TIPOLOGIA JOCURILOR DIN GRĂDINIŢA DE COPII

Educatoare:Cornescu Alina Oana

Varietatea foarte mare a jocurilor cât şi optica curentelor şi a scolilor

care au dezbătut natura ludică,a dus la o mare diversitate de clasificări a
jocurilor,mai simple sau mai complexe,după un criteriu sau după mai
multe,având la bază scheme de sondaj longitudinal sau transversal.Cu toate
acestea,nici până astăzi nu s-a ajuns la o clasificare standard,datorită
abordărilor deosebite şi mai ales criteriilor diferite folosite pentru
diferenţierea lor.
Decrat împarte jocurile în:
-jocuri ereditare-de luptă,de vânătoare,de urmărire;
-jocuri de imitaţie-jocuri cu arc,cu prăştii,
-jocuri de imaginaţie-în care se mimează şi se metamorfozează
funcţii,obiecte.
Jean Piaget grupează jocurile în trei categorii.
-jocuri-exerciţiu;
-jocuri simbolice;
-jocuri cu reguli.
Sub o formă sau alta jocul se regăseşte la copiii tuturor popoarelor din
cele mai vechi timpuri.H.Wallon consideră jocul ca o activitate prin care
acţionând asupra obiectelor şi fiinţelor din jur,copiii cunosc treptat lumea,îşi
satisfac nevoia de mişcare şi de înţelegere,au încredere în forţele proprii şi se
definesc pe sine ca personalitate.
Spre exemplificare eu am optat pentru o clasificare ce are drept criteriu
aspectul formativ al jocurilor asupra dezvoltării psihice a copilului ,vizând şi
dezvoltarea intelectuală a acestora pe de o parte,iar pe de altă parte,vizând
dezvoltarea morală,estetică şi fizică a copiilor.
Astfel am diferenţiat:
-jocuri de creaţie sau jocuri simbolice;
-jocuri de mişcare;
-jocuri didactice;
Jocurile de creaţie sau simbolice
În această categorie sunt incluse acele jocuri prin care copilul şi
formulează regulile jocului.Copiii folosindu-se de anumite obiecte sau
jucării sau prin intermediul gesturilor şi cuvintelor,redau un aspect al
realităţii.După vârsta de 4 ani jocurile simbolice se transformă în joc cu
reguli.
J. Piaget considera că jocul simbolic realizează un echilibru afectiv
raportat la complexitatea stimulilor,a cerinţelor şi a regulilor lumii
înconjurătoare.Chiar dacă reprezintă o trăire interioară a realităţilor
descoperite de către fiecare copil în parte şi chiar intervenţia adultului nu
schimbă conţinutul acestuia,jocul are o forţă polivalentă pentru formarea
întregii personalităţi.
În jocurile de creaţie,esenţa o constituie însuşi procesul de creaţie ca
urmare a reflectării realităţii în care copilul trăieşte.Prin jocurile de creaţie
copilul redă impresiile proprii despre realitatea înconjurătoare şi putem astfel
descifra în jocurile lui calitatea şi intensitatea trăirilor.Jucând diferite
roluri,copilul redă modele de conduită pe care şi le-a asimilat în propria
comportare.
Jocurile de creaţie se desfăşoară sub două forme:
-jocuri cu rol,în care copiii îndeplinesc anumite roluri sociale,reale sau
imaginare;
-jocuri de construcţie,în care copiii având la îndemână materiale
speciale din lemn,mase plastice,metal,etc.,pot să redea cu ajutorul lor
configuraţia aproximativă a unor modele reale sau pot să realizeze îmbinări
fanteziste.

Jocurile cu rol pot fi:

-cu subiecte din viaţa cotidiană:”De-a grădiniţa”,”De-a
vânzătorul”,”De-a gospodinele”,”De-a familia”;
-cu subiecte din poveşti: „De-a Scufiţa Roşie”,”De-a capra cu trei
iezi”, etc.
-dramatizăririle:”Coliba iepuraşului”,”Greierele şi furnica”,”Fata babei
şi fata moşneagului”,”Cenuşăreasa”,”Turtiţa”,”Căsuţa din oală”,”Carnavalul
poveştilor”, etc
Jocurile de construcţie sunt des întâlnite în grădiniţă şi prezintă o
mare atractivitate pentru copii.Aceste jocuri se desfăşoară în jurul unor teme
propuse de educatoare sau au teme alese de copii, ei putând să elaboreze o
construcţie absolut nouă sau să construiască un obiect prezentat anterior.
Jocurile de construcţie se restrâng la reflectarea obiectelor din mediul
înconjurător.Jocurile de construcţie implică acţiunea de construire, deci
prezintă elemente evidente de construcţie asemănătoare muncii, dar şi unele
cunoştinţe şi abilităţi tehnice.
 Materialele folosite în aceste jocuri sunt forme geometrice de lemn,
materiale din material mărunt: seminţe, frunze, scoici.
Jocurile de construcţie ale preşcolarilor au o întindere tematică
remarcabilă pe măsură ce copiii înaintează în vârstă.Imaginaţia lor creatoare
este în plină ascensiune, ei realizând construcţii tot mai îndrăzneţe şi mai
complexe. Ei pornesc de la a construi turnuri, case, tuneluri, poduri şi ajung
la orăşele, pieţe, străzi, palate, avione, roboţi, rachete, submarine, parcuri.
Preşcolarii îşi pot construi singuri jucăriile necesare în desfăşurarea unui
joc.Pentru desfăşurarea jocului cu subiect din viaţa cotidiană” De-a şoferii”,
copiii au construit singuri garajul şi parcarea, iar pentru jocul „De-a
vânzătorul” şi-au construit magazinul cu rafturile pe care se află
marfa,ş.a.m.d.
De asemenea,cu material din natură copiii pot confecţiona
păsări,animale,obiecte de mobilă sau veselă.Cu aceste jucării ei se joacă ,iar
bucuria lor este cu atât mai mare cu cât ştiu că sunt făcute de ei.Cuburile se
numără printre materialele ce dau copiilor mari satisfacţii.Cu ele un copil se
poate juca singur şi totuşi să se găsească în apropierea celorlalţi de vârsta
sa,ori le poate împărţi cu unul sau mai mulţi parteneri de joacă,într-un efort
de cooperare.Cuburile dau copilului un puternic sentiment de împlinire şi de
control.Ele îi pot oferi o modalitate de relaţionare cu mediul, în special cu
structurile mari,în faţa cărora ,în viaţa reală,el se vede mic de tot.Prin
intermediul cuburilor copilul află proprietăţi precum felul
materialului,mărimea,greutatea,dimensiunile,grosimea,lungimea şi
lăţimea.Copilul poate compara asemănările şi diferenţele,învăţând să
clasifice sau să sorteze.În activitatea cu cuburile,copilul poate înţelege mai
uşor conceptele de echilibru,spaţiu,suprafaţă,volum.Studiază cuburile şi le
măsoară ca să vadă care este mai lung şi care este mai scurt,mai mare sau
mai mic sau egal.
Copiii trebuie încurajaţi să vorbească despre construcţiile lor pe
măsură ce le ridică.În activităţile de construcţie,limbajul şi acţiunea
fuzionează.Vocabularul creşte şi se flexibilizează pe măsură ce copiii învaţă
să utilizeze prepoziţii,adverbe (sus,jos,peste,sub,în spate),adjective
(lung,scurt,înalt,gros,moale,ascuţit drept,curb) şi substantive (nume date
construcţiilor de cuburi,nume ale obiectelor folosite în jocul cu cuburi,nume
de figuri geometrice)
În toate jocurile de construcţie iniţiativa şi fantezia creatoare a fiecărui
copil sunt indispensabile în atingerea scopurilor propuse.Jocul este un stimul
important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii,a mobilităţii activităţii
psihice.El sporeşte vigoarea acţională,dinamismul său şi nevoia de activitate
şi explorare a noului,de imaginaţie şi elaborare.
Jocurile de mişcare
Aceste jocuri satisfac în cea mai mare măsură nevoia de mişcare a
copiilor, bazându-se pe diferite mişcări şi reguli.
Acest tip de joc ocupă o poziţie intermediară între cele de creaţie şi
sportive, apropiindu-se de primele prin trăiri afective puternice pe care le
generează şi cele sportive prin regulile bine fixate, prin formularea de
comenzi şi prin spiritul de competiţie pe care le cuprind.
Regulile jocurilor de mişcare sunt prezentate copiilor înainte de
începerea activităţii.Cu toate că aceste sunt obligatorii pentru toţi copiii, ele
nu trebuie să-i încătuşeze, să-i ducă la limitarea iniţiativei şi a plăcerii de a
se juca.Trebuie ca regula să decurgă din însuşi conţinutul intern al
jocului.Regulile prescriu copilului normele de comportare în timpul
jocului.Aceste reguli pot fi grupate,în funcţie de regulile lor în:
 -reguli care precizează grupările şi acţiunile copiilor;
-reguli care disciplinează comportarea copiilor;
-reguli care îndeplinesc funcţii frenatorii,în sensul că îi opresc pe
copii de la anumite mişcări şi acţiuni în joc;
Jocurile de mişcare,prin conţinutul lor,sunt extrem de variate.Astfel
,putem distinge următoarele categorii de jocuri de mişcare:
-jocuri de mişcare cu subiect,în care mişcările şi regulile se îmbină
cu un conţinut imaginativ:întruchiparea personajelor şi a acţiunilor
acestora.Ex:”Gâştele şi vulpea”,”Rândunică mută-ţi cuibul”,”Lupul şi
vânătorii’,’Vrăbiile şi pisica”,etc.
-jocuri cu text şi cânt,în care mişcările sunt însoţite de texte şi de
cântece.Acestea se se desfăşoară în cerc,în horă,rolul activ avându-l unul sau
mai mulţi copii.Textul cântecului şi ritmul acestuia îl ajută pe copil să
execute mişcările ce trebuie făcute în mod corect.Ex.”Ciuprecuţa”,”Bat din
palme”,”Fluierul”,’Bate vântul frunzele”,etc
-jocuri hazlii care îi atrag pe copii prin umorul şi simplitatea
acţiunii.ex:”Cine l-a strigat pe ursuleţ”,”Găseşte şi taci”.
Jocurile fără subiect se întemeiază pe îndeplinirea unor cerinţe,pe
respectarea anumitor reguli.Ele îi entrenează pe copii în exersarea mişcărilor
şi pentru înfrângerea obstacolelor,le formează dibăcia de a arunca,de a
sări,de a se întrece în viteză.La baza acestor jocuri stau diferite mişcări
executate cu diferite obiecte:mingea sau cercul.Ex.”Nimerşte la ţintă”,”Cine
aruncă mai departe”
Jocurile didactice
Jocul didactic stă la baza conceperii întregii activităţi instructiv –
educative din grădiniţă.El este conceput ca un mijloc de instruire şi de educare
a copiilor,ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor pe care şi le
propune procesul de învăţământ şi ca formă de cunoaştere şi de dezvoltare a
capacităţilor psihofizice pe toate planurile.
Jocul didactic îmbină într-un mod armonios atât sarcini specifice jocului
cu sarcini şi funcţii specifice învăţării.
În cadrul literaturii de specialitate,jocul didactic este desemnat ca fiind
cel mai eficient mijloc de instruire şi educare,fiind folosit pentru a forma sau
consolida anumite cunoştinţe,priceperi sau deprinderi.Jocul didactic are drept
scop instruirea copiilor într-un domeniu de cunoaştere,dar şi sporirea
interesului pentru activitatea respectivă prin folosirea unor elemente
distractive,ce facilitează atingerea scopului formativ-educativ.
Îmbinarea în jocul didactic a elementului distractiv cu cel instructiv duce
la apariţia unor stări emotive complexe,care stimulează şi intensifică procesele
de reflectare directă şi mijlocită a realităţii şi de fixare a cunoştinţelor.
Jocul didactic rămâne joc didactic doar dacă conţine elemente de
aşteptare,de surpriză,de comunicare reciprocă între copii.Valoarea practică a
jocului didactic constă în faptul că în procesul desfăşurării lui copilul are
posibilitatea de a-şi aplica cunoştinţele.Jocul didactic nu trebuie să fie un
simplu exerciţiu,chiar dacă exerciţiul apare ca element constructiv,trebuie să
rămână totuşi joc,activitatea pe care o desfăşoară copilul trebuie să trezească
dorinţa vie de a se juca.
Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii.Pentru un
copil sănătos,nimic nu este mai improriu decât starea de apatie şi
nemişcare.Jocul este tot atât de necesar dezvoltării copilului ca şi lumina
soarelui.Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult ,fără ca
spontaneitatea copilului să fie stingherită.
Jocul didactic îmbină în mod armonios elementul instructiv şi educativ
cu elementul distractiv.Este tipul de joc prin care educatorul
consolidează,precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor,le
îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe.Conţinutul jocului,sarcina
didactică(problema intelectuală), regulile şi acţiunile de
joc(ghicire,surpriză,mişcare,etc ) conferă jocului didactic un caracter
specific,înlesnind rezolvarea problemelor puse în joc.
Conţinutul jocului didactic reprezintă cunoştinţele,în majoritate
asimilate anterior,în grade diferite,în funcţie de acestea jocul având menirea
de a le consolida şi verifica.Există totuşi şi unele jocuri care permit
achiziţionarea de noi cunoştinţe,cunoştinţe referitoare la culori,relaţii
dimensionale,la orientarea în spaţiu şi timp.
Conţinutul jocului didactic are tematică diferită:
-Omul şi viaţa socială-înfăţişare(corpul omenesc);
-activitate în familie şi în societate;
-comportamente;
-obiecte de îmbrăcăminte;
-obiecte de toaletă;
-jucării;
-alimente;
-profesii;
-mijloace de transport,etc;
-Natura-anotimpuri;
-fenomene ale naturii;
-animale;
-plante;
-Limbajul(jocuri de exersare a vorbirii)
-aspect fonetic;
-lexic;
 -structură gramaticală,
-Exersarea capacităţilor şi proceselor psihice-atenţie;
-memorie;
-gândire;
Clasificarea jocurilor didactice se poate face după cum urmează:
a. După conţinut:
.jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător;
.jocuri didactice pentru educarea limbajului, cuprinde aspecte
fonetice, lexical-semantice şi gramaticale ale limbii materne;
.jocuri didactice matematice;
.jocuri didactice pentru însuşirea normelor de comportare
civilizată;
.jocuri didactice pentru însuşirea unor norme de circulaţie rutieră;
b. După prezenţa sau absenţa materialului didactic:
.jocuri didactice orale;
.jocuri didactice cu material ajutător:
1. cu material didactic-jetoane,jucării,jocuri de
masă,cuburi,etc,
2. cu material ajutător-diferite obiecte şi jucării cu rol auxiliar;
3. cu material suport-imagini,diafilme,diapozitivr,C.D-uri;
c.După scopul urmărit:
1.jocuri senzoriale pentru-dezvotarea sensibilităţii vizuale;
-dezvoltarea sensibilităţii auditive;
-dezvoltarea sensibilităţii tactile-
kinestezice;
-devoltarea sensibilităţii gustativ-
olfactive;
 2.jocuri intelectuale-de stimulare a comunicării orale:
.de exersare a pronunţiei corecte;
.de atenţie şi orientare spaţială;
.de analiză şi sinteză mentală;
.de realizare a comparaţiei mentale;
.de realizare a abstractizării şi generalizării;
.pentru dezvoltarea perspicacităţii;
.pentru dezvoltarea imaginaţiei;
.pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară
şi a
autocontrolului
Pornindu-se de la cunoaşterea dezvolării psihofizice a copilului
preşcolar, în special a limbajului acestuia,de la cunoaşterea cerinţelor
învăţământului primar şi a posibilităţilor de adaptare la fiecare dintre aceste
cerinţe ,se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de educarea
limbajului şi exersare a vorbirii,dacă se folosesc metodele activ-
participative.Obiectivele educării limbajului şi a comunicării orale se
realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau
adaptate scopului urmărit.Deseori,educatoarea îşi propune să îmbogăţească
conţinutul unor jocuri didactice de educarea vorbirii descrise în literatura de
specialitate şi să creeze unele variante noi ,menite să contribuie la
optimizarea sarcinilor şi a obiectivelor programei,la valorificarea potenţelor
intelectuale ale copiilor,în special la grupa mare şi pregătitoare.
Jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie, pentru a
asigura condiţiile bunei lui desfăşurări.Dintre măsurile prealabile, care pot fi
luate în acest sens, amintesc pe cele mai importante, şi anume:
-crearea unei atmosfere de lucru antrenante din partea educatoarei;
 -conceperea jocului didactic astfel încât să corespundă
particularităţilor de vîrstă ale copiilor,
-îmbinarea corectă a activităţilor concret-operatorii cu cele abstracte;
-prezentarea cunoştinţelor în succesiune gradată,
-asigurarea unui conţinut bogat, structurat în forme variate, vizând
esenţialul;
-prezentarea sarcinii de rezolvat într-un mod accesibil copiilor;
-stabilirea unor sarcini cu grad diferit de dificultate;
- aprobarea în joc a unor cazuri,situaţii,probleme similare celor
întâlnite în viaţa practică,
-stabilirea precisă a regulilor;
O mare parte din condiţiile de mai sus sunt comune tuturor categoriilor
de activităţi obligatorii desfăşurate în grădiniţa de copii.
Indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic are o
serie de caracteristici prin care se deosebeşte de celelalte forme de
organizare a activităţilor comune.
Scopul didactic al jocului reprezintă o finalitate educativă şi se
formulează prin raportarea la obiectivele specifice.El trebuie să fie clar şi
precis, pentru a asigura desfăşurarea corectă a activităţii.
Sarcina didactică este formulată în funcţie de conţinutul activităţii şi
de nivelul de cunoştinţe al copiilor.Ea reprezintă modul de instruire în jurul
căruia sunt antrenate procesele gândirii.Sarcina didactică se obiectivează
pentru copii sub forma unor probleme pe care ei le vor rezolva în mod
independent sau în echipe, prin cooperare.Problemele trebuie să fie
accesibile copiilor şi în acelaşi timp să le solicite eforturi şi investigaţii noi,
să le deştepte şi să le menţină viu interesul.
 Sarcinile didactice trebuie să fie astfel concepute încât să reactiveze nu
atât memoria reproductivă, cât mai ales gândirea (operaţiile ei, capacitatea
de asociere, flexibilitatea, fluiditatea ei).
Conţinutul jocului reprezintă ansamblul cunoştinţelor, priceperilor,
deprinderilor pe care le achiziţionează sau se consolidează copiii.Aceste
cunoştinţe se referă la plante, fructe, legume, animale, anotimpuri,
etc.Preşcolarii îşi însuşesc aceste cunoştinţe fie prin activităţile comune, fie
prin experienţa nemijlocită de viaţă. Jocurile didactice pot avea acelaşi
conţinut dar ele dobândesc mereu alt caracter, datorită faptului că sarcinile
pe care le au de rezolvat sunt diferite.Deci jocul apare în forme noi,
neprevăzute şi de aceea, sunt interesante şi atractive.
Conţinutul jocului trebuie prezentat într-o manieră accesibilă şi
plăcută copiilor.
Elementele de joc reprezintă mijloace de realizare a unei sarcini
didactice, constituind elementele de realizare a sarcinii de
învăţare.Elementele de joc sunt din cele mai variate: întrecere, recompensă,
aplauze, etc. Alegerea lor se face în funcţie de conţinutul jocului, de vârsta
copiilor.
Regulile jocului sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi
copiii.Rgulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace,cum să rezolve
problema respectivă şi îndeplinesc în joc o importantă funcţie reglatoare
asupra acţiunilor şi relaţiilor reciproce dintre copii.Ele sunt condiţionate de
conţinutul şi sarcinile didactice ale fiecărui joc,sunt numeroase şi de natură
diferită.Prima categorie reglementează repartizarea rolurilor între copii.Alte
reguli arată cum să rezolve problema intelectuală.
O altă categorie de reguli se referă la succesiunea acţiunilor în joc
(ordinea în care trebuie să răspundă copiii când se joacă),altele se referă la
comportarea copiilor în joc care le indică ce este şi ce nu este permis în
timpul jocului.În stabilirea regulilor jocului se va ţine seama de principiul
gradării şi al accesibilităţii.
Acţiunea de joc este componenta prin care se realizează sarcina de
joc.Acţiunea de joc este latura care face ca rezolvarea sarcinii didactice să
fie plăcută şi atractivă pentru copii şi cuprinde momente de aşteptarea,
surpriză, ghicire, mişcare şi întrecere.
Unitatea dintre sarcina didactică, conţinutul jocului, elementele de
joc şi regulile jocului, conferă jocului didactic o particularitate specific,
deosebindu-l de celelalte forme de activitate.
Materialul didactic trebuie să fie adecvat conţinutului jocului şi
vârstei copiilor.Poate conţine jucării, jetoane, cartonaşe, medalioane, fişe,
etc.
Jocul didactic este un mijloc valoros de instruire şi educare a
copilului de vârstă preşcolară, deoarece rezolvă într-o formă cu totul
adecvată vârstei sarcini de instruire complexe.Eficienţa jocului didactic în
raport cu celelalte mijloace de realizare a activităţilor din grădiniţa de copii
este cu atât mai mare cu cât realizăm o concordanţă între procesul de
cunoaştere a mediului înconjurător, procesul de învăţare şi acţiunea şi
atmosfera de joc,atât de atractive pentru preşcolari.
Jocul didactic este o activitate care se deosebeşte prin structura sa
specifică de celelalte activităţi cu conţinut asemănător.Unitatea deplină
dintre sarcina didactică şi acţiunea de joc, forma distractivă pe care o
îmbracă şi o păstrează în mod permanent, caracteristica jocului didactic.
Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea
vorbirii copilului preşcolar, deoarece forma de joc antrenează copilul în
stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc în
parte, fără ca el să conştientizeze acest efort.Eficienţa jocului didactic faţă de
alte activităţi frontale dirijate constă în faptul că desfăşurarea lor presupune
participarea tuturor copiilor din grupă, depunând acelaşi efort de gândire şi
de exprimare.
Jocul didactic are un rol important în dezvoltarea copiilor, iar în
acest sens obiectivele urmărite vor fi:
-dezvoltarea gândirii preşcolarilor prin intermediul jocului, a
operaţiilor intelectuale: analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea,
generalizarea;
-asimilarea, verificarea şi consolidarea cunoştinţelor despre lumea
înconjurătoare;
-exersarea şi activizarea vocabularului copiilor;
-formarea percepţiilor despre obiecte şi fenomene,formarea
percepţiei spaţiale şi temporale;
-exersarea memoriei şi a atenţiei voluntare;
-exersarea imaginaţiei creatoare prin diverse elemente de joc;
-educarea spiritului de observaţie,
-educarea unor trăsături morale ca:stăpânirea de
sine,autocontrolul,spiritul de independenţă,perseverenţa;
-dezvoltarea spiritului colectiv prin întreţinerea unor relaţii
interpersonale corecte între copii,prin colaborare,cooperare şi ajutor
reciproc,
-formarea unei atitudini pozitive a copilului în raport cu mediul
înconjurător;
Câteva dintre manifestările psihice ale copiilor şi ale oamenilor,în
general,sunt capabile să explice jocul,să arate de ce şi în ce măsură acesta se
prefigurează ca activitate dominantă în anii copilăriei:
 a.Copiii se refugiază adeseori din lumea reală în una pe care şi-o
creează singuri,ce le aparţine în exclusivitate,o lume imaginară,o lume fără
griji,unde restricţiile nu sunt aşa de severe.Copilul poate face dovada că este
capabil să-şi creeze o astfel de lume începând cu vârsta de 3 ani.De reţinut
este faptul că nimeni nu-l învaţă să-şi creeze o astfel de lume.
b.În crearea lumii imaginare, copilul se foloseşte de capacitatea de a
transfigura realul în imaginar, după nevoi imediate şi posibilităţi proprii.
Capacitatea de a transfigura realul în imaginar este suficient de perantă la
copiii ce depăşesc vârsta de 3 ani.
c.Copilul este înzestrat cu capacitatea de a opera frecvent cu
simboluri accesibile, adică cu semne atribuite obiectelor, acţiunilor şi
faptelor, care desemnează altceva decât sunt toate acestea în realitate.El
operează cu cuvinte, obiecte şi imaginile lor, cărora le acordă o altă
semnificaţie decât cea care le aparţine în exclusivitate.
d.Capacitatea copilului de a acţiona în spirit creativ în diferite
situaţii concrete de viaţă.Copilul preşcolar este creativ în adevăratul sens al
cuvântului.El nu este doar un simplu executant.
Înscrierea jocurilor didactice în planificările anuale şi calendaristice
trebuie să se facă în funcţie de scopul acestora (precizarea,verificarea sau
predarea cunostintelor,corectarea pronuntiei,insusirea structurii
gramaticale).Jocurile didactice care urmăresc fixarea de cunoştinţe trebuie
planificate ,cum este şi firesc ,după activităţile în care au fost predate
cunoştinţele respective.Bunăoară ,jocurile didactice”Săculeţul cu jucării” sau
„Ce a găsit păpuşa?” trebuie planificate după o activitate de observare sau
după ce s-a desfăşurat o convobire după imagini cu
tema”Jucariile”,răspunzând astfel scopului urmărit prin aceste jocuri,şi
anume precizarea şi activizarea cuvintelor care desemnează diferite jucării.
 Aceeaşi grijă trebuie avută şi în planificarea jocurilor didactice care
urmăresc verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor copiilor.Astfel, jocul
didactic „Magazinul cu jucării”de la grupa mică prin care se urmăreşte
verificarea cunoştinţelor trebuie să fie plasat după toate activităţile în care se
precizează cunoştinţele despre culoare, mărime, însuşiri spaţiale, etc.
Alte jocuri didactice au drept scop predarea unor cunoştinţe noi şi
lărgirea vocabularului copiilor cu o serie de cuvinte.Asemenea jocuri trebuie
planificate în raport cu celelalte activităţi comune de predare astfel încât să
se asigure transmiterea gradată a cunoştinţelor.
Jocurile didactice care au ca scop corectarea defectelor de
pronunţie ale copiilor sau însuşirea structurii gramaticale a limbii trebuie să
fie planificate şi ele cu multă atenţie ,avându-se în vedere creşterea treptată
a cerinţelor adresate copiilor.De exemplu,jocurile didactice care presupun
completarea unor propoziţii eliptice de subiect vor fi organizate înaintea
celor care presupun completarea unor propoziţii eliptice de predicat sau
jocurile didactice care presupun pronunţia unor sunete mai dificile pentru
copii trebuie să preceadă jocurile care cer pronunţia unor grupuri de sunete
mai greu de articulat.
În planificarea jocurilor didactice, educatoarea trebuie să se
orienteze întotdeauna după sarcina didactică pe care jocurile le cuprind şi să
ţină întotdeauna seama de legătura lor cu celelalte activităţi care se
desfăşoară în grădiniţa de copii.
Având o structură complexă,jocul didactic, trebuie studiat cu multă
atenţie înainte de a fi executat cu copiii.Educatoarea trebuie să cunoască
bine sarcina urmărită în joc,acţiunea lui şi regulile după care se desfăşoară
,astfel încât să-l poată preda corect în activitatea pe care o desfăşoară cu
copiii.Nerspectarea uneia dintre componentele jocului ,cunoaşterea
insuficientă a acţiunii sau a regulilor de joc,afectează buna îndeplinire a
sarcinii didactice sau chiar duce la schimbarea profilului activităţii.Este
indicat ca educatoarea ,pe măsură ce are mai multă experienţă,să aplice în
mod creator diversele recomandări cu privire la jocul didactic,să contribuie
activ la îmbogăţirea şi îmbunătăţirea structurii acestuia,la adaptarea lui la
particularităţile de vârstă ale copiilor cu care lucrează,şi cu atât mai mult să
creeze noi jocuri cu care să rezolve sarcina didactică prevăzută în programa
activităţilor desfăşurate în grădiniţa de copii.Jocul didactic”Ce face
mama?”are ca sarcină didactică recunoaşterea,denumirea şi descoperirea
acţiunilor prezentate în ilustraţii,care înfăţişează diferite ocupaţii ale
mamei.Regulile jocului precizează că plicul în care este câte o ilustraţie,este
dat din mână în mână de la un copil la altul până ce se aude
semnalul:Stop”.Copilul la care s-a oprit plicul,în momentul semnalului,îl
deschide,arată celorlalţi ilustraţia găsită în plic,apoi o descrie.Jocul ,ca
atare,nu reclamă o participare suficient de activă din partea
copiilor;elementul de joc,trecerea plicului din mână în mână nu are darul să-i
mobilizeze în vederea realizării sarcinii didactice.Analizând jocul am
intervenit cu o serie de modificări care nu au modificat cu nimic sarcina
didactică,însă au schimbat acţiunea lui.Astfel,imaginile au fost prezentate pe
o bandă care se derula în faţa copiilor pe un ecran.În felul acesta ei nu au
mai fost solicitaţi să aştepte până ce plicul s-ar fi oprit la ei.S-au creat
condiţii favorabile pentru perceperea clară a imaginilor de către toţi copiii
pentru rezolvarea optimă a sarcinii didactice incluse în joc.
O mare parte din materialul didactic necesar desfăşurării
jocurilor didactice este tipărit.El trebuie procurat din timp şi selecţionat
potrivit jocurilor care se organizează.În cadrul jocurilor didactice am folosit
şi diferite jucării sau obiecte special cofecţionate.Educatoarea trebuie să
păstreze şi jucării didactice special pentru această categorie de jucării.Astfel
de jucării sunt:
-păpuşi cu trusa lor de îmbrăcăminte pentru toate
anotimpurile şi din materiale de diferite culori;
-casa păpuşii –cu mobilierul necesar, proporţionat ca
mărime şi corespunzător din punct de vedere al coloritului;
–săculeţul”fermecat”, cu diverse truse de obiecte: veselă,
obiecte de uz individual, jucării în miniatură, etc;
-animale domestice şi sălbatice din material plastic;
-diferite mijloace de locomoţie;
Sunt jocuri didactice care presupun folosirea unor materiale ca
deşeuri, obiecte mărunte, materiale care contribuie prin culoare, mărime,
grosime, lăţime, la precizarea unor cunoştinţe ale copiilor. Indiferent de
provenienţa materialului didactic folosit în cadrul jocului didactic, acesta
trebuie să întrunească şi unele cerinţe ca: accesibilitate, aspect estetic, nu
trebuie să fie încărcate, greoaie din punct de vedere al compoziţiei, deoarece
ar împiedeca copiii să rezolve corect sarcina didactică. Materialele didactice
trebuie să fie de dimensiuni mai mari pentru a fi bine perceput de copii, iar
cel distributiv trebuie să aibă dimensiuni mai mici.
În afară de grija pe care trebuie să o aibă în selecţionarea sau
confecţionarea materialului didactic necesar desfăşurării jocului didactic,
este bine a se găsi şi soluţii interesante de prezentare a acestuia, astfel încât
să trezească nu numai interesul pentru material, ci şi pentru jocul în sine.
Pregătirea copiilor pentru un joc didactic se poate face în cadrul
activităţilor alese de dimineaţă sau prin exerciţii cu material intuitiv.Reuşita
unui joc didactic depinde organizarea jocului care presupune un complex de
măsuri:înţelegerea esenţei jocului,planificarea lui judicioasă,pregătirea
copiilor pentru activitate,etc.
Jocul didactic se poate desfăşura atât sub conducerea directă a
educatoarei
cu întreaga grupă, cât şi atunci când este repetat de copii, la iniţiativa unuia
dintre ei sau la sugestia educatoarei. Sfera de utilizare a jocului didactic este
foarte largă ,deoarece acesta poate fi practicat în diferite momente ale zilei,
putând fi extins chiar şi în viaţa de familie a copilului.
Jocul didactic este creat de adulţi, specificul lui constând în faptul că
rezolvă prin conţinutul lui o mare parte din problemele educaţiei
intelectuale, consolidând, sistematizând şi verificând cunoştinţele. De
exemplu, prin jocul didactic “Găseşte aceeaşi culoare “ de la grupa mare se
precizează şi se verifică denumirea diferitelor culori învăţate anterior, prin
jocul didactic „Cu ce construim „de la aceeaşi grupă se reactualizează
denumirile uneltelor şi materialelor folosite la construcţia unei case, se
reactualizează noţiunile de formă, se activizează unele cuvinte care
denumesc jucării.
Valoarea jocului didactic nu se restrânge însă numai la atât.El are o
largă contribuţie mai cu seamă în stimularea şi dezvoltarea tuturor
proceselor psihice. Marea parte a jocurilor didactice cuprind valoroase
exerciţii senzoriale, influenţând în mod nemijlocit activitatea tuturor
analizatorilor. Jocurile didactice ca “Spune cum face”,”Cine face?’
contribuie la dezvoltarea sensibilităţii auditive şi în mod special a auzului
fonematic, slab dezvoltat la preşcolarul mic.Jocul “Ce a gasit ursuletul?”
contribuie la dezvoltarea sensibilităţii vizuale şi tactile. Spiritul cerator,
imaginaţia sunt stimulate intens prin jocurile care pun în faţa copiilor sarcina
de a compune o ghicitoare, de a plăsmui o poveste.
 Prin jocul didactic nu trebuie să înţelegem simpla alăturare a unor
acţiuni ludice cu acţiuni instructive, sau desfăşurarea lor prin alternare, ci o
formă de joc închegată, unitară în care aceste elemente sunt structurate
organic, motivele jocului conducând la rezolvarea sarcinilor didactice, pe
baza unor reguli.

JOCUL - FORMA DE ACTIVITATE INSTRUCTIV-EDUCATIVA

2.1 DEFINIREA SI CARACTERIZAREA JOCULUI

"Omul este un om intreg numai atunci cand se joaca" (Fr.

Schiller)

   Jocul este forma de activitate dominanta in copilarie, dar nu trebuie

sa lipseasca de-a lungul intregii vieti. Este necesara dezvoltarea laturii ludice
a personalitatii pentru a pute privi solutiile cu fantezie si inventivitate.

              Normele didactice impun respectarea principiului adaptarii

continuturilor invatarii la particularitatile de varsta ale celui educat. Jocul
este prezent in mediul institutional al gradinitei, dar continua in toate mediile
sociale in care se formeaza.

              Jocul alaturi de invatare, munca si creatie este una dintre activitatile

umane fundamentale. Jocul este o activitate constientizata de copil si tratata
ca atare neputand sa o confunde cu celelalte activitati umane.

              S-a constatat ca efortul depus de copil in joc este la fel cu cel depus
de adult in munca. Nu trebuie perceput jocul ca o activitate neserioasa,
lipsita de importanta deoarece pentru copil jocul  este o activitate dominanta
prin care el construieste lumea, o apropie, o analizeaza si cauta sa o
inteleaga, prin care actioneaza si scoate la lumina sentimente si idei
interiorizate. Astfel jocul il introduce pe cel care-l practica in specificitatea
lumii imaginare create de jucatorul respectiv. Scopul jocului este actiunea
insasi, capabila sa-i satisfaca jucatorului imediat dorintele sau aspiratiile
proprii. Prin atingerea unui asemenea scop, se restabileste echilibrul vietii
psihice si se stimuleaza functionalitatea de ansamblu a cesteia.
              Jocul este o activitatea specific umana, dominata in copilarie, prin
care omul isi satisface nevoile imediat, dupa propriile dorinte, actionand
constient si liber in lumea imaginara ce si-o crease.

              Jocul are o semnificatie functionala esentiala si nu este un simplu

amuzament. El  formeaza, dezvolta si restructureaza intr 949b14j eaga viata
psihica a copilului. Prin joc copiii isi dezvolta perceptiile, reprezentarile,
creativitatea, isi amplifica posibilitatile memoriei, isi formeaza insusirile
vointei, rabdarea, perseverenta, stapanirea de sine.

              Tot prin joc sunt modelate trasaturile de personalitate:respectul fata

de altii, responsabilitatea, cinstea, curajul. Astfel psihologul Ursula Schiopu
considera faptul ca  "jocul stimuleaza cresterea capacitatii de a trai din plin
cu pasiune fiecare moment, organizand tensiunea proprie actiunilor cu
finalitate realizata, avand functia de mare si complexa scoala a vietii"

Jocul este o scoala deschisa, cu un program tot atat de bogat precum

este viata. Prin joc, viitorul este anticipat si pregatit. Se apreciaza chiar ca
jocul indeplineste in viata copilului de 3-7 ani acelasi rol ca munca la adulti.
Este forma specifica in care copilul isi asimileaza munca si se dezvolta.

Este suficient sa amintim concentrarea copilului prins in joc, precum

si gravitatea cu care el urmareste respectarea unor reguli sau lupta in care se
angajeaza pentru a castiga. Copiii se joaca pentru a se juca.

Jocul este o forma de activitate bine gandita, necesara si

indispensabila procesului educatiei, este o activitate prin care continutul,
forma si functionalitatea sa specifica nu se confunda cu nici o alta forma de
activitate instructiv-educativa, motiv pentru care nu poate fi suplinita si nici
nu este in masura sa suplineasca pe una din ele.

Pentru a intelege specificul jocului ca forma de activitate instructiv-

educativa, trebuie sa cunoastem si celelalte sensuri ce i se atribuie jocului,
cum ar fi: activitate specific umana, activitate dominanta la varsta
prescolara, factor hotarator in viata copilului prescolar. Aceste sensuri
indica, fie pozitia jocului in raport didactic cu celelalte forme de activitate
specifice omului, fie aportul jocului in procesul educatiei.

 Jocul este o activitate specific umana pentru ca numai oamenii il

practica in adevaratul sens al cuvantului. Este una dintre variatele activitati
desfasurate de om, fiind in stransa legatura cu acestea. Este determinat de
celelalte activitati - invatarea, munca, dar in acelasi timp este puternic
implicat in acestea. Invatarea, munca, creatia, includ elemente de joc si in
acelasi timp jocul este purtatorul unor importante elemente psihologice de
esenta neludica ale celorlalte activitati specific umane.

Jocul - activitate dominanta la varsta prescolara , are rol hotarator in

evolutia copilului. La varsta prescolara jocul este o activitate cu caracter
dominant, fapt demonstrat de modul in care polarizeaza asupra celorlalte
activitati din viata copilului, dar si de durata si ponderea sa. Aceasta idee
este sustinuta si de rolul pe care-l are pe planul dezvoltarii copilului,
favorizand trecerea sa pe o treapta superioara de dezvoltare. Pentru copil,
evidentiaza J. Chateau, aproape orice activitate este joc sau, dupa cum
afirma Claparede "jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul
vietiieste singura atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire si,
in consecinta, poate sa actioneze".

Jocul este elementul care face trecerea de la gradinita la scoala sa nu

fie perceputa de fiinta umana ca un "soc" ci ca o continuare fireasca a
activitatilor desfasurate in cadrul gradinitei numai cu un grad de dificultate
mai ridicat.

Activitate dominanta, fundamentala la varsta prescolaritatii, jocul

reprezinta o forta cu caracter propulsor in procesul dezvoltarii copilului,
permitandu-i acestuia sa patrunda in realitatea pe care o cunoaste activ,
sporindu-ti totodata intregul potential de care dispune.

"Copilul traieste in lumina fericita a jocului, spiridus ce preface

zilele in sarbatoare si viata in minune" (S. Bivolaru).

2.2.  IMPORTANTA SI FUNCTIILE JOCULUI

Sub influenta jocului se formeaza, se dezvolta si se restructureaza intr

949b14j eaga activitate psihica a copilului. Modul serios si pasiunea cu care
se joaca copiii constituie indicatori ai dezvoltarii si perfectionarii proceselor
de cunoastere. Prin joc se dezvolta personalitatea copilului, prin crearea si
rezolvarea progresiva a diverse feluri de contradictii:
a)     intre libertatea de actiune si conformarea la schema de joc;
b)    intre invitatie si initiativa;
c)     intre repetitie si variabilitate;
d)    intre dorinta de joc si pregatirea prealabila necesara;
e)     intre ceea ce este partial cunoscut si ceea ce se cunoaste bine;
 f)      intre absenta vreunui rezultat material util si bucuria jocului;
g)     intre operarea cu obiecte reale si efectuarea de actiuni
simbolice;
h)     intre emotiile dictate de rolul indeplinit si emotia pozitiva
provocata de participarea la joc.

Putem afirma ca, la varsta prescolaritatii, jocul ofera cadrul pentru

efort si depasire a unor obstacole, iar "moralitatea ludica" contribuie la
geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de
disciplina in ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important
este ca jocul le ofera copiilor posibilitatea dezvaluirii naturii autentice a
copilului, a fortelor sale, observandu-se o ultima cerinta spre afirmare.

Este suficient sa privesti copiii in timpul jocului pentru a-ti face o

impresie referitoare la conduita acestora si la particularitatile lor psihologice.
Unii copii se exprima deschis, clar, dezinvolt, in timp ce altii sunt mai
retinuti, mai putin activi. Primii sunt mai usor de cunoscut deoarece
manifestarile lor sunt spontane, iar ceilalti exprima mai mascat trasaturile lor
interne.

Se poate afirma ca, jocurile satisfac o anumita cerinta implacabila care

il stimuleaza pe copil la o activitate permanenta.

Valorificand disponibilitatile interne, jocul propulseaza copilul pe

traiectoria progresului in dezvoltarea sa. Solutiile adoptate in joc,
inventivitatea si capacitatea de a gasi strategiile cele mai nimerite pentru
reusita actiunii odata cu corelarea cu partenerii de joc, denota arta interogarii
in colectivitate si in viata sociala. Cu cat un prescolar este mai dezvoltat din
punct de vedere psihologic, cu atat se joaca mai mult, mai bine si mai
frumos, se remarca a fi un veritabil creator si initiator de actiuni, cu
semnificatii multiple pentru evolutia ulterioara.

Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuala a copiilor, la formarea

perceptiilor de forma, marime, spatiu, timp, la educarea spiritului de
observatie, a imaginatiei creatoare, a gandirii si nu in ultimul rand la
dezvoltarea limbajului.

Tot jocul este un mijloc eficient si suficient pentru realizarea sarcinilor

educatiei morale a copilului, contribuind la dezvoltarea stapanirii de sine,
autocontrolului, spiritului de independenta, disciplinei constiente,
perseverentei, precum si a multor altor calitati de vointa si trasaturi de
caracter. Valoarea jocului se observa si in dezvoltarea sociabilitatii, a
spiritului de colectivitate, a relatiilor reciproce intre copii.

Jocul isi are importanta sa in formarea colectivului de copii, in

formarea spiritului de independenta, in formarea atitudinii pozitive fata de
munca, in corectarea unor abateri sesizate in comportamentul unor copii.
Toate aceste efecte educative se sprijina, ca pe un adevarat fundament, pe
influenta pe care jocul o exercita asupra dezvoltarii psihice a copilului,
asupra personalitatii lui.

Jocul raspunde trebuintei de creatie a personalitatii, dar si a sinelui in

raport cu viata si ipostazele ei fericite.

 Analiza jocului pune in evidenta (oglindeste) statutul mintal, cel

afectiv, cel de sanatate al copilului, dar si structura experientei si a mediului
de cultura.

Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de miscare, se creeaza
posibilitati multiple de dezvoltare armonioasa a organismului. In plus, jocul
determina o stare de veselie, de buna dispozitie, cu efecte benefice pe planul
dezvoltarii. Prin jocurile de miscare se realizeaza numeroase din sarcinile
educatiei fizice.

Prin joc copilul dobandeste deprinderi de autoservire, in scopul

satisfacerii trebuintelor proprii si odata formate acestea permit ca jocul sa
devina mai complex cu o valoare formativa sporita.

Participand la joc, prescolarul este initiat in tainele frumosului si

invata sa-l creeze, realizandu-se astfel si sarcini de educatie estetice.

In concluzie, se poate spune ca prin joc are loc o larga expansiune a

personalitatii copilului, realizandu-se o absorbtie uriasa de experienta si
traire de viata, de interiorizare si de creatie, conturarea de aspiratii, dorinte
care se manifesta direct in conduita si reprezinta latura proiectiva a
personalitatii. Jocul ii permite individului sa-si realizeze "eu-l", sa-si
manifeste personalitatea, sa urmeze, pentru un moment, linia interesului sau
major, atunci cand nu o face prin alte activitati.

Este bine cunoscut ca acel copil care nu se joaca ramane sarac din
punct de vedere cognitiv, afectiv, al intregii dezvoltari a personalitatii.
 Ca scoala a vietii sociale, jocul face apel la optimismul specific
varstei, la dorinta copilului de a avea un rol, de a indeplini o functie, de a
avea o pozitie in grup, de a se afirma si de a-si face datoria.       
          Diferite studii si observatii efectuate asupra jocului au
evidentiat faptul ca acesta indeplineste multiple functii.

          J. Piaget stabileste urmatoarele functii ale jocului:

1.                 functia de adoptare realizata pe cele doua coordonate: asimilarea
realului la "eu"  si acomodarea, transformarea "eu-lui" in functie de
modelele exterioare;
2.                 functia catarctica, de descarcare energetica si rezolvare a conflictelor;
3.                 functia de socializare, constand in acomodarea copilului la ceilalti,
asimilarea relatiilor cu cei din jur la propriul "eu";
4.                 functia de extindere a "eu-lui", de satisfacere a multiplelor trebuinte
ale copilului, de la trebuintele cognitive de explorare a mediului la cele de
valorificare a potentialului de care dispune, de la trebuintele perceptive si
motorii la cele de autoexprimare in plan comportamental.

Psihologul Ursula Schiopu in lucrarea "Probleme psihologice ale

jocului si distractiilor" stabileste functiile jocului precizand ca acestea se pot
grupa in functii esentiale, secundare si marginale.

Functiile esentiale ale jocului sunt urmatoarele:

                 functia de cunoastere care se exprima in asimilarea practica si
mentala a caracteristicilor lumii si vietii;
                 functia formativ-educativa exprimata in faptul ca jocul constituie o
scoala a energiei, a educatiei, a conduitei, a gesturilor, a imaginatiei. Jocul
educa atentia, abilitatile si capacitatile fizice, trasaturile de caracter
(perseverenta, promptitudinea, spiritul de ordine), trasaturi legate de
atitudinea fata de colectiv (corectitudinea, spiritul de competitie, de dreptate,
sociabilitatea, s.a), modeleaza dimensiunile etice ale conduitei.
                 functia de exercitare complexa, stimulativa a miscarilor (pusa in
evidenta mai ales de Gross si Carr) concretizata in contributia activa pe care
jocul o are la cresterea si dezvoltarea complexa. Aceasta apare ca functie
principala in jocurile de miscare, jocurile sportive, de competitie si ca
functie secundara in jocurile simple de manuire, proprii copiilor mici. In
perioada copilariei si tineretii este o functie principala, devenind ulterior
marginala.
                 Printre functiile secundare ale jocului se inscriu urmatoarele:
                 functia de echilibru si tonificare prin caracterul activ si compensator
pe care-l intretine jocul fata de activitatile cu caracter tensional;
                 functia catarctica si proiectiva;
                 functia distractiva.
                 Ca functie marginala este precizata functia terapeutica ce se
manifesta cu succes in cazuri maladive.

2.3. CLASIFICAREA JOCURILOR

           Clasificarea jocurilor a constituit si constituie in continuare o

preocupare pentru multi specialisti, cu toate acestea, nu s-a ajuns la o
clasificare unanim acceptata, date fiind perspectiva din care au fost
investigate si criteriile diferite care au stat la baza diferentierii jocurilor. S-a
operat, astfel, cu criterii multiple de clasificare, cum ar fi: continutul, forma,
sarcina urmarita cu prioritate, materialele folosite, s.a.

          In lucrarea "Probleme ale adaptarii scolare - ghid pentru

perfectionarea activitatii educatoarelor si invatatorilor", Editura All,
Bucuresti 1999, autoarea, Elvira Cretu realizeaza urmatoarea clasificare
a jocurilor:

                 jocuri in care sunt solicitate functiile psihofiziologice (senzoriale,

motorii, intelectuale);

                 jocuri tehnice (productive) care solicita fondul de reprezentari,

memoria, motricitatea si care dezvaluie medii de viata (agricole, industriale,
mestesugaresti, scoala);

                 jocuri care exerseaza relatiile sociale (de familie, de grup scolar);

                 jocuri artistice (desen, muzica, arte plastice, s.a.)

                 J. Piaget abordeaza evolutia jocului la copil si realizeaza o interesanta

clasificare a jocurilor, concludenta pentru buna intelegere a functiilor sale:

                 jocul exercitiu - forma cea mai elementara a jocului, prezenta in

etapa inteligentei senzorio-motorii si consta in repetarea unei activitati
insusite anterior pe alte cai pentru placerea activitatii;
                 jocul simbolic (de imaginatie) indeplineste in cea mai mare masura
functia de adaptare. Permite asimilarea realului la "eu-l" copilului fara
constrangeri si sanctiuni, asigura retrairea unor realitati transformate dupa
propriile trebuinte;

                 jocul cu reguli apare in stadiul gandirii preoperatorii (2-7 ani). Are un

rol deosebit in socializarea copilului, deoarece realizeaza intelegerea
reciproca prin intermediul cuvantului si disciplinei;

                 jocul de constructie care se dezvolta pe baza jocului simbolic dupa

varsta de 5-6 ani. Jocurile de constructie apar ca jocuri integrate in
simbolismul ludic pentru ca mai tarziu sa devina autentice adaptari, rezolvari
de probleme, creatii inteligente

          Clasificare a jocurilor realizeaza si A.N. Leontiev, stabilind

urmatoarele tipuri:

                 jocurile cu rol in care prim plan apare rolul asumat de copil, care
reprezinta de fapt o functie sociala generalizata a adultului;

                 jocurile cu rol si subiect in care copilul isi asuma o functie sociala

anume pe care o realizeaza prin actiunile sale;

                 jocurile cu reguli care apar mai tarziu, in cadrul lor copilul

subordoneazaunei ordini fixe si raporturi intre participanti, includ o anumita
sarcina, au un mare rol in structurarea personalitatii si in socializarea
copilului;

                 jocurile de tranzitie spre activitatea de invatare ("jocurile de

granita"). Din aceasta categorie fac parte: jocurile distractive, dramatizarile,
jocurile sportive, jocurile didactice. Acestea pregatesc invatarea, incep sa
substituie procesul de joc cu invatarea.

              Clasificare mai complexa si mai nuantata, luand in considerare mai

multe criterii ce opereaza succesiv, realizeaza autoarele lucrarii "Activitati
de joc si recreativ-distractie. Manual pentru scolile normale".
          Ele impart jocurile in doua mari categorii dupa schema de mai jos:

(Barbu H., Popescu E., Serban F., - "Activitati de joc si recreativ-distractive.

Manual pentru scolile normale", Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti
1993)