LP5

• Imunomarcare pentru microscopia optică

– Imunohistochimia

– Imunofluorescența

• Imunomarcare pentru microscopia electronică

– Imuno-electrono-microscopia

Imunomarcarea

Reprezintă totalitatea tehnicilor care folosesc anticorpi pentru localizarea antigenelor corespunzătoare

– pe secțiuni tisulare

• Criosecțiuni

• Secțiuni la parafină

– pe celule în cultură

• Face posibilă vizualizarea distribuției și localizării componentelor celulare în microscopie optică I

Recunoașterea specifică a unui antigen (Ag) de către un un anticorp (Ac)

• Ac sunt purificați din serul animalelor de laborator

• Ac vor fi cuplați cu un sistem de detecție – ENZIMĂ căreia i se furnizează un SUBSTRAT care va fi

transformat într-un compus colorat (IMUNOHISTOCHIMIE)

• Vizualizare în microscopie optică, cu lumină directă – MOLECULE FLUORESCENTE

(IMUNOFLUORESCENȚĂ)

• Vizualizare în microscopie de fluorescență

Imunohistochimia

Ce structuri celulare pot fi marcate ?

• Structuri membranare • Organite celulare • Componente nucleare

IMUNOFLUORESCENȚA

O variantă de luminiscență
 • O moleculă capabilă de fluorescenţă (fluorofor, sau fluorocrom) excitată cu lumină de o anumită
lungime de undă, va emite o radiație electomagnetică cu o lungime de undă superioară, în spectrul
vizibil

• Parametrii:

– Spectru de absorbție/excitație

– Spectru de emisie

– Intensitate

– Durată

Imuno-electrono microscopia

Metoda a fost introdusă pentru prima oară în 1971 de către Faulk & Taylor

• Folosește anticorpi absorbiţi pe particule de aur (5-30 nm)

• După caracteristicile anticorpului primar şi structura celulară căreia se adresează marcarea se poate
realiza:

– pre-includere

– post-includere

• Metoda mai scumpă și mai laborioasă

scop: - Cea mai bună metodă pentru detectarea și localizarea proteinelor în diferite compartimente
celulare datorită puterilor de mărire și de rezoluție superioare