Mijloacele de susţinere sunt reprezentate de:

-aderenţele ampulei rectale la planşeul pelvin (muşchii ridicători anali şi fasciile lor).
Slăbirea planşeului duce la prolapsul rectal.
-aderenţele canalului anal la muşchii ridicători anali, transvers profund al perineului şi
sfincter striat extern, fasciile şi centrul tendinos al perineului, mult mai bine fixate decât
la nivelul ampulei rectale

Raporturi

1.Raporturile ampulei rectale

- Faţa anterioară are raporturi diferite la bărbat faţă de femeie.

a. La bărbat în jumătatea superioară cu peritoneul, care trecând pe vezica urinară for-
mează excavaţia rectovezicală. Sub excavaţie ampula este extraperitoneală şi are
raporturi cu prostata, veziculele seminale ductele deferente şi fundul vezicii urinare.
b. La femeie cu peritoneul care trecînd pe peretele posterior al vaginei şi apoi pe uter
formează excavaţia rectouterină (fundul de sac Douglas) ocupată ca şi la bărbat de
ansele intestinului subţire şi colonul pelvin. Dedesubtul excavaţia ampula vine în
raport cu vagina de care este separat prin septul rectovaginal.
- Faţa posterioară cu sacrul şi coccigele, muşchii piriformi şi coccigieni, fascia
parietală a pelvisului, vasele sacrate mediane şi laterale, lanţurile simpatice sacrate,
nodurile limfatice sacrate.
- Feţele laterale cu peritoneul care se reflectă pe pereţii laterali ai pelvisului determi-
nând recesurile pararectale. Segmentul superior acoperit de peritoneu vine în raport
cu colonul sigmoidian şi ansele intestinului subţire, iar cel inferior cu lamele sacro-
rectogenitopubiene.

2. Raporturile canalului anal

- Faţa anterioară are raporturi diferite la bărbat faţă de femeie.

a. La bărbat (în direcţie craniocaudală) cu vârful prostatei, uretra membranoasă, muş-
chiul transvers profund al perineului, glandele bulbouretrale şi bulbul penisului.
b. La femeie cu peretele posterior al vaginei.
- Faţa posterioară cu ridicătorii anali, ligamentul anococcigian şi prelungirile posteri-
oare ale foselor ischiorectale.
- Feţele laterale cu peretele madial al fosei ischiorectale din dreapta, respectiv stânga.
 RECTUL STRUCTURĂ VASE ŞI NERVI

Structură

Grosimea pereţilor rectului creşte pe măsură ce înaintăm spre extremitatea inferioară.

Dinspre exterior spre interior se descriu următoarele tunici:

1. Tunica externă Peritoneul acoperă doar jumătatea anterosuperioară a ampulei

rectale. Restul rectului este acoperit de o adventiţie de natură conjunctivă laxă.
2. Tunica musculară este bine dezvoltată. Este alcătuită dintr-un:
- strat longitudinal situat la exterior;
- strat circular situat profund, întins pe toată lungimea rectului care formează
sfinctere;
3. Tunica submucoasă care permite alunecarea mucoasei;
4. Tunica mucoasă alcătuită dintr-o componentă epitelială şi una conjunctivo-
reticulară (corion)

Arterele sunt reprezentate de:

- Artera rectală superioară. Este principala arteră a rectului. Ramură terminală a
arterei mezenterice superioare se divide în două ramuri situate pe feţele laterale
ale ampulei. Din acestea se formează o serie de ramuri care irigă tunicile ampulei,
submucoasa şi mucoasa.
- Arterele rectale mijlocii (dreaptă respectiv stângă) provin din arterele iliace
interne. Irigă pereţii anterolaterali ai porţiunii joase a ampulei şi canalul anal cu
excepţia mucoasei.
- Arterele rectale inferioare iau naştere din arterele ruşinoase. Irigă canalul anal cu
excepţia mucoasei.
- Artera sacrată mediană irigă faţa posterioară a ampulei şi canalului anal.
Venele Îşi au originea în plexul venos rectal situat în submucoasă.
- Vena rectală superioară culege sângele de la ampula rectală şi îl duce la vena
mezenterică inferioară.
- Venele rectale mijlocii pleacă din porţiunea inferioară a ampulei şi se varsă în
venele iliace interne.
- Venele rectale inferioare adună sângele din regiunea canalului anal şi îl conduc în
venele ruşinoase interne.
Limfaticele Iau naştere dintr-un plex mucos şi unul submucos. Vasele pornite de aici
formează un pedicul superior, unul mijlociu şi unul inferior care urmează traiectul vene-
lor. Între pediculi există o serie de anastomoze de mare importanţă în chirurgia cancerului
rectal.
Inervaţia Este de natură organovegetativă.
- La porţiunea superioară a ampulei vine plexul rectal superior.
- La porţiunea inferioară a rectului vin plexurile rectale mijlocii.
- La porţiunea inferioară a canalului anal şi la sfincterul intern al anusului vin fibre
simpatice din plexul anal inferior.
- La porţiunea inferioară a rectului pelvin vin nervii rectali inferiori.