TUSEUL RECTAL

Metoda de explorare clinică ce constă în introducerea indexului în rect, după obținerea relaxării sfincterului anal prin
excitarea mecanică a mucoasei anale și a tegumentelor perianale (reflexul Bensaude), în scopul palpării pereților rectali,
a mucoasei rectale și a unor formațiunile anatomice învecinate.

La virgine, tușeul rectal este singura modalitate clinică de a culege informații despre organele genitale interne.

Este o manevră delicată, care necesită explicații atente și comportament adecvat, calm, pentru a fi acceptat de
pacient. Mișcarea degetului explorator trebuie să fie realizată cu blândețe, lent, pentru a nu cauza senzație dureroasă.

Etape:
 Lubrefierea degetului de mănușă care va fi introdus;
 Inspecția regiunilor anale și perianale, la pacientul situat într-una dintre pozițiile de examinare:
a) Poziția Trendelenburg, cu membrele inferioare flectate pe trunchi;
b) Poziție genu-pectorală;
c) Decubit lateral stang/ drept cu membrele inferioare flectate pe trunchi;
d) Decubit dorsal cu membrele inferioare flectate pe trunchi.
 Se recomandă ca examinarea pacientului să se realizeze în cel putin 2 dintre pozitiile de examinare descrise;
 Stimularea reflexului Bensaude (de relaxare a sfincterului anal), prin trecerea indexului peste anus;
 Introducerea blândă a indexului până în ampula rectală, cerând bolnavului să relaxeze aparatul sfincterian (efort de
defecație);
 Se răsucește indexul incercând să se palpeze circumferențial peretele și mucoasa rectală
 Se examinează prostata:
 Prostată normală (nedureroasă la palpare, dimensiuni egale cu ale unei castane, consistență egală cu a
musculaturii eminenței tenare când policele este în adducție și flexie maxime, aspect simetric, cu șant median
între cei doi lobi laterali);
 Prostatită (durere vie la palpare);
 Adenom de prostată (consistență și dimensiuni crescute, aspect în general simetric, șant median aplatizat);
 Cancer prostatic (asimetrică, structură neomogenă, prezentând structuri nodulare cu indurație pronunțată, în
general nedureroase)
 La final, se cere bolnavului să contracte musculatura abdominală (similar efortului de defecație), ceea ce permite
explorarea a 2-3 cm suplimentari de rect (eventual, se realizează acest lucru în poziția „stând pe vine” a bolnavului);
 Manevra se termină prin examinarea resturilor fecale de pe mănușa degetului explorator;

Examinatorul trebuie să-și cunoască lungimea degetului explorator, pentru a putea aprecia distanța față de anus a
diferitelor leziuni depistate la tușeul rectal. Aprecierea poziției leziunilor se face pe un cadran imaginar de ceas,
pacientul fiind considerat clasic a se afla în poziție genu-pectorală (invers decât în cazul tușeului vaginal).

La bărbat:
 Prin peretele rectal anterior: bulbul penian și uretra membranoasă (mai ales dacă există cateter uretral), prostata (la
circa 4 cm de anus) și veziculele seminale (dacă sunt mărite de volum), baza vezicii urinare (mai ales daca e destinsă)
La femeie:
 Prin peretele rectal anterior: vaginul și cervixul uterin (evaluarea gradului său de dilatație în cursul parturiției);
 Ovarele (formă, mărime, consistență, poziție), tubele uterine, ligamentele late.

La ambele sexe:
 Sensibilitatea cauzată de un apendice vermiform inflamat (dacă este situat pelvin).
 Colecții peritoneale sau anse intestinale patologice care bombează spre rect (prin intermediul fundului de sac Douglas)
Prin peretele rectal posterior: suprafața pelvină a sacrului inferior și coccisului;
 Spre lateral: spinele și tuberozitățile ischiadice, limfonodulii iliaci interni (dacă sunt măriți), îngroșări patologice
ale ureterului sau bombări ale fosei ischiorectale în procese patologice localizate la acest nivel.