Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mecanisme de Reactie Curs Prof F Badea UPB PDF
Mecanisme de Reactie Curs Prof F Badea UPB PDF
PARTEA ÎNTÂIA
GENERALITĂŢI PRIVIND OBIECTIVUL CURSULUI
CAPITOLUL 1
CLASIFICAREA REACŢIILOR ORGANICE
Moto: Do you ask what the birds say? The sparow, the dove
The linnet and thrush say: I love and I love!
I love my Love and my Love loves me!
Mary Elizabeth Coleridge (1861-1907)
C6H12 C6H12
fie termic :
temp
(8b)
sau fotochimic:
hν
(8c)
Ultimele două reacţii, (8b) şi (8c), fac parte din clasa reacţiilor
periciclice, o importantă clasă de procese concertate.
v) Reacţii de oxido-reducere:
Sunt procese de modificare a grupelor funcţionale din moleculă, în
care numărul atomilor de carbon din moleculă nu variază. Procesul poate fi
reversibil (9), sau ireversibil (10) :
4
-2(H), oxidare
R-CH=O (9)
R-CH2-OH
+2(H),reducere
Oxidare R-COOH (10)
R-CH=O
C X R1R2R3C+ + X- (a)
2
R 3
R
1 2
6
R1 R1
2 (S)-3 (R)-3
======================================================
1. Reacţii de substituţie 1.1 Substituţii nucleofile SN
la carbonul saturat a. Substituţie bimoleculară SN2
b. Substituţie unimoleculară SN1
(b) (c)
R+ AlCl4- + + + HCl + AlCl3
AlCl4-
4
Prin echilibrul (a) se generează reactantul electrofil. Produsul de
substituţie rezultă prin reacţia complexului de aluminiu format cu
hidrocarbura aromatică pentru a forma in etapa (b) intermediarul 4. Produsul
de substituţie aromatică se formează în ultima etapă a procesului.
Reacţiile de adiţie la dubla legătură alchenică sunt de regulă adiţii
electrofile. In Schema 1.4 sunt arătate etapele unei asemenea proces:
Schema 1.4
E - Nu E+ + Nu- ; E+ : Reactant electrofil; Nu- : Reactant nucleofil
Nu
+ -
Nu:
R2C = CR2 + E + R2C - CR2 R2C - CR2
E E
5
8
H
Nu:- CH = CH - CH = O Nu C CH = CH - O-
(12)
R R 5
+ AH (13
5 Nu - CHR - CH = CH - OH Nu-CHR-CH2-CH=O
- A-
6 7
Aşa cum rezultă din tabel, reacţiile de eliminare pot fi de trei tipuri:
Eliminările α duc la formare de carbene, eliminările β generează alchene, în
timp ce eliminările γ duc la formare de ciclopropani.
i)Eliminări α: Prin eliminări α se obţin carbene, :CR1R2, compuşi
foarte reactivi, ce trebuie generaţi în mediul de reacţie, în prezenţa
reactantului potrivit. Se pot obţine prin eliminări în mediu bazic, în mediu
neutru sau în mediu acid. Metodele uzuale folosesc însă eliminările în mediu
puternic bazic, de exemplu:
9
Schema 1.5
SN1
HCR2-CR2-Nu (!6)
- + + Nu-
-X
H - CαR2 - CβR2 - X H - CαR2 - CβR2
13 E1
CR2=CR2 (17)
-H+
14 15
COOR
16 COOR
+
OTs OAc
17 18 19
H H
R1 CH CH = CH - CH = CH R2 R
1
CH=CH-CH=CH CH R2 (18)
CH3 CH3
+ +
(19)
R1 CH CH R
2 R1 CH CH R2
Transpozitie Wagner-Meerwein
Prima reacţie implică specii neutre, în timp ce a doua specii
cationice. Amândouă sunt transpoziţii pentru că în amândouă grupa care
migrează ( hidrogenul, în transpoziţia sigmatropică, grupa metil în
transpoziţia Wagner-Meerwein ) nu părăsesc molecula. O stare intermediară
între substrat şi produs ar putea fi reprezentată astfel:
H CH3
1 2
R HC CH R
+ +
HC CH HC CH
C 1
H R R2
20 21
(20)
R2 1
R R2 R
1
R2 R1
22
Dacă în migrarea de hidrogen (18) legătura care a migrat are un
singur capăt, în reacţia (20) legătura care migrează are două capete. În
13
23
24
Alte două tipuri de reacţii periciclice nu sunt reacţii de transpoziţii
concertate, ele implicând doi parteneri de reacţie.
iii) Reacţii de cicloadiţie: sunt reacţii având loc între două
componente prezentând fiecare un sistem π simplu sau extins. În schema 1.8
sunt date două exemple de astfel de reacţii:
Schema 1.8
Cicloaditii 2 + 2 : +
Stare de tranzitie
Cicloaditii 4 + 2: +
Stare de tranzitie
14
O O
vom da ca exemplu şi reacţia Arndt-Eistert menţionata la paragraful 2.3 din
acest capitol:
Bibliografie selectivă
CUPRINS
PARTEA ÎNTÂIA
GENERALITĂŢI PRIVIND OBIECTIVUL CURSULUI
2.1.4. Hibridizarea sp
a. Carbene
b. Acetilena şi derivaţi
2.2. Simetria şi chiralitatea compuşilor carbonului
2.2.1. Simetria compu;ilor organici
2.2.2 Elemente şi operaţii de simetrie
a. Operaţia de identitate ( E sau I )
b. Operaţia de rotaţie în jurul unei axe ( Cn)
c Operaţia de reflecţie într-un punct ( i )
d. Operaţia de reflecţie într-un plan ( σ )
e. Operaţia de rotaţie-reflecţie sau de rotaţie impropie (Sn)
f. Produsul a două sau mai multor operaţii de simetrie
2.2.3. Grupuri de simetrie
. a. Noţiunea de grup în matematică
b. Clasificarea moleculelor după grupurile punctuale
2.2.4. Simetria şi chiralitatea compuşilor organici
a. Elemente de chiralitate
b. Indicarea configuraţiei
2.2.4. Conformeri
2.2.5. Probleme
32 pagini
PARTEA A DOUA
CLASIFICAREA REACTIILOR ORGANICE
DUPĂ MECANISMUL DE REACŢIE
Capitolul 3. Substituţia nucleofilă la atomul de carbon saturat
5.1. Introducere
5.2. Mecanisme în substituţia electrofilă alifatică
5.3. Mecanismul SE1
5.3.1. Stereochimia reacţiei
a. Mecanismul reţinerii configuraţiei
b. Mecanismul inversiei configuraţiei
c. Mecanismul racemizării
d. Mecanismul izoracemizării
5.4. Alte exemple de SE
a. Reacţia SE2
b. Reacţia SE1
c. Transpoziţii moleculare anionice ( Transpoziţia Wittig, Favorsky,
Reacţia Ramberg-Bäcklund )
5.5. Probleme
16 pagini
6.1. Introducere
6.2. Particularităţile substituţiei aromatice electrofile
6.2.1. Electrofilul
6.2.2. Orientare
6.2.3. Intermediarii substituţiei
6.2.4. Control Cinetic
6.3. Reactivitatea relativă în substituţia aromatică
4
8.1. Introducere
8.2. Adiţii nucleofile la grupa carbonil
9.1. Introducere
9.2. Eliminări α ( Eα )
9.2.1. Stereochimia adiţiei carbenelor la alchene
9.2.2. Sinteze organice care folosesc carbene
a. Sinteza Doering – LaFlamme a alenelor
b. Sinteza Arndt – Eistert de homologare
c. Transpoziţia Curtius
9.3. Eliminarea β
9.3.1. Mecanismul E1cB
9.3.2. Mecanismul E1
9.3.3. Mecanismul concertat în eliminările β ( E2 )
a. Eliminări β de hidracid
b. Eliminări E2 din dibrom derivaţi vicinali
9.4. Eliminarea γ ( Εγ )
9.5. Probleme
9.6. Literatură
34 pagini
PARTEA A TREIA
CLASIFICAREA DUPĂ DENUMIREA
AUTORILOR
1
CAPITOLUL 2
Componentele Organice ale Reacţiilor organice.
Intermediari reactivi în reacţii organice
Moto:
Omul respectă regulile Pământului Ren fa Di
Cum Pământul urmează regulile Cerului. Di fa Tian
Cerul copiază pe Dao Tian fa Dao
Iar Dao totdeauna ascultă numai de el însuşi Dao fa zi-ran
Lao Zi – Dao şi Puterea
A B C D
H
H H
Fig, 2.2. Cele 4 legături C – H de doi electroni din metan
3
H H
= OH
R
2
HO
2
R R2
OH H
1 2 (nesuperpozabil cu 1) 2
Fig. 2.4. Structura a doi alcooli enantiomeri, 1 şi 2 ( R1 ≠ R2)
azotaţi etc. ). Vom începe cu structura derivaţilor structural cei mai simpli,
indiferent de stabilitatea acestora. Din acest punct de vedere cel mai simplu
compus cu care vom începe este ionul de meteniu, cationul metil CH3*.
a. Cationul metil sau ionul de meteniu, CH3*
În cationul metil 3 atomi de hidrogen, fiecare cu un electron într-un
orbital 1s se combina cu un atom de carbon având un electron mai puţin;
astfel se vor combina 2 orbitali p cu un orbital s, simetria orbitalului sp2
rezultată fiind sp2 . Cei trei orbitali hibrizi sp2 sunt situaţi în acelaşi plan,
formând un unghi de 120o între doi orbitali vecini ( simetrie plană, Fig. 2. 5 ).
A B C
D C D'
3
Fig. 2.6. Carbanionul metil. Structura tetraedrica sp D este numai
cu puţin mai stabilă decât structura plană sp2 C; din aceasta cauză
cele două structuri se pot echilibra între ele
5
6
În acest caz cele două duble legături nu se vor influenţa una pe alta,
nici în proprietăţile fizice, nici în cele chimice.
ii) Duble legături alternează cu o singură legătură simplă ( duble
legături conjugate ). Drept exemplu vom da hexadiena-2,4 ( 6 ) şi octa-
triena-2,4,6 ( 7 ):
CH3-CH=CH-CH=CH-CH3 ; CH3-CH=CH-CH=CH-CH=CH-CH3
6 7
Atât proprietăţile fizice (de ex., absorbţia în UV), cât şi cele chimice
(de exemplu, adiţia de halogen) sunt afectate. Aceasta se datorează faptului
ca cei 4 electroni π din 6 ( respectiv 6 electroni π din 7 ) formează un
orbital extins peste întreaga moleculă, fapt care se poate arăta în două
moduri arătate în fig. 2.8 pentru diena cea mai simplă, buta-1,3-diena 8.
A. B
Fig. 2.8. Conjugarea legăturilor π în buta-1,3-diena 8
A. Indicarea conjugării prin săgeţi. Utilă în înţelegerea
reactivităţii dienei. B. Orbitalul π de enegie cea mai joasă
e. Energia orbitalilor π
Stabilitatea şi reactivitatea orbitalilor moleculari este dată de energia
şi simetria acestora. Este util ca această energie să fie exprimată funcţie de
trei parametri. Unul dintre acestea este integrala Coulomb α, definită astfel:
αi = ∫φiHφidv (1)
şi integrala de legătură sau integrala de rezonanţă βij
βij = ∫φ Hφ dv
i j (2)
7
Y4; ε4 = α − 1,6β x x
Ψ3; ε3 = α − 0,6β x x
Ψ2; ε2 = α + 0,6β x x
Ψ1; ε1 = α + 1,6β x x
Rezultă din cele arătate mai sus că energia π totală a butadienei este:
ε1 = α + 2β
19
ε2 = ε3 = α + β
∆E = 6α + 8β − ( 6α + 6β) = 2β
ε4 = ε5 = α − β
ε6 = α − 2β
Fig. 2.11. Energiile celor şase orbitali π din benzen si energia sa de
dekocalizare ∆E. Numai primii 3 orbitali sunt ocupaţi în
starea fundamentală
9 10
În efortul de a găsi şi alte exemple de compuşi prezentând caracter
aromatic, s-a găsit că şi unele poliene ciclice ionice (cationice sau anionice)
au un astfel de caracter:
+
..- +
11 12 13
S-a conchis astfel că pentru a fi aromatic, un sistem ciclic conjugat
continuu (neutru, cationic sau anionic) trebuie să posede un număr de 4n +2
electroni π, în care n are valorile întregi 1,2….. Astfel, dintre sistemele
neutre, pe lângă benzen mai sunt aromatice şi poliene macrociclice, cum ar
fi ciclodecapentaena. Dintre sistemele ionice, 11 şi 13 sunt cationi cu 2
(n = 0) şi respectiv 6 electroni π, în timp ce 12 este un anion aromatic cu 6
electroni în sistemul conjugat continuu.
10
2.1.4. Hibridizarea sp
H
H H
H
A B
Fig. 2.12. Structurile posibile ale metilenei, CH2.
A. Structura triplet, liniară (hibridizare sp)
B. Structura trigonală (hibridizare sp2)
În carbena triplet sau liniară, numai doi dintre orbitalii atomului de
carbon se hibridizează pentru a lega cei doi atomi de hidrogen a moleculei.
Ceilalţi doi orbitali rămân perpendiculari unul pe celalalt, fiecare dintre ei
păstrând un electron. Metilena cu această structură are deci un caracter
diradicalic, triplet ( Fig. 2.12.A).
În carbena trigonală sau singlet, trei orbitali se hibridizează sp2. Ei
vor fi situaţi în acelaşi plan. Doi dintre orbitalii hibrizi se vor lega de cei doi
atomi de hidrogen; al treilea orbital hibrid va conţine o pereche de electroni
neparticipanţi. Perpendicular pe planul celor trei orbitali hibrizi se găseşte un
orbital p vacant. Carbenele singlet ar putea avea fie un caracter nucleofil
(prin perechea de electroni neparticipanţi), fie electrofil (prin orbitalul p
vacant). În cazul metilenei, structura cea mai stabilă este structura triplet.
Ţinând seama de principiul că pe parcursul unui proces termic,
multiplicitatea iniţială nu se schimbă pe parcursul procesului şi că
majoritatea compuşilor organici în starea fundamentală sunt singlet,
metilena proaspăt generată într-un proces termic se va afla in starea singlet.
11
Dacă probabilitatea producerii unei reacţii este mică (de exemplu, diluare cu
un inert), ea trece în forma triplet, mai stabilă.
Reacţiile carbenelor vor fi discutate într-un capitol aparte.
b. Acetilena şi derivaţi
În acetilenă doi atomi de carbon hibridizaţi sp se unesc printr-un
orbital hibrid intre ei. Perpendicular unul pe altul, la fiecare atom de carbon
există doi orbitali, ocupaţi cu câte un singur electron. Dacă aceştia sunt
orientaţi paralel şi spinul electronilor în câte doi orbitali vecini şi paraleli
este diferit, vor lua naştere două legături π, perpendiculare una pe alta (Fig.
2.13)
H H
H-C-C-H
H
H H H
H
H
H H
H H
H H
H H H
A B C D
Fig. 2.14. Molecule organice prezentând structuri geometrice regulate
P'(x',y',z') x P(x,y,z)
O x
z
( z- ,y- ,x-)P''
120o B
Cr
C
A B C A
3 = 360 / 120
În mod similar, un pătrat va avea o axă C4 , iar un hexagon o axă C6.
O moleculă lineară, de exemplu acetilena, are o axă de rotaţie care trece
chiar prin axa moleculei. Pentru a obţine o orientare echivalentă cu prima
este suficient să rotim molecula cu un unghi infinitezimal de mic, deci
ordinul axei este C∞.
c. Operaţia de reflecţie într-un punct, i
Operaţia de reflecţie într-un punct este figurată în Fig. 2.15. Punctul
P de coordonate x,y,z este unit cu centrul de coordonate, iar dreapta rezultată
este prelungită dincolo de acest punct cu o lungime egală. Se obţine astfel
punctul P’ de coordinate –x, -y, -z. Prin efectuarea acestei operaţii,
coordonatele oricărui punct material îşi inversează semnul. De aici, operaţia
mai este denumită şi operaţia de inversie, (i).
15
i.i = i2 = E (8)
.P(x,y,z)
z
. σ σ.σ = σ2 = Ε
. P'(x,-y,z
Fig. 2.16. Reflecţia unui punct P(x,y,z) într-un plan σ(x,z).
Răspunsul este simplu: pentru ca una sau ambele componente ale lui
Sn , anume Cn şi σ, pot să nu se găsească printre elementele de simetrie ale
corpului respectiv. Vom da drept exemplu trans-1,2-dicloretena (Fig.2. 17):
Clb H C2 C2 H Cla
(A)
C C C C
a b
H Cl Cl H
σ H Clb
Clb σ H
C C C C (B)
a a
H Cl Cl H
H Cla H
Clb C2 E2 = σ.C2
C C C C (C)
H Cl a H Clb
C3 = C62
1 6 5
6 2 C6 5 1 C6 4 6
5 3 4 2 3 1
4 3 2
C6 -1
C6 C2 = C6
C6-4
2
-1
3 C63 4
= C3
1 3 2 4 3 5
6 4 C6 1 5 C6 2 6
5 6 1
Fig. 2.18. Operaţii de rotaţii în jurul axei de ordin superior (C6) din
molecula benzenului
Cnm = Cp (10)
unde
n/m = p, numai dacă p este un număr întreg. În
caz contrar.
Cnm = Cnm-n (11)
σm
σ, pentru m impar
Acest fapt rezultă clar din examinarea figurii 2.15. Ca regulă, dacă
identificam o grupă Sn, trebuie să verificăm dacă nu există şi alte operaţii
care să ne permită să încadrăm molecula într-un grup superior. Un exemplu
în acest sens este dicloretena din fig. 2.17 şi pe care am explicat axa de
rotaţie improprie. Pe lângă S2, molecula mai posedă un plan de simetrie
orizontal σΗ , planul moleculei, şi perpendicular pe acesta o axă C2. Vom
putea încadra molecula în grupul C2h, un grup superior conţinând 4
elemente: C2, σΗ, S2 = i şi E.
Un exemplu al unui compus prezentând simetrie S4 este arătat în
Fig.2.20 :
H
R
H
R
S4 = σH C4
S42 = (σΗ C4)2 = C42 = C2
S43 = ( σΗ C4 )3 = σH C43= C4-1
S44 = ( σH C4 )4 = C44 = E
R R
H H
Cl
H
C H ; N
Cl Cl H
Cl Cl Cl H
H
În figura de mai sus nu apare benzenul, făcând la rândul lui parte din
familia moleculelor cu simetrii Dnh ( v. Fig. 2.18 ). Elementele de simetrie
din grupul D6h din care face benzenul sunt axele asociate cu C6 ( 2C6, 2C3,
C2 ), 6 axe C2 conţinute în planul nucleului, 3 tăind câte două laturi opuse şi
3 două unghiuri opuse ) planul moleculei şi 6 planuri perpendiculare pe
acesta (şi care generează axele C2 din plan) σH, în total 24 de elemente.
23
C3
σd''
H H
H
H
HH
H H
H H
H H
σd'
σd
A B
Fig. 2.24. Elementele de simetrie ale grupului D3d: E, C3, C3-1, 3σd
3C2, 3S2 = 3i
Cele trei planuri σd bisectează fiecare câte două unghiuri opuse şi
determină împreună axa de rotaţie C3. În acelaşi timp câte o axă C2 (în total
3) taie mijlocul a două laturi opuse ( nefigurate ), fiecare axă C2 fiind
perpendiculară pe câte un plan diagonal σd, determinând 3 axe improprii de
rotaţie, S2.. Aşa cum e arătat în legenda figurii 2.24, numărul total de operaţii
de simetrie în grupul D3d este 12 = 4 x 3.
Rezultă din acest exemplu că numărul elementelor în grupurile
punctiforme Dnd este tot 4n, ca şi în cazul grupurilor Dnh.
Tipul 3 : Acest tip corespunde grupurilor Td, Oh , Id, corespunzând
tetraedrului, octaedrului şi icosaedrului. Toate grupurile sunt de simetrie
înaltă şi pot fi foarte uşor recunoscute. Intr-adevăr grupurile enumerate până
acum, chiar dacă posedă mai multe axe de rotaţie, nici unul nu posedă decât
o singură axă Cn de ordin superior ( n > 2 ). Prin aceasta, tipul 3 de grupuri
de simetrie devine uşor de recunoscut, în ciuda faptului că numărul
operaţiilor de simetrie din grup este foarte mare ( Td conţine 24 elemente, Oh
are 48 de elemente în grup, in timp ce Id are 120 ). Toate aceste grupuri au
însă un număr mai mare de axe de rotaţie de ordin superior: Td are 4 axe C3,
24
fiecare trecând în cazul metanului prin câte o axa C – H ; Oh are 3 axe C4 iar
icosaedru posedă 12 axe C5.
Asimetric: Disimetric:
simetric
chiral achiral
Fig. 2.25. Corespondenţa grupurilor de simetrie cu termenii folosiţi
R4 H
R
C ; C C C C
R H
R1 R3
R2
A B
R
σv
C
Fig. 2.26. Elemente de chiralitate: A. Centru; B. Axă; C. Plan.
+N N S+
R1 X R1 R3
R2 R4
R2 R2
R3
X = H sau R3
Aminele secundare şi terţiare au structuri similare carbanionilor. Ca
şi în cazul acestora, structurile de acest tip nu sunt stabile, are loc o
rehibridizare cu adoptarea unei structuri plane şi revenirea la o structură de
tip tetraedric. Prin aceasta, nu se pot obţine amine secundare sau terţiare
optic active.
26
R2
R2
R1 R1
B A
14 15
R2
R4
R3
16 17
O H
C N
HN CO
OC NH
N C
H O
A B
B
B
B A B
C C C
A
A
A
Daca A > B, atunci ordinea de descrestere este:
A > B > A > B , deci R
Fig. 2.28. Stabilirea unei alene tetrasubstituită cu substituenţi A şi B
R R c
c
σ b
a a
b σ
σv σv
18 19
2.3. Conformeri
Cei trei conformeri, în odinea de mai sus sunt : sinclinal sau gauche,
antiperiplanar sau simplu anti. Ultimul este evhivalent cu primul, –sinclinal.
30
Cel mai stabil dintre cei trei conformeri este conformerul anti. Pe
lângă aceşti 3 conformeri stabili, există şi 3 conformeri instabili, conformeri
eclipsaţi, în care valorile lui ΦXY sunt 0o, 120o şi -120o . Concluziile trase din
considerarea conformerilor etanului disubstituit sunt valabile în cazul tuturor
hidrocarburilor saturate şi derivaţiilor acestora, fie aciclici, fie ciclici. Astfel,
ciclopropanul, ciclobutanul, ciclopentanul şi derivaţii lor sunt mai puţin
stabili decât ciclohexanul nu numai datorită tensiunii lor din ciclu. Un alt
factor contribuind la stabilitatea lor mai mică decât cea a ciclohexanului este
dat şi de faptul că toate legăturile lor sunt eclipsate.
Stabilitatea mai mare a ciclohexanului se datorează pe lângă lipsei
tensiunii în ciclu şi faptului că toate legăturile, cel puţin într-unul din
conformerii posibili, sunt neeclipsate ( v. 20 ).
H H
H H H H
H H
H H H
H H
; H
H H H
H
H H H CH2
H
H H H CH2
H H
H H H H H
20 21
Acest conformer este conformerul scaun ( engl. chair, germ. Sessel ),
Pe lânga acest conformer, mai poate exista şi un conformer baie ( engl. boat;
germ. Wanne ), mai puţin stabil datorită faptului că posedă patru legături
C-C eclipsate ( v. 21 ). S-a admis că acest conformer ar interveni în trecerea
unei conformaţii scaun într-altă conformaţie scaun. S-a constatat că această
trecere are loc printr-o conformaţie mai săracă în energie decât conformaţia
baie, dar mai bogată în energie decât conformaţia scaun. Conformaţia baie
este însă obligată să existe în hidrocarburile cu punte ( 21, 22 ) sau în
derivatul heterociclic 24.
O
; ;
22 23 24
Un substituent R în ciclohexan poate fi plasat fie axial ( 20a ), fie
ecuatorial, De regulă, conformerul axial este mai puţin stabil ( datorita
interacţiilor cu legăturile C-H axiale din poziţiile 3 şi 5. Cealaltă posibilitate,
ilustrată în 20b, este conformaţia ecuatorială, mult mai stabilă având numai
4 interacţiuni gauche C-R – C-H (v. Fig. 2.30). O energie conformaţională
foarte mare prezintă grupa t-butil ; în derivaţii de t-butil-ciclohexan, grupa t-
butil este întodeauna plasată ecuatorial.
31
R H
H
H
H H R (17)
H
H
H
H
H H H
R H H
H
H H
H R
2.4. Probleme
Cl
R
;
R
a. b. izomer 1,2 d. e.
c. izomer 1,3
H Br
Cl
C Ph
COOH ; C3 C C1 ;
Cl CH3 Ph F
CN
A B C
Pentru alena B stabiliţi configuraţia fie observând descreşterea
rangului substituenţilor de la C1, fie de la C3.
4. Din cunoştinţele de chimie organică, arătaţi respectarea
principiului dicotomiei în cazul izomeriei structurale.
PARTEA A DOUA
CLASIFICAREA REACŢIILOR ORGANICE DUPĂ
MECANISMUL DE REACŢIE
CAPITOLUL 3
Substituţia Nucleofilă
la Atomul de Carbon Saturat
Motto: Zbor,
Urc, sunt pajură nu ciocârlie,
Sus, tot mai sus!
Xin Di ( n. 1912 )
lent
R-X R+ + X- (3)
-
f. rapid
R+ + Nu R - Nu (4)
SN2
Viteza
SN1
* * *
Cpr Csec Ctert
R1 R1
R1 δ−
δ−
-
Nu: C X Nu...............C...................X Nu C
H 2 H
R 2 2
R H R
O O O O
;
O O O O
1 2
Eterii coroană pot solvata în cavitatea lor ioni. Ei sunt astfel gazde
( termenul englez hosts ), în timp ce cationii vor fi oaspeţi ( termenul englez
guests ). Cavitatea pe care o au astfel de catalizatori are mărimi care se
potrivesc unui anumit cation. Astfel, 1 ( dibenzo-1,4,7,10-tetraoxo-dodecan )
este potrivit pentru cationul de litiu dar nu poate complexa cationul de
potasiu. Pe de altă parte, în 2 ( dibenzo-1,4,7,10,13,16-hexaoxo-octadecane )
pot încăpea uşor cationi mai mari, ca de exemplu K* şi Hg2*.
Mecanismul acţiunii acestor catalizatori este arătat in Schema 3.2.
5
-------------------------------------------------------------------------------
+ +
+
3 4
C
Me Me
Me
Br Br
5 6 7
viteza
relativa 1 10-8 10-14
C
Ph Ph
Ph
8 9
Viteza
relativa 1 10-23
Bromura de tritil 8 este desigur mai reactivă decât bromura de tert-
butil 5. Ne-am aştepta ca 9 să fie la rândul său reactiv, ceea ce nu-i cazul.
7
Solventul uşurează în mare măsură atât reacţiile SN2, cât mai ales
reacţiile SN1. Ajutorul unui solvent de tipul :S – H poate fi de două feluri:
un efect de împingere afară din moleculă a grupei fugace prin electronii
neparticipanţi de la un heteroatom din moleculă şi un efect de tragere din
moleculă a grupei fugace, efectul global fiind denumit efect push – pull.
R
S: C X: .......H - S:
H
R'
H
Br Br Nu:- Br H
H
CH3 - ArSO - + atac Ca sau Cb
CH3
3
Cβ Cα C C
H Cβ Ca H
H H H3C
H3C OSO2Ar H3C CH3 Nu
optic activ racemic
16 17 18
H
CH3
+
C C
H
-
O: H3C OAc
H Ac
CH3 cCa
- ArSO3- ata
Cβ Cα Cβ Ca A
H H H atac cO: -
H3C OSO2Ar H3C CH3 C
β H
optic activ H3C
C C H
CH3
AcO
racemic
Participarea arilului vecin a fost studiată de Winstein şi colaboratorii
în cazul 2,2-difeniletil tosilatului ( tosilat = p-toluensulfonat, p-MeC6H4SO2
= Ts ) şi care prin solvoliză trece ireversibil în derivaţi de 1,2-difeniletanol:
C6H5
AcOH
HC CH2-OTs C6H5 - CH - CH2 - C6H5
C6H5
OCOCH3
19 20
10
H + +
C CH2-C6H5 CH CH2
21 22
AcOH
+
TsOH
CH2-OAc
24
CH2-OTs AcOH +
23 AcONa
25
OAc
+
CH2-X C
H2 etc.
23a 26 27
Ionizarea centrului de reacţie mai poate fi asistata anchimeric şi de o
dublă legătură. Astfel, Winstein şi colaboratorii au demonstrat asistenţa pe
care poate s-o furnizeze o dublă legătură situată favorabil faţă de centrul de
reacţie:
OTs TsO OTs OTs
viteza
relativa 1 104 1011 1014
Studiul cinetic în acest caz nu lasă nici un dubiu cu privire la
asistenţa ionizării de către dubla legătură.
H3
H3C CH3
+ C
+ +
C C H H C C
R' R
H H
R H H
R R' R'
Intermediar sau
Stare de Tranzitie?
28a 29 28b
energie
.
Stare Tranzitie
.
Intermediar
coordonata
de reactie
Fig. 3.3. Stare de tranziţie sau intermediar in migrările 1,2 ?
SCHEMA 3.6
FeBr3 + Br2 Br+ + FeBr4-
H Br
H
C
+
+ Br BrCH2-CH2-CH2Br
H2C CH2
H H
H
CBr2CH-CH2-CH3
+
BrHC CH2
BrCH2-CHBr-CH3
Calcule teoretice au arătat ca ciclopropanul protonat este mai stabil
decât cationul primar de ciclopropil, dar ceva mai puţin stabil decât cationul
de izopropil.
Un caz aparte în studiul transpoziţiilor de tip Wagner-Meerwein îl
ocupa transpoziţiile în seria norbornanului ( vezi Schema 3.7 ).
SCHEMA 3.7
atac C-2
7
Nu
Nu:
5 1
1 2
6 2 X +
32
H
31-exo Nu
atac C-1
Nu
imaginea in
oglinda
Nu:
H Nu
+
X retinerea
31-endo configura'iei C-1
33
14
X H
H X
H X
34 35 36
După Brown, toate datele observate anterior se pot explica printr-o
ionizare obişnuită urmată de o echilibrare rapida a celor 2 ioni posibili
(transpoyiţiţie 1,2, transpoziţie Wagner-Meerwein obişnuită.
Argumentul a fost combătut prin studiul solvolizei brosilaţiilor de
apoizocamfil 35 ( izomer exo ) şi apocamfil 36 ( izomer endo ). In cazul
acestor derivaţi, din motivele invocate de Brown, ionizarea izomerului exo
ar trebui să fie impiedecată de una din grupele metil de la C1. În realitate şi
în acest caz kexo/kendo este foarte mare, respectiv 4100, mult mai mare decât
cea observată la compuşii de norbornil, 31 ( 450 pentru brosilat, corectat
pentru întoarcerea internă, 1600 ).
15
CH3+ CH2
O O
+
-H
n
R R
n
etc.
Precursorul compusului ciclopropanic natural este un derivat de acid
nesaturat polienic. Acesta acceptă printr-un sistem enzimatic o grupî metil
care trece în ciclopropanul protonat.
H
H
+
H H
+ +
O-
S=O R - Cl + SO2
R - OSOCl R+
Cl
3.5. Probleme
Cl OAc
AcOH
a)
HBr
b) CH3CHBr-CH(OH)CH3 CH3CHBrCHBrCH3
(+)-treo (?)-treo
HBr
c) CH3CHBrCH(OH)CH3 CH3CHBrCHBrCH3
(+)-eritro ( ? )-eritro
CAPITOLUL 4
Substituţia Nucleofilă Aromatică
Motto:
I have been woo’d, as I entreat you now,
Even by the stern and direful god of war,
Whose sinewy neck in battle never did bow,
Who conquers where he comes in every jar;
Yet has he been my captive and my slave,
And begged for that which thou unasked shalt have
(1)
+ Nu:_ + X:-
Z Z
X : Grupa fugace ( deplasabila )
Z : Grupa atragatoare de electroni ( activatoare )
X Nu
Nu X
+ Nu:_ + X-
NO2 N+ NO2
-O O-
1 2 3
NO2
4
OEt -
MeO MeO OEt O- O MeO OEt
O2N NO2 O2N N N NO2
- -O
O
N+ NO2 NO2
-O O-
5
3
X H
NO2 N
+ O2N N + HX (2)
NO2 NO2
6 7 8
În cazul reacţiei dintre clorura de picril ionul HO- s-au găsit dovezi
pentru intervenţia a doi intermediari în SNAr, primul dintre ei fiind un
complex π care poate trece apoi într-o treaptă sau două în complexul de tip
Meisenheimer .
Cl Cl
NO2 NO2
complex π
OH
Cl OH
O2N NO2 O2N NO2
-
NO2 NO2
In 2005 s-a publicat o sinteză asimetrică, pornind de la 6 ( X = F ):
4
O
COOEt
F O2N NO2
H O
NO2
9
PhCH3 , H COOEt
10
NO2
Ph randament : 89%
N+ ee : 87%
H2C
O H2C Ph
CH
N
8
2,4-Dinitrofluorbenzenul se tratează cu reactantul precursor chiral,
9, folosind drept catalizator un derivat dibenzilic al cinconidinei, 8. Se
obţine compusul chiral. 10, cu 89 % randament şi 87% exces enantiomeric.
9 10 10 11
H
10 12
13 14 15a 15b
+ EtO- + OEt
O O O
16 17a 17b
6
F F R
+ RLi + RLi
- RH Li
Li
18 19 20 21
Br
22 20 23 24
20 25
COOH COO-
+ CO2 + N2 (5)
NH2 N2+
26 27 20
7
+ O
Bu
t
Bu
t O
N2+
t
Bu 30
Bu
t t
Bu Bu X
28 29
+ X-
Bu
31
OTf
H3C
N
Tms
32
Tms : trimetilsilil 36
N
Reactie Diels-Alder
NMe NMe
- CH3-CN
N-CH3
N Reactie
Diels-Alder
33 34 35
-
B: B:-
X
Me Me Me
37 39 38
8
NH2- -
: NH2
Me Me
Me H2N Me
H2N
Me Me
40 41
Donor de electroni + Ar - I Ar - I.
Ar - I. Ar. + I-
Ph Ph
Ph
NaNH2 N NH3 N
N
N N NH2
N Br
42 43 44
SCHEMA 4.1
Mecanismul de substituţie ANRORC
Ph Ph
D KNH2 ; NH3 H
N N
- 75o
N Br N NH2
42 44
Ph Ph
D H
N N
H
N Br NH
H2N H
N
45 H 49
Ph Ph Ph
D
D D (H)
N N N
H
CH CH C CH C N
HN Br
H2N NH2 N NH
46 48
47
SCHEMA 4.2
Rezultatul marcării izotopice a azotului
din pirimidină
Ph Ph Ph
Ph
* N * N *N
*N
* O
* N Br N NH N N Br
42 H 49 H 49 42
NaNH2
Ph
Ph NH3; -75o Ph
*N * N : Azot marcat
*N
*N izotopic
CH C
CH
* N Br HN Br NH2 * N
H2N H
H2N *
45 46 47
51 50
13
Bibliografie
CAPITOLUL 5
SUBSTITUŢIA ELECTROFILĂ
ALIFATICĂ
Motto:
Good reasons must, of force, give place to better..
William Shakespeare, Julius Caesar, Act IV, Scene III
5.1. Introducere.
H+ R C X R-H + O=CXY
Y
2
Aşa cum rezultă din figura de mai sus, spre deosebire de substituţia
nucleofilă alifatică, în substituţie electrofilă alifatică ne aşteptăm ca reacţia
să decurgă cu conservarea stereochimiei iniţiale a substratului.
Repartiţia electronilor în cele două stări de tranziţie am putea-o
compara cu repartiţia electronilor π în anionul alilic, respectiv în cationul
ciclopropenilic ( Tabel 5.1 ):
3
Tabel 5.1
Energia totală a electronilor în sistemul alilic
şi ciclopropenilic
* *
Cation: 2α + 2,828 β 2α + 4 β
Anion 4a + 2, 828 β 4α + 2 β :
* Sarcina + sau -
E+ C X E C (1)
E
P E
C C (2)
X P
X
spre deosebire de carbocationi care sunt stabili numai în structura plană sp2,
carbanioni au o structură sp3 stabilă şi deci păstrarea de configuraţie se
poate observa şi în cazul mecanismului SE1.
Ph COOR Ph COOR
+ -
R CN R CN
1 2
b) Ionizarea unimoleculară la carbanion precedată de alte etape
rapide suferite de precursorul de carbanion. Sunt mai multe posibilităţi:
5
Y Y
3 4
Heteroliza are loc în ionul 4. Sarcina negativă la oxigen şi
stabilitatea lui XYCO constituie forţa motoare a procesului (6), ?nrudit cu
acesta este şi decarboxilarea acizilor carboxilici:
R - NH - NH2 + B:
R-N=N-H R:- + N2 (7)
+
R - NH - NH - Ts -BH
5
Acest procedeu este ilustrat de metoda Kishner-Wolff şi de reacţia
McFezden-Stevens şi implică oxidarea hidrazinei. Intermediar în aceste
reacţii este compusul 5, instabil.
c) Generarea carbanionilor printr-un proces bimolecular:
R1 C Z Ph C:-
R3 Et
6 7
În schimb, carbanionul 7, generat pe mai multe căi, îşi păstrează în
mare proporţie activitatea optică. Acest fapt este surprinzător pentru faptul
ca 7 este un carbanion benzilic plan. Se consideră că solvatarea sa trebuie să
fie asimetrică, aceasta explicând păstrarea chiralităţii.
În înţelegerea stereochimiei reacţiilor SE1 un rol important l-au jucat
reacţiile de schimb izotopic la centrul chiral. În astfel de reacţii, schimbul
( constanta de viteză ks ) poate fi însoţit într-o măsură mai mare sau mai
mică de racemizarea substratului ( constantă de viteză kα ). Mersul
stereochimic este indicat de valorile raportului ks / kα ( Tabelul 5.2 ):
Tabelul 5.2
Raportul vitezelor de schimb şi de racemizare (ks/kα)
şi stereochimia observată în reacţia (9)
_____________________________________________________________
ks / kα Stereochimie observată
H-O-R
H -O - R
K+ D -O - R
K+ K +
- C OR
C D + O-R C OR C H
D H
retinere de
configura'ie
8 9
b) Mecanismul inversiei de configuraţie: Acest mecanism intervine
în alcooli mult mai acizi, precum metanolul şi glicolul şi este peste > 60%
când ks / kα este între 0,94 şi 0,65.
C D + -O - R R O H C D O R H C
inversarea
configura'iei
10
O valoare mai mare de 0,5 dar mai mică decât 1 indică faptul că
colapsul lui 10 la produsul cu configuraţia inversată are loc practic la fel de
repede ca şi schimbul izotopic.
c) Mecanismul racemizăriii: intervine când ks / kα este 1 şi a fost
observat în dimetilsulfoxid, DMSO. Acest solvent aprotic dipolar este un
excelent solvent pentru carbanioni:
O
DMSO
C-
DMSO
C D + -O - R Me2S+ C - D-O-R DMSO DMSO
b b c
b c b c HB c
k1 k3
C D + B: C DB+ C HB+ + +
BH C
k-1 k-3
a a a
a
k-2 k2
b c b
c
k1
+ D C
BD C
k-1
a
a
H3C H H3C H
O2N CONR2
CONR2
11 12
Dacă 11 suferă izoracemizare, compusul 12, analog lui 11, dar fără
să posede grupa nitro ca acesta, nu prezintă acest fenomen. Aceasta se
datorează stabilităţii mai mari a carbanionului 13, derivând din nitroderivatul
11. Într-adevăr, sarcina negativă a carbanionului este stabilizată de către
grupa nitro, în timp ce în carbanionul 14, derivând din 12, grupa amidică,
CONR2, nu e lla fel de eficace ca o grupă nitro.
H3C H3C
-
- C:
O
+ CONR2 CONR2
N
-
O
13 14
Carbanionul stabil va avea timpul necesar pentru a suferi
echilibrarea prin k2, k-2, deci să se racemizeze înainte de a suferi schimbul
( deci, k1, k2 mult mai mari decât k3 ).
9
a) Reacţii SE2
Am văzut că o reacţie SE2 decurge adesea printr-un atac frontal,
care implică conservarea configuraţiei iniţiale:
E+ C E + H+ (10a)
X
C X C +
E
C+ + H-E (10b)
15
DFSO3D ;
16 16-D 17
H NO2
NO2+ PF6-
16 18
În sinteze sunt destul de frecvent utilizaţi compuşii organo-metalici.
Un exemplu îl constituie obţinerea acidului 2-metiloctanoic, 21, pornind de
la 2-iodo-octan, optic activ, 19. Acesta este transformat în compusul metalic
20, acesta din urma, prin tratare cu CO2 formează acidul 21.
BuLi CO2
CH3(CH2)5CHLiCH3 CH3-(CH2)5-CH(CH3)COOH
(-)-CH3(CH2)5CHICH3 o
-70
19 20 21
Acidul 21 rezultă cu 20% menţinerea configuraţiei. Reacţia
compuşilor vinilici de litiu are loc la rândul ei cu menţinerea configuraţiei
iniţiale. La fel şi în cazul compusului litic derivând de la ciclopropan:
Li E MgR
Me Me Me
E+
;
Ph Ph Ph Ph Ph Ph
22a 23 22b
24 25 26
Formarea compuşilor 25 şi 26 din 24 nu poate fi explicată decât
dacă admitem că 24 este un carbanion. Acesta (24a) poate fi în echilibru cu
11
CH2
-
b a CH2:
27a
CH2:-
CH2:-
a b
24
27b
28a 24 28b
29-endo 30 29-exo
Astfel, adiţia clorurii mercurice la derivatii boranici 29 exo şi endo
dă naştere aceluiaşi derivat mercuric al nortriciclenului, 30. Reacţia a avut
astfel loc cu menţinerea configuraţiei compusului endo, dar cu inversarea
acesteia, în cazul derivatului exo. E un exemplu care arată că cele două tipuri
de atac, SE2-frontal şi SE2-spate, atunci cînd primul nu se poate produce din
motive geometrice.
În reacţia de substituţie electrofilă a compuşilor mercurici de regulă
atacul se produce frontal.
12
b) Reacţii SE1
i) Reacţii SE1 catalizate de baze
Printre primele reacţii catalizate de baze studiate au fost reacţiile de
schimb izotopic. Acestea se pot efectua şi în medii puternic acide, când, aşa
cum s-a arătat, mecanismul este SE2. În cataliză bazică, într-o etapă lentă,
baza generează carbocationul care, ulterior, într-o etapă rapidă, poate suferi
schimb izotopic sau racemizare.
Se cunosc cazuri de cetone optic active care pot suferi substituţii
electrofile tipice ( schimb izotopic, halogenare ) însoţite de racemizare, atât
în cataliză bazică sau acidă. Un astfel de exemplu studiat de Ingold şi
colaboratorii sunt cetonele 31 şi 32.
COOH
H
; CH3-CH2-CH - COPH
*
CH2 CH3
O
31 32
O O O-
H
incet ..-
1
C R 3 + B: - R 1
C C R3 R1 C C R3
R C
rapid
R 2 R2 R2
et
inc d
i
rap
O
H R1R2CBr-CO-R3
R2 C C R3 R1R2CD-CO-R3
R1
Racemizare Scimb H - D Halogenare
viteza = k[cetona][baza]
Dacă în cataliză bazică intermediarul comun in cele trei transformări,
racemizare, schimb izotopic şi halogenare, este carbanionul, în cataliză acidă
intermediarul este enolul ( Schema 5.2 )
13
SCHEMA 5.2
Mecanismul transformărilor în cataliză acidă
.
+
O OH OH
H H H
1 3 R 1
C C R 3 R1 C C R3
R C C R + HA +
R2 R2 R2
+
R1R2CD-CO-R3 Caate D OH
va e t
a pe
Amestec Racemic R2 C C R3
re R1
1 2 3 gena
R R CBr-CO-R Halo
Enol
H
H Me
B:
Solvent
CMe3
H
CMe3
33 34
O O O
O OH C CH3
H3C C
O
35 36 37
Faptul acesta pare a fi ciudat cu atât mai mult cu cât şi alte 1,2-
dicetone, cum ar fi diacetilul 37, nu conţin decât urme de enol. Aceasta se
datorează faptului că dicetona aciclică, prin conformaţia care o adoptă, poate
minimaliza dipolmomentul ( în 37 se anulează ), în timp ce dicetona ciclică
nu-l poate minimaliza decât prin enolizare.
iii) Solventul. Procentul de enol al unui compus carbonilic poate
depinde foarte mult şi de solventul în care acesta se găseşte. Astfel, esterul
acetilacetic pur conţine 7,5% enol. În acid acetic procentul scade la 5,7,
pentru ca în apă să fie numai 0,4%. În schimb în benzen este 16,2% şi
ajunge la 49% în hexan. Cu cât solventul este mai puţin polar, cu atât
procentul de enol mai puţin polar va fi mai mare.
c) Transpoziţii moleculare anionice.
Transpoziţia Wittig: Transpoziţia Wittig este transpoziţia benzil-
eterilor metalaţi, pentru care eliminarea α nu-i posibilă:
39 40 41
Formarea celor doi izomeri a sugerat formarea unei ciclopropanone
tensionate care cu alcoxidul folosit s-ar rupe în derivatul (derivaţii)
carboxilic(i) observaţi. Această interpretare a fost verificată, supunând
reacţiei o α-clorciclohexanonă 42 marcată cu 13C în cealaltă poziţie α:
-
OR * COOR
O O
Cl
* + B: * 50%
44a
- Cl-
- BH COOR
42 43 *
50%
44b
Se obţine esterul ciclopentan carboxilic marcat atât la C-1 din inelul
ciclopentanic (44a), cât şi la C-3 (44b). Cei doi produşi marcaţi rezultă în
proporţii perfect egale, demonstrând formarea intermediară a ciclopropan-
onei 43
Înrudită cu transpoziţia Favorsky este şi reacţia Ramberg-Bäcklund.
În loc de grupă carbonil, substratul din această reacţie are o grupă sulfonică:
-
C C :C C
H
S X S X
+ SO2
O2 O2 S
O2
45
Intermediarul 45 este o episulfonă care elimină ulterior SO2. Se
obţine în felul acesta o alchenă. În caz că în poziţia α’ se găsesc doi atomi de
halogen, produsul rezultat este o acetilenă.
16
Ar-CH2-SO2-CCl2-Ar SO2 Ar Ar
+ SO2
Ar Ar
46
Descompunerea lui 45 sau a lui 46 este înrudită cu aşa numitele
procese cheletropice:
;
- SO2
+ SO2
S
O2 S
O2
47 48
3,5. Probleme
49 50
CAPITOLUL 6
Motto:
Das ist doch merkwűrdig, dass man nie und nimmer zur Ruhe kommen kan, dass
es ewig nur Hader und Unzufriedenheit geben muss !
August Strindberg
6.1. Introducere
Tabelul 6.1.
Exemple de substituţii electrofile aromatice
_____________________________________________________________
Tipul Exemplu Reactant Purtator
======================================================
Schimb H/D: ArH + DA → ArD + HA D+ DA
Reacţii Friedel Crafts:
a) Alchilare: ArH + RX → ArR + HX R+ R-X-L
R-X
b) Acilare: ArH + RCOX → ArCOR + HX RCO RCOX-L +
6.2.1. Electrofilul
[ E - X - L ]+ E+ + X-L (6)
Urmează că în mediul de reacţie vor fi trei electrofili: E-X, [E-X-L]+
şi E+. În plus, nu sunt excluse reacţiile de substituţie radicalică sau cele
nucleofile. Prima grijă în studiul unei substituţii aromatice este să dovedim
cu precizie natura electrofilă a substituţiei studiate.
6.2.2. Orientare
R'
R
R R
R' R''
R'
R'
C2v ; R = R' D2h ; R = R' D3h ; R = R' = R''
O-
+I, +E o, p activare
puternica
Cl
o, p activare
-I, moderat
+E, puternic
RO
o,p desactivare
-I, puternic
+E,moderat
O + O–
N
=================================================
7
O- O OH O
X X X X X X X X
ArH +
n
N N N2 Ar
+
1a 1b 2 3
2a: Ar = Ph
SCHEMA 6.1
X
+ Ph-R
HO R + orto
R = subst. de.
ordinul I X 5
-
O
X R
X X
- N2 + Ph-R
1a HO
R = subst. de
+ ordinul II X 6
+
4
O
+n4 X X
3
n
Toluenul poate fi aminat cu cloramină în prezenţa de clorură de
aluminiu. Catalizatorul folosit poate sugera o substituţie electrofilă. Totuşi,
rezultatul aminării este m-toluidină, în contrast cu o substituţie electrofilă.
8
Cum în reacţie rezultă şi p-clortoluen, mersul cel mai probabil al reacţiei este
următorul:
- +
NH2Cl H2N + Cl
CH3 CH3
Ph-Me + Cl+ +
H Cl CH3
Cl
H2N-
NH2
Astfel, m-toluidina este produsul unei substituţii nucleofile, în ciuda
asemănării cu reacţia Friedel-Crafts. Interpretarea aceasta este susţinută şi de
alte date privind comportarea cloraminei.
Foarte interesante sunt încercările făcute de a genera carbocationi
din compuşii cu punte, derivaţi de 1-norbornil, 7 şi apo-nortriciclen, 8
( pentru reacţiile lor, v. reacţia (7) şi Schema 6.2 ).
X X
7 8
Drept grupă fugace s-a ales grupa cloroformiat, O-COCl, aceasta
fiind deosebit de eficace în a genera carbocationi:
- AgCl
R-OCO-Cl + Ag BF4 → R-OCO+ → R+ + CO2
+ -
(7)
Aşa cum s-a mai arătat, astfel de cationi nu pot adopta o structură
plană corespunzătoare hibridizării sp2 a atomului de carbon cationic. Aceasta
structură va fi cel mai greu de adoptat pentru cationul derivând din 8 ; din
cauza aceasta, cationul corespunzător acestuia, 9, va trece rapid in radicalul
corespunzător 10. Substituţia în acest caz este o substituţie radicalică,
demonstrată de preferinţa pentru poziţia orto şi de obţinerea tuturor celor trei
izomeri ( v. Schema 6. 2 ).
SCHEMA 6.2
AgBF4 Ph-R
.
rapid
+
C6H4R
ClOCO
8 9 10 11
Me
N C CHBr
Me 2
14
+ H
Br
+ Br2 + L Br BrL -
+ HBr + L
15
+ H BF4-
NO2 NO2
17
+ H+
+
Me Me Me Me
Me CH2
18 19
Existenţa unor astfel de intermediari pare a fi certă. Există încă o
serie de întrebări privind formarea lor. De exemplu, seamănă formarea lor cu
cea a formării complecşilor Meisenheimer din SNAr ( substituţia nucleofilă
aromatică )? Rezultă complecşi de tip 16 direct sau în mai multe etape?
12
20 21 16
Calcule mecanic cuantice au indicat faptul că complecşii π de tip 20
sau 21 sunt intermediari plauzibili în substituţia aromatică. Totuşi, existenţa
lor nu a putut fi confirmată aşa cum a fost confirmată existenţa complecşilor
σ.
OH O- O
X X X X X X
-N2; -H+
..
+
N N 4
+
X X
H
+
4 + O HO
H H
X X
22 23
Figura 6.4. Model pentru formarea complexului π şi
transformarea acestuia în complex σ
SCHEMA 6.3
Mecanismul general al unei
substituţii electrofile reversibile
E
E H
kE k-H
+ E+L- + L- + H+ (9)
k-E kH
X X X
X H
+ H+[AlBr3(OH)]- + + + + H+ (10)
X
X= F, Cl, Br, I
R R
E H
+ + (11)
+ +
E H
E, R : grupe alchil
X
X X H
+ K
+ H+ + (12)
H H
X = F, Cl, Br, I
24 25
+ +
+
H H 26
Ionul de tip 25 trece rapid în ionul 26, o specie care nu va avea nici o
tendinţă să expulzeze ionul de nitroniu.
+ + E- + I ( Poten'ial de ioniyare )
.
+ + sp2 + L. ( Energie de localizare )
Y. Y
.sp 3 - Eσ ( Energia leg[turii σ )
+ +
H
Y
+ Y + - ∆E
+
H
unde:
.
∆E = I + L - Eh - Ea - Eσ (15)
+
:N O :N O+
27 28
Nici unul dintre aceştia nu a putut fi dovedit. Intermediari de tipul 24
şi 25 au fost în schimb izolaţi şi identificaţi de către Olah.
18
CH3 NO2
CH(CH3)2 CH(CH3)2
+
+NO2 29 30
CH3
CH3
CH(CH3)2
+
+ CH(CH3)
+NO2+
+ NO2
+
CH(CH3)2 CH(CH3)2
CH(CH3)2 CH(CH3)
32 33 29
H NO2
AcO CH(CH3)2
34
Se deduce astfel că poziţia cea mai reactivă din p-cimen este poziţia
C-1. Proporţia mare de 29 se explică prin transformarea lui 32 în 33.
19
- H+
R H
R-X MXn R+
+
MXn+1- MXn+1-
35 36 37
Este posibil ca intermediarul 37 să nu rezulte direct şi premergător
acestuia să se formeze complecşii π 35 şi 36. Există indicaţii că toţi trei
intermediarii intervin în proces, dar cu siguranţă numai intermediari de tip
37 au fost izolaţi şi identificaţi. Astfel, tratarea toluenului cu fluorură de etil
şi trfluorură de bor duce la complexul σ 38 care la -80o este stabil. Acesta la
-15o trece în produsul de substituţie ( G.A.Olah, 1958 ).
CH3 CH3
CH3
+ + HF + BF3
+ CH3-CH2-F + BF3 BF4-
H C2H5
C2H5
38
Trebuie observat că reacţia Friedel-Crafts poate fi privită şi ca o
substituţie nucleofilă la carbonul saturat, în care reactantul este compusul
aromatic.
H
MXn
Ar-H + CH2-X Ar Ar-CH2R + H+
-MXn+1 CH2R
R
20
Ph-CH2-CH2-CH3
k2
+ CH3-CH2-CH2-X + MXn
CH3
Ph-CH
k1 CH3
Raportul dintre cele două hidrocarburi aromatice rezultat depinde de
reactivitatea reactantului aromatic. Compuşi aromatici foarte reactivi dau o
proporţie mare de compus netranspus, în timp ce în reacţia cu compuşi
aromatici mai puţin reactivi rezultă preponderent produsul transpus.
O - AlX3
Mecanism B 39
Mecanism C H COR
Pentru R = Ph
+
+
+ C O
C O C O
etc.
Clorurile de benzoil vor reacţiona astfel numai prin acest mecanism.
În reacţia de formilare cu HCOF în prezenţă de BF3 nu s-a găsit
nici o dovadă pentru existenţa cationului de formil. Totuşi, complexul σ 42 a
putut fi identificat în acest proces:
+ HCOF + BF + + CO +
H H H CHO
CHO
BF4-
42 43 44
Acesta reyultă în primă fază din toluen şi HCOF, alături de oxid de
carbon. Reacţia ulterioară a complexului 42 cu CO dă complexul σ 43 şi în
22
A
Uneori, pot avea loc reacţii secundare dacă agentul de alchilare are
două sau mai multe poziţii reactive. Un astfel de exemplu îl reprezintă
reacţia (18) dintre benzen şi tetracloretan ( reacţie Anschütz ):
CHCl2 AlCl3
+ + (18)
CHCl2
+ HCl + AlCl3
+ AlCl4-
H H
H
H
+
H H
AlCl3
C H
HCl
Me Me Me
Me
Me
Me
H
+ Me
+ H+
+
+
Me
45 46 47
24
Me Me
Me
Me H
Me
49
+ Me Me
Me
47 +
H
Me
Me
50
Acest complex poate în final genera atât m- cât şi p-xilenul.
6.5. Probleme
25
Literatură
CAPITOLUL 7
Reacţii de adiţie electrofile
la alchene
Motto:
Men need not always live by bread alone. There is something else.
We do not yet know what it is; but some day we shall find out; and then we
will live on that alone; and there shall be no more digging, nor spinning, nor
fighting, nor killing
George Bernard Shaw
Back to Methuselah; Part I; Act II
sau:
E H
- NuH
+
+ E +
E H
ruta secundara
Nu:-
H Nu :
L
E-P E+ + L-P
C C
+ Nu:- E Nu
C C + E + C C
E alti produsi
Mecanismul este cu totul asemănător cu mecanismul general al unei
adiţii electrofile. În cele ce vor urma vom vedea şi alte asemănări cu reacţiile
discutate până acum
+ Br Br Br Br
+
+ Br2
- Br-
+ Br-
1 2 3 4
X X X
X
+
+ X2
+
5 6 7 8
SCHEMA 7.3
CH3 CH3 CH3
+Br2 H H
H
H3C C C CH2 H3C C C CH2-OMe ; H3C C C CH2Br
MeOH +
CH3 CH3 Br CH3
9 10 12
Br2
Z = Br sau OMe
11 14 13
4
X2 H C X
HOOC C H Achiral
H C COOH H C X
H C X X C H
H C COOH X2 Amestec
+ racemic
X C H H C X
H C COOH
COOH COOH
..
:X:
X X
+
+
Cβ Cα
Nu
Nu:-
15 16 17
Se formează astfel un ion de haloniu 16; acest ion va fi atacat de
nucleofil atât în α cât şi în β, după legile care guvernează o reacţie SN2
tipică: va avea loc cu inversia configuraţiei la acel atom de carbon; la celălalt
atom configuraţia se păstrează.
Reacţia de adiţie în care adiţia are loc cu păstrarea configuratiei la
unul dintre atomii dublei legături şi cu inversia configuraţiei la celălalt se
numeşte adiţie trans sau anti. Există şi adiţii sin sau cis, formarea ionului de
haloniu corespunzând unei astfel de adiţii. Ea este înrudită cu adiţia
carbenelor la alchene, cu formare de ciclopropani:
SCHEMA 7.4
Exemplu de adiţie sin la alchene
H2
C
H R
C C + :CH2
R H H R
R H
trans trans
H2
H H C
C C + :CH2
R R H H
R R
cis cis
Scurtă vreme după aceea, Winstein propune formarea de ion de
bromoniu şi în cursul unor substituţii nucleofile.
Br RH Br Br R R Br
- Br- H H
C C + C C + C C
H H R H H
R Br R H R Nu Nu R
Nu:-
18 19 20a 20b
6
Ac maleic Ac.treo-clormalic
COOH COOH
HOOC H Cl2 ; H2O
H C Cl Cl C H
H COOH H C OH HO C H
COOH COOH
Produsi
+
X
+
X
X X
X
25
În această schemă, 25 este complexul format iniţial. Dovezi în
sprijinul acestei formulări vor fi aduse şi în capitolul următor.
COOH
H COOH
CH3-C-COOH H3C C OH
Cl2: H2O
; C C
Cl C H Cl
H-C-COOH CH3
COOH
26 27 28
COOH
Cl COOH
CH3-C-COOH
Cl2: H2O H3C C OH ; C C
H C Cl H
HOOC-C-H CH3
COOH
29 30 31
CH3-C-COO- C
O- X C CO
X +
C -
-
OOC--C-CH3 OOC C O
-
OOC CH3
CH3
32 33
In cazul adiţiei în mediu bazic la sărurile de sodiu ale acizilor
monometil- maleic şi –fumaric, ionul de haloniu respectiv nu este destul de
înghesuit la centrul de reacţie pentru a impune formarea β-lactonei. Acesta
( 34 ) poate fi însă în echilibru cu carbocationul clasic ( 35 ) care se va
stabiliza prin decarboxilare, formand 31
-
H3C COO
- H3C COO X
- + COO-
CH3-C-COO C C
C C
+ X
- C C X H
OOC--C-CH3 - CH3
-
OOC H
OOC H
34 35 31
Se pune întrebarea în cazul perechii acid maleic – acid fumaric din
ce cauză numai acidul maleic în mediu bazic îşi schimbă în întregime tipul
adiţiei ( 100% sin, în loc de 100% anti ) în timp ce acidul fumaric continuă
să adiţioneze halogenul + apa 80% anti şi numai 20% adiţionează aceste
elemente sin. O explicaţie ar fi că în ionul de haloniu care se formează din
maleatul de sodiu şi halogen (36a), respingerea dintre sarcinile celor două
grupe carboxil este atât de mare că ionul de haloniu trece în carbocationul
clasic 37a pentru a se putea produce rotaţia în jurul axei centrale şi a trece în
carbocationul 37b, acelaşi care ar rezulta şi din fumaratul de sodiu.
X X X
H H +
+ H
+ COO-
C C C C C C
C C H COO- H
H H -
H
-
OOC COO- -OOC COO - -
OOC OOC
SCHEMA 7.6
Formarea ionilor de haloniu din alchenă şi halogen
X X X
R X X
H
+ + X-
R H H R
R H H R
R H
A B C
F3COCO
H2C CH2
OCOCF3
C CH2 -
HC F
F
+ F
HC
38 39 40
ionul de haloniu ori nu se formează, ori – dacă rezultă – trece rapid în ionul
de carbeniu:
Br
Br2 +
Br
CH-CH-
+
Astfel, adiţia bromului la cis sau trans stilben va duce fiecare la
ionul de bromoniu corespunzător. Acesta se va deschide la ionul benzilic,
stabilizat prin conjugare. Rezultatul: ambii stilbeni vor da acelaşi produs.
43 44
? ?
CH2 = CH - CHX-CH2X
45
CH - CH2-Xr XrH2C CH
+
CH - CH2-Xr HC CH2X
X
46
41 42
47 48
X
X
X X X
atac C4 atac C2
X
+
50 49 51
Un alt exemplu este adiţia de halogen la norbornenă. J. D. Roberts şi
colaboratorii săi da cu halogenii 1,2-dihalogeno+norbornanul trans 48,
rezultat dintr-un ion de haloniu normal, 47. Acesta trece însă în ionul
neclasic de norbornil 49, responsabil de formarea celorlalţi doi produşi de
reacţie.
Un exemplu studiat în catedra noastră este înrudit cu studiile lui J.D.
Roberts. Astfel, hidrocarbura 52 formează ionul de bromoniu 53. Datorită
faptului că atacul endo în acesta e împiedecat, acesta va trece în ionul
neclasic 54. Singura interpretare a formării produsului de reacţie izolat este
că ionul 54 trece într-un ion de bromoniu cu inel de 4 atomi.
Br
+
Br
Br2
+
52 53 54
+
Br Br
54 55 Br
14
R
56
Ca şi în cazul adiţiei de halogen, intermediarul reacţiei are o
structură similară ionilor de haloniu; la fel ca şi acesta. ionul de
episulfonium 56 va determina o adiţie anti a clorurii de sulfenil:
+ SAr
S-Ar
Ar-SCl
Cl
57 58
Obţinerea produsului 58 indică: i) atacul electrofilului la sistemul
norbornenic se face exo; ii) atacul nucleofilului ( Cl- ) este endo; deci
intermediarul trebuie să fie 57.
Pentru a fi siguri că geometria observata a aductului nu e rezultatul
unei împiedecări sterice, Brown a studiat şi reacţia corespunzătoare a 7,7-
dimetilnorbornenii, 59. În acest caz, atacul exo al electrofilului trebuie să fie
impiedecat de grupa metil din poziţia 7:
15
Cl
59 60
Produsul obţinut ( 60 ) are aceeaşi stereochimie ca cel obţinut în
reacţia precedentă, cu observaţia ca reacţia în acest caz e mult mai lentă,
dimetilnorbornena reacţionează de 1800 de ori mai lent decat norbornena
nesubstituită în 7. Aceasta demonstrează corectitudinea concluziilor
precedente, pe de o parte şi intervenţia ionului ciclic de episulfonium, pe de
altă parte.
Mueller a tratat cicloocta-1,5-diena cu clorura de metilsulfenil. Chiar
când a folosit un mare exces de dienă faţă de clorura de sulfenil, a obţinut un
aduct în care raportul diena:clorura de sulfenil este de 1:2
.
Me +
SMe SMe
S+
bisaduct
Cl Cl
61 62
Aceasta arată că în aductul 1 : 1 ( 61 ) sulful interacţionează cu
dubla legătură rămasă, determinând atacul unei a doua molecule de clorură
de sulfenil. Noul intermediar va da naştere aductului 1 : 2 obţinut.
Y- Y
C C
HgX
OH
H2O
C C
+ HgX2 C C HgX
C C + OR
Hg ROH
X C C
63 HgX
NR2
HNR2
C C
HgX
Se deduce de aici că reactivitatea relativă nu e mai mică de 30 şi nu
e mai mare de 140, ceea ce exclude formarea iniţială a intermediarului ciclic
( v. mai sus şi adiţia sulfenil clorurii la norbornenă şi 7,7-dimetilnorbornena
pentru obţinerea aducţiilor 58 şi 60 ).
- X- + + X-
CH3-CH - CH3 CH3-CHX - CH3
CH3-CH = CH2 + HX
X : halogen, HO
O CN
7.3. Probleme
A B
+ Cl
Cl
D3C H3C
D3C CH3 CH3 CD3
C D E
Se cere :
a. Cum explicaţi formarea acestor compuşi?
b. Brown a observat că la timpi scurţi de reacţie, produsul netranspus
D predomină net în amestec. La timpi de reacţie mai lungi, D şi E rezultă
practic în cantităţi egale. Cum explicaţi aceasta?
H
CH2 = CH - CH2-X + HOCl H2C C CH2-X + alti produsi
OH Cl
F G
Se cere:
Cum explicaţi faptul că proporţia lui G în amestecul de produşi
depinde de natura lui X din F şi creşte în ordinea H < OH < Cl
H I J
7.4. Literatură
CAPITOLUL 8
Adiţii Nucleofile
Motto:
Αφου δεν µπορω να βλεπω τον κοσµο που θελω, κοιµαµαι.
Αθανασουλης Κριτων: Ο Κοσµος τα Ονειρα και ια Χερια
Cum nu pot să văd lumea care mi-o doresc, visez
Athanasoulis Kriton ( 1916 – 1979 ): The Cosmos, the Dream
and the Hands
8.1. Introducere
Nu:-
După cum se vede, molecula este plană, planul moleculei fiind în
acelaşi timp şi un plan de simetrie. În concluzie, cu egală probabilitate,
atacul nucleofilului va putea avea loc de pe ambele feţe ale planului. Dacă R
şi R’ sunt două grupe diferite, atomul de carbon atacat devine chiral. În
adiţie va rezulta însă amestecul racemic. Putem trage mai multe concluzii:
a. Adiţia nucleofilă formal se aseamănă cu deplasarea nucleofilă:
Deplasare nucleofila
Aditie nucleofila
NC- + C O N C C O-
N C C O- + HCN N C C O-H + N C-
+ R-CH=O
H CH O- CH - OH
R R
B. In cataliza acida
OH OH
OH
CHR-OH
+ R-CH+-OH +
CHR-OH
Produşii de reacţie pot fi totuşi diferiţi în cele două situaţii menţionate, ca în
exemplul de mai sus. Totuşi, efectuarea reacţiei în cataliză acidă e singurul
proces posibil în cazul condensării cu hidrocarburi aromatice, ca de exemplu
cu benzen ( J.J. Hofmann şi A. Schriesheim, 1964 ).
Pot avea loc reacţii de condensare şi cu compuşi conţinând o grupă
amino ( R – NH2 , R = alchil, aril, etc )
R - NH2 + C O R - N+H2 - C - O- R - NH - C - OH
R-N = C + H2O
18
18
O O-
=
2 - R1 OR2 R1-C *O *O- + R2OH
R1-C - O-R + HO C
1 2 OH
18
*O = 18
O OH
R
1
C OR
2 R1COOR2 + H-*O-
3 O-
E foarte clar că echilibrul transferului de proton trebuie sa fie cauza
acestei limitări a vitezei de distribuţie a oxigenului marcat.
Mecanismul adiţiei nucleofile a fost demonstrat printre altele şi de
datele cinetice. Astfel, adiţia compuşilor aromatici la grupa carbonil poate fi
corelată ρσ, în care panta ρ are o valoare pozitivă ( ρ = +1,8 ). Valoarea
pozitivă a lui ρ demonstrează că atomul de carbon al grupei carbonil devine
în starea de tranziţie mai negativ, în acord cu mecanismul adiţiei nucleofile.
kX , KX X = substituenti
Y + A Y' Y = Centru de reactie (7)
X X Y' = Grupa rezultata
Reactie comparata
k'X , K'X X = substituenti
+ C Z' Z = Centru de reactie (8)
Z
X Z' = Grupa rezultata
X
Reactie de referinta
KX K'X kX k'X
log = ρ log sau log = ρ log
KH K'H kH k'H
Dacă notăm:
σx = log k'X/k'H sau log K'X/K'H (11)
KX kX
log sau log = ρσX (12)
KH kH
Astăzi se cunosc valorile σX pentru cei mai mulţi substituenţi
întâlniţi în mod curent. Substituenţii X respingători de electroni au valori
negative, cei atrăgători de electroni, prezintă valori pozitive ( v. Tab. 8.1 ):
a. Condensarea aldolică
- OH
O
k3
H3C C CH2-CO-R + BH H3C C CH2-CO-R + B:-
k-3
R R
d[RCOCH3] k1k2
= [RCOCH3]2[HO-] (15)
dt k-1KB
b. Condensarea Claisen
OR R1 OR OR
O-
R1CH2COCHR1COOR + RO- (18)
R1CH2-C-CHR1-COOR
OR
Esterii sunt mult mai puţin acizi decât aldehidele sau cetonele.
9
Din această cauză sunt necesare baze mult mai puternice decât în
condensările aldolice. Mai mult, enolatul 5 are o tendinţă mult mai mare să
elimine carbanionul 4 şi să dea esterul mult mai stabil. Totuşi, esterul β-
cetonic format este mult mai acid decât esterul iniţial, astfel că reacţia (19)
va deplasa toate echilibrele spre formarea anionului esterului β-cetonic.
-
..
1
R1CH2COCHR COOR + RO - R1CH2COCR1COOR + ROH (19)
R Mg X R Mg R X Mg X
SCHEMA 8.2
Mecanisme posibile în adiţiile reactanţilor Grignard
K
A. k1
1
R MgR 2
+ C O C O.........MgR1R2 Produsi
K
B.
1
R MgR 2
+ C O C O.........MgR1R2
k2
Produsi
C. R1MgR2
K
R1MgR2 + C O C O.........MgR1R2
k3
O
1
C Mg R
R2
1
R
Mg
2
R
R1 H R1
C CR2 (21)
2 CH + R2C = CR2
R 2
O CR2 R
OMgX
XMg
OMgX
Ph Ph Ph Ph
H Ph H Ph
6 7
-
..
PhCH = CH - CO - CPh2 PhCH = CH - CO - CHPh2
7 8
hexane; -78o
t
2 CH3COOBu + LiICA LiCH2COOBut
9
2 etape R
t
R-CO-R' + LiCH2COOBu C
t
CH2COOBu
R'
9
OH
R'''
R'' 1. Zn R
C COOEt C C COOEt
R C R' + R'
R''' 2.hidroliza
Br OH R''
O
O H O
R3N sau N
+ R1-CO - R2 X
;
R X DABCO
R C N
H 1 2
R R
OH DABCO
10 11 12
OH
CHO H R DABCO R R
OH OH O
17 18 19 20
22 23 24
Schema 8.3
Mecanismul condensării benzoinice cu săruri
de tiazolium
R + BH
N - BH N N
- O=C R
+ B:
H H C
S S S
HO H
24 25
N N BH N
R R R
R
C - C C C OH
S :B S S
H O=CHR OH H
HO OH
25 26 27
N
R R
24 + R-CHOH-CO-R
C C OH
S
OH H
27 B:-
Ph O
KCN; DMF
Ph C Ph Ph-CH=O + Ph
C Ph
OH
O
28
HN N
29 SO2Me
30 31
CH3-CH = CH - CHO
34
Şi totuşi, Wittig a găsit o posibilitate de a obţine 32, apelând la baze
Schiff metalate ( 1968). Metoda a fost descoperită în cursul studierii
benzinului ( 1,2-dehidrobenzenului ) din fluorbenzen, fenil-litiu şi în
prezenţă de dietilamină. În afara produsului dorit, a mai obţinut şi α-fenil-
dietilamină:
F H Et LiN Et
PhLi LiNEt2 N
+ C
HC Me Ph Me
C6H6 Li H
35 36 37 38
LiNEt2
CO - CH(OH) - + 37
37 38
Ph H2
Ph C
C CH H2O
38 + Ph2CO Ph2C(OH)-CH2-CH=O
O N
Li Et
39 32
Med Nu:- HO
O Mediu
Nu
M C M
mic mic
R R
Fig, 8.1. Ilustrarea regulii lui Cram: Atacul nucleofilului
se face din partea mai puţin ecranată
CH3 H
SCHEMA 8.4
Sinteze asimetrice de acid atrolactic
CH3 H
*
C6H5-CO-COOR* + CH3MgX C6H5-C-COOR + C6H5-C-COOR*
H CH3
R*OH : alcool optic activ
CH3 H
Pri
H3C OH ( - )Mentol 55% 45% 100%
H H
R1 R2
93% 7% 100%
H3CO OH OCH3
19
OCH3
CH3-CH2 C CH2-CH3 + CH3-CH2 C CH2-CH3
*
N H
O N
NH2 N
S-40 41
CH2-CH2-CH3 *
H
OCH3
CH3-CH2 C CH-CH3 CH2-CH2CH3
1. (i-Pr)2NLi N HCl
CH3-CH2 C C CH3
*
pentan
2. n-Pr-I *N O H
H 42 S-43
OCH3
44
Acid S-(+) mandelic 45
20
C C + 2 HX C C C C
−
Xδ X
H C C H + XHg
+ XHg-CH = CH+ XHg-CH = CHOH CH3-CH=O
46
Intermediarul cheie în proces este cationul vinilic 46. Acest
mecanism se pare că a fost propus pentru prima dată de Neniţescu ( Chimia
Organică vol. 1, Bucureşti ).
Nucleofili puternici, ca ionul tiofenoxid, se pot adiţiona la tripla
legătură tot printr-un mecanism Ad3, în anti :
δ− H
ROOC S-Ph
Me Ph-S
EtOH
NH
R2NH
1
Ar -O-C N +
2
Ar OH Ar1-O-C - OAr2 (24)
NH
Reacţiile au fost urmărite fie prin titrare potenţiometrică, fie
spectrofotometric. S-au determinat entalpii de activare relativ joase ( ∆H# =
9,6 kcal.mol-1 pentru reacţia (23) şi 8,8 kcal.mol-1 pentru (24) ). În schimb
entropiile de activare sunt puternic negative ( ∆S# cca -43 u.e. pentru ambele
reacţii). Aceasta indică faptul că reacţiile sunt controlate entropic.
Cele două stări de tranziţie propuse – în acord cu entropia foarte
negativă determinată – sunt 47 şi 48.
22
X1 X1
N N
C C H
O H O
Me
2
O X
2 N X
Me
N O
H H
X3 X3
47 48
8.4. Probleme
8.5. Literatură
CAPITOLUL 9
Reacţii de eliminare
Motto:
Men need not always live by bread alone. There is something else.
We do not yet know what it is; but some day we shall find out; and then we
will live on that alone; and there shall be no more digging, nor spinning, nor
fighting, nor killing
George Bernard Shaw
Back to Methuselah; Part I; Act II
9.1. Introducere
X sincron sau
R N RN: + (X) + (Y) (2)
Y in trepte
C X
H2C + (X) + (Y) (4)
C Y
acceptor
Y-A-X (Acceptor)+-X + Y - A- (6)
Y - A- A + Y- (7)
Produ;i
4
H
H H
H
~
CDI3 = CDBr3 > CDBr2Cl > CDBrCl2 > CDBr2F > CDCl3 > CDCl2F
-
:CBr3 Br- + :CBr2
Br
+ :CBr2
Br
6
CH2I2 + Zn CH2I-ZnI
I I
CH2
CH2 C
H2 ZnI
ZnI
CH3
+ LiCHCl2
+ +....... (17)
9 10
C H ;
CH2 CH2
11 12
Pentru a dovedi că în cele două tipuri de cicloadiţii 2 + 1 , cicloadiţia
metilenei pe de o parte şi cicloadiţia diclorcarbenei generată prin eliminare α,
pe de altă parte, Closs şi Coyle ( 1965 ) au generat diclorcarbena din
diclordiazometanul 13 :
Cl2C = N = N :CCl2 + N2
13
1 2 R1- - CH2-R
2
+ R1-CH = CH - CH - R2
R -CH = CH - CH2 - R + :CCl2
C
Cl2 CHCl2
14 15
R1 = Alchil, R2O
7. Cl2C = N = N N2 + :CCl2
c. Mediu acid
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Faza apoasã : R4N+HO- + NaCl R4N+Cl- + NaOH
CCl3COOAg
CCl3-COOCCl CO + CCl3COCl CCl3CO-O-COCCl3
- AgCl
17
Mecanismul pentru descompunerea tricloracetatului de argint, redat
mai sus, a fost propus de noi bazându-ne pe formarea unui amestec de gaz
CO şi CO2 în raport 1:1 şi a anhidridei tricloracetice.
Complicaţiile acestea nu intervin în descompunerea sării de sodium
a acidului.
Ultima metodă, cea în care s-a folosit bromoform şi azotat de argint
a fost de asemenea studiată de noi. Reacţia trebuie să decurgă astfel
+ CH2=N=N hν
trans-20 + cis -20
H2
C
H H ∆
C C
CH3 H H
H3C H3C CH3
cis-18 cis-20
n X
n CX2 Na sau Mg
C
RLi sau RMgX
X
n
24 25 26
Mecanismul desfacerii inelului ciclopropanic la sistemul alilic
implica atacul unui compus organometalic cu formarea unui derivat de litiu
al ciclopropanului. Acesta va elimina halogenura de litiu ( eliminare α ),
formând carbenă ciclică; deschiderea ciclului acesteia va duce la alena 23
sau 26:
12
1 1
1 R R
R R 2 R
2
R2 Li
X -LiX
LiR
C C C: 23
X 4
R 4 X R4 3
R 3
R R
R3
22 27 28
O O
+ 2CH2=N=N R-CH2-COOH
O
2
- CH3Cl, - N2 H
+
+ Ag2O
R Cl R CH=N=N
-N2 + ROH R-CH2-COOR
+R
2
NH
R-CH2-CONR2
28 29 30a-c
O + O O
-
:CH2-N N O
- N2
R Cl - HCl R CH=N=N R CH: R H
28 29 31a 31b
.. O
NuH C
30a-c O = C = CHR
R H
32 31c
Descompunerea diazocetonei 29 generează cetocarbena 31a , în
echilibru şi cu cetocarbena 31c. Cetocarbenele trec în 32 şi în final în 30.
13
c. Transpoziţia Curtius
9.3. Eliminarea β
H Cl
Cl Cl Cl
..- H
rapid
k-2 H
Cl Cl Cl Cl 35
Cl Cl k3
k2
Cl Cl H
H H H
34 36
H SO2Ar
-
.. SO2Ar
- ArSO3-
k1
SO2Ar OSO2Ar k2
OSO2Ar k-1
H H :B H
trans-37 38 39
SO2Ar k3
H 39
cis-37
OSO2Ar
+ + - + -PPh3 +
+ Ph3P - CH = CH2
Ph3P - CH2 - CH2 - PPh3 Ph3P - CH - CH2 - PPh3
40 41 42
+ - - +
Ph3P - CH - CH - PPh3
43
Totuşi, acest compus nu s-a format, s-a izolat numai compusul de
eliminare 42. Este deci foarte plauzibil ca acesta să fi rezultat printr-o
eliminare E1cB. Studii ulterioare ( Cristol et al.,1975 ) au confirmat aceasta.
16
..
-
H CF3 CF3 CF2
44 46
45
H CF2OMe
T CF3 H C(OMe)3
49 48 47
Formarea intermediară a carbanionului 45 a fost dovedită prin
schimbul hidrogen – tritium.
O eliminare interesantă a fost observată de Zimmerman (1956) în
cazul cetonei biciclice 50. Chiar dacă o grupă carbonil acidifiază destul de
bine protonul de la carbonul vecin, bromul nu este o grupă fugace foarte
bună. Tratarea cetonei cu t-BuOK în t-BuOH oferă după 7 minute la 40oC
cetona nesaturată biciclică 52, cu un randament de 74 %.
O O
O
Br Br
-
:
50 51 52
- Cl-
Cl C C Cl
H Cα CN Cα
NC Cβ CN NC Cβ H
CN
H
H
53 54
9.3.2. Mecanismul E1
CH3
CH3-CH = C
CH3 CH3 CH3
72%
H3C CH2 C Br H3C CH2 C+
57 58
În realitate, alchena 58 rezultă în cantităţi infime, produsul principal
al eliminării E1 fiind alchena 57. Într-adevăr, în alchena care ar trebui să
rezulte conform regulii lui Saytzeff, o grupă metil de la Ca va trebui să se
plaseze în dreptul grupei voluminoase t-butil.
Alte excepţii de la regula lui Saytzeff pot avea însă şi alte cauze, de
exemplu modificări ale structurii carbocationului intermediar. Asrfel,
solvoliza tosilatului de mentil 59 a condus la 3 produşi de reacţie ( Hückel,
1967) :
MeOH
+ +
OTs
OMe
+ 60 + 61 + 62
+
63 64
20
CH2OTs CH2
65 66 67
+ produsi de solvoliza
68 + +
E1 H - CR2 - CHR - OH2 H2O + H - CR2 - CR2 CR2=CR2 (25)
68 69
21
H kXY
C CH2 CH = CH
X Y X Y
OH
70 71
+ +
H - CR2 - CHR - OH2 H - CR2 - CHR H - CR2 - CR R2C = CHR
68 69 72
75 76 77
H H
Br Br
+ CH3COOH H
+
OAc
77 78
a. Eliminări β de hidracid
Xδ− Xδ− X
79 80 81
- -
CH2- CH2 -X + EtO CH = CH2 + EtOH + X
Z Z
82 X : Br, +SMe2 , +NMe3
D H
OTs +
H H urme
H
86 87 88
δ+ H +
NR3
δ+ H
δ− δ+ X
O -
O-M
R R
89 90
H Br H H
R
C C + IBr + Br-
H
Br R R R
I-
2I- + IBr I3- + Br-
COOR
H C Br
H C Br
COOR H COOR
NaBr
mezo
COOR DMF
H C Br ROOC H
Br C H
COOR
d,l
27
-
Br- Br E1
H E2 Br
H + H
Br +
Br Br
H Br H
H - 94 H
Br 95 Br
2
SN
Br
E2
+
Br-Br Br
Br
91 92 93
Br -H Br
Br
H 6 1
H
3
H
H 2
Br
Atacul ionului de brom la unul din atomii de brom ai trans-dibrom-
ciclohexanului 91 va da naştere complexului π 92 şi de aici, ionului de
bromoniu 93. Procesul este reversibil, dar 93 poate genera ciclohexenă şi
28
1 2 3
R' Y H
R H R H R H
Y H H R' R' Y
X X X
A
R' H Y
R R H R H
H
H Y Y R' R' H
X X X
B
Fig. 9.1. Conformerii stabili ai celor doi izomeri RCHX-CHYR’
A. izomerul eritro; B. izomerul treo
R H R H
H R' R' H
X X
A B
9.4. Eliminarea γ ( Εγ )
H2 H2 H2
COOR COOR COOR
C C C
-
Br C CH Br C :C - Br-
H2C C
H2 EtO- H2
COOR COOR COOR
Ph-CH2-CH2-CH2-X
kγ
Ph-CH CH3
C
H2
În exemplul de mai sus, dacă X = F ( grupă fugace slabă ) se
formează numai ciclopropan ( eliminare γ ). Dacă însă X = Br ( grupă fugace
bună ), produsul principal este benziletilena ( eliminare β predominantă ).
Mecanismul unimolecular, E1, operează în acele cazuri în care
legăturile sigma asistă ionizarea ( formarea de ioni neclasici ). Astfel, aşa
cum s-a arătat solvoliza tosilatului de 2- exo-norbornil duce şi la nortriciclen.
31
Eγ
OTs + 88
H 96 Sn1
86 OAc
97
H
Intermediarul 96 se formează prin asistenţa legături C6 - C1 în
ionizarea grupei tosil de la C2. Acesta va putea da fie produsul de eliminare γ,
88, fie produsul de solvoliză, 97.
Mecanismul bimolecular a fost observat la tratarea lui 86 cu t-
butoxid de potasiu în t-butanol. Marcarea cu deuteriu în poziţia 6 a ambilor
izomeri posibili, tosilatul 2-exo, 86, şi 2-endo a condus la 4 izomeri,
denumiţi cu literele sugerate de forma desemnată de atomii implicaţi în
studiu:
D D
H OTs OTs H
D OTs H D H OTs
Pentru tosilatul exo mersul preferat este este exo-S, în timp ce pentru
tosilatul endo, eliminarea preferată este din U.. Concluzile acestor rezultate
sunt bazate pe principiul deplasărilor minime ( PLM – principle of least
motion , v. Rice et al., 1938, 1939: aplicare la reacţii de eliminare, Hine,
1966).
9.5. Probleme
N–
+N
+ N2
32
3. Se dă reacţia :
CH2COOMe
? ?
O C: C C
CH2COOMe
A B C
Se cere:
a. Cum se poate ajunge de la cetona A la carbena B ?
b. Cum se produce transformarea lui B în C? Care va fi partenerul
de reacţie al lui B ca să se obţină C?
A B trans D
C cis
Se cere :
a. Cum va varia proporţia alchene : produs de substituţie cu natura
halogenului?
b. Dar proporţia dintre alchena marginală şi cele două alchene cis şi
trans. Dar proporţia trans : cis ?
33
9, 6. Literatură
CAPITOLUL 10
Reacţii periciclice unimoleculare
Motto:
When my love swears that she is made of truth
I do believe her, though I know she lies
………………………………………………..
The truth I shall not know, but live in doubt,
Till my bad angel fire my good one out
! William Shakespeare, The Passionate Pilgrim
Diels-Alder
+
Cope
a+ a
b b
c:- c
======================================================================================
4
TABELUL 10.2
Reacţii periciclice
B. Procese bimoleculare
===============================================================================================================================================
1. Reactii de cicloadi'ie
a. Sinteza Diels-Alder (termica)
+ 6
b. a
+ a
b b 6
-
+
c: c
4
c. +
2. Reactii cheleotropice
a. Aditia carbenelor la alchene
CR2 2
+ :CR2 CR2
b. Aditia SO2
SO2
6
+ SO2 SO2
======================================================
Anumite comentarii privind reacţiile din aceste tabele sunt necesare.
Astfel, înrudirea transpoziţiei Claisen a alil eterilor fenolilor este clar
înrudită cu transpoziţia Cope prezentată mai înainte şi nu necesită alte
comentarii. Cele trei transpoziţii electrociclice trecute în tabelul 10.1
necesită un comentariu separat. Principala deosebire între ele nu e tipul de
compus implicat ci numărul de electroni π şi σ implicaţi în proces. A se
observa că acest număr, în ordine crescătoare este de 2, 4 şi 6. Toate trei
pot fi redate generic prin formula 4n + 2 electroni, unde n poate fi 0, 1, 2 etc.
Această diferenţă este deosebit de importantă, aşa cum va fi arătat mai
5
A. Legaturi σ B. Legaturi π
HOMO LUMO
HOMO
LUMO
A B
Fig. 10.2. Interacţiunea unei molecule de butadienă cu etena
A. Butadiena HOMO, etena LUMO
B. Butadiena LUMO, etena HOMO
Ph Ph
COOR
COOR
(1)
+
1 2 3
Desigur, nu putem găsi nici un element comun de simetrie între
1-fenilbutadiena 1 şi esterul acrilic 2, pe de o parte şi produsul de reacţie,
esterul 3, aşa cum putem găsi între butadiena şi etenă pe de o parte şi
ciclohexenă pe de altă parte ( Fig. 10.3 ).
Totuşi, butadiena cu etena – sistemul care manifestă simetria
maximă dintr-o sinteză dien – conţine acelaşi sistem de orbitali π implicaţi
în transformare ca şi sistemul format din diena 1 şi filodiena 2. Concluziile
trase pentru sistemul de simetrie maximă vor fi valabile şi pentru reacţia (1).
7
A-σ∗
A-π∗ S-σ∗
A-π∗
A-π∗
S-π8
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
A-π
S-π S-π
S-π
A-σ
S-σ
AA
AA SA
AS
............................................................................................................................................................................
SA
SS AS
SS
.
5a R2C = CH - (CH = CH)k CR'2 5b
6
Simetria orbitalului HOMO dintr-un radical polienic de tipul 6 este
cunoscută şi este redată mai jos:
. . . , . . .
1 2 3 4 5 6 7 8.............j
Coeficienţii atomilor pari sunt zero iar semnul coeficienţilor
atomilor impari alternează. Astfel, acelaşi semn al coeficientului cu atomul 1
vor avea atomii 5, 9, 13 etc., în timp ce coeficienţii atomilor 3, 7, 11 etc. vor
avea semnul minus.
În momentul acesta punem condiţia ca procesul să fie concertat.
Urmează că lobul orbitalului atomului de carbon de la care se desprinde
atomul de hidrogen ( să spunem atomul 1 ) trebuie să aibă acelaşi semn
( deci aceeaşi simetrie ) cu lobul orbitalului atomic al carbonului la care
migrează hidrogenul. Acesta poate fi situat pe aceeaşi parte a planului
moleculei:
. . . , . . .
. . . , . .
H H
7 8 9
H caldura
H
H
H H
H
10 11
hν
hν
H H
H H
H H
H H
12 13
Retinere
Inversie
H H
D
D
Reacţiile sigmatropice pot avea loc şi în sisteme ionice. Bine
cunoscuta transpoziţie Wagner-Meerwein poate fi considerată drept o
transpoziţie sigmatropică de ordin [1,2]:
R R
+ +
C C C R = H, alchil etc.
Me Me
o
300 C (4)
15a 16
15b 16 17
Astfel, izomerul cis 15a se transformă cantitativ în ciclooctadiena 16,
entropia de activare fiind – 11,7 ue. Izomerul 15b dă un amestec de produşi,
entropia de activare a procesului fiind de – 1,2 ue (Hammond şi Beer, 1964).
14
HO H
H 140oC
H
H
H
H
HO
19a 20a
H OH
H
140oC H
H
H
HO
H
19b 20b
R
3
R3 R3
21a R = R = R = H
1 2 3
22
21b R = Ph; R = R = H
1 2 3
21c R1 = R2 = H; R3 = Ph
21d R1 = H; R2 = R3 = Ph
15
R R
H
CH2-CH=CH2
24a 24b
OH OH
CH2-CH=CH2 R R
CH2-CH=CH2
25a 25b
MeS S R MeS S R
;
O O
R R
26 27 28 29
De fapt, aşa cum s-a arătat mai sus, produsul unei transpoziţii
Claisen nu este stabil şi se izomerizează rapid în fenol. Doar această primă
treaptă corespunde unei transpoziţii sigmatropice, starea de tranziţie a
trecerii lui 23 în 24a fiind 30.
CH2
O CH
CH2
30
Transpoziţia orto-Claisen are o cinetică de ordinul întâi şi reacţia nu
este afectată de mediul de reacţie. S-a stabilit fie prin marcare izotopică a
atomilor de carbon din restul alilic, fie printr-o substituire potrivită a restului
alilic că are loc o inversare a atomilor C-1 şi C-3: dacă în eter, de oxigen este
legat atomul C-3, în alil fenol restul alilic se leagă de nucleul aromatic prin
C-1. Aceasta nu se poate exolica decât printr-o stare de tranziţie ciclică 30.
Transpoziţia para-Claisen este o succesiune de două transpoziţii
sigmatropice. Prima dintre acestea are o stare de tranziţie identică cu 30.
Cum produsul format nu se poate aromatiza, urmează o a doua transpoziţie,
aceasta fiind o transpoziţie Cope veritabilă:
O
CH2
O CH O R
R
R R
R CH2 CH2
24b
23 R CH
H C
H2
31 32 33
O-CH2-CH=CH2 O OH
Me Me
Me Me Me Me
k1
CH2 k2
k-1 CH
H2C
CH2-CH=CH2
23 32 24b
1
H H5 H1 H5
2 4
H H
3 H4 2
H 3
H H
34a 34b
H4
H4
H4
H1
H1 etc
4
4 H
H
35a 35b
SCHEMA 10.1
Obţinerea Bullvalenei după Schrőder
.
+
COT 36
35
Pentru ca toate grupele CH să devină echivalente, e nevoie de un
număr de transformări sigmatropice de 10!/3 = 1.309.800 transpoziţii Cope.
Bullvalena a fost denumită astfel de la o poreclă dată lui Doering
( W. von BULL E. Doering ), pecetluind astfel numele lui Doering de
substanţa anticipată de acesta.
19
B B
D Proces disrotatoriu
C
C
D
A
A
B
B C Proces conrotatoriu
C
D
D
Prima din aceste mişcări implică rotirea celor două capete în sensuri
diferite şi se numeşte proces disrotatoriu, proces care poate fi spre înăuntru
sau spre înafară.
Cea de a doua mişcare implică rotirea celor două capete în acelaşi
sens şi se numeşte proces conrotatoriu. Acesta, la rândul lui poate fi de două
feluri, spre dreapta sau spre stânga.
Mişcarea care este efectiv observată depinde de simetria orbitalilor
implicaţi în transformare. Pentru a ilustra această afirmaţie, vom considera
orbitalii de frontieră din butadienă:
HOMO LUMO
Fig. 10.5. Orbitalii de frontieră din butadienă implicaţi in procese
electrociclice
Aşa cum rezultă de mai sus, procesul termic cu implicarea
orbitalului HOMO, va fi un proces electrociclic conrotatoriu. Cel fotochimic,
20
HOMO LUMO
Fig. 10.6. Orbitalii de frontieră din hexatriena-1,3,5 implicaţi în
procese electrociclice
Se ajunge astfel la următoarea concluzie: dacă într.un sistem
polienic conjugat numărul de electroni este k = 4q + 2 ( q = 0, 1, 2, 3 etc, ca
în hexatrienă ) procesul electrociclic termic permis este disrotatoriu, iar cel
fotochimic va fi un proces electrociclic conrotatoriu. Dacă însă numărul de
electroni este k = 4q ( q = 1, 2, 3 etc, ca în butadienă ), regulile se inversează.
==========================================================================
k Tipul Exemplu Termic Fotochimic
==========================================================================
2 [1,3] D C
4 [1,3] C D
4 [1,4] C D
4 [1,5] C D
6 [1,5] D C
6 [1,6] D C
==========================================================================
21
H
39
37 B.
A
A A
H
B B
H
40 B
X 38 -
X
H H H
H
Me Me
Me Me
hν
Me Me
Me
Me
Me
Me
41 42
hν hν
45 46 47
Ciclooctatriena-1,3,5 ( 45 ) trece la 80 de grade în compusul biciclic
46, corespunzând unei închideri de ciclu [1,6] disrotatorie; izomerul 47,
corespunzator unei închideri de ciclu [1,4] disrotatorie nu se obţine,
confirmând astfel regulile enunţate pentru aceste procese.
Chimia steroizilor a exemplificat amplu regulile de selecţie
menţionate mai înainte. De fapt, chimia acestor compuşi a dat primele
indicaţii asupra acestui fascinant domeniu al reacţiilor organice. Primele
studii în domeniu au fost efectuate de Havinga şi colaboratorii săi (1956).
Unul dintre sterolii naturali este ergosterolul ( E în schema 10.2 ),
unul din precursorii vitaminei D. Studiul transformărilor fotochimice ale
ergosterolului au arătat că precursorul adevărat al vitaminei D nu este
ergosterolul ci precalciferolul ( P ). Precalciferolul trece in vitamina D nu
printr-un proces fotochimic ci unul termic:
Vitamina D
termic
hν hν
Ergosterol Precalciferol Tachisterol
hν hν
Lumisterol
24
SCHEMA 10.2
Transformările fotochimice ale ergosterolului
19 R
Me R R
12 Me Me
17
11
18 OH
1 Me H 16 Me
9 14 hν
10
3
7
HO HO
4 6
Me
E PA PB
R 19 R
Me Me
.
R
Me
Me hν
H 7
6
18
Me
.
Me
HO
HO HO
L T* T
10.6. Probleme
I II III
Dacă procesul formării acestei hidrocarburi e un proces concertat, ce
reacţie periciclică a avut loc? Cum se va comporta izomerul III ?
10. 7. Literatură
CAPITOLUL 11
Reacţii periciclice bimoleculare
11.1. Introducere
(!)
+
TABELUL 11.1
Reacţii periciclice bimoleculare
=========================================================================
Tipul reactiei si exemple Tip Stare de tranzitie numar de
electroni π
=========================================================================
1. Cicloaditii 2π 2σ
a. 4
+ 2+2
a+ a
d b
b. b + d 2+3 6
c:
- e c
e
c.
+ 4+2 6
3. Cicloaditii 3π 3σ
6
2+2+2
4. Reactii cheletropice
R
a. Aditii de carbene: CHR' R
H R
CHR' 4
C
+ :CR2 2+1
CHR' R
CHR' R R
H
b. Reactii cu SO2
SO2 6
+ SO2 SO2
3
+ (4)
4 5
Dacă însă R = H, reacţia inversă reuşeşte cel mai bine la tratarea
acesteia cu acid azotos
Ar trebui spuse câteva cuvinte şi despre cicloadiţiile între 3 sau mai
multe componente π. Asemenea reacţii sunt desigur cunoscute, de exemplu:
COT
Nu trebuie uitat că reacţiile periciclice sunt procese concertate în
care legăturile noi se formează practic sincron. Aceasta ar implica cicniri tri-
4
R1 H R1 H R1
R3
R4
H H H
CHR3 (5)
+ +
H H H
CHR4 4 3
R 2
R
H R2 H R
2
R
6 7 8 9
R
(6)
+
R
10a 10b
Evident, dacă grupa R, situată în cis faţă de restul vinilic din diena
10a ( dienă 1-cis substituită ) , este voluminoasă, adoptarea conformaţiei 10b
necesară producerii reacţiei (6) va fi îngreunată. Dacă însă grupa
voluminoasă este situată în trans, procesul va decurge uşor. Dacă
dezvoltarea celor două legături n-ar fi sincrona, între dienele 1-cis şi 1-trans
n-ar trebui să existe diferenţe. Această concluzie are numeroase dovezi
experimentale.
H
Ph
H
Ph Ph
H
;
;
H Ph H
H
11-trans 11-cis
H H
Ph H
Ph
CO
CO
H O
+ O
H CO
CO
H
11-trans 12
Astfel, în cazul celor doi izomeri ai 1-fenilbutadienei 11, echilibrul
6
este rapid stabilit în cazul izomerului trans, care formează cantitativ aductul
cu anhidridă maleică, în timp ce izomerul cis reacţionează numai 5%
Grummit şi Christoph, 1951 ).
O altă utilizare a reacţiei Diels Alder sste în determinarea poziţiilor
dublelor legături din derivaţii hidrocarburilor policiclice. Astfel de reacţii au
fost frecvent aplicate în chimia steroizilor.
Substituenţii donori de electroni măresc reactivitatea dienei, în timp
ce substituenţii atrăgători de electroni o micşorează. Astfel, 2-metilbutadiena
este faţă de anhidrida maleică de două ori mai reactiva decât butadiena, iar
aceasta este de 10 ori mai reactivă decât 2-clorbutadiena, faţă de aceeaşi
filodienă.
Se cunosc şi aşa zise sinteze dien cu cerinţe electronice inverse. În
astfel de cazuri, substituenţii atrăgători de electroni măresc reactivitatea
dienei; în schimb cei donori de electroni măresc reactivitatea filodienei.
Conformaţiile s-cis sau s-trans sunt îngheţate în cazurile polienelor
ciclice. Astfel, ciclohexadiena 13 are structura şi conformaţia care să-i
permită să reacţioneze cu dienofile potrivite, în timp ce 14 şi 15 au o
conformaţie s-trans îngheţată, conformaţie care exclude posibilitatea
realizării reacţiei.
13 14 15
O +
R Ph
Ph
16 17 18
H
+ (7)
H
NC CN
CN
CN (8)
+
CN
NC CN
CN
Pentru comparaţie, ciclopentadiena reacţionea sub presiune cu
acetilena la peste 180o C. în timp ce reacţia (8) are loc la rece.
In Tabelul 11.2 sunt date câteva date cinetice determinate în reacţia
ciclopentadienei cu diverse filodiene, în dioxan la 20oC. Din lista dată, se
vede că tetracianetilena este cea mai reactivă filodienă, ea fiind aproximativ
de 460.000.000 ori mai reactivă decât ciclopentadiena, de 818 ori mai
reactivă decât anhidrida maleică, de cca 450.000 ori mai reactivă decât cis-
1,2-dicianoetena şi de 40.000.000 decât nitrilul acrilic.
Un grup de dienofile deosebit de reactive şi netrecute în Tabelul
11.2 o formează intermediarii reactivi de reacţie, cum este benzinul ( v.
capitolul 10 ). În aceeaşi categorie de reactanţi intră şi ciclobutadiena şi
derivaţii ei. În acest domeniu are şi catedra noastră o contribuţie bine-
cunoscută ( Neniţescu, Avram, Dinu, 1957, 1963 ).
CH2Br Br
CH2Br Br
19 20
21 22 23
8
NC CN
- -
1 430 000 000
CN
NC
PhSO2 H
118 000 7,8 - 36
2
H SO2Ph
O
3 C
70 500 7,5 - 38
NPh
C
O
O
C
4 O 55 600 8,3 - 36
C
O
H H
NC CN
910 10,8 - 35
6.
H H
NC H
7 806 11,6 - 33
H CN
ROOC H
8. 742 11,2 - 35
H COOR
COOR
9 6,28 14,1 - 34
H H
0,94 16,6 - 29
10
======================================================
9
Din tabelul 11.2 rezultă clar că sinteza dien este controlată entropic.
Entropia negativă mare arată necesitatea unei anumite orientări a reactanţilor
pentru a da posibilitatea celor două legături să se dezvolte sincron.
R H
R
24 25
ester
maleic
COOR
27
COOR
H
OC H
O
CH
O OC
C OC O
CH
OC
+ O
C Aduct endo
O
CO CO
O H O
C C
O H O
Aduct exo
1 2 1
2
Orientare exo Orientare endo
Fig. 11.1. Interacţiuni primare şi secundare în dimerizarea
butadienei după schema sintezei dien
Un atac din partea cea mai puţin împiedecată steric a fost preferat în
toate cazurile ( atac exo ). Raportul exo/endo a variat de la 19 pentru 28 la 4
pentru 30. Creşterea proporţiei de endo nu poate fi explicată prin
interacţiunile de întrepătrundere secundare, dar pot fi foarte bine explicate
prin descreşterea constrângerilor sterice.
Br
Br
hν
+ O O O O
Br
Br
Fe(CO)3
32 33 34
Cl Cl
RO- -
: - Cl-
-ROH
38 39 40
O-
RO COOR
ROOC
+ RO- 1. H2O
40 +
2. - CO2
41 42a 42b 43
44 45
Pot rezulta doi dimeri, unul, sin-triciclooctadiena (44), rezultă prin
orientare endo a celor două componente, celălalt, anti-triciclooctadiena (45),
se formează prin orientarea exo a acestora.
Diena Danieshevsky. În 1974 Danieshevsky şi Kitahara au sintetizat
o dienă substituită cu grupe donoare de electroni 46 care să-i asigure o
reactivitate înaltă, chiar şi faţă de duble legături care normal nu sunt dieno-
13
OMe OMe
O O O
+
R H R OSiMe3 R O
Me3SiO
46 47 48
OMe O OMe O
Me3SiO O O
Me3SiO
O O aduct orto-endo
46 49 50
O
51
OSiMe3
O
Mg, Me3SiCl
F
OBu
DMF
F3C OBu
F
52 53
Sinteza a fost realizată de către Uneyama şi colab.( 2001 ). Cetona
53 reacţionează cu benzaldehida în prezenţa de cantităţi echimoleculare
de Ti(IV)-(R)-BINOL BINOL ( 55 ) este un derivat de 1,1-binaftol,
14
F C F
OBu +
Ph H
F O Ph
53 54
OH
OH
55
Reacţiile Diels-Alder sunt de regulă reversibile. Ele sunt uneori
folosite pentru protejarea dublei legături alchenice, după care diena este
îndepărtată.
11.2.5. Cicloadiţii 2 + 2
H H H OMe
Me OMe Me
H
NC CN NC CN
NC CN NC CN
58a 58b
15
=
2 1
O=C = CHR + CH2 = CHR
1
CHR
59 60 61
hν
+ SO2 + SO2
SO2 ; SO2
; + :CR2 CR2
64 65 66
k1 k2
O
+ SO2 SO2
SO k-1
68 67 69
TABELUL 11.3
Date cinetice privind adiţia SO2 la diene 1,3
======================================================
Diena k2 relativ ∆H (kcal/mol) ∆S (ue)
=================================================================
2-metil 1 14,9 -15
2-etil 2,80 10,8 -20
2-i-propil 7,38 12,1 -17
2-t-butil 20,8 10,0 -19
2-clor 0,13 - -
2-p-tolil 13,5 10,4 -19
2-fenil 9,45 - -
cis-1-metil 1,10 - -
trans-1-metil 0,89 - -
======================================================
:SO2
.
CR2
.
R C R + ciclopropani
. C.
70 71
HOMO
LUMO
+
H H
HC CH
H3C CH3
Conc. mare de
CH3 CH3
cis-2-butena alchena
11.4. Probleme
X X
X
A B C
CO
a. Cantităţi echimoleculare a reactanţilor şi temperatura sub 100oC.
b. Exces de anhidridă maleică şi temperatură peste 100oC.
21
11. Literatură
b. Literatură citată