55.

Antispasticele

Antispasticele sunt o grupă terapeutică în care sunt cuprinse substanţe care pot să împiedice
spasmele musculaturii netede. Pot ameliora durerea asociată colicilor şi produc o întârziere a golirii
conţinutului organelor cavitare din tractul gastrointestinal, biliar, urinar, din aparatul genital
feminin.
Aceste substanţe sunt utilizate în tratamentul colicilor digestive, biliare, urinare, pentru
profilaxia sau combaterea spasmelor musculaturii netede induse medicamentos (de exemplu prin
administrarea de morfină) şi în tratamentul dismenoreei. Două sindroame care sunt relativ bine
definite din punct de vedere clinic beneficiază de administrarea de antispastice: sindromul de
intestin iritabil şi sindromul vezicii urinare hiperactive.
În funcţie de mecanismul de producere a efectului antispasticele sunt împărţite în două
clase: antispastice neurotrope şi antispastice musculotrope.

55.1. Antispasticele neurotrope

Substanţele din această grupă acţionează, în principal, ca antagonişti ai receptorilor

muscarinici şi produc relaxarea musculaturii netede prin blocarea inervaţiei excitomotoare
parasimpatice. Sunt numite din acest motiv parasimpatolitice. Aceşti compuşi produc relaxarea
musculaturii netede gastrointestinale, biliare, a căilor urinare şi a vezicii urinare. Efectele asupra
tractului genital feminin sunt mai puţin importante.
Pentru efectul antispastic pot fi utilizaţi alcaloizii naturali cu efecte parasimpatolitice cum
sunt atropina şi scopolamina dar, mai ales, sunt utilizaţi derivaţi cu structură aminică sau cuaternari
de amoniu ai acestora. În cazul derivaţilor cu structură aminică efectul antispastic este produs prin
acţiune parasimpatolitică iar unii compuşi şi printr-o acţiune directă de relaxare a musculaturii
netede. Compuşii cuaternari de amoniu acţionează atât ca anticolinergice cât şi printr-un efect
ganglioplegic la nivelul plexurilor intramurale gastrointestinale ceea ce le conferă o mai mare
selectivitate de acţiune la nivelul tractului digestiv.
Parasimpatoliticele sunt indicate în combaterea spasmelor digestive (produse de insulină,
morfină, parasimpatomimetice sau a celor care apar în ulcer, dispepsia funcţională, afecţiuni
inflamatorii sau funcţionale ale intestinului subţire, sindrom de intestin iritabil, etc.), a spasmelor
biliare sau urinare de diferite etiologii (de exemplu spasmele produse de opioizi).
 După administrare orală biodisponibilitatea este bună în cazul compuşilor cu structură
aminică. Derivaţii cuaternari de amoniu se absorb puţin din tractul digestiv datorită structurii polare.
Utilizarea antispasticelor parasimpatolitice poate determina apariţia de reacţii adverse de tip
atropinic (constipaţie, xerostomie, tulburări de vedere, tulburări de micţiune, tahicardie). Aceste
reacţii adverse sunt mai frecvente în cazul folosirii compuşilor aminici sau a derivaţilor cuaternari
de amoniu administraţi injectabil. Administrarea internă a compuşilor cu structură cuaternară de
amoniu determină în principal constipaţie; riscul altor reacţii adverse sistemice de tip atropinic este
mic (a se vedea 10. Sistemul colinergic).
Ca antispastic atropina se poate administra intern sau injectabil subcutanat în doze de 0,3 –
1 mg care pot fi repetate la nevoie de maxim 3 – 4 ori/zi. Pot fi utilizate şi preparate de beladona
administrate intern.
Dintre derivaţii cu structură aminică mai larg folosiţi în tratamentul colicilor digestive sunt:
piperidolatul, dicicloverina.
Butilscopolamina (administrată intern 10 – 20 mg de 4 ori/zi sau injectabil intramuscular
sau intravenos 20 mg/doză), oxifenoniul, metantelina, propantelina, cimetropiul, otiloniul sunt
câteva exemple de compuşi cuaternari de amoniu utilizaţi în tratamentul stărilor spastice ale
aparatului digestiv sau ale căilor biliare.
Dintre antispasticele neurotrope utilizate pentru afecţiunile tractului urinar pot fi menţionate
oxibutinina, tolterodina, trospiul (din categoria antimuscarinicelor neselective); darifenacina,
solifenacina (antimuscarinice cu selectivitate faţă de receptorii M 3). Datorită relaxării fundului
vezicii urinare şi favorizării contracţiei sfincterului vezical sunt indicate în sindromul vezicii urinare
hiperactive, în enurezisul infantil sau în paraplegia spastică.
Mirabegronul este un nou antispastic în afecţiuni ale tractului urinar care are un mecanism
de acţiune diferit – stimularea receptorilor β 3 adrenergici de la nivelul musculaturii netede a
tractului urinar. Stimularea β3 adrenergică conduce la relaxarea musculaturii peretelui vezical.
Tahicardia este o reacţie adversă frecventă pentru acest medicament, probabil prin stimularea unor
receptori β adrenergici la nivel cardiac.

55.2. Antispasticele musculotrope

Efectul antispastic al acestor substanţe este datorat, în principal, unei acţiuni directe asupra
musculaturii netede viscerale. Antispasticele musculotrope pot stimula mecanismele fiziologice de
producere a relaxării musculare sau pot avea acţiune inversă mecanismelor de producere a
contracţiei musculaturii netede. Cuplarea fenomenelor excitatorii (de la nivelul fibrelor nervoase
care inervează muşchii netezi) cu contracţia musculară are loc fie prin activarea unor canale ionice
de Ca2+, care duce la influx de Ca2+ şi astfel este favorizată interacţiunea actină-miozină, fie prin
activarea unor receptori cuplaţi cu proteine G (de exemplu receptori muscarinici), care în final duc
la eliberarea de Ca2+ din depozitele intracelulare şi favorizarea interacţiunii actină-miozină. Un
mecanism de cuplare a fenomenelor inhibitorii neuronale cu relaxarea musculară are loc prin
stimularea prin NO (oxid nitric) a guanilat ciclazei, cu eliberarea de GMPc care poate duce la
deschiderea unor canale de K+ cu hiperpolarizare celulară şi, consecutiv, la inhibarea interacţiunii
actină-miozină. Un alt mecanism este reprezentat de activarea AMPc cu stimularea acţiunii kinazice
a protein kinazei A, cu fosforilarea unor proteine intracelulare care reduc concentraţia Ca 2+
intracelular şi duc la hiperpolarizare celulară cu inhibarea interacţiunii actină-miozină.

Papaverina, alcaloid din opiu cu structură izochinolinică, are efecte antispastice şi

vasodilatatoare de tip musculotrop. Efectul antispastic este datorat inhibării fosfodiesterazei la
nivelul celulelor musculare netede (cu acumulare de AMPc) şi blocării unor canale de Ca2+.
Poate fi administrată intern, intramuscular sau intravenos. Se utilizează în disfuncţia erectilă
în administrare intracavernoasă.
Produce ca reacţii adverse: tahicardie, congestia feţei, hipotensiune arterială, somnolenţă,
vertij, transpiraţii, constipaţie. În administrare intravenoasă poate provoca aritmii, blocuri cardiace,
moarte subită.
Mebeverina, un derivat sintetic, este util în tratamentul sindromului de intestin iritabil. Se
administreză intern.
Drotaverina poate fi utilă ca antispastic la bolnavi cu afecţiuni spastice digestive şi biliare.
Deoarece are şi efecte vasodilatatoare şi β 1 blocante poate fi utilă în tratamentul sindroamelor
vasculospastice (inclusiv la cei cu spasme coronariene). Se administrează intern, injectabil
intramuscular sau intravenos.
Trimebutina este un agonist al unor receptori opioizi periferici acţionând asupra
musculaturii colonului fie ca antispastic (inhibă motilitatea colonică dacă aceasta a fost stimulată
anterior), fie ca prokinetic (favorizează mişcările peristaltice colonice dacă tranzitul este lent). Este
utilă în tratamentul sindromului de intestin iritabil.
Pinaveriul este un blocant al canalelor de Ca2+ util în sindromul de intestin iritabil.
În spasme esofagiene, care dau dureri asemănătoare cu cele produse de spasmele
coronariene se pot utiliza nitraţii organici. Aceştia au ca mecanism de acţiune relaxarea
musculaturii netede esofagiene prin eliberarea de NO cu stimularea consecutivă a guanilat ciclazei.
În spasmele esofagiene se pot utiliza şi blocantele de canale de calciu diltiazem sau
dihidropiridine.