Formarea limbii romane a parcurs aceleasi etape ca si formarea
poporului roman. Ca urmare, teoriile referitoare la formarea poporului roman sunt aceleasi si pt formarea limbii romane.
Teoriile imigrationiste contesta continuitatea romanitatii in spatiul
carpato-dunarean si sustin ca “patria primitiva” a romanilor se afla in sudul Dunarii. Aceste teorii incearca sa legitimeze pretentia ungurilor de a se fi stabilit primii in Transilvania si sa demonstreze ca limba romana nu este, de fapt, o limba trecuta prin procesul de romanizare. Teoriile imigrationiste contin multiple contradictii: locul de pornire a imigratiei este incert, timpul migratiei din sudul in nordul fluviului este atestat diferit de fiecare autor, la fel si referitor la relieful in care se afla prima asezare din stanga Dunarii(unii sustin ca era la campie, altii la munte).
Teoria originii nord si sud dunarene este sustinuta de istorici si filologi,
care considera ca formarea poporului roman si a limbei romane sunt 2 procese inseparabile si unitare, petrecute in spatiul de la nord si sud de Dunare. Pentru a sustine aceasta teorie, au fost aduse argumente lingvistice:
-absenta elementelor germanice
-prezenta toponimelor slave la nord de Dunare
-numeroase elemente grecesti in limba
Teoria continuitatii se refera la continuarea existentei populatiei geto- dace romanizate dupa retragerea aureliana, sustinuta de izvoare istorice(Gesta Hungarorum), dovezi arheologice(tezaure monetare romane din secolul 3). Sextil Puscariu foloseste argumente lingvistice pentru a demonstra latinizarea continua a limbii romane:terminologii agricole(palea-paie), crestine(dumnezeu-domine deus), pastorale(stabulum-staul). De asemenea, influenta slava se exercita asupra unui idiom deja constituit, legile fonetice nu mai actioneaza asupra imprumuturilor din slava.
Recunoasterea de catre popoarele vecine a unei comunitati etnice
romanesti in spatiul Carpato-Dunarean marturiseste ca poporul roman si limba romana s-au format in decursul unui lung proces de etnogeneza si glotogeneza.