Sunteți pe pagina 1din 2

e singur mă simțeam în lume!

"(Bacovia)

Simbolismul/Prof. CRISTEA

-curent relativ unitar prin poezia sa învăluită în mister și prin muzica interioară profundă;

-apare în Franta, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea;

-se poate vorbi în simbolism despre două școli, care se manifestă: una este decadentă, iar cealalta de
esență intelectuală;

-curentul este o reacție împotriva altui curent literar;

-simbolismul este împotriva romantismului de esentă retorică și împotriva parnasianismului.

-simbolul substituie un element abstract, o idee, un concept;

-sugestia este realizată prin simboluri, o tehnică secretă, care se bazează pe valențele conotative, arivive;

-versul liber este prezent ca o manifestare a ritmului interior, el degajă o stare de libertate;

-preferința pentru imaginile vagi;

-teme:moartea, natura, condiția poetului damnat, care generează evadarea din real.

Motive: solitudinea, ploia, anotimpul toamna, parcurile pustii, cimitirul, cavoul, fântânile

Atitudini: spleen-ul datorat realității banale, nevroză, angoasă, generate de solititudine, depresia;

-poezia lui Bacovia este sinteza de teme si de motive literare, poetul aruncă un timbru specific, original;

-,,plumb" este singurul motiv pe care-l abordează Bacovia în literatură, nu a mai fost niciun alt poet care
să vorbească despre acesta;

-starea de bacovianism: rece, închis, univers carceral, claustrat;

-lumea: ostilă, sufocantă, dezmaterială, un infern a obiectelor, o lume a macabrului, teroara halucinantă
anulează viata, o lume apocaliptică;

-aspectele surprinse: cimitirul, cavoul, ospiciile, cavoul, o lume agonică, o lume în disoluție, o lume
sufocată, o lume care trăiește moartea, neantul, nimicirea ființei;

-prefixele lui Bacovia anunță nimicirea.

-Plumb-1916;

,,În poemele de plumb acolo sunt de netrecut. Ce singur mă simțeam în lume!";

-universul-temniță, obscur, implacabil, nu există salvare, este o agonie pe care o trăiește eul;
-prezența neantizării;

-conștiinta mizeriei iremediabile;

-starea de tristețe/solitudinea/incapacitatea eului de a se salva;

-plumb, metal dens, greutate mare, culoare cenusie, valente toxice, care trimit catre disolutie, depresie,
dezintegrare, spre moarte;

-eul este agonic, care trăiește o ultimă posibilitate de salvare, frântă, iubirea.

-simetria este o tehnică de compozitie discursivă, creează monotonie, iar poetul devine obsedat de un
sfârșit iremediabil;

-vocalele ,,o", ,,u" sugerează vidul, absența, stări de permanență la Bacovia;

-substantivele se integrează în câmpul semantic al morții;

-verbele sunt statice, care trimit spre încremenire, spre veșnicul repaus, absență, disoluție;

-imperfectul sugerează sfârșitul continuu, un timp al duratei care generează în permanență monotonia;

-verbele sunt la început și generază starea de încremenire, incapacitatea eului de a se salva, o sentință;

-un verb care dislocă eul liric ,,scârțâiau", deoarece are două sunete-i, â-sunete ale disperării, ale terorii;

-elipsa predicației din versul al doilea- sugestie a lipsei comunicării;

-este un discurs fragmentat;

-să-l strig-propoziție subordonată, strigătul de disperare, în restul, propoziții independente și principale;

-rolul conjuncției ,,și" de a suprapune o serie de imagini/planuri;

-epitete al verbului ,,adânc"(somnul-anticameră a morții) adjectival, ,,funerar";

- liniile de pauză acumulează tensiuni lirice, iar punctele de suspensie redau frica, spaima;

-rima îmbrațisată sugerează claustrare, captivitate, închidere, sufocare;

-măsură- 10 silabe sugerează monotonie;

-ritmul amfibrahic conferă un ton grav;

-decorul bacovian îmbrățișează stări lugubre, fiind singurul poet care ,,coborât în infern"(Manolescu), iar
cititorul îl însoțeste în lumea tenebrelor.