LICEUL TEORETIC NOVACI

FINANTE SI FISCALITATE
CLASA A XII-A B

Cheltuielile publice pentru sistemul aigurărilor sociale

Asigurarile sociale sunt relatii socio-economice banesti cu ajutorul carora, in procesul
repartitiei produsului intern brut, se formeaza, se gestioneaza si se utilizeaza fondurile banesti
necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si a pensionarilor din regiile autonome, societatile
comerciale, membrii cooperatiei mestesugaresti si asociatiilor agricole, membrilor din
cooperatia de consum si de credit, avocatilor, agricultorilor, intreprinzatorilor particulari,
slujitorilor cultelor, personalului casnic care lucreaza la persoane fizice, persoanelor care
deservesc blocurile de locatari, aflate in incapacitate temporara sau permanenta de munca,
in caz de batranete si in alte cazuri prevazute de lege, inclusiv persoanele familiilor acestora.

Organizarea acestei componente a sistemului asigurărilor sociale este realizată pe baza unor
principii care exprimă caracterul legal, general, garantat de stat, echitabil al acestora.

 principiul unicităţii , potrivit căruia sistemul naţional de asigurări sociale este unic,
expresie a solidarităţii sociale generale şi intre generaţii, dar şi a minimizării riscurilor pe
care le incumbă organizarea unor sisteme private sau facultative sau delimitate, pe care
totuşi nu le respinge;
 principiul obligativităţii , potrivit căruia obligaţiile contribuabililor şi drepturile
beneficiarilor nu sunt facultative, fiind stabilite prin lege;
 principiul generalităţii , potrivit căruia sistemul are drept contribuabili pe toţi realizatorii de
venituri din propria activitate şi drept beneficiari intreaga populaţie activă a ţării, inclusiv
membrii familiilor fiecărui cetăţean activ, pentru toate riscurile şi situaţiile deosebite ce pot
genera incapacitate de muncă şi de asigurare a existenţei;
 garantarea de către stat , ceea ce inseamnă că, in condiţiile legii, deficitele fondurilor de
asigurări sociale sunt acoperite din bugetul de stat;
 echitatea socială , potrivit căreia sunt contribuabili toţi cei ce au posibilitatea să contribuie
şi sunt beneficiari toate personale fizice care au contribuit şi/sau suferă unul din riscurile
menţionate de lege;
 scutirea de taxe şi impozite , aplicabilă petiţionării pentru dobandirea drepturilor de
asigurărilor sociale, dar şi unora dintre veniturile dobandite in acest context (pensii, ajutoare,
unele indemnizaţii);
 principiul imprescriptibilităţii , potrivit căruia dreptul de asistenţă prin sistem nu se pierde
in timp, indiferent cand s-a produs riscul acceptat prin lege;
 principiul incesibilităţii , potrivit căruia drepturile dobandite prin sistem sunt considerate
drepturi personale ce nu pot constitui obiect de tranzacţie sau cedare, nici măcar parţial;
 principiul autonomiei şi descentralizării , potrivit căruia asigurările sociale se realizează de
către asiguraţi prin organizaţii proprii, competente.

Constituirea surselor financiare in sistemul asigurărilor sociale de stat se face din venituri dedicate
(afectate), şi anume:
  contribuţia pentru asigurările sociale se plăteşte de către persoanele juridice şi fizice care
au salariaţi, de regulă diferenţiat după mai multe criterii, cum sunt grupa de muncă, numărul
angajaţilor ş.a.
 In TFBS se includ: fond de salarii brut (inclusiv pentru cei scoşi din activitate pentru
perfecţionare/specializare sau pentru indeplinirea unor obligaţii de stat sau obşteşti), de
concedii, sporuri de salarii (vechime, ore suplimentare, muncă de noapte, periculozitate,
nocivitate, toxicitate etc.), indemnizaţii de conducere, participarea salariaţilor la profit şi
prime.

Cota de asigurări sociale este stabilită pentru angajaţi la 25% asupra venitului salarial lunar.

Grupele de muncă I (condiţii foarte vătămătoare sau foarte grele) şi II (condiţii grele sau
vătămătoare) includ activităţi pentru care riscurile muncii sunt mai mari (accidente, imbolnăviri
etc.) şi care conferă unele avantaje la pensionare (varsta de pensie mai mică, vechime in muncă
minimă necesară pensionării mai redusă, cota pensiei din salariu mai mare).

Contribuţia asiguraţilor pentru tratament balnear şi odihnă se plăteşte de către cei ce

beneficiază de trimiteri la tratament balnear şi odihnă prin sistemul asigurărilor sociale. Contribuţia
se stabileşte diferenţiat pe tip de trimitere, staţiune, sezon, du rata sejurului, categoria de confort,
mărimea salariului tarifar/pensiei, costul trimiterii. Pentru anumite categorii de beneficiari se acordă
reduceri ale contribuţiei.

Drepturile de asigurări sociale ale beneficiarilor sunt de mai multe feluri