TGD 10

Elaborarea actelor normative

Activitatea de creare a dreptului cuprinde doua aspecte: o latura stiintifica sau

teoretica si o latura tehnica.

Latura teoretica - se refera la conceptul de activitate normativa, competenta

normativa, fazele elaborarii dreptului si principiile normative. Organele de stat
care au competenta in ceea ce priveste elaborarea actelor normative sunt
denumite organe legiuitoare. Trebuie sa existe un echilibru intre reflectarea
realitatii si reglementarea realitatii. De asemenea, intre fondul si forma de
exprimare a legii exista un raport de exprimare reciproca, adica fondul
reprezentarii este redat intr-o anumita forma de exprimare care in limbajul uzual
este denumita textul legii.

Referitor la latura tehnica avem: tehnica juridica si tehnica legislativa.

Tehnica juridica este un ansamblu de metode, mijloace, procedee utilizate de

catre organele de stat cu competenta normativa in elaborarea si aplicarea actelor
normative.

Legiutorul roman precizeaza ca tehnica legislativa reprezinta si asigura

sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei. Astfel ca prin intermediul
normelor de tehnica legislativa sunt definite partile constitutive, structura, forma
si continutul unui act normativ.

Principiile tehnicii de elaborare a actelor normative

In vederea elaborarii dreptului trebuie luati in calcul diferiti factori politici, sociali,
istorici, morali, nationali si internationali. Majoritatea autorilor au in vedere
urmatoarele principii a caror respectare este obligatorie in elaborarea actelor
normative:

1. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor

juridice - aceasta implica din partea legiuitorului surprinderea realitatilor sociale
care necesita elaborarea unor noi acte normative pe baza unui studiu aprofundat
al realitatii. Concluziile studiului de cercetare care sunt mai relevante trebuie sa
fie incluse in instrumentele de prezentare si motivare a proiectului.

2. Principiul respectarii unitatii de sistem a dreptului – aceasta inseamna ca

actul normativ ce trebuie sa fie elaborat, trebuie sa se integreze in sistemul
dreptului respectiv pentru a avea eficienta si finalitate. Astfel ca proiectul de lege
trebuie sa aiba in vedere suprematia constitutiei, corelarea cu alte acte normative
si solutiile preconizate pentru evitarea contradictiilor.

3. Principiul accesibilitatii actelor in elaborarea normativa - se refera la faptul ca

norma juridica trebuie sa transmita cetatenilor un mesaj clar si concis, astfel incat
sa se evite pe cat posibil controversele si reactiile sociale negative.

4. Principiul asigurarii unui raport intre dinamica si statica dreptului - asta

inseamna ca prin normele sale, dreptul trebuie sa se rapoteze mereu la ceea ce
este nou, adica trebuie sa fie conform cu realitatile scoiale. De asemenea, trebuie
sa anticipeze efectele pe care le va avea aplicarea acelui act si sa nu fie nevoit sa-l
modice prea curand.

Etapele tehnicii de elaborare a actelor normative

Cel mai important act normativ este legea, aceasta este actul normativ cu valoare
juridica superioara, elaborata de catre parlament.

Etapele procesului de adoptare a legii sunt:

1. Initierea legislativa

2. Dezbaterea proiectului de lege

3. Promulgarea legii

4. Publicarea legii

1. Initierea legislativa - potrivit constitutiei au drept de initiere legislativa:

guvernul, deputatii, senatorii, si cetatenii daca sunt 100.000 cetateni din cel
putin un sfert din judetele tarii, iar pentru fiecare judet trebuie adunate cel putin
5000 de semnaturi in sprijinul acelei initiative.
Dupa ce sau adunat aceste semanturi, inainte de a fi supuse parlamentului spre
dezbatere, proiectele de lege trebuie sa fie aprobate de consiliu legislativ.

2. Dezbaterea proiectului de lege - se realizeaza in plenul camerelor

parlamentului. Dezbaterea incepe cu o expunere de motive facuta de catre
initiatorul proiectului de lege si cu raportul comisiei care a analizat proiectul.
Dupa aceasta proiectul este supus discutiilor generale si apoi discutiilor pe
articole, iar dupa dezbatere se trece la votare si adoptarea proiectului de lege.

3. Promulgarea - este specifica legii si apartine presedintelui Romaniei. Practic

este actul prin care seful statului autentifica textul legii, adica constata si atesta
regularitatea adoptarii sale. In cazul in care autentifica legea, este obigat sa o
promulge in cel mult 20 zile de le primire.

4. Publicarea legii - aceasta este strans legata de intrarea ei in vigoare, adica se

publica in monitorul oficial si intra in vigoare la trei zile de la publicare. Data la
care se realizeaza publicarea legii sau actului normativ este foarte impotanta,
pentru ca in functie de aceasta se stabileste si intrarea ei in vigoare.

Partile constitutive ale actului normativ

Practic un act normativ are in principiu urmatoarele parti:

1. Titlul

2. Preambulul - daca este cazul

3. Formula introductiva

4. Partea dispozitiva

5. Formula de atestare a autenticitatii actului

1. Titlu actului normativ - cuprinde denumirea generica a actului in functie de

categoria sa juridica si de autoritatea emitenta. Titlul trebuie sa fie scurt si concis.
De asemenea dupa adoptarea actului, titlul se intregeste cu un numar de ordine si
anul in care a fost adoptat.
2. Preambulul - este prezent numai in actele normative mai importante si
reprezinta o introducere ce prezinta scopul si motivatia interventiei legislative. In
cazul ordonantelor de urgenta este obligatoriu.

3. Formula introductiva - aceasta indica temeiul legal al reglementarii in baza

caruia a fost emis actul normativ si arata competenta organului emitent.

4. Partea dispozitiva - reprezinta continutul propriu-zis al reglementarii.

In aceasta parte sunt cuprinse urmatoarele dispozitii:

dispozitii generale - acestea reprezinta prima parte din corpul legii.

dispozitii de fond - acestea au cea mai mare intindere in corpul legii, se pot
grupa in parti, titluri si sectiuni.
dispozitii tranzitorii - sunt dispozitii care rezolva conflictele legilor in timp.
dispozitii finale - reprezinta ultima parte a actului normativ si cuprind
masurile necesare pentru punerea in aplicare a actului normativ si data
intrarii in vigoare a acestuia.

In cazul legilor temporare se va prevedea si perioada de aplicare sau data incetarii

aplicarii lor.

5. Formula de atestare autenticitatii actului - este partea constitutiva a actului

normativ. Aceasta formula se incheie sau este urmata de semnatura
presedintelui camerei respective. Actul normativ se dateaza si se numeroteaza, iar
data legii este cea la care i se da numar dupa promulgare.

Stuctura interna a actului normativ

Este formata din articole si aliniate.

Articolul - este elementul structurant de baza al partii dispozitive si cuprinde o

singura dispozitie normativa aplicata unei situatii date. Articolele se numeroteaza
de la inceputul si pana la sfarsitul actului cu cifre arabe. Insa in cazul in care actul
modifica sau completeaza alte acte normative, articolele se numeroteaza cu cifre
romane, iar cu cifre arabe numerotandu-se textele modificate. In cazul in care
actul normativ are un singur articol acesta va fi definit articol unic.
Aliniatul - este o subdiviziune a articolului, acesta este constituit de regula dintr-o
singura propozitie sau fraza prin care se reglementeaza o situatie juridica specifica
articolului. Daca articolul are mai multe aliniate ele se numeroteaza cu cifre arabe
cuprinse in paranteza. De asemenea articolele se pot grupa in sectiuni, capitole si
titluri pentru o mai buna sistematizare a actului normativ.