Universitatea ....

Facultatea ...

Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

CARACTERUL ȘI ROLUL SĂU ÎN AFIRMAREA PERSONALITĂȚII ȘI ÎN

ÎNVĂȚARE

Coordonator: Propunător :
 Caracterul poate fi definit ca suma calităților care definesc o persoană care include
intelectul unei persoane,gânduri, idei, motive, intenții, temperament, judecată, comportament,
imaginație, percepție, emoții, iubește și urăște. Echilibrul acestor componente în sufletul
fiecărei persoane și modul în care se află predomină asupra altora este ceea ce face caracterul
unei persoane unic și stabilește separarea indivizilor. Caracter este ceva pe care îl considerăm
a fi de acord și probabil că avem o afinitate pentru, dar probabil nu a trebuit niciodată să o
facem defini. S-ar putea să vă luptați pentru a face acest lucru atunci când este presat. Este un
cuvânt pe care majoritatea persoanelor doresc să io fi atribuit și totuși, standardele atingerii
sale rămân destul de vagi în epoca noastră modernă.
Caracterul este definit și în modul în care obiceiurile, motivele și gândurile tale se
referă la moralitate. Poate fi mai departe definită ca sine morală și menționată ca o structură
morală - ceva pe care îl construiți prin virtute
comportament. Nu se poate dezvolta într-un mediu în care deciziile etice sunt forțate
individului, dar mai degrabă un produs de judecată, discreție și alegere - născut din agenții
libere ale unui om. O decizie care este forțat nu poate fi o decizie morală și deci nu poate fi o
decizie a caracterului. Caracterul ar trebui să fie fundamentul vieții fiecăruia. Mai presus de
toate, alegerile pe care le faceți sunt evidente în felul în care conduceți tu. Caracterul
cuprinde natura și temperamentul unei persoane și le tese în forțele puternice, structura bine
construită a unui individ adult complet moralizat.

Doi factori, disciplina morală și răspunsul nostru la situații joacă roluri importante în
comportamentul de zi cu zi.

• Disciplina morală - să faci ceea ce este bine este foarte dificil atunci când iei în considerare
toate circumstanțele la îndemână și variabilele care joacă în luarea deciziilor. Identificarea
facturilor și punerea de întrebări multiple pentru a obține informațiile critice pentru a lua o
decizie nu este o sarcină ușoară. Auto-reflecția este o componenta suplimentară a disciplinei
morale.

• Răspunsul nostru la situații - aceasta este cea mai mare influență unică asupra caracterului
nostru pe care îl avem ultima putere peste. Mulți factori, unii dincolo de controlul nostru,
joacă un rol în modelarea noastră caracterul, dar testul personajului unei persoane este dacă el
nu ține cont de principiile sale morale cât de ispitit sau cât de dureros sunt repercusiunile

Din ansamblul experienţei copilului, unele evenimente îl marchează mai mult, altele
mai puţin, unele se conştientizează, altele nu. Se conştientizează deosebit de mult experienţa
de relaţii cu cei din jur, atât pozitivă, cât şi negativă. Astfel de experienţe, repetându-se, devin
relaţii normale care se exercită fără premeditare, unele devenind deprinderi, iar cele din
ordinea morală trăsături de caracter. 
La vârsta şcolară mică competiţia poate genera trăsături  pozitive şi negative de
caracter. Pozitive ca loialitatea, simţul încrederii, îndrăzneala, munca, respectul de sine şi
reciproc, 
onestitatea şi chiar cunoaşterea de sine mai bună.

Dar, competiţia poate angaja şi formarea de trăsături negative de personalitate ca

invidia, agresivitatea, rivalitatea, părtinirea etc.

Arta în educaţie constă în convertirea pozitivă a activităţilor competitive, în

stimularea, prin acestea, a forţelor interioare, a aptitudinilor şi intereselor şi a convertirii
competiţiei în autocompetiţie. Cooperarea este o altă sursă de trăsături noi de caracter. Ea
generează întrajutorarea, care nu înseamnă numai ajutor dat de cei mai buni celor mai puţin
buni, ci şi o formă de învăţare a celor ce oferă ajutor, o formă de comunicare şi de ajustare
conştientizată a metodelor pe care le cunosc şi care s-au dovedit folositoare în munca şcolară.

Cei care primesc ajutorul simt securitatea ce se creează întotdeauna în

relaţiile sociale pozitive şi intens pozitive, şi în genere vor să facă mai uşoară sarcina celor
care îi ajută, ceea ce înseamnă deja o autodepăşire. 
În perioada şcolară mică se dezvoltă nu numai atitudini de muncă şi învăţare, ci şi trăsături de
caracter generate de acestea. Astfel sunt hărnicia, promptitudinea, capacitatea de a învinge
obstacole curente şi mai ales simţul datoriei, care este foarte important. Acesta are
proprietatea de a iradia spre toate formele de activitate, devenind astfel o trăsătură centrală 
morală a personalităţii. 

Se pot forma şi trăsături negative ori de indiferenţă faţă de activitatea şcolară de

învăţare. Şcolarii leneşi, dezordonaţi manifestă astfel de trăsături. Multiplele modificări care
au loc în structura personalităţii în perioada şcolară mică arată ce mare importanţă are primul
ciclu şcolar în viaţa oricărei persoane. Evaluarea corectă făcută de învăţător generează 
corectitudine, loialitate, dar şi siguranţă, confort psihic, respect faţă de adulţi şi faţă de valori
sociale.

Sistemul de evaluare a muncii şcolare este implicat în resorturile cele mai importante

ale spiritului de dreptate, echitate, or acestea constituie elemente importante în înţelegerea
ideii de ,,principialitate”, anularea oricărui fel de discriminare, egalitate de şanse.

Indiferent de capacităţi sau înfăţişare, copiii trebuie să aibă posibilitatea, de timpuriu

să -şi dezvolte trăsăturile de caracter valoroase. Copiii ar trebui să fie conştienţi că „au
valoare” atunci când demonstrează că au caracter bun oriunde şi oricând. Pentru a preţui
adevărata valoare a unui caracter, trebuie să privim dincolo de rezultatele elevului, la faptele
şi atitudinile din spatele lor.

Un caracter adevărat este esenţial pentru fiecare, asigurându-i reuşita în orice ar face.
Indivizii îşi modelează caracterul concentrându-se asupra unei trăsături de caracter,
înţelegându-i natura, importanţa şi beneficiile. Relaţionând fiecare trăsătură la situaţiile
zilnice, scolarii pot descoperi cum să o aplice şi să-i culeagă roadele pe termen îndelungat.
Stă în puterea invatatorului de a fertiliza terenul pe care se vor sădi trăsături de caracter
valoroase, pe ca re se vor „construi” caractere puternice şi bune.

Conceptul de atitudine

Atitudinea este un raport, o pozitie fata de ceva anume. Trasaturile caracteriale se

exprima ca atitudini valori. Atitudinea este un construct sintetic in structura careia
identificam urmatoarele componente:

·         componenta cognitiva care ofera atitudinii rationalitate, adoptare in cunostinta de cauza

·         componenta  motivationala ne arata ca intotdeauna atitudinea are o anumita finalitate,

izvoraste dintr-o trebuinta, motiv si este orientata spre atingerea scopului

·         componenta afectiva confera sustinerea energetica atitudinii, ne identificam cu

atitudinile noastre, le aparam si le promovam in raporturile cu ceilalti

·         componenta voluntara prin ea atitudinile si trasaturile caracteriale pot fi puse in actiune

Daca primele trei asigura latura orientativa a caracterului ultima asigura latura reglatorie.
Conceptul de valoare

R. Linton introduce termenul de atitudine-valoare prin care desemneaza o structura

complexa de natura socio-culturala in cadrul careia primul element este forma iar ce de-al
doilea continut. Caracterul ca sistem de atitudini-valori indeplineste functia de orientare,
directionare si reglare a conduitei. Valoarea confera continut atitudinii. Valoarea este
rezultatul relatiei dintre subiect si obiect. In timp oamenii isi fixeaza un sistem de valori sub
influenta factorilor sociali , de mediu , familiali si instutionali. Acest sistem de valori
ghideaza actiunile noastre, le ofera consistenta si coerenta.

Avem :

v  sistem de valori proprii familiei

v  sistem de valori proprii unei institutii

v  sistem de valori proprii unei societati

v  sistem de valori general-umane

Toate aceste sisteme de valori isi pun amprenta asupra individului si caracterul se afla
in miscare, adaptare. Rezultatul este constituirea unui sistem de valori propriu care  reflecta
intr-o maniera  selectiva toate aceste sisteme de valori si da conmtinut atitudinilor
caracteriale.
Bibliografie:

Cocoradă, E. (2009). Psihologia educaţiei. Editura Universităţii" Transilvania".

1. Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.J. (2002). Introducere în
psihologie. Bucureşti: ed.Tehnică.
2. Ausubel, D., Robinson, F. (1981). Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia
pedagogică. Bucureşti:EDP
3. Cocoradă, E. (2009). Psihologia educaţiei. Braşov: Ed, univ. Transilvania din Braşov.
4. Kulcsar, T. (1978). Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Bucureşti: EDP