Curent literar european de provenienţă franceză care promovează conceptul modern
de poezie. Apare ca reacţie la estetica pozitivistă (excesul de informaţie, de documentare în vederea comentariului literar) a parnasianismului şi naturalismului, în ultimile două decenii ale secolului al XIX-lea, persistând după primul război mondial după care începe regruparea în curente moderniste.Denumirea este propusă de Jean Moréas într-un manifest publicat în Le Figaro, în septembrie 1886, ca derivat de la simbol. Simbolul era utilizat cu subtilitate şi rafinament ,ca cifru al unui limbaj iniţiatic care avea intenţie de a sugera imagini, senzaţii auditive, tactile,etc. Simbolismul descoperă condiţia muzicală a poeziei, mergând până la ceea ce o face incompatibilă cu retorica (Alungă poanta ce ucide/ Şi crudul Spirit, râs impur,/Ce lacrimi scot în ochi de-Azur/Şi izul trivial de blide!//Suceşte gâtul elocinţei/Şi bine faci când, cu putere,/Astâmperi rima-n chongi severe,/Ea, sclavă a nesocotinţei.”(Paul Verlaine, Arta poetică), refuzând efuziunea sentimentală, bogată în adjective, pentru a da întâietate puterii de sugestie a verbului. Sinestezia este o asociere a senzaţiilor provenite de la două sau mai multe simţuri(auz, văz, miros, gust, pipăit), fenomen ce stă la bază limbajelor artistice polisenzoriale:teatrul mobil, cinemtograful olafactiv, sculptura pentru vaz, pipăit. Transpunerea în sunete a culorilor apare în Vocale de Arthur Rimbaud : A, negru, E alb, I, roşu, O bleu; vocale, Am să vă spun odată obârşiile latente: A, brâu păros şi negru de muşte insistente Roind în jur de hoituri ce putrzesc pe cale, Noptatic golf ; E, cortuei şi ceţuri inocente, Lănci de gheţari, regi palizi, cutremur de petale; I, purpuri, sânge-n spută, surâs pe buze pale La furie şi-n toiu beţiei penitente;
U, cicluri, mări vibrante, celest în bronz, reziduuri
De calm pe-un plai cu vite, pace-n acele riduri De alchimişti pe fruntea studioasă-ntre văpăi;
O, Trâmbiţă supremă ţipând ciudate plângeri,
Tăcere traversată de mii de Lumi şi Îngeri: -O, sfânt Omega, raza violetă-n ochii Săi ! »