Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Atentia Referat PDF
Atentia Referat PDF
Este foarte greu de dat o definiţie exactă a ceea ce numim noi atenţie.
În literatura de specialitate găsim numeroase definiţii ale atenţiei din care
reiese că a fi atent înseamnă într-un fel a te închide faţă de lumea exterioară, spre a te
focaliza asupra a ceea ce te interesează.
Def: Atenţia este un act de selectare psihică activă prin care se realizează
semnificaţia, importanţa şi ierarhizarea unor evenimente, obiecte şi fenomene care
ne influenţează existenţa (acordăm atenţie lucrurilor care ne interesează şi o
menţinem prin scopul urmărit).
Cea mai importantă caracteristică a atenţiei este, în mod incontestabil în opinia
tuturor specialiştilor selectivitatea. Orientarea atenţiei spre anumiţi stimuli este
concomitentă cu inhibarea altor stimuli, realizându-se astfel un fenomen de filtraj
senzorial şi de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.
Atenţia este un atribut al celorlalte procese psihice. Dacă se asociază cu
percepţia, atunci aceasta va fi mai clară, precisă şi completă. Dacă se asociază cu
memoria, atunci aceasta va fi mai bogată, fidelă, trainică. Dacă se asociază cu
gândirea şi imaginaţia, atunci acestea vor fi mai eficiente, profunde şi creatoare.
Prin imperativul “fii atent” se inţelege modul de a ne mobiliza şi canaliza, în
modul cel mai adecvat, toate potenţele şi capacităţile în direcţia ieşirii cu bine dintr-o
situaţie dificilă sau a realizării obiectivului propus.
Atenţia poate fi definită ca proces psihofiziologic de orientare, concentrare şi
potentare selectivă a funcţiilor şi activităţilor psihice şi psihocomportamentale
modale specifice în raport cu obiectul şi finalitatea lor proprii asigurîndu-le atingerea
unui nivel optim de eficienţă adaptativă.
În mod normal, pe la 6-7 ani copilul este capabil de o atenţie suficient de
stabilă pentru a se putea integra în activitatea şcolara. Totuşi, în primul an de şcoală,
insuficientă atenţiei elevilor este pregnantă.
Din cauza noutaţii situaţiilor caroră trebuie să le se adapteze, elvii din clasa I se
caracterizează print-un volum deosebit de redus al atenţiei şi prin dificultatea
distribuirii ei asupra mai multor activităţi sau obiecte.
Datorită acestui volum redus şi a incapacităţii de distribuire a atenţiei, elevii
fac adeseori impresia că nu sunt atenţi. În acelaşi timp, datorită faptului că întreagă
ambianţă este nouă şi neobişnuită, atenţia elevilor din clasa I se distrage uşor de la
sarcina principală. O altă caracteristică a atenţiei copilului este predominarea atenţiei
involuntare asupra celei voluntare. Din aceasta cauză, dacă lecţia nu trezeşte suficient
interes copii devin neatenţi.
În activitatea şcolară sunt antrenate diferite forme de atenţie. Astfel, atenţia
involuntară este condiţionată de unele particularităţi ale obiectelor şi excitaţilor:
mărimea, intensitatea, noutatea, variabilitatea, etc.. Atenţia involuntară nu cere
eforturi speciale de concentrare, deoarece obiectul sau fenomenul în sine îi captează
şi le mobilizează procesele perceptive. Atenţia involuntară nu asigură întotdeauna
fixarea conştientă şi temeinică a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor. Este
necesar ca atenţia să se bazeze pe voinţa proprie, fie cînd se percepe un material
intuitiv, fie cînd se transmit cunoştinţe abstracte sau se consolidează o deprindere.
Atenţia voluntară se caracterizează prin orientarea intenţionată, inversă şi susţinută a
activităţii psihice pentru inţelegerea problemelor şi sarcinilor dificile, inclusiv pentru
insuşirea unui material care în sine nu pare interesant.
La vîrsta de 6-7 ani, atenţia prezintă încă multe laturi ce trebuie avute în
vedere. Volumul şi intensitatea atenţiei sunt relativ reduse la şcolar. El urmareşte
excesiv persoana învăţătoarei, dar nu e la fel de atent la ceea ce face sau ce spune
aceasta. Distribuirea atenţiei este dificilă, încît micul şcolar nu poate să cuprindă şi să
rezolve în acelaşi timp mai multe activităţi.
Urmărirea vizuală a unui material intuitiv şi întelegerea descrierii verbale
simultane constituie de fapt două operaţii, din care elevul efectuează adesea numai
una singura. Avînd ca sarcină de lucru să scrie nişte litere din abecedar, elevul se
concentrează numai asupra executării formei grafice, nerespectînd indicaţiile cu
privire la ţinerea instrumentului de scris în mînă, poziţia caietului, a corpului la scris.
Flexibilitatea atenţiei, ca proprietate de a trece rapid de la o activitate la alta
este slabă. Atenţia involuntară are o pondere mai mare faţă de atenţia voluntară.
Elevii se antrenează cu placere în activităţile în care folosesc povestirea sau cele
desfăşurate pe baza de materiale intuitive dar urmăresc destul de greu exerciţiile de
analiză şi sinteză verbală sau de predare teoretică a operaţiilor aritmetice. Atenţia
consumă multă energie şi de aceea fenomenul de oboseală se instalează cu precădere
la nivelul acestui proces. Şcolarul mic, după o concentrare de cîteva minute la scris,
abandonează scrisul şi se indeletniceşte cu altceva. Pe parcursul săptămînii, se
observă o oscilaţie a capacităţii de a fii atent a copilului.
Distragerea atenţiei se constată la elevii din clasa I la prima şi la ultima oră. La
şcolarii clasei a II-a, deşi scad valorile la unele feluri de atenţie, cresc la altele. La
nivelul clasei a III-a se manifestă o scădere evidentă a neatenţiei, scade în principal
distragerea, dar creşte opozabilitatea faţă de caracterul repetitiv, neatractiv al
cunoştinţelor. Rezistenţa psihologică a copiilor devine mai mare, fapt evident la
scăderea generală a neatenţiei este evidentă. Doar lecţiile neinteresante şi cele cu un
caracter repetitiv accentuat generează neatenţia mascată şi oboseală.
Distragerea atenţiei se constată la elevii din clasa I la prima şi la ultima ora. La
şcolarii clasei a II-a, deşi scad valorile la unele feluri de atenţie, cresc la altele.
Caracteristicile sau calităţile atenţiei
Însuşirile pozitive ale atenţiei care facilitează desfăşurarea optimală aactivităţii
sunt:
Stabilitatea atenţiei:
Înseamnă menţinerea un timp mai lung a orientării şi concentrării
psihonervoase asupra aceluiaşi fapt sau aceleiaşi activităţi. E influenţată de
proprietăţile stimulului, de complexitatea şi natura activităţii şi nu în ultimul rând de
motivaţia subiectului. Un obiect cu structură simplă şi nemişcat ne reţine atenţia
foarte puţin timp.
Concentrarea (intensitatea) atenţiei:
Înseamnă mobilizarea intereselor şi eforturilor îmntr-o anumită direcţie în
funcţie de semnificaţiile stimulilor, paralel cu inhibarea acţiunii unor factori
perturbatori.
Gradul de concentrare e dependent de mulţi factori dintre care amintim:
interesul subiectului pentru acea activitate şi rezistenţa lui la factorii perturbatori. Se
poate măsura prin rezistenţa la factori perturbatori, în special la zgomot.
Volumul atenţiei:
Adică cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan în planul reflectării
conştiente este limitat. Volumul mediu este de 5-7 elemente.
Flexibilitatea sau mobilitatea atenţiei:
Înseamnă capaciatea subiectului de a deplasa atenţia de la un obiect la altul în
intervale cât mai scurte de timp. Pragul minim de deplasare potrivit cercetărilor este
de o şesime de secundă.
Distributivitatea atenţiei:
Este proprietatea care vizează amplitudinea unghiului de cuprindere simultană
în planul conştiinţei clare a unei diversităţi de fapte , procese, manifestări. Adică
capacitatea de a sesiza simultan înţelesul mai multor surse de informaţii. S-a constatat
faptul că distribuţia e totuşi posibilă când mişcările sunt puternic automatizate şi
informaţiile foarte familiare. De exemplu pilotul de avion care este atent la o mulţime
de lucruri în acelaşi timp: el urmăreşte linia orizontului, cadranele, ascultă informaţia
din căşti etc.)
Formele atenţiei
Clasificarea atenţiei este foarte vastă şi se poate face după numeraose criterii.
Cea mai uzuală clasificare este după natura reglajului. Astfel distingem atenţia
involuntară şi atenţia voluntară.
Atenţia involuntară este declanşată de stimuli interni şi externi şi constă în
orientarea, concentrarea neintenţionată, declanşată spontan şi fără efort voluntar.
Atenţia involuntară poate fi atrasă de mediul exterior, ca urmare a organizării
particulare a câmpului perceptiv în care apare un obiect detaşat din ansamblu.
Această formă a atenţiei o întalnim şi la animale. Există câteva calităţi ale stimulilor
care pot provoca, pot capta atenţia involuntară: intensitatea stimulilor, contrastul,
noutatea, apariţia sau dispariţia bruscă, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se
adapta interesului etc. Este în general de scurtă durată menţinându-se atâta vreme cât
durează acţiunea stimulilor care o provoacă.
Atenţia voluntară se caracterizează prin prezenţa intenţiei de a fi atent şi a
efortului voluntar de a-l menţine. Deci această formă de atenţie depinde în mare
măsură de individ şi de motivaţiile sale. Fiind autoreglată în mod conştient atenţia
voluntară este superioară atât prin mecanismele verbale de producere, cât şi prin
implicaţiile ei pentru activitatea omului. Autoreglajul voluntar se realizează prin
orientarea intenţionată spre obiectul atenţiei, selectivitate în funcţie de scop şi
creşterea efortului psihic. Atenţia voluntară este esenţială pentru desfăşurarea
activităţii, dar datorită consumului energetic sporit, a intervenţiei oboselii se poate
menţine pe o perioadă relativ scurtă de timp.
Mobilizarea şi concentrarea atenţiei voluntare se poate menţine cu ajutorul
cuvântului care măreşte valoarea semnalizării unor stimuli, cuvântul orientează
atenţia.
Aceste două forme ale atenţiei sunt conexate între ele, existând grade de
trecere a uneia în cealaltă. De exemplu învăţarea începe cu atenţia voluntară, apoi
apare interesul, plăcerea de a învăţa, atenţia treptat devenind involuntară.
Atenţia habituală sau postvoluntară este o formă superioară de manifestare a
atenţiei, fiind o atenţie specializată, bazată pe obişniunţe şi se formează prin educaţie,
pentru că atenţia se poate educa.
Psihologul francez Theodule Ribot deosebeşte două tipuri de atenţie, cu totul
distincte una de alta, dar care în mare corespund celor două forme ale atenţiei mai sus
amintite, şi anume atenţia involuntară şi cea voluntară. Acestea sunt: atenţia spontană
(naturală) şi atenţia voluntară (artificială). Cea dintâi formă , neglijată de majoritatea
psihologilor, este forma naturală, primitivă, veritabilă a atenţiei. Cea de-a doua este
un rezultat al educaţiei, al antrenamentului.
Th. Ribot susţine că atenţia spontană este singura care există atât timp cât
educaţia nu intră în acţiune. Atenţia este un dar al naturii, repartizată inegal de la un
individ la altul. Puternică sau slabă, are drept cauză stările afective.
Omul nu dă atenţie în mod spontan, decât lucrurilor care îl interesează, îl ating,
îi produc o stare plăcută, neplăcuta ori mixtă. Natura atenţiei spontane la o persoană
relevă caracterul acesteia sau cel putin tendinţele sale fundamentale. Ne arată dacă
avem de-a face cu un spirit frivol, banal, mărginit, deschis, profund. Ribot dă
exemplul unei portărese care în mod spontan dă atenţie bârfelor; pictorul este atras de
un frumos răsărit de soare; geologului îi atrag atenţia nişte roci, în care omul obişnuit
nu vede decât nişte pietre.
Atenţia voluntară sau artificială în opinia lui Th. Ribot este un produs al
trebuinţei, apărut odată cu progresul civilizaţiei, artei, al educatiei, al
antrenamentului. Îsi găseşte condiţiile de existenţă în atenţia spontană. Atenţia
voluntară s-a născut sub presiunea trebuinţei şi odată cu progresul inteligenţei. Ea
este un aparat de perfecţionare şi un produs al civilizaţiei.
Subliniind faptul că atenţia voluntară este rezultatul educaţiei, Ribot propune
ca mijloc de formare trei direcţii: prima, în care educatorul, profesor şi părinte, se
bazează pe sentimente (teamă sau tandreţe şi simpatie, curiozitate, interes şi atracţie
faţă de recompensă); cea de-a doua se referă la ambiţie, interes practic şi datorie, iar
cea de-a treia se referă la faptul că atenţia se dezvoltă şi se întreţine prin deprinderi şi
exerciţiu impus.
După locul obiectului aflat în centrul atenţiei, atenţia poate fi externă şi
interioară. Vorbim de atenţie externă atunci când obiectul atenţiei este exterior
subiectului şi de atenţia interioară în cazul în care obiectul atenţiei se află în planul
conştiinţei, al vieţii psihice. Atenţia interioară este strâns legată de noţiunea de privire
interioară, care de fapt înseamnă o serie de imagini conexe care mută atenţia noastră
în planul conştiinţei, o serie de amintiri. Iar cel care ne trezeşte aceste amintiri este
reflexul cu catenă lungă.
Distragerea atenţiei
Distragerea atenţiei este opusul concentrării. Distragerea atenţiei este rezultatul
acţiunii diferitelor stimuli, care determină interesele persoanei într-o altă direcţie, de
exemplu: apariţia şi instalarea oboselii, diminuarea interesului şi apariţiei plictiselii
etc.
Distragerea atenţiei se mai poate întâmpla şi în cazul reactualizării de către un
stimul direct, a unor interese legate de cele trei capitole ale vieţii.
Problema atenţiei a facăt obiectul unor cercetări în laboratoarele de psihologie
experimentală deoarece este un proces psihic relativ uşor de măsurat.
Au fost elaborate importante studii şi cercetări ştiinţifice pentru a fi identificaţi
factorii care intervin în scăderea vigilenţei concentraţiei şi în descoperirea mijloacelor
ce pot întreţine atenţia concentrată la un nivel cât mai înalt. Rezultatele au arătat că
mai ales în cazul unor operaţii monotone, atenţia scade rapid, dincolo de o durată de
20 de minute se instalează oboseala.
S-a constatat că stările afective au un rol important în stabilirea atenţiei şi că ea
este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de învăţare. De asemenea,
interesul este tendinţa de a da atenţie unor obiecte, persoane sau situaţii, de care
suntem atraşi şi în care găsim satisfacţii. Tot el stimulează dorinţa de a continua o
experienţă începută, în timp ce aversiunea duce la abandonare şi respingere.
Cercetările psihologice experimentale analizează, pe lângă stabilitatea atenţiei,
şi fenomenele de distragere, distribuţie şi comutare a acesteia. Pentru a înţelege
capacitatea de menţinere a atenţiei în condiţii perturbatoare, (zgomot, surse de
lumină, monotonie, oboseală, stări emoţionale etc.), trebuie să ştim că orice act de
atenţie constă în forma unei dominante prin concentrarea excitaţiei într-un anumit
focar şi inhibării altor centri subdominanţi.
Astfel, dacă în timpul desfăşurării unei activităţi unilaterale, monotone,
procesele mobilizatoare se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic
intensificând concentrarea atenţiei. De aici recomandarea psihologilor ca în anumite
situaţii să nu se lucreze în linişte absolută: o muzică în surdină melodioasă (stimulent
complementar) nu stânjeneşte munca, ci o favorizează. Dar stimulii complementari
puternici sunt inhibitori şi perturbatori în menţinerea atenţiei, ei reduc energia
activităţii dominante şi determină apariţia unei noi reacţii de orientare , a unei noi
dominante (muzica puternică, stridentă, însoţită de un text care ne antrenează
emoţional distrage atenţia).
Gradul de distragere a atenţiei depinde de motivaţia, de interesul pe care îl
avem pentru activitatea desfăşurată şi de noutatea şi varietatea acesteia.
Atenţia concentrată poate fi menţinută şi în cazul în care activitatea este
automatizată, deprinderile sunt bine consolidate sau când suntem obişnuiţi, adaptaţi
să lucrăm în prezenţa unor excitanţi perturbatori specifici locului de muncă.
Stările morbide ale atenţiei
Vom încerca să stabilim cazurile patologice ale atenţiei sau aşa numitele stări
morbide ale atenţiei.
Numim "distraţi”, oamenii a căror inteligenţă este incapabilă să se fixeze într-
un mod cât de cât stabil, oameni care trec fără încetare de la o idee la alta, care sunt la
cheremul schimbărilor celor mai fugitive ale dispoziţiei lor sau ale evenimentelor
celor mai insignificante din ambianţă. Este o stare perpetuă de mobilitate si
împrăştiere, aflată la antipodul atenţiei. Termenul de "distracţie" se aplică însă şi unor
cazuri cu totul diferite. Oamenii absorbiţi de o idee sunt distraşi. Par incapabili de
atenţie tocmai pentru că sunt extrem de atenţi. Există exemple de savanţi celebri prin
distracţia lor.
Cazurile patologice ale atenţiei se indreaptă în două direcţii: hipertrofia
atenţiei, adică predominarea absolută a unei stări sau a unui grup de stări, care devine
stabilă, neputând fi expulzată din conştiinţă şi atrofia atenţiei când atenţia nu se poate
menţine şi uneori nici constitui.
Există şi o a treia varianta, aceea a indivizilor cu infirmităţi congenitale. La
idioţi, imbecili, demenţi, formele atenţiei nu se constituie sau apar doar sporadic.
În prima categorie, hipertrofia atenţiei, includem ideile fixe.
S-a întâmplat oricui să fie urmărit de o arie muzicala sau de o frază care revine
fără un motiv anume. La orice om sănătos există aproape întotdeauna o idee
dominantă, care îi reglează conduita: plăcerea, banul, ambiţia, mântuirea sufletului
etc. Aceasta idee fixă care dureaza toată viaţa, cu exceptia cazului în care este
substituită de o alta, se transformă în final într-o pasiune fixă. Transformara atenţiei
spontane într-o idee fixă, in mod hotărât patologică, este pe cât se poate de clară la
ipohondri. Th. Ribot imparte ideile fixe in trei categorii:
ideile fixe simple, de natură pur intelectuală, care rămân cel mai adesea
De mule ori copi par sa nu acorde atentie, sa fie cu mintea in alta parte si sa nu se
poata concentra. Sigur acest lucru s-a intamplat si cu copilul tau. Fii linistita, se
intampla cu toti si e un lucru firesc asta in masura in care deficitul de atentie nu
depaseste un stadiu normal.
Exista vreo relatie intre memorie si atentie?
De multe ori, in timpul orelor de clasa apar lacune de informatii si deficite de atentie.
Exista vreo relatie intre memorie si atentie? Atentia pare sa fie foarte importanta
pentru ca noi reusim sa inmagazinam informative doar pana la un anumit nivel, apoi
treptat uitam imediat informatia nou sosita. Daca atentia este importanta in a stimula
memoria, este bine ca acest lucru sa fie in atentia parintilor dar si a profesorilor.
Specialistii spun ca informatia care vine catre tine trebuie luata per total, ca mai apoi
sa poti face legatura cu ceea ce stiai dinainte.
Profesorul trebuie sa stie tehnicile de mentinere a atentiei in clase:
Profesorul trebuie sa invete si sa stie metodele prin care sa mentina atentia copiilor
treaza in timplu orelor. Asa cum spune un specialist in domeniu, Fogel memoria
reprezinta “procesul prin care encodam, depozitam si oferim informatie”. Acest
lucru inseamna ca elevii trebuie sa treaca prin trei etape pentru a-si aminti informatia
predate in clasa. Profesorul trebuie sa tina cont de acesti trei pasi.
Memoria poate fi instantanee, de scurta durata si de lunga durata. Cunoscand aceste 3
etape, elevul poate mutra informatia de la nivelul memoriei instantanee la cea de
lunga durata. Multi nu cunosc aceste stadia de invatare si de aceea elevii uita foarte
usor cele predate in clasa. Practic inseaman ca profesorul sa pastreze atentia copilului
suficient de mult timp astfel incat sa plaseze memoria in sistemul sau de lunga durata.
Visul oricarui profesor este ceea ce Feldman spunea si anume “la cel mai inalt nivel
de procesare, informatia este analizata prin semnificatie ei”.
Cum sa imbunatatesti memoria?
Un aspect esential in imbunatatirea memoriei este exersarea ei. Un bun exemplu este
cel al experimentului mobil Rovee Collier. In aceste experiment, Rovee Collier tine
un mobil atarnat de patutul bebelusului si sta sa observe daca bebelusul reactioneaza
la mobil prin impingerea lui cu picioarele sau alt gen de raspuns. Scopul era ca atunci
cand bebelusul impinge cu picioarele mobilul, acesta sa se miste. Dupa cateva zile de
experiment se observa ca bebelusul a retinut ca impinsul cu picioarele va muta
mobilul dovedindu-si astfel memoria comportamentului sau.
Studiul afirma ca un bebelus de 2 luni poate retine acest tip de comportament pentru
o zi, unul de 3 luni pentru o saptamana, unul de 6 luni pentru 2 saptamani si fara a fi
facut el insusi impinsul din picioare. Pentru ca bebelusul sa se adapteze el are nevoie
de memorie si cunostinte. O data ce acestia cresc, ei pot folosi alte strategii de
memorie. Unele dintre ele sunt: repetitia, adunarea, compunerea si cautare
sistematica. O data cu cresterea copilul isi dezvolta abilitatile de memorie si totodata
performanta de a invata. Cercetatorii spun ca atunci cand copii invata sa citeasca si sa
iis dezvolte abilitatile fonologice acest lucru ii ajuta in a dezvolta procesul de
depozitare si invatare de noi cuvinte de la varsta studentiei.
Cativa pasi pentru mentinerea atentiei:
• Vorbeste cu autoritate si nu fi indecis
• Adu clasa la atentie prin batut din palme sau cantat
• Stinge luminile
• Atinteste-ti privirea in gol. Tacerea poate fi o buna metoda de
a atrage atentia
• Subliniaza si intareste consecintele
Daca elevii observa ca esti serios iti vor urma spusele. Elevul isi foloseste resursele la
un nivel optim doar daca profesorul cunoaste toate aspectele invatarii si memorie si
le aplica in clasa.
Una din trãsãturile specifice ale micii scolaritãti o reprezintã impregnarea tot
mai puternicã a conduitei copilului cu o notã de intentionalitate si planificare. Multe
din conduitele copilului încep sã se deruleze sub semnul lui trebuie, este necesar, nu
trebuie. Vointa ca mod de rãspuns la aceste comenzi iradiazã larg în cuprinsul
personalitãtii copilului punîndu-si amprenta si asupra altor compartimente ale vietii
psihice. Perceptia devine intentionalã, sistematicã si sustinutã prin efort voluntar,
transformîndu-se în observatie. Tot acum se formeazã memoria si atentia voluntarã
capacitatea concentrãrii mentale voluntare de duratã mai mare în rezolvarea unor
probleme de gîndire.
La începutul micii scolaritãti, volumul atentiei este încã redus, copiilor fiindu-
le greu sã prindã simultan în cîmpul atentiei, explicatiile verbale si tablourile
intuitive, actiunile pe care le fac ei si cele întreprinse de colegi, desfãsurarea
propiuzisã a actiunii si rezultatul ei.
O mare parte din vina in formarea acestui comportament o are televizorul. Copiii s-au
obisnuit sa vizioneze, sa fie in permanenta distrati de cineva, sa primeasca totul de
afara. Astfel se spune ca, mai mult de o treime din copiii americani sufera de ADHD
(Deficit de atentie cu sau fara hiperactivitate), aceleasi probleme fiind semnalate si in
tarile Europei de vest. Acesti copii nu pot duce la bun sfarsit o activitate inceputa,
alterneaza rapid o activitate cu alta (fara a o termina pe prima), actioneaza inainte de
a gandi, nu isi pot astepta randul. La aparitia deficientelor de atentie contribuie
alimentatia chimizata, sedentarismul, stresul, dar in primul rand experienta culturala,
care in zilele noastre este in mod evident dominata de vizionarea TV.
Oamenii de ştiinţă le-au cerut copiilor să răspunda unor întrebări ce le-au fost
adresate folosindu-se de internet. Cercetătorii, conduşi de profesorul David Nicholas,
au constatat că tinerii participanţi la studiu au petrecut mai puţin timp pe internet
căutând răspunsurile faţă de alţi voluntari, cu vârste mai înaintate. Astfel, voluntarii
născuţi după 1993 au apelat adesea la prieteni, în defavoarea altor surse mai credibile.
Potrivit cotidianului Daily Mail, profesorii universitari se plâng deja că tinerii îşi
pierd abilitatea de a citi sau studia din cărţi, fiind de-a dreptul terifiaţi la ideea de a
parcurge o carte întreagă.
Dezvoltarea atentiei
După aceasta, copilului i se citesc cu mici intervale zece cuvinte simple, Între
care nu există aparent nici o legatură. De exemplu: a) munte, joc, trandafir,
pisica, ceas, vin, palton, carte, ciorap, geam; b) pădure, pâine, usa, elefant, ată,
miere, frate, ciupercă, apă, scaun.
Rezultatele cercetărilor arată că În medie copiii de 5-6 ani Îsi amintesc 4-5
cuvinte. Se recomandă repetarea procedurii descrise cu aceleasi 10 cuvinte, până
la 5 ori, cerând de fiecare dată copilului să mai facă un efort. În mod normal,
copilul trebuie să ajungă la reproducerea a 8-10 cuvinte. La sfârsitul testării,
tabelul rezultatelor trebuie să arate aproximativ În felul urmator:
De cate ori nu s-a intamplat sa le spuneti copiilor sa-si faca ordine in dulap sau in
camera si sa nu va asculte? De cate ori nu i-ati rugat sa stea cuminti la masa? De cate
ori nu i-ati avertizat sa nu mai alerge pe strada?
2. Incercati sa discutati atunci cand luati masa, in familie - discutiile pe care le initiati
la masa reprezinta o resursa ideala pentru construirea unei relatii comunicationale
solide cu cei mici, precum si pentru dezvoltarea abilitatilor in ceea ce priveste atentia
acordata persoanelor din jur.
4. Testati-le atentia, prin a le spune sa faca lucruri lipsite de logica si veti vedea cat de
repede le captati atentia! Uneori, acest lucru ii va ajuta sa tina minte ceva ce trebuie
sa faca in mod repetat.
6. Vorbiti-le cat mai incet posibil - vor face eforturi sa va asculte cu atentie, pentru a
intelege ce anume le spuneti.
7. Daca micutii sunt implicati intr-o anumita activitate, opriti-i; stabiliti si mentineti
contactul vizual.; ramaneti in picioare, cat mai nemiscati cu putinta; nu incepeti sa
vorbiti pana cand nu este liniste deplina - abia atunci veti fi siguri ca va asculta.
Daca ati raspuns pozitiv chiar si numai la una din intrebarile de mai sus, n-ar
strica sa va ajutati copilul sa-si exerseze atentia. Este foarte important ca
atentia copilului sa fie exersata inainte de inceperea scolii pentru ca daca are
probleme de acest fel, la scoala, vor fi afectate toate achizitiile sale si chiar
dezvoltarea psihica in ansamblu. Trebuie acordata o importanta deosebita
acestei functii psihice deoarece ea influenteaza decisiv manifestarea
potentialului intelectual al copilului (degeaba este destept daca nu poate
finaliza o activitate), memoria lui (cum sa memorezi atunci cand gandul iti
fuge mereu in alta parte?) si alte procese psihice (gandirea, imaginatia etc.).
In timp ce merge pe strada sau in casa (nici prea lent, nici prea rapid), puneti-
l pe copil sa-si fixeze atentia asupra miscarilor corpului sau. Exersati
impreuna cu el, facand si dvs. exercitiul. Repetati cu voce tare urmatoarele
cuvinte: "Acum pun in fata piciorul meu drept, care intra in contact cu solul;
acum, pun in fata piciorul meu stang, simt cum se indoaie genunchiul si
miscarea fesei la nivelul bazinului; fac un nou pas cu dreptul, apoi un pas cu
stangul..." etc. Explicati-i copilului ce este fesa, bazinul, genunchiul. Inca de
la 3 ani el ar trebui sa stie aceste elemente corporale. Faceti cu el de mai
multe ori acest exercitiu si apoi puneti-l pe el singur sa-l faca. Acest exercitiu
simplu prezinta doua avantaje: stimuleaza atentia si relaxeaza mintea.
• apleacă-te înainte;
• nu te uita la ceas;
• ia notiţe;
*.,,Douăzeci de întrebări”-joc-
Neînţelegerile au loc frecvent. De aceea, elevii trebuie să înveţe cum să pună
întrebări directe pentru a lămuri ceea ce nu au înţeles. Îi putem ajuta pe elevi să-şi
dezvolte această abilitate jucând cu ei o variantă a jocului ,,Douăzeci de întrebări”
Scrie numele unei persoane, al unui loc sau al unui animal pe o foaie de hârtie.
Pune-i pe copii să ghicească numele persoanei, locului sau animalului prin întrebări
directe la care se poate răspunde cu ,,da” sau ,,nu”.
Explică-le cât este de important să-i asculte cu atenţie pe ceilalţi când vorbesc.
Subliniază din nou cât este de important să ridice mâna în mod politicos şi să
vorbească pe rând.
Încurajează copiii să fie atenţi la întrebările oricui şi la răspunsurile date acestuia
de profesor
Atenţia presupune să fii vigilent la tot ceea ce se petrece în jurul tău. Sunt
multe moduri de a fi atent. Această activitate se concentrează asupra atenţiei auditive.
Adună mai multe obiecte (creion, minge de tenis, minge de ping-pong, o bilă
de marmură, un pantof, o monedă, chei, stilou, etc.). Pune-le într-o pungă, pentru ca
elevii să nu ştie ce sunt. Dar înainte de a începe jocul, lasă să cadă, pe rând, fiecare
obiect, astfel încât elevii să audă zgomotul făcut de fiecare obiect în parte. Spune-le
elevilor numele fiecărui obiect pentru ca ei să asocieze numele cu obiectul. Cheamă
un elev în faţa clasei. Explică-i că trebuie să fie foarte atent la sunetul obiectului lăsat
să cadă. Leagă-l la ochi şi lasă obiectele să cadă. Vezi dacă elevul este destul de atent
ca să recunoască obiectul după zgomotul făcut. Laudă elevul pentru atenţia de care a
dat dovadă.
Variantă: Încearcă jocul cu întreaga clasă. Pune elevii să închidă ochii în timp
ce laşi obiectele să cadă. Pot să identifice orice obiect după felul cum sună? Laudă-i
pentru atenţia lor.
Recompensarea atenţiei
Atenţia este adesea, greu de păstrat şi de evidenţiat. Este mult mai uşor să
apreciezi reuşite concrete, precum un răspuns corect sau o notă mare. Din păcate,
aprecierea realizărilor poate fi contraproductivă pentru dezvoltarea caracterului.
Aprecierea realizărilor implică ideea că rezultatul este mai important decât mijloacele
utilizate pentru obţinerea lui.
Una din cele mai eficiente modalităţi de a le arăta elevilor că sunt apreciaţi este
pur şi simplu să îi asculţi. Să acorzi atenţie cuiva trebuie să fie o decizie conştientă.
Nivelul concentrării este acela care poate fi acordat doar unei singure persoane sau
unui singur obiect. Astfel atenţia se orientează spre aspectul pe care ascultătorul îl
consideră cel mai important. Elevii înţeleg acest lucru şi de aceea trebuie să avem
întotdeauna timp şi să îi ascultăm.
Cadrele didactice trebuie să pretindă de la ele însele o atenţie mai mare decât
cea pe care o aşteaptă de la elevii lor. Atenţia în forma ei de bază înseamnă să
răspunzi la spusele altora astfel încât să le comunici că îi preţuieşti la justa lor
valoare. A arăta preţuire faţă de elevi începe prin a le pune întrebări şi a te arăta
sincer interesat de ceea ce au aceştia de spus. Elevii devin ceea ce le spunem noi că
sunt. Când îl apreciem (răsplătim, lăudăm) pe elev, este important să fim clari. Ei
trebuie să ştie pentru ce calitate anume sunt evidenţiaţi.
Exemplu de laudă:,,Sunt uimit de cât de precis mi-ai urmat instrucţiunile. Cred
că ai fost foarte atent în timpul orei.”; ,,Mulţumesc că ai fost atent. Exemplul tău
pozitiv îi stimulează şi pe ceilalţi să fie mai atenţi”; ,,Am apreciat mult atenţia pe care
le-aţi arătat-o cu toţii persoanelor care au fost în clasă. Au fost şi ele impresionate”.
Atenţie! Nu spune niciodată unui elev: ,,Eşti cel mai atent”, pentru că ceilalţi
vor începe să se compare între ei sau se vor simţi ofensaţi de remarcă şi vor renunţa
să mai încerce. Un alt aspect care trebuie evitat este să sugerezi excelenţa calităţii. De
exemplu, ,,Maria este întotdeauna atentă!” În realitate dobândirea trăsăturilor de
caracter este un proces de învăţare care nu se termină niciodată.
Bibliografie:
• CHARACTER TRENING INSTITUTE, ,,Character first!-Elementary series 1,
booklet 1, ATENŢIA”
Şcoala de Arte
şi Meserii – Buhoci
Judeţ
ul Bacău
1.1. Conceptul de joc didactic. Definire şi caracterizare
Sarcina didactică:
• Priviţi cu atenţie interiorul prezentat în prima imagine.( fig. 1)
• Memoraţi bine forma, locul şi culoarea diferitelor obiecte care îl
constituie.
• Găsiţi cele 6 diferenţe care există între interiorul de la fig. 2 şi cel pe
care l-aţi memorat – fig.1.
Regulile jocului:
• Elevii vor lucra individual.
• Nu au voie să vorbească între ei.
• Câştigă elevul care a identificat toate cele 6 diferenţe.
Sarcina didactică:
• Elevii privesc cu atenţie culorile şi emblema steagului de mai jos
timp de 1 minut.
• Elevii reconstituie steagul cu elementele propuse ( ei nu mai au steagul
pe care l-au văzut prima dată).
Regulile jocului:
• Elevii vor lucra individual
• Timpul de lucru - 3 minute
• Elevii nu au voie să vorbească între ei.
Obiective:
Sarcina didactică:
• Elevii vor observa 20 de obiecte micuţe pe o tavă ( radiera, creionul,
bile, etc.) timp de 1 minut.
• După 1 minut, elevii vor scrie pe hârtie toate obiectele pe care şi le
amintesc (obiectele sunt acoperite cu o bucată de pânză).
• Timp de lucru - 5 minute.
Regulile jocului:
Obiectiv :
• Antrenarea gândirii, atenţiei şi imaginaţiei
• Dezvoltarea perspicacităţii.
• Capacitatea de selectivitate.
• Cunoştinţele elevilor privind opera lui Mihai Eminescu.
Sarcina didactică:
• Priveşte atent fiecare desen în parte şi în funcţie de informaţiile culese,
încearcă să descoperi titlurile poeziilor lui Mihai Eminescu care l-au
inspirat pe pictor să creeze aceste desene.
Regulile jocului:
• Elevii vor lucra individual.
• Vor scrie pe hârtie răspunsurile.
• Timp de lucru – 5 minute.
Elemente de joc: surpriza, aplauze , recompensa
Material didactic : planşa, hârtie şi pixuri.
Sarcina didactică:
• Elevii vor observa pe o planşă trei case ca în fig.1.
• Li se spune elevilor că în prima casă locuieşte familia Cizmaru, fără ca
tatăl să aibă profesiunea de cizmar. În a doua casă locuieşte familia
Bucătaru, fără ca cineva să fie bucătar. În casa numărul trei stă domnul
Pietraru, dar nici el nu este pietrar. Cu toate acestea, unul din ei este
cizmar, altul bucătar şi altul pietrar.
• Li se cere elevilor să rezolve această enigmă.
Regulile jocului:
• Elevii vor fi împărţiţi în 3 grupe.
• Ei vor colabora.
• Timp de lucru – 8 minute.
Obiective:
• dezvoltarea perspicacităţii
Sarcina didactică:
• Un aviator care pilota un avion de vânătoare, a prins pe radar, un tanc
inamic.
• Observă fig. 120.
• Dacă ne gândim că din momentul în care apasă pe buton, la fiecare
şapte metri parcurşi, avionul trimite câte un proiectil, al câtelea proiectil
va lovi ţinta aflată la 63 metri?
Regulile jocului:
• Vor lucra pe echipe.
• Timp de lucru – 7 minute.
Elemente de joc: recompensa
Material didactic : imaginea , pixuri şi hârtie
Captarea şi menţinerea atenţiei se realizează oarecum diferit de la un copil la
altul, în funcţie de particularităţi, vârstă, interese. Nu există o metodă universal
valabilă, ci metode adaptabile, iar acestea nu le stabilesc părinţii, ci logopedul, cel
care a intrat în contact cu copilul şi l-a ţinut sub observaţie câtva timp. Sarcina
părinţilor este aceea de a exersa mai departe acasă, atât.
Să nu mai zic că nu e suficient să afirmi că un copil are deficit de atenţie. Deficit, ok,
dar cât de mare? Şi aspectul acesta trebuie luat în vedere atunci când încerci să adopţi
o metodă terapeutică.
Există câteva metode generale, dar nu acestea sunt baza. Nu ele duc la rezultatele de
care este nevoie.
Sfatul meu este să caute alt logoped şi până atunci să implice copilul în activităţi ce
necesită răbdare. De cele mai multe ori nu captarea ridică probleme, ci concentrarea
şi menţinerea atenţiei, problemă cu care se confruntă şi copilul prietenei tale, după
cum ai zis.