-

ANUL 1 .. -
Nr. 2
MAl 1967
 SUMAR
P:H!'.

7 Aducem Columna ! HADRIAN DAICOV/CIU

7 Tăcereo noastră ar· fi o crimă
(lntelectuolii români către Ion Antonescu)
70 Amurgul jolnicilor zei (Agonia Reichului fascist) GH. LIVĂNESCU
16 Socialiştii români /o Zimmerwold NICOLAE COPO fU
19 Flovio Biondo, 7453 : Acei daci core vorbesc o limbă
latină ... ŞTEFAN B7RSĂNESCU
22 Enigme ale istoriei : A participat Mo nfred von Killinger la PETRE ILIE, N. MEIAN U
complotul impotriva lui Hitler ? şi N. AURELIU
26 Soarele ră tăceşte in intuneric (Astronomul N. Coculescu in
Senegal) SAVA IANCOVICI
31 Conferinta de /o lo/to (11)
42 Pe urmele lui Sadoveanu /o Hanul Ancuţei ALEXANDRU GONT• A
44 Din istoricul şcolii româneşti de sociologie H. H. STAHL
47 "Coloana cerului" /o români R. VULCĂNESCU
53 Sfîrşitul vulturului înlănţuit pe stincile din Sfinta Elena
59 Arta albă şi izotopii rodiooctivi GEBHARD BLOCHER
61 O fîntînă romană in Dacia DUMITRU TUDOR
6.3 Domnitorul Cuza in exil. .. ales d~putot in ţară 1. DORNEANU
66 Memorii (11) C. ARGETOIANU
77 Din cronica celui de-o/ doilea război mondial : Cele 76 zile
ale oraşului Singapore NICOLAE MINEI
81 Parola : " Prefer trondofirii albastri" NICOLAE GOLDBERGER
84 De ce om scris drama "Petru Ro reş" HORIA LOVINESCU
86 Panoramic editorial
89 Moza ic. Poşta redacţiei

Coperta noastră

Histria

magazin , - - - -- COLEGIUL DE REDACTIE - - - - . .

istoric Dumitru Almaş {director}, Constantin Antip

REV ISTĂDE CULTURĂ ISTORICĂ .
SOCIETATEA DE ŞTIINŢE ISTO-
RICE ŞI FILOLOGICE DIN REPU-
BLICA SOCIALISTĂ ROMANIA
{redactor-şef}, Virgil Cândea, Hadrian Dai-
coviciu, Ion Dragomirescu ( redactor-şef ad-
junct}, Titu Georgescu, Dinu C. Giurescu,
Nicolae Minei {secretor general de redac-
ţie), Cristian Popi,teanu, Al. Gh. Savu (re-
do ctor-şef adjunct}, Ştefan Ştefănescu.
HADRIAN DAICOVICIU

u de mult, şt1rea la-

conică a aducerii în •tară
a mulajelor Columnei lui
Traian a avut darul să
stîrnească un larg ecou
şi un mare interes, ba
chiar să aprindă închi-
puirea. Revistele de cul-
tură şi ziarele au început
să fie asaltate de tele-
foane şi scrisori cerînd
precizări şi amănunte ;
în paginile publicaţiilor
noastre zilnice sau săptă­
mînale şi-au făcut frec-
vent loc materiale pri-
vind celebrul monument
de la Roma. Interviuri,
Jrticole sau scurte note
însotite de imaginea Co-
lumnei răspundeau celor
cîteva întrebă ri care re-
veneau mai des în slo-
vele scrisorilor sau se fă­
ceau mai des auzite în
receptoarele aparatelor
telefonice : de ce aducem
în ţară aceste mulaje ?
cînd vor sosi ? ce vom
face cu ele ?

1
 O scenă dramatică : sub ochii lui Trai an, so l daţii romani incendiază o aşezar~
dacică ; pe zidurile cetăţii da ce sînt înfipte în p ari capet eLe unor duşmani ucişi

Cea d in tii dintre aceste întrebări ar f i putut fi pusă şi acum trei decenii, in clipa
cind, la Roma, meşterul Mercatalli începea să toarne în ciment armat reliefu rile de
marm ură ale Columnei Tra iane. De pe atunci se plănuia aducerea în ţară a copi ilor,
a căror executare fusese coma ndată de Şcoala Română din capitala Italiei ; de pe
atunci se putea pune intrebarea : de ce ?
Răspunsul ne poartă cu aproape două mii de ani în urmă , cînd a încolţ-it
pentru prima dată în mintea unui artist de geniu ideea de a dăltui în marmu ră de
Carrara, pe fusul unei semeţe coloa ne onorare, imaginile unui eveniment de seamă
al istoriei romane. Artistul se numea Apollodor ; era un grec născut în Siria, la Da-
ma sc, ş i împăratul Traian îi încredinţase misiunea să ridice în capitala Imperiului un
for mai strălucit decit toate celelalte. Evenimentul pe care Apollodor, în deplină înţe­
legere cu împă ratul , hotărîse să-I eternizeze în dura albeaţă a pietrei era cucerirea
Daciei lui Decebal. Şi astfel, în Forul lui Traian, spre nord-vest de Basilica Ulpia, stră ­
juită de-a dreapta şi de-a stînga de două biblioteci cu volume greceşti şi latine şti, s-a
înăltat zvelte coloană ce avea să poarte peste veacuri amintirea vie a celor două
războ aie dacice.
Nu era singurul rost al Columnei. Inscripţia de pe soclul ei ne spune că înălţimea
de 39,83 m a monumentului trebuia să aducă aminte locuitorilor Romei de înălţimea co-
linei excavate pentru construirea grandioasei pieţe publice. Iar mai trîziu, după 117 e. n.,
încăperea amenajată în interiorul bazei avea să adăpostească, din porunca împăratului
Hadrian, urna de aur cu cenuşa biruitorului Daciei. Dar pe cînd amintirea lucrărilor de

2
 Brundistum, vara anutui 105 e.n. : T ratan se îmbarcă pentru at dollea rdzbot
dacic

•
amenajare a forului s-a şters din mintea oamenilor, pe cînd urna de aur a fost furată
cîndva, în evul mediu, din camera sepulcrală, pe cînd însă~i statuia lui Traian, care-
încununa Columna, a fost răsturnată şi, pe la 1589- 1590, înlocuită cu o statuie a aposto-
lului Petru, rel iefurile au dăinuit, înfăţişînd generatiilor ce se petreceau, imaginile încleş­
tării cumpl ite dintre legiunile Romei ~i o ştile lui Decebal.
Columna e un monument remarcabil din toate punctele de vedere. Ea te impresio-
nează mai întîi prin meşteşugu l constructori lor care au înălţat-o la aproape patruzeci de·
metri deasupra datelor forului, amenajînd în interior nu numai un mic vestibul, un condor
şi încăperea amintită mai sus, ci şi o scară în spirală ce urcă pînă în vîrful monu-
mentului. Apoi, privitorul e uluit de mă iestria sculpturilor : ochiul i ntîrzie pe bogă ţi a de
trofee care împodobesc soclul paralelipipedic şi urcă mai departe, urmărind cei 200
de metri a i spiralei sculptate cu scene din războaiele dacice, cuprinzînd 124 de episoade-
ş i peste 2500 de figuri.
Ca monument sculptura!, Columna ocupă un loc de frunte i n istoria artei romane.
Ea rep rezintă a pogeul reliefului istoric şi a consti tuit un izvor de i n s piraţie pentru ar-
tişt ii romani d in deceni ile u rmă toa re : în special, ea a servit drept model pentru coloana
istoria tă rid icată, tot la Roma, de Marcus Au relius (161- 180) întru celebrarea răz­
boaielo r sale victorioase cu marcomanii şi alte seminţii "barbare". Nenumăraţi istoricr
de artă s-au ocupat de reliefurile monumentului ridicat de Apollodor, subliniind unitatea
co mpoziţie i , ritmul viu şi tonul poetic ridicol a l naratiunii, realismu l personajelor şi gran-
doarea, idea l izată desigur, a faptelor înfăţişate, grija pentru amănunte îmbi nată cu o

3
 Mtdajele sînt controlate cu mt,Ltd grtjd

...

superioară v1z1une artistică de ansamblu, ca litatea executiei. Valoarea artistică a Co-

lumnei ar putea explica ea singură interesul învăţoţilor moderni şi faptul că, mai de
mult încă, au fost executate după reliefurile ei mulaje, aflate azi în mari muzee din
Roma, Paris şi Londra.
Dar valoarea Columnei Traiane stă şi în calitatea ei de izvor istoric. Tn împrejură­
rile vitrege care au făcut să nu mai ajungă pînă la noi nic1 Comentariile lui Tra1an
asupra războaielor dacice, nici Geticele medicului Criton, nici scrierile retorului Dia
Chrysostomus, şi care ne-ou păstrat cărţile închinate acestor evenimente de istoricul Dio
Cassius doar în nişte slabe rezumate bizantine, scenele Columnei reprezintă o importantă
sursă documentară. Reliefurile aveau menirea să ilustreze o carte - mai sus pomenitele
Comentarii ale împăratului învingător; cartea s-a pierdut, dar ilustraţiile au înfruntat
secolele, porvenindu-ne într-o stare multumitoare şi îngăduindu-ne să ne facem o idee şi
despre text. Desigur, interpretarea reliefurilor nu e lesnicioasă, căci Columna nu e un film
documentar, nu e o fotografie, ci un monument artistic. Concepţia artistică a lui Apoilo-
dor şi a ajutoarelor sale, cunoştintele şi măiestria lor, caracterul oficial, de curte, al
monumentului menit să facă propagandă pentru imperiu şi împărat n-ou putut să nu-şi
pună pecetea pe modul de a înfăţ1şa episoadele războa1elor şi realităţile din Dacia.
Artiştii rezumă, tipizează şi generalizează, operează uneori cu simboluri şi faptul acesta
nu ne îngăduie să vedem în Columnă o cronică absolut fidelă a evenimentelor. Ea îşi
păs trează, totusi, importanţa ca izvor istoric, pe de o parte pentru că multe alte izvoare
s-au pierdut, iar pe de altă parte pentru că, în ultimii ani, scenele Columnei pot fi

4
tot mai bine confruntate cu rezultatele săpăturilor arheologice din Dacia şi, in primul
rînd, din Munţii Orăştiei -centrul statului lui Decebal.
Tocmai din acest punct de vedere, istoric, Columna prezintă o deosebită însemnă­
tate pentru noi românii. Tn adevăr, dacă pentru alţii ea înfăţişează unul din nenumăratele
episoade războinice ale istoriei romane, una din nu meroasele biruinte şi cuceriri dobin-
dite de armatele Romei, ~entru not ea zugrăveşte un eveniment de singulară şi funda-
l]lentală importanţă. Războaiele lui Traian cu Decebal au schimbat faţa şi soarta
Daciei : in locul civilizatiei dace de tip Latene s-a implontal pe meleagurile noastre cul-
tura materială şi spirituală a Romei imperiale ; statul liber al dacilor a fost prefăcut in
provincie romană ; treptat, limba dacică a fost în l ocuită de graiul latinesc. Cucerirea
traiană a fost premisa necesară a romanizării Daciei şi, deci, a formării poporului nos·
tru in fiinta lui de azi. Tnfăţişînd trecerea Dunării de către armata romană, ciocnirea de
la Tapae, inaugurarea podului de la Drobeta, înc hinarea unor triburi dacice, asediu! şi
cucerirea Sarmizegetusei, strămutarea din munti la cîmpie, in noua provincie, a unor
daci etc., Columna Traiană zugrăveşte tocmai această premisă şi, de aceea, constituie
un neobişnuit, dar veritabil act de naştere al poporului român.
lată de ce Columna lui Tra ian e un monument al propriului nostru trecut şi de ce
11u s-au cruţat nici osteneală, nici mijloace pentru executarea mulajelor şi aducerea
lor i n fară.
Poate că în clipa în care cititorii Magazinului istoric parcurg aceste rînduri, cele
-peste 160 de piese de ciment armat au şi ajuns la Bucureşti. Tn orice caz, e sigur că au
pornit la drum, părăsind capitala italiană cu un tren special, şi nu vor întîrz ia să so-
sească. Acesta este rezultatul activităţii unei delegaţii româneşti, condusă de prof. univ.
Virgil Vătăşianu, membru corespondent al Academiei, şi din care şi semnatarul acestor
rînduri a avut cinstea să facă parte ; delegaţia a vizitat Roma în februarie-martie a.c.,
luind măsuri pentru ambalarea şi transportul mulajelor.
O dată sosite pe meleagurile călcate odinioară de soldaţii lui Traian, ce soartă
vor avea copiile Columnei ? Si nt mul ţi aceia care le vedeau ridicate ameţitor într-o piaţă
a Bucureştilor sau a altui mare oraş al ţării. Dar lucrul acesta nu este posibil din punct
.de vedere tehnic şi, după cum se va vedea indată~ r.·ar fi nici potrivit. Tn adevăr, mon-
tarea Columnei ar face ca reliefurile ei să fie numai cu greu vizibile ş i imposibil de
studiat, in timp ce expunerea l iniară, muzeistică, a p ieselor care o compun ne scu-
teşte de asemenea neajunsuri. Ţara noastră va deveni acum una din cele patru ţări ale
lumii în care reliefurile Columnei vor putea fi lesne şi cu de -amănunt ul studiate de spe-
cialişti în istorie, arheologie, istoria artei, etnologie. Mai mult, vom fi singura ţară unde
-copiile Columnei vor putea fi expuse împreună cu materiale dacice originale găsite
în săpături (arme, unelte, vase, ~odoabe etc.) sau cu mochete ale locuinţelor, cetăţi­
lor şi aşezărilor din Dacia. lmportanja pentru arheologi, istorici şi alti oameni de ştiinţă
a acestei împre jurări e vădită şi nu mai cere comentarii.
Să AU ne gindim insii numai la erudiţi şi specialişti ; să ne aducem aminte că expu-
nerea muzeistică a copiilor Columnei va permite multor mii şi chiar zeci de mii de oa-
meni să le vadă ş i să le admire. Mii de vizitatori vor putea să contemple chipul dirz al
lui Decebal sau scena tragică a sinuciderii sale, vor putea vedea cu ochii lor rezistenţa
vitejească a dacilor şi bărbăţia armatelor romane. Admirind îndeaproape scenele Co-
lumnei Traiane, mii de oameni vor găsi in ele nu numai o sursă de cunoaştere a tre-
cutului, ci şi un izvor de fierbinte patriotism şi de justificată mîndrie pentru faptele stră­
moşilor. Columna e un indemn la dregoste şi devotament pentru pămîntul pe care dacii
şi romanii I-au stropit cu singele lor.
Cunoscind acestea, să lăsăm inchipuirea noastră să voda mulajele Columnei lui
Tra ian împodobind o vastă saiă dintr-u n mare Mur:eu a.l istoriei pat riei.

..
.,

Armata roman<'! trece Dun<'!rea sub pri-

virea prieLnic<'! a z2uLui Danubtu

•
6
INTELECTUALII ROMÂNI CĂTRE ION ANTONESCU

" "

"TAC A A
ar insemna o
P rimăvara anului 1944, Armata hitle-
ristă suferea înfrîngeri după înfrîngeri în-
deosebi pe frontul de răsărit din partea
armatei sovietice. Trupele r omâne conti-
nuau să sîngereze pentru scopuri străine
interE'feh,r ţării. Creştea aversiunea I·O-
porului împotriva războiului fuscistoanto-
nescian.
România se afla în ajunul unor eveni-
mente cruciale pentru soarta sa. In aceste
împreju rări Partidul Comunist Român des-
făsura o activitate intensă, multilaterală
pregătindu-şi propriile organizaţii ac\io-
nînd cu vigoare pentru înfăp tuirea Fron-
tului l,;nic Muncitoresc ş i pentru crearea
unui lar~ front al tuturor forţelor patrio-
tice, antifasciste, antihitleriste în vederea
răsturnării dictaturii militaro-fasciste ş i a
scoaterii României din ră zboiul hitlerist.
In rîndurile acestor forţe animate de o
profundă stare de spirit anti fascistă se
aflau la rgi cercuri ale intelectualităţii. O
expresie a atitudinii potrivnice ră zboiului
hitler ist şi politicii de alianţă cu Germania
fascistă, a fost memoriul celor 65 de in-
telectuali, adresat şefului guvernului - Ion
Antonescu.
crimă"
Rolul de iniţiatori ai întocmirii memo-
riului a aparţinut unor oameni de cultură
comunişti sau apropiaţi partidului comu-
nist. Este semnificativ că lor li s-a ală­
turat un mare grup de in telectuali cu cele
mai diferite convingeri politice, dar pă­
trun şi cu toţii de convingerea că ţara
trebuie salva tă de dezastrul national
•
care
o ameninta.
Un act de mare curaj era săvîrşit de ex-
ponenţi ai intelectualităţii României, con-
ştienţi fiind că atitudinea lor, contra poli-
ticii dictatorului Antonescu căruia îi era
adresat memoriul, putea duce la represalii.
Memoriul a avut o largă rezonanţă în
rîndUl ile întregii intelectualităţi a ţării, în
rîndul maselor populare.
Memoriul intelectualilor, al cărui text
complet îl publicăm se înscrie printre ac-
ţiunile importante de realizare a Frontului
Unic al tuturor forţelor patriotice, antifas-
ciste pentru ieşi rea României din ră zboiul
hitlerist şi răsturnarea d ictaturii militaro-
fasciste.
O. SORESCU

Domnule mareşal,

1n clipa in core un cumplit dezastru ameninţă fiinţa neamu-

lui nostru, noi, membrii oi Academiei Române şi pro fesori oi
Universităţilor din Bucureşti, laşi şi Ctu;, martori oi exodului
Pentru ce populaţiei şi oi devostării satelor şi oraşelor româneşti, trans-

aceste j ertfe formate in cimpuri de bătălie, după îndelungată chibzuinţă, om

hotărît să vă adresăm apelul de faţă .
care nu 1n actualele impre;urări, tăcerea noastră or insemna o crimă.
Avem datoria să rostim răspicat gindul nostru cinstit in fato
sc himbă cu nimic conducătorului statului. Războiul nostru cu Rusia, Marea Bri-
tanie şi Statele Unite, trebuie să-i punem de indată sfirşit.
realitatea Activitatea şi trecutul nostru sînt mortore că acest demers nu
porneşte din laşitate sau interese personale.
situaţiei? Iotă, Domnu/a Moreş ol, temeiurile apelului nostru.
După patru ani de luptă, ormoto germană se află intr-o de-
fensivă fără speranţă. A pierdut cele moi bune trupe şi olionfa

7
 Italiei, a fost nevoită să ocupe milităreşte Ungaria, a pierduf
spatiul cucerit în Răsărit, more parte a uzine/ar de armament
din Europa, războiul subma rin şi suprematia aerului. 1mpotrivo
Germaniei şi aliatilor ei luptă trei sferturi din populatia globu -
lui, şi patru cincimi din industria lumii. Raportul de forte este
atîta de categoric în favoa rea puterilor aliate încît nimic nU'
moi poate schimba dezno dămînt ul.
Guvernul german speră ca printr-o defensivă prelungită va
sparge alianta onglo-ruso-omericonă. Pentru această defensivă
îi lipsesc însă resursele materiale şi morale. Un război de cîţiva
ani dus în acest scop, nu poate fi conceput în situatia actuală
a celui de-al treilea Reich.
Dacă interesele Germaniei cer, poate, aceste sacrificii, noi
nu ne putem resemna ca statul român să fie desfiintat - fapt
inevitabil Germania nemoiputînd apăra România. După ce a
pieraut liniile Niprului, Bugo/ui, Nistrului, Prutului, nu se vede
unde s-ar putea stabili o linie de rezistentă inainte de Carpaţi.
Continuarea războiului ar insemna in mod necesar evacuarea
întregii populaţii volide pe fîşio de pămînt rămasă în Ardea(
şi distrugerea totală a tării. Pentru ce aceste jertfe core nu·
schimbă cu nimic realitatea situaţiei?
Inter esele ln aceste momente hotărÎtoare pentru existenta poporulur
vitale ale român, guvernul sovietic, de comun acord cu guvernele Morii
Britanii şi al Statelor Unite, afirmă in fato lumii că nu înţelege
statului şi să distrugă statul român, să onexeze teritorii dincoace de fron-
tierele din 1941 şi nici să modifice regimul social actual al
poporului tării. Poe de altă parte, prin marele nostru prieten D. Eduard'
Beneş, om aflat că guvernul rus este hotărît să contribuie la·
nostru cer realizarea unităţii noastre naţionale, sprijinind reluarea Ardea-
imediata lului deslipit de ţară prin dictatul de la Viena.
Exam inînd împrejură rile politice core ou determinat luarea
încetare a acestor angajamente, om ajuns la concluzia că ele nu p.ot fi
considerate expresie a unei politici de duplicitate. lntr-odevăr,
războiului. interesele Rusiei cer ca alianta cu Anglia şi Statele Unite să nu
fie compromisă prin onexiuni teritoriale sau schimbări fortote·
de regimuri sociale şi politice. Prin urmare, nu avem nici un
motiv să nu ne încredem in cuvintul guvernelor aliate. Conti·
nuoreo războ~ului în aceste condiţiuni răm îne lipsită de obiectiv-
politic.

Domnule mareşal,

Sombordoreo Capitalei, distrugerea altor oraşe, overtismen-

•• tele de la Londra, Washington şi Moscova, transformarea Mol-
dovei in teatru de război, sunt semne prevestitoare ale de-
zastrului.
Poporul român, sleit de un război prea lung faţă de puterile
lui, nu se moi poate bate. Coboriti in stradă şi intrebati tre-
cătorii, mergeţi în sote şi oraşe, ascultati glasul poporului.
Pretutindeni veţi vedea deznădejdea in ochi şi acelaşi răspuns :.
NU!
Pentru ce să moi luptăm ? Interesele vitale ale statului şi po-
porului nostru cer imediata încetare a războ i ului, oricare ar f~
 greulăJile acestui pas. Sacrificiile pe core România or trebui
să le focă vor fi incomparabil moi mici şi moi putin dureroase
decit continuarea războiului.
Aprilie 1944
Semnat : profesorii : D. Danielopolu (Bucureşti) ; Dan Theodorescu
( Bucureşt i) ; N. G. Lupu (Bucureşti) ; Gr. T. Popa (Bucureşti) ; C. Parhon
(Bucureşti) ; F. Pr. Reiner ( Bucureşti) ; P. P. Stănescu (Bucureşti) ; C. Borde-
ianu ( Bucureşti) ; Al. RoseHi (Bucureşti) ; M. Ralea (Bucureşti) ; Eug. Hero-
vanu (Bucureşti) ; 1. Amza Jianu (Bucureşti) ; S. Stoilov {Bucureşti) ; Al. Ghica
(Bucureşti) ; Gheorghe Vrinceanu (Bucureşti) ; Gh. Demetrescu (Bucureşti) ;
Gh. Banu (Bucureşti) ; lstrate Micescu (Bucureşti) ; C. Popovici (Bucureşti) ;
Asistent Ed. Mezincescu (Bucureşti) ; Profesori : Bazil Munteanu {Bucureşti) ;
N. Profiri (Bucureşti) ; N. Cernescu (laşi) ; C. Mihu (laşi) ; Al. Claudian
(laşi) ; Dan Bădărău (laşi) ; A. Oţetea (laşi) ; C. Balmuş (laşi) ; Gh. Zane
(laşi) ; 1. Botez ( l aşi) Şerban Jiţeica (laşi) ; C. Daicoviciu (Cluj) ; Emil Petro-
vici (Cluj) ; D. Popov1ci (Cluj) ; Tiberiu Moşoiu (Cluj) ; Gh. Popovici (Cluj) ;
C. Pirvulescu (Cluj) ; Al. Pantazi (Suc.) ; Conferenţiari : Dr. M. Enăchescu
(Buc.) ; Dr. D. Bagdasar (Buc.) ; D. D. Gerota (Buc.) ; Ştefan Vencov (Buc.) ;
Radu Roşea (Buc.) ; Dr. 1. Jovin (Buc.) ; 1. Zamfirescu (Buc.) ; Dr. Marcel
Capri (laşi) ; Aurel Potop (l aşi) ; Emil Stihi (laşi) ; Prof. Mircea Birsan (laşi) ;
Asistenti : M. Neculce (Buc.) ; Anton Dumitru (Buc.) ; V. Gorciu (Buc.) ; G.
Constantinescu (Buc.) ; FI. Mezincescu (Buc.) ; Eug. Davidescu (Buc.) ; M. Par-
hon (Buc.) ; Gh. Agavriloaiei (Buc.) ; Profesorii : C. Motaş (Buc.) ; V. Răş­
canu ( laşi) ; Dr. C. Angelescu (Buc.) ; V. Pavelcu (laşi) ; Al. Myller (laşi) ;
Jlie Popa (laşi) ; Caraman (laşi) ; Asistent : Dr. N. Popa {Bucureşti).

P1·otestut intelectuaULor romdni împotriva dfctatu1'it mWtaro-fas-

ciste şi a httLe1·tştiLor a îmbrdcat forme variate. Reproducem tn
facsimiL pagina 1-a a ziarutui .. Info?m.aţia zilei" din 1 Octombrie 1943,
tn care a fost înserat celebrut pamflet ,.Baroane" al poetulut Tudor
Arghezi, îndreptat împotriva lut von Ktlltnger, ministrul plenipo-
tenţiar at Germaniei naziste La Bu cureştt.

9
 . '
"Mai rabdă puţin, o, rege
viteaz şi încercă rile prin
ca re treci vor lua sfîrşit nu
peste mult timp. Incă de pc
acum, soarele norocului tău
urcă în spatele norilor şi
curînd va străluci liber pe
c er ... "
Pasajul de mai sus a-
parţine lucrării lui Carlyle. .
"Viaţa lui Frederic cel
Mare". Autorul e britanic,
dar eroul lui e german,
mai mult - prusac, încă şi
mai mult - regele care a
pus temeliile puterii mili-
tare a statului său. Războ­
iul de şapte ani pe care 1-a
purtat a avut sorţi schim-
bători ş i, la un moment dat,
monarhul era atît de de-
moralizat încît a declarat
miniştrilor săi că se va o-
1
'1
trăvL Replica citată i-a fost
dată de unul dintre ei şi
cele ce-au· urmat au dove-
dit că sfetn icul avea drep-
tate : Frederic cel Mare a
ieşit pînă la urmă învingă­
tor.
,
10
.. . .
• Aprilie 1945... "Mai rab-
dă puţin, o, rege viteaz" ...
• Citind cu glas tare aceste
• rînduri de îmbărbătare,
Goebbels, schilodul minis-
tru al propagandei naziste,
GH. LIVĂNESCU avea un singur auditor: pe
H itler. I-a rămas devotat
fiihrerului său, care de la
•
16 ianuarie n-a mai ieş 1t
apr oape niciodată din bun-
ke1·ul l ui blindat, aflat la
cincizeci de picioare sub
grădina Cancelariei. Berli-
nul era practic incercuit de
trupele sovietice si
•
obuzele
artileriei alternau cu bom-
bele lansate de avioane,
prefăcînd clădirile în ruine,
ruinele în grămez i informe
de moloz, molozul într-o
pulbere fină care întuneca
cerul.
Ascultîndu-! în tăcere,
Hitler încuviinţa din cînd
în cînd din cap, în vreme
ce ochii i se umpleau de
lacrimi. Situaţia era mai
disperată decît aceea în
1 ca re se aflase predecesorul
\
•• său cu coroană. Totuşi
BerLin, mai 194.5
nu putea admite ca desti-
nul să nu ia în cele din
urmă o întorsătură favora-
bilă şi ca războiul de şase
ani al Germaniei cu zvas-
tică să nu se termine la fel
de glorios ca şi războiul de
şapte ani al Prusiei de o-
dinioară. Lacrimile lui
Hitler erau lacrimi de în-
credere în vii tor şi de du-
ioş ie faţă de fidelitatea bu-
nului său prieten, doctorul
Paul J oseph Goebbels.
Stă scris în stele ...
Patetic tablou ! Desprins
parcă direct din drama
wagneriană "Amurgul zei-
lor", cu un Wotan-Hitler
înfruntînd dîrz vicisitudi-
nile temporare din Wal-
lhala-Berlin, în convingerea
că finalul va fi de apoteoză.
Incontestabil, tabloul e im-
presionant, măreţ, zgudui-
tor. Pe lîngă atîtea calităţi ,
el are un singur cusur : e
fals.
Cel care l-a zugrăvit,
contele Lutz Schwerin von
Krossigk, a fost ministru de
finanţe în cabinetul lui von
Papen în 1932 şi a rămas
ministr·u de finanţe urmă­
torii treisprezece ani. Pre-
ţul plătit pentru această
neobişnuit de lungă păstra­
re a unui portofoliu a fost
linguşirea abjectă a naziş­
tilor. Pentt·u a nu-şi pierde
probabil obişnuinţa, el a
continuat să se tîrască în
faţa lor pînă ş i în jurnalul
personal pe care-1 ţinea cu
multă scrupulozitate. In
paginile acestui caiet intim
minciunile oficiale ale ce-
lui de-al III-lea Reich au
fost reproduse cu fidelitate,
furnizînd apologeţilor post-
belici ai nazismului o bo-
gată sursă de materie pri-
mă pentru reabilitarea lui
Hitler ş i a ciracilor săi.
In aprilie 1945, realitatea
era cu totul alta decît cea
descrisă de Krossigk. Asu-
pra acestui lucru sînt de
acord, chiar dacă amănun­
tele diferă întrucîtva de la
unul la celă lalt , toţi croni-
carii demni de luat în sea-
mă ai celui de al doilea
răzbGi mondial - america-
nii W. Shirer, C. Wilmot
sau C. Ryan, englezii A .
Bryant, A. Bullock sau P.
H . Liddell Hart, sovieticii
G. Deborin, S. Mîşkin sau
O. Melnikov, francezul R.
Cartier etc. etc. Din cele
scrise de ei rezultă că, în
acel început de primăvară,
Hitler nu avea nici timpul,
nici dispoziţia să asculte
extrase din opera lui Car-
lik. Preocupările lui erau
de altă natură : în răsărit,
după ocuparea Vienei, ar-
matele sovietice urcau de-a
lungul Dunării ; în sud,
farţele aliate înaintau pe
valea Padului, în apus bri-
tania.ii se aflau la porţile
Hamburgului şi Bremenu-
lui si americanii asediau
Nurnhergul ; în însăşi ini-
ma Germaniei, pe Elba, era
iminentă joncţiunea dintre
trupele sovietice şi ameri-
cane.
tn avalanşa de dezastre
care-I copleşea pe fUhrer,
o singură - dar mare şi
neaşteptată bucurie :
moartea lui Roosevelt. In
noaptea de 12 spre 13 apri-
lie, Goebbels, aflînd de în-
cetarea din viaţă a preşe­
dintelui S.U.A., îi telefona
lui Hitler :
- Mein Filhrer! Vă fe-
licit 1 Roosevelt a murit !
Stă scris în stele că cea
de a doua jumătate a lunii
aprilie va fi martora unei
întorsături în destinul nos-
tru... A sunat ceasul !
Cele spuse de ministrul
propagandei nu reprezen-
tau o figură de stil : Goeb-
bels se referea concret la
o prezicere a aştrilor ce-
reşti, rezultată din compa-
rarea a două horoscoape.
Faptul este caracteristic
pentru dementul obscuran-
tism al Reichului nazist :
cu mai puţin de o lună îna-
inte de capitulare, căpete­
niile lui îşi puneau nădej ­
dile în promisiunile vrăji­
toreşti ale unor ghicitori în
stele.
Cîteva zile mai tîrziu, la
20 aprilie, Hitler îşi sărbă­
torea ziua de naştere. In
adăpostul subteran, erau
prezenţi toţi marii şefi
ai partidului (Goering,
Himmler. Goebbels, Bor-
mann, Ribbentrop} ş i toţi
comandanţii militari (Kei-
tel, Jodl, Doenitz, Krebs).
Riclicînd paharele, ei au
închinat, rînd pe rînd, în
sănătatea fuhrerului , expri-
mîndu-şi încrederea în vic-
toria finală. "Era o scenă
halucinantă, ca un frag-
ment dintr-un neverosimil
coşmar : înfrînţii toastau,
minţindu-se unii pe alţii,
ca şi cum izbînda şi nu ca-
tastrofa a r fi bătut la uşă" ,
notează l i R. Trevor-Roper
în "Ultimele zile ale lui
Hitler".
I n aceeaşi noapte, "opti-
miştii" locotenenţi ai fuh-
rerului dovedeau că erau
mult mai reali şti decît ar
fi lăsat să se creadă pom-
poasele lor fraze. Himmler
şi Goering au părăsit pe
furiş Berlinul, ultimul înso-
ţit de o caravană cttre
transporta mare parte din
bijuteriile, tablourile şi ta-
piseriile jefuite de el în
timpul răzbc:>iului. Ribben-
trop fugea tot în taină :
creditul pe care-1 acorda
pronosticurilor făcute de
stele nu-l împiedica să-şi
dea seama cît de aproape
era sfîrşitul regimului care
făcuse dintr-insul, fost co-
mis-voiajor de băuturi spir-
toase, ambasador şi apoi
ministru de externe al
Germaniei.
Hitler continua însă să
se ilu7..ioneze. In mintea lui
tulburată luau naştere tot
felul de planuri, unul mai
absw·d decît celălalt. La
21 aprilie, el a ordonat, de
pildă , generalului SS Felix
Steiner să contraatace în
suburbiile de sud ale Ber·
linului, .Jolosind toţi băr­
baţii valizi, ia clusiv avia-
torii rămaşi fără avioane".
Ti pică pentru mentalitatea
l ui criminală este ş i dispo-
ziţia pe care a dat-o de "a
se împuşca imediat orice
ofiţer care îşi va cruţa oa~
menii".
Douăzeci şi patru de ore
mai tîrziu, el afla că, în
ciuda drasticelor sale or ..
dine, contraatacul nu avu-
sese loc. Aşa cum aveau să
declare mai tîrziu cei care
au supravieţuit acestei sce-
ne, Hitler a căzut în ziua
aceea pradă celei mai cum-
11
 - Cancetaria Reichulul
plite furii din cariera sa:
învîrtindu-se în lung ş i în
lat prin bunker, el urla că
toţi îl trădează, că nu mai
are încredere în nimeni şi
că va rămîne la Berlin
pentru a salva Germania.
Şi Hitler a rămas pînă
la moartea sa în capitala
asediată a Reichului. Pen-
tru a explica atitudinea lui,
comentatorii au furnizat o
serie înt reagă de motive,
începînd cu ieşirea comple-
tă din minţi şi sfîrş ind cu
"vitejia nedezminţită pînă
în ult ima clipă " . Pe aceas-
tă din urmă temă, publ i-
caţia neonazistă vestger-
mană "Oeutsche Soldaten-
Zeitung" a clădit recent o
întreagă teorie, menită să
facă din CGhrer un .. cavaler
legendar, demn să figureze
în galeria Nibelungilor".
Pînă ş i istorici care nu pot
fi bănuiţi de simpatii pen-
tru el , au scris că ,.unul
din puţinele merite ale lui
Hitler a fost că, asemenea
unui căpitan de vas naufra-
giat, a rămas pînă la ca-
păt pe puntea de comandă ,
dîndu-se la fund cu epava''
(A . Bullock).
Adevărul este însă ş i de
data a ceasta cu totul altul.
Oricît ar părea de ciu-
dat la prima vedere, Hitler
se simţea mai în siguranţă
în Berlinul sub bombe, ele-
cit în oricare din refugiile
pe care i le propuneau a-
12
după primul bomba1·dament (in d t eapta -
coli~ii săi. cum vom
Aş a
vedea imediat, nu se înşela
atunci cînd îi suspecta de
trădare ; or, raţiona el pe
bună dreptate, cea mai co-
modă cale pentru ca un
Goering sau Himmler să
intre în graţiile învingăto­
rilor, era de a-1 preda pe
Hitler pachet în mîinile lor.
I n acest caz, soarta i-ar fi
fost pecetluită, deoarece ju-
decarea lui ş i a clicii sale
era un lucru pe care aliaţii
îl anunţaseră în mod oficial
ş i în repetate rînduri.
Aşa dar, Hitler a rămas
la Berlin mai ales de
teamă. Între diversele va-
riante ale sfîrş itului fatal,
cea mai hidoa să ş i inadmi-
sibilă i se părea cea a pri-
zonieratului urmat de ine-
vitabila condamnare la
moarte. Fără îndoială , însă,
acestui motiv i s-au adău­
gat altele ş i rămăş iţa lui
de luciditate se pierdea în-
tr-un ocean de besmetice
nădejdi într-un "miracol".
23 aprilie -
cascada trădărilor
La 23 aprilie, postul de
radio Berlin anunţa pe to-
nul utilizat de obicei pentru
clamarea victoriilor că ,,ma-
rele şi iubitul nostru fUhrer
va rămîne în capitală, pe
care o va apăra pînă la
capăt".
Hitler}
Cornelius Ryan relatează
că, ascultînd această ş tire,
berlinezii îngrămădiţi în
pivniţe ş i în culoarele U-
Bahn-ului (metroul), s-au
întrebat îngroziţi : pînă la
capătul cui ? Al lui sau al
nostru?
Pentru Hitler, însă, nu
încăpea nici o îndoială -
sacrificat urma să fie po-
porul. Mareşalul Keitel ş i
generalul Jodl au fost tri-
mişi în sudul Germaniei,
pentru ca împreună cu ma-
reşalul Kesselring să .,or-
ganizeze o linie de apărare
de pe care să se poală ori-
cind porni la ofensivă". A-
cesta era pretextul oficial.
De fapt, sarcina celor trei
comandanţi era să reprime-
cu ferocitate orice tentativă
de a grăbi sfîrş itul războiu­
lui. ObergruppenfUhrerul
SS Gottlob Bergen , care 1-a
văzut pe Hitler în ziua de
23 aprilie, relata ulterior că
acesta uriase la un momen 1.
dat : .,Toată lumea m-a tră­
dat !" Fi:threrul se referea
la veştile după care, în
Austria si Bavaria, curen-
tul în faZ·oarea capitulării
era foarte puternic. Reme-
diul pe care 1-a găsit pen-
tru această "bolnăvicioasă
tendinţă·' a fost "împuşca­
t·ea tuturor".
In principiu, SS-ul n-ar
fi avut nimic împotrivă să
treacă la execuţii în masă
în r îndurile austriecilor şi
bavarezilor. Singura pie-
dică era faptul că trupele
cu cap de mort la reverele
tunicii nu-şi mai puteau
face mendrele din cauza
înaintării vertiginoase a
forţelor aliate.
In schimb, Hitler avea
dreptate să se considere
trădat. Cei care-1 înjun-
ghiau pe la spate în aceste
ultime momente erau însă
ciracii săi cei mai apro-
piaţi. Ca într-o enormă lra-
gicomedie, în aceeaşi zi de
23 aprilie, Gocring şi Him-
mler hotărau - fiecare pe
contul lui - să abando-
neze "cauza sfîntă a ră zbo­
iului pînă la capăt".
Goering s-a folosit de un
pretext juridic. In casa lui
de fier se afla o copie a de-
cretului semnat de Hitler
la 29 iunie 1941. prin care
i se încredinţa succesiunea
în caz de moarte sau inca-
pacitate a fi.'threrului. La
Berchlesgaden, unde se re-
fugiase, Goering s-a sfă­
tuit cu cîţiva membri ai
anturajului său şi a ajuns
la concluzia că i-a bătut
ceasul mult aşteptat de a
ajunge el şef suprem. Drept
care a trimis lui Hitler o
telegramă care începea
astfel :
"Mein Fuhrer,
Ca urmare a deciziei dv.
de a rămîne în fortăreaţa
Berlinului. sînteţi de acord
CadavruL Lui GoebbeLs, pe care
să-mi încredinţaţi imediat
postul de conducă tor al
Reichului, cu libertate to-
tală de acţiune pentru afa-
cerile interne ca ş i pen lru
cele externe?... Dacă nu
primesc răspuns de la dv
pînă cel mai tîrziu la ora
22, voi considera că nu mai
dispuneţi de nici o liber-
tale de acţiune şi că ... tre-
buie să iau eu în m1 ini
soarta poporului şi patriei
noas t re ... "
Exact în aceeaşi seară. la
cîteva sute de kilometri de-
părtare, în portul Liibeck,
Himmler nu-şi mai lua os-
teneala să-1 anunţe măcar
formal pe Hitler de prelua-
rea puterii, ci se autopro-
clama "conducă tor suprem
al Germaniei·'. Intr-un beci
în care se ascundea de
bombardamentele avioane-
lor britanice, el s-a întîlnit
cu contele suedez Berna-
dotte, care dorea să joace
rolul de intermediar al hit-
leri şti lor pe lîngă Marele
cartier general anglo-ame-
rican. Himmler a redactat
în grabă. la lumina pîlpîi-
toare a unei lumînări, un
proiect de capi tulare pe
frontul de vest, adăugînd
că .Ja răsărit··, împotriva
sovieticilor, operaţiile mili-
tare vor continua, pînă ce
anglo-americanii .,vo-r pre-
lua ei înşişi dirijaTea lor"
fLăcăriLe n-au izbutit
Trecind peste sinistra ab-
surditate a proiectului, se
poate constata că doi din-
tre cei m«i intimi prieteni
ai lui, îl irădau pe Hitler
simultan : der dicke He1·-
mann (grăsun ul de IIcr-
mann) şi der treue Hein-
1'ich (fidelul Heinrich) pro-
filau de înspâimînlătoarea
agonie a Germaniei pentru
a acapara puterea. Hîda i-
moralitate a nazismului nu
se dezminţea nici în ulti-
mele clipe ale existenţei
sale.
Despre Goering, Hitler a
ştiut imediat, graţie tele-
gramei primite. ..Ticălosul
ăsta, coruptul ăsta, vicio-
sul ăsta !", a răcnit fuhre-
rul, spumegînd de furie, ca
ş i cum atunci ar fi aflat ctl
der dicke Hermann nu e
un înger nevinovat. Riposta
a fost fulgerătoare : în di-
mineaţa de 24 aprilie, Goe-
ring era arestat de corpul
de gardă SS de la Berchtes-
gaden. Mişelia lui Himmler
a răzbătut însă pînă în
Cancelaria Reichului cu în-
tîrziere : la 28 aprilie era
captată o emisiune a postu-
lui de radio Londra, care
conţinea senzationala şti re .
După inevitabila criză de
furie, răzbunarea, care nu-l
putea atinge pe IIimmler.
s-a abătut asupra agentului
său de legătură pe hngă
să-l consume în intregime.
13
..
Hitler, generalul SS Fege-
l~in. Cu două zile înainte,
acesta încercase să fugă din
bunker pentru a-şi salva
pielea, dar fusese prins.
Acum, foştii lui subalterni,
după ce 1-au supus torturii
vreme de cîteva ceasuri,
1-au împuşcat în grădina
Cancelariei.
Deznodămîntul
La 26 aprilie, Cancelaria
era lovită din plin de un
obuz sovietic. Zidurile adă­
postului subteran s-au cu-
tremurat, dar armătura lui
a rezistat. Hitler continua
să viseze la nişte fantoma-
lice trupe, care urmau să-1
despresureze: armata Hein-
ri ci, armata \Ven ck, armata
a IX-a... Din ele nu mai
rămăsese însă decît numele
şi grupuri izolate de sol-
da ţi istovit i, frămînzi şi
înebuniţi de atacurile din
ce în ce mai violente căro­
ra trebuiau s ă le facă faţă.
Ostasii sovietici care se în-
dreptau spre Potsdammer-
platz urmau să asalteze,
imediat după aceea, Cance-
'\
laria.
După cît se pare, la 29
aprilie, Hitler şi-a dat
14
în sfirşit! - seama că
totul era pierdut. In dimi-
neaţa aceea, e l s-a ocupat
de două probleme : căsăto­
ria sa şi redactarea testa-
mentului.
Mi reasa era Eva Braun,
amanta lui de doisprezece
ani, o bavareză ştearsă Ş l
apatică, pe care o cunos-
cuse ca funcţionară a foto-
grafului său oficial, Hoff-
mann. Despre "doamna
Hitler" s-a scris, de la răz­
boi incoace, o întreagă 1 ~
teratură, care caută s-o
prezinte in cele mai vari-
ate şi fav-orabile culori : ba
ca o femeie ,.fatală", de o
frumuseţe impresionantă,
ba ca o casnică modestă,
care-şi adora soţul şi cămi ­
nul, ba ca o Walkirie 1up-
tătoare, care s-a jertfit pen-
tru Reich... O singură ati-
tudine a sa e suficientă
pentru a o defini : Fegelein
era căsătorit cu propria ei
soră, care a rugat-o să ex-
plice fUhrer ului că genera-
lul SS se făcuse vinovat de
laşita te, dar nu şi de tră­
dare, nefiind la curent cu
iniţiativa lui Himmler. Eva
Braun a refuzat să satisfacă
cererea surorii ei, suspi-
nînd:
- Sărmanul, sărmanul
Adolf ! Părăsit, trădat de
toţi ! Mai bine s ă moa ră
zece mii de oameni, decît
să-1 piardă pe el Germa-
nia.
Era o aritmetică tipic
nazistă : zece mii de vieţi ,
ba chiar sute de mii şi m i-
hoane, nu valorau cît per-
soana lui Hitler. Acesta îşi
găsise într-adevăr soţia
ideală. S-au căsătoritîn zo-
rii zilei, în cadrul unei ce-
remonii groteşti, neuitînd
să jure că sint "ar ieni puri"
şi că "nu suferă de nici o
maladie ereditară capabi lă
să împiedice unirea lor ".
Martori au fost Goebbels şi
Martin Bormann, rivalul
lui Himmler.
în testamentul pe care
1-a dictat numaidecît după
căsătorie, fU hrerul a tur-
nat, după expresia istoricu-
lui american William Shi-
rer, "toate balivernele şi
absurdităţile din M ein
Kampf, adăugînd în plus şi
cîteva minciuni, în chip de
garnitură. Era demnul epi-
taf al unui tiran însetat de
putere, cu desăvîrşire co-
rupt şi în cele din urmă în-
vins·•.
Invfnşit •.•
 Printre minciunile la care
se referă Shirer, se numără
ş i e ultimă declaraţie con-
form căreia Hitler ar fi do-
rit totdeauna pacea şi nu
ar fi început războiul decît
silit de împrejurări. Prin-
tre adevăruri - căc i exis-
tă şi din acestea ! - ar pu-
t~a fi citate caracterizările
pe care le face lui Goering
şi Himmler, .,nume ca re vor
rămîne veşnic acoperite de
o neşte arsă ruşine". Şef al
guvernului era numit ami-
ralul Doenitz - "care va
şti să continue ră zboiul cu
orice preţ", considera el,
în şe lîndu-se o dată mai
mult, pînă şi în pragul
morţii.
l n după amiaza zilei de
30 aprilie, Hitler s-a sinu-
cis, trăgîndu-şi un glonte
în cap, iar Eva Bnnm otră­
vi ndu-se. Cadavrele lor au
fost transportate într-un
crater de obuz din curtea
Cancelariei, stropite c u 180
de litr i de benzi nă ş i arse.
La 1 mai, Goebbels îi imi-
ta, omorîndu-şi mai întîi
cei şase copii ş i punînd a-
poi un SS-ist să-i împuşte,
pe el ş i soţia lui, în ceafă.
Ceilalţi membri ai antura-
jului au încer cat însă pe
toate că ile săscape cu via-
ţă şi unii din ei au reuşit.
Guvernul Doenitz a avut
o viaţă foarte scu rtă , ceea
ce nu 1-a împiedicat să de-
biteze un maximum de
min ciuni într-un minimum
de timp. Radio Hamburg,
aflat sub controlul său. a
pretins, de pildă, că Hitler
,,a căzut eroic. luptînd pînă
la ultima sa suflare". Doe-
nitz însuş i a declarat, în
faţa aceluia$i microfon. la
2 mai, că ,.rezistenţa ger-
mană va continua cu dir-
zenie... ş i sintem siguri că
Dumnezeu nu ne va lă sa
să pierdem această mă1·eaţă
bătălie ".
Inrolarea părintelui ce-
resc nu a servit la nimic.
La 4 mai capitulau arma-
tele naziste di n nord-vestul
Germaniei, Olanda ş i Da-
nemarca. La 5 mai, Kessel-
ring ridica şi el steagul alb,
încetînd lupta în Alpi. La
7 mai, după eşecul ultime-
lor sale încercăd de per-
tradare, Doenitz îl autori7a
pe J odl să semneze capitu-
larea fără condiţii a tutu-
ror trupelor germane.
Miezul nopţii dintre 8 şi
9 mai 1945 ... Tunurile, mi-
tralierele, m ortierele ş i ce-
lelalte a rme au Amuţit pe
frontul european. Lua sfîr-
ş it un război ca re durase
exact cinci ani, opt luni ş i
opt zile. In acest interval
pier iseră milioane de oa-
meni - pe fronturi, în ora-
şele bombardate, în lagăre­
le de exterminare - iar
Europa pierduse nenur'Ylă­
rate din comorile sale ma-
teriale ş i culturale acumu-
late de-a lungul veacurilor.
Lua sfî rş it totodată cel
de-al III-lea Reich. care.
după fondatorii lui. ur ma
să dureze un mileniu ~i
care nu dăinuise decît doi-
sprezece an i, patru luni ş i
nouă zile. A fost cea mai
întunecată perioadă a isto-
net contemporane. Sălba­
tica domnie a zvasticii a
pă rut unora eternă şi in-
vincibilă. Dar voinţa de li-
bertate a popoa relor s-a
dovedit mai puternică , ră­
punînd, după o lu ptă eroi-
că şi sacrificii fără număr ,
fiara nazistă. Fierea astfel
cel mai mare du;;man
pe care-1 cunoscuse pînă
atunci Germania, cel mai
mare duş man pe ca re-I cu-
noscuse pînă atunci ome-
nirea.
... şi tnvtngăto1 ii...
15
 SEPTEMBRIE
- SOCIALIŞTII
ROMANI
LA
dr. N. COPOtU ZIMMERWALD
Mica localitate rurală Zimmerwald, din
apropierea capitalei Elveţiei, a intrai pe
poarta principală în istorie, căpătîndu-şi
o celebritate cum puţine lo calităţi de talia
ei din lume ş i-au dobîndii în decursul
timpurilor. Dat·, ce s-a întîmplat la Zim-
lncrwald, pentru ca aces t sat să se acopere
de glorie ? !n paşnicul Zimmerwald din
n eu tr·a Elvcţie n-a curs nici o picătură
de sînge, nici un gPneral nu şi-a dovedit
aici capacitatea de comandant, un tratat
de pace semnat la Zimmerwald nu e cu-
noscut în is torie. Şi, totuşi, numele aces ta
strălu ceş te pe o filă de istorie înregis trată
în luna septembrie a anului 1915, peste
care nu poate trece, .fără s-o semnaleze,
nici un istoric al primului război mondial.
Numele Zimmerwaldului evocă tuturor vo-
cea energică a proletariatului european,
care prin repre7.entanţii să i cei mai con-
secventi în frunte cu Lenin, a adus la
cunoştinţă lu m ii întregi convingerea ş i ho-
tărîrea sa de a lupta împotriva războiului
imperialist.
Este cunoscut faptul că la începutul pri-
mului război mondial, Internationala a II-a
s oc ialistă, din cauza poziţiei adoptate de
partidele din principalele ţări beligerante,
nu '--a ~ituat la înăl ti mea aşteptărilor pro-
leladatului, a încălcat rezoluţiile în pro-
blema războiului adoptate la congre ele
anterioare de la Stuttgart (1907). Copen-
haga (1910) şi Basel (1912). Biroul Socialist
I nternaţional - organul executiv al Inter-
naţionalei - ş i-a în cetat activitatea în 1914,
ceea ce a produc, mari nemulţumiri în rîn-
dul acelor partide social iste care rămăse­
seră credincioase principiilot· generale ale
mişcăr ii mun c itoreşti. !n faţa falimen tului
Tn ternaUonalei a II-a, aceste partide, prE--
cum ş i frac ţiunile de stînga ale pat·tidelot·
socialiste din tările beligeranle, au căutat
]6
o ieşire din impas, Conferinţa
-.;ă găsească
de la Zimmerwald fiind tocmai una dintre
cele mai importan le man ifestăr i în această
dire cţ i e.
Convocarea Confe rintei de la Zimmer-
wald a fost rezul tatul unor îndelungate
eforturi ş i s tăruinţe ale mai multor partide,
ca partidul bolş evic, partidele socialiste
din Elveţia, Norvegia ş.a.
Un rol important, mai puţin relevat în
istoriografia internaţională, l-a avut Parti-
dul Social Democrat din România. "Co-
mitetul executiv al partidului nostru
- scria secretarul acestuia, Dumitru Ma-
rinescu, în Lupta zilnică din 9 aprilie
1915 - într-o şed i nţă din luna ianuarie,
preocupat de soarta Internaţional ei şi vă­
zînd lipsa ori cărei iniţiative a Biroului So-
cialist Internaţional, pentru a reuni într-o
conferinţă pe membrii Biroului, cu scop
de a se intreprinde o actiune energică în
favoarea încheierii păcii, a trimis o lungă
scrisoar e Biroului, cerîndu-i să convoace
o co nferinţă int ernaţional ă".
Dacă aceasta nu era posibil, se cerea Bi-
roului să convoace o confer inţă a socia-
listilor din ţările neutre, "fiindcă este
inadmisibil să stăm impasibili faţă de în-
tinde rea măce lului şi grozăviile lui". O
scrisoare identică au trimis socialişti i ro-
mâni partidelor ocialiste din celelalte ţări,
cu invitaţia de a întreprinde ş i ele demer-
suri asemănătoare. In luna februarie, Co-
mitetul Executiv al P.S.D.R. a delegat pe
un membru al său să m eargă în Italia
şi Elveţia, în acelaşi scop. In lrucît.
ac ţiunea lui s-a întîlnit cu o iniţiativă a
italienilor şi elvetienilor asemănătoare, în-
cre di nţată depu tatului Morgari, secretarul
fracţiun ii socialis te parlamentare din Italia,
s-a căzut de acord intre delegaţii partide-
lor· din România, El v eţia ş i Tlalia să se
mai ceară încă o dată, prin soc iali ştii elve-
ţien i , Biroului Socialist In ternaţional con-
vocat'ea unei confer inţe socialiste interna-
ţionale. ln adresa tr imisă de socialiştii
·elveţieni către Biroul Socialist I nternaţio-
nal se arăta, clar, că demersul se făcea în
urma scrisorilor primite din România şi
Bulgaria.
Intr-o altă telegramă, elvetienii anunvau
,că, dacă pînă la 7 aprilie, Biroul Socialist
In te rnaţional nu dă un răspuns pozitiv
referito r la convocarea unei conferinţe pe
baza pnindpiilor de 1a Stuttgart şi Basel,
ei, elveţienii, vor convoca o conferinţă a
soc ialiştilor din ţările neutre, pentru care
s -a ş i primi.,t 'adez:.iunea din Italia, Româ-
nia şi B ulgaria.
Oum era de aştepbat, Biroul Socialist I n-
ternaţiona l , sub influenţa partidelor so-
-oi~aUste din ţările beligerante care spriji-
neau guvernele burgheze în războiul im-
perialist, nu a dat cu rs cere.rii elvetieniJ.or.
In această situaţie, socialiştii elveţieni au
.adresat invitaţii partidelor socialiste din
Italia, România şi Bulg,a ria pentru o con-
ferinţă ce urma să se ţină Ja Zi.irtch, la
:30 mai 1915. Comentînd primirea acestei
invitaţii, D. Marinescu scria, în Lupta zil-
nică, la 5 mai, că P.S.D.R., care a st~ruit
mult pentru convocarea unei atari con-
ferin ţe, va fi . reprezentat prin 3 sau 4
delegaţi.
Dar in t11area Italiei in război a scos de
la ordinea zilei conferinta s ociali~ tilor din
ţările neutre. "Regretînd noile piedici ce
s -au pus în calea s forţărilor noastre, pentru
pace - scria Lupta z ilni că din 14 mai -,
-exprimăm speranţa că popoarele belige-
rante vor s qi în scurtă vreme guvernele
respective să înceteze groaznica văr·sare
~
d e s111ge ... "
In sfîrşit, o nouă iniţiativă a fost luată ,
la 15 mai, de comitetul de conducere al
Parlidului Socialist Italian, înt11unit la Bo-
logna. Acesta, pe baza raportului lui Mor-
gari, raport pus de acord cu s ocialiştii de
·stinga din alte ţări, printre care şi P.S.D.R.,
.a adr'eSat invi taţii tuturor par;tidelor, or-
gan.izaţiilor muncitoreşti şi grupurilor des-
pre care se ştia că respectau prinrCipiile
internationalismului proletar, pentru a par-
ticipa la o conferinţă socialistă interna-
ţională.
Aceasta avea să fie Conferinţa de la
Zimmerwald. Pentru s oci aliştii din Ro-
mânia, care av useseră a tîtea initiative, nici
nu se punea, fireşte, problema dacă să
participe sau nu la o asemenea conferinţă.
Activitatea lor pe linia luptei împotriva
războ i ului imper·ialist care, după cw11 se
2 - Magazin istoric nr. 2
ştie, er-a foarte inten să în ţară, rep rezenta
ea însăş i un mandat onor.abil la o con-
ferinţă intertl1aţională , al cărei obiectiv era
lupta împobriva ră?Jboiului purt.at în in-
teresul marilor puteri imperialiste.
Soc ialiştii români nu au aşteptat pasivi.
participarea 1or la conferinţa din Elveţia.
Ei au continuat s ă militeze pentru refa-
cerea legă-turilor internaţionale dintre
partidele muocitoreşti, folosind în acest
sco.p prilejul convocării celei de a doua
Conferinţe socialiste interbaloanice (prima
conferinţă avusese l.oc în decem brie 1909).
După ce au publicat un manifest, la 27
iunie 1915, partidele social-democratice din
România, Serbia, Bulgaria şi Grecia au ho-
tărît s ă înscr.i e pe ordinea de zi a con-
ferinţei de la Bu cureşti problema solida-
rităţii internaţionale şi a luptei comune a
partidelor mun~oitoreşti împotriva războiu­
lui imperi,aHst.
La Conferinţă, care a fost precedată de
un gpandios miting muncihoresc în Capi-
bala României, au luat parte condu că tori
cunoscuţi ai proletariatului din Român'ia
(C. Dobrogeanu-Gherea, I. C. Frimu, Du-
mitr-u Marinescu, C. Racovski, Al Cons tan-
tinescu, Gh. Cristescu), Bulgaria (Gh. Di-
mitr-ov, V. Kola rov) ş i Grecia (Sideris). De-
legaţii sîrbi, neputînd fl prezenţi din cauza
războiului, au aderat la hotărîrile Con-
ferinţei.
In deala raţia de princ ipii se arăta că so-
c ialişt ii din Balcani, întruniţ i la Bucureşti,
adoptînd principiul luptei de clasă ireduc-
tibile ca bază a ac tivităţii lor, se ridicau
ou energie impotriva "păcii civile", con-
damnînd colaborarea de clasă ; ei dezapro-
bau inactivitate-a Biroului Socialist I nter-
naţional şi, în lipsa initiativei a cesluia, an-
gajau partidele socialiste din Balcani să
dea concursul lor oricărei iniţiative socia-
liste care ar urmăr·i încetarea războiului.
Trei luni mai tîrziu, în Elveţia, sociali ştii
români, &lături de ceilalti participanţi la
Conferinţ.a socialistă interbalcanică di1n
iulie 1915, veneau in întîmpinarea celor
discutate ş i hotărîte la Conferinţa de la
Zim.merwald.
Conferinţa de la Zimmerwald, care şi-a
desfăşut·at lucrăr~ile între 5-8 seplembrie,
a reunit del egaţi din 11 ţări : Germania,
l''ranţa, Italia, Rusia, România, Bulgaria,
S uedia, Norvegia, Olanda, Elveţia ş i Po-
lonia. Trebuie remarcat faptul că numai
del egaţ ii din Rusia, Italia, R omânia şl Bul-
garia reprezentau partide socialiste, cei-
lalţi angajau doar g rupuri sau fra cţiun.i a le
partidelor respective. Ma i trebu ie adăugat,
de asemenea, că Partidul Social Democrat
17
-
din România, fiind în perioada res pectivă
WliC'Ul prutid al clasei muncitoare din ta1·a
noastră, reprezenta întregul proleiariat ro-
mân, spre deosebire de alte ţăJi, unde
exi6tau mai multe partide sooialiste şi, ca
unnare, ola.sa muncitoare era şi ea divi-
zată. Printre del egaţi se aflau V. I. Lenin
(Rusia), V. Kolarov (Bulgaria), H. Roland-
Holst (Olanda), C. Racovski (România),
G. Ledebur (Germania) ş i alţii.
La Conferinţă V. I. Lenin ca reprezen-
tant al aripii stîngi, pornind de la ideea
cA ră;z;boiul imperialist crea o situaţie re-
voluţionară, că întt·eaga an1'bianţă eoono-
mică şi socJal-;poloitică a statelor imperia-
liste ducea la revoluţia proletară, a subli-
niat IIlecesi Latea de a pregăti masele pentru
lupta revoluţionară în vederea transfor-
mArii războiulw imperialist în război civil
contra claselor explE)atatoare.
Dezbaterile au fost foarte vii, reflectind
lupta intre curentele din sinul conferin-
ţei , îndeosebi între alipa stîngă şi curen-
tul centnist. Rezoluţia propusă de Lenin nu
a întrun it majoritatea. (Reprezentantul
P.S.D.R. nu s-a alăturat nici el acestei re-
zoluţii.) Cu toate acestea, în rezoluţia adop-
tată de conferinţă, au fost introduse o serie
de idei inspirate de Len.in. De ~eea cri-
ticind-o pen.tru inconsecvenţă, Lenin a vo-
tat-o, ccmsiderind că ea reprezintă un pas
înainte pe calea duptei împotriva qportu-
nismului. Rezoluţia adoptată a avut şi ade-
ziunea Pal1.idului Social-Democrat din
România.
Delega~ii din toate ţările p8.l'ticipante au
9eiD.nat ManjfestuJ. C<:>nferinţei Internaţio­
nale SociaHste de ia Zimmerwald. "In
această siwa ţie. care nu mai este de în-
d urat - se spunea în manifest - noi, re-
prezentanţi ai partidelor socialiste şi ai
minori tăţilor acestor organizaţiuni, iTlOi -
genmani, francezi, italieni, ruşi, polonezi,
lituanieni', români, bulgar.i, suedezi, norve-
g.ian1, olandezi şi elveţieni, noi care nu
ne-am pus pe terenul solidarităţii naţionale
cu olasele exploatatoare, noi care am rămas
credincioşi solida"i tăţii internaţionale a
proletariatuJui ş i luptei de clasă, ne-am
adun.at ca să legăm din nou relaţiile inter·
naţionale între muncitonii din diferite ţări
şi ca să deşteptăm conştiinţa clasei mun -
citoaa-e, s-o chemăm la lupta pentru pace".
Mantlestul ţintnd seama de a cuitatea pro-
blemei naţionale într-o serie de ţări , cerea
să se recunoască dreptul ca popoarele s ă
hotărască singure asupra soartei ţor. Lo-
zinca asup..a căreia se insista era aceea
privind pacea între popoare : ,,Niciodată în
istoria omenirii n-a fost de realizat o ac-
18
ţiune mai nobilă decît a ceasta. Oricît de
multe sfo1·ţări, oricît de multe jertfe ar
eădea, niciodată nu vor fi prea multe pen-
tru înfăptuirea acestui scop : înfăptuirea
păcii intre popoare".
Documentele Conferinţei de la Zimmer-
wald au căpătat o largă răspîndire în mi ş ­
carea noastră muncitorească. Hotărîrile
Conferinţei au constituit un stimulent pen-
tru mi şcarea muncitorească din Român ia~
in special pentru partea cea mai înain-
tată, în lupta sa împotriva războiului im-
perialist şi pentru rezolvarea unor pre-
bleme fundamentale ale poporului român.
cum erau, desăvîrşirea unităţii naţionale
şi dnfăptuirea de transformări democra tice.
l n.că la 15 septembrie, în roJ.oanele zia-
.rului Lupta z ilnică e apărut ştirea despre
"o importantă conferinţă internaţională ·',.
iar pe prima pagină publicat textul integral
al "M.anifesbuJ.ill Conferinţei Internaţionale­
socialiste din Elveţia ". La 29 şi 30 septem-
b rie, acelaşi ziar a reprodus raportul ofi-
cial din Buletinul Comis ie i Socialis te In-
ternaţional e cu privire la Conferinţă. Do-
cumentele au înoeput să fie folosite în a c-
ţiunea de lămurire a maselor asupra carac-
terului imperialist al războiului. Cunoscu-
tul luptător socialist, devenit mai tîrziu
comunist, Gh. Vasilesou Vasia cerea, de-
pildă, oa manifestele Zimmerwaldului să
f ie multipldcate de fiecare secţiune a
P.S.D.R. pentru ca "cuvîntul lor de lumină
-
şi de luptă să străbată pînă în fund ul ulti-
mei locuinţe de muncitor".
La numai CÎiteva săptămîn i după ţinerea
conferinţei, Congresul al IV-lea al Pwti-
dUJlui social-democrat, dezbătînd problema
poziţiei proletariatului român faţă de răz­
boiul care se ducea între cele două grupuri
de state imperialiste, şi--a exprimat în una-
nimitate, printr-o rezoluţie specială, ade-
ziunea sa la principiile Manifesiului de la
Zimmerwald. Dumitru Marinescu, preşe­
dintele Congresului, a adresat o telegramă
Comisiei Sooialiste Lnternaţionale de la
Berna prin oare promitea în numele în-
tregului Congres "iot concursul moral şi
material", "împotriva războiului şi pentru
ilriumiul socialismului internaţional".
Acţiunile întreprinse de mişcarea noastră
sooiauistă după Conferinţă, sînt mărturii
ale procesului de maturizare a muncitori-
mii române, ale spiritului de solidaritate
interna~ională care anima mişcarea mun-
citorească din România, ale răspunderii cu
oare partea cea mai avansată a proletaria-
tului, înţelegea să răspundă problemelor
fundamentale sociale ş i poli tice.
 De cind există conştiinţa
FLAVIO latinităţii la români ? Oare
ea a căpătat expresie o dată
cu Grigore Ureche, cronica-

BIONDO rul care afirmă cu argu-

mente filologice că "de la
Rim ne tragem" sau este
mult mai veche ?
Problema prezintă o d~
osebită importanţă pentru
raţiuni evidente. Dacă a
avea con ştiinţă despre ceva,
ACE 1 înseamnă o lua poziţie faţă
de acel ceva ; şi, apoi,
dacă conştiinţa - fie ea
DAC 1 morală sau ştiinţifică, fie
filozofică sau politică -
este "gestuală", implicind o
CARE dispoziţie spre acţiune, a -
tunci cercetarea mai adîncă
o lucrurilor nu-i de loc lip-

VORBESC sită de interes ; dimpotrivă,

rezolvarea ei pozitivă ar
putea ajuta la o interpre-

O LIMBĂ ~
tare şi mai profundă o evo-
luţiei noastre istorice ca po-
por, la altă idee despre ni-

LAT 1 N A ... velul lui cultural şi chiar la

o anumită dovadă despre
existenţa mai veche o şcolii
Prof. univ. ŞT. BÎRSĂNESCU la români.
Membru corespondent al Acade miei Luînd în considerare toate
acestea şi preocupati de a
scoate la lumină un adevăr
deosebit de important, pre-
zentăm mai jos un text latin
de la începutul secolului al
XV-lea, pentru a vedea dacă
nu cumva contine elemente
precise despre existenta con-
ştiinţei latinităţii la români
cu mai bine de două sute
de ani înainte de Grigore
Urech e.

*
1ncă din 1923 s-a tipărit
la noi Î n "Ephemeris Daca-
Romana" un text dintr-o
scrisoare o lui Flavio
Biondo, adresată În 1453 lui
Alfons de Aragon, regele
Siciliei, şi dictată de pro-
blema unei cruciade o creşti­
ni/ar contra turcilor. Textul
tipărit, dar neinterpretal
pînă acum, spune urmă­
Moldot:enL par ticipan ţi l a Conciliul de ta
Constanţa ( H15) toarele :

2• 19
 " ... Et qui e region e Do·
nubi i item adiacent Ripen·
ses Daci (Doni in ms.} sive
Volochi, originem, quom se
decus proe · se ferunt proe-
dicantque Ro"Tlonom, lo-
quela ?Stendont, quos ca -
tolice christionos R')mom,
quotonnis et Ap-::>s+olorum
limino invisente$, aliquondo
govisi su mu s ita !oquentes
oudiri, ut, quoe communique
gentis suoe more dicunt rus·
t icam mole gromoticom re-
doleont lotinitotem". (" ...Şi
acei Daci Ripensi sau Va-
lahi din regiunea Dunării,
îşi proclamă ca o onoare ~i
îşi afişează originea lor ro-
mană, pe core întrodins o
foc să se vodă din vorbirea
lor, pe aceşti creştini, core
după obiceiul catolic vin în
fiecare an să viziteze Roma
şi bisericile apostolilor, odi-
nioară ne-am bucurat mult
că i-om auzit vorbind in aşa
chip, incit cele ce ei le
rosteau după obiceiul nea·
mului lor, aveau o mireasmă
de limbă latină ţărănească
şi puţin gromoticolă").
Acesta este textul, clar,
precis şi elocvent, core pri-
veşte una din cele moi im·
portonte probleme din isto-
ria culturii poporului român,
constituind o dovadă inde-
lebilă pentru prezenţa con-
ştiinfei originii romane o po·
parului şi limbii româneşti
la începutul secolului al
XV-lea. Să-I analizăm moi
de aproape.
Textul începe cu preciza-
rea că este vorba de "acei
Daci Ripensi sau Valahi
din regiunea Dunării", pre-
cizare de o more importan-
tă, fiindcă în ea Flovio
Biondo indică, în mod indu-
bitabil, oportenenfa etnică o
interlocutorilor săi, scriind ca
ei erau daci sau valahi. Tn
felul acesta, orice incercare
de o se demonstra că aceşti
vizitatori ar fi fost de olt
neom se exclude, iar faptul
că precizarea etniei lor se
20
fa ce prin doi term en i - daci
sau valahi - este şi ea bine~
venită, căci reprezintă încă
o dovadă că aici e vorba
de români locuind din ve-
chime in părţile Dunării.
Tot aşa de importantă
este şi precizarea că aceşti
daci sau valahi erou din re-
giunea dunăreană, de pe
malurile fluviului, ceea ce
sprijină ipoteza că aceşti
strămoşi erou din părţile
Banatului sau ale Ţării
Român eşti. Textul este foarte
clar şi nu permite, credem,
nici o altă interpretare.
Primul pasaj se comple-
tează cu of doilea, in core
se spune că " ...(acei Daci
sau Valahi) îşi proclamă ca
o onoare şi îşi afişează ori-
g1neo romana pe core m-
• V -
tr-odins o foc să se vodă
din vorbirea lor ..." Acest
text e deosebit de inte-
resant,. probind multe. Mai
intii acel " ...proclamă ca o
onoare şi îşi afişează ori-
ginea lor romană... intr-a-
dins ... " arată in mod indu-
bitabil că ne găsim în Iafo
unor oameni conştienţi de
ong1neo romană o neamu-
lui şi limbii lor. 1n această
privinfă, ei sint tot aşa de
categoriei ca şi Grigore
Ureche, core, peste două
veacuri, avea să scrie că " de
la Rim ne tragem". Ba ceva
moi mult : acel "işi pro-
clamă ca o onoare" îi arată
pe valahi ca firi sensibile
faţă de originea lor, stare
de suflet care reflectă un
anumit nivel spiritual, o fi-
neţe sufletească, o con-
ş tiinţă de neom - stări
psihice core vădesc rădă­
cini adînci şi moi vechi in
conştiinţa lor, chior şi o
conştiinţă de mase.
Pe lîngă toate acestea,
acel "îşi afişează originea
lor romană, pe core în-
tr-adins o foc să se vodă ... "
dovedeşte că interlocutorii
lui Flavio Biondo nu s-au
limitat la o convoroire sim-
plă, la nişte răspunsuri vagi,.
ci ou procedat la exprima-
rea unor convingeri adinci.
La rindul ei, formula "o foc
să se vodă din vorbirea lor",
probează că ei îşi bazau
afirmaţiile pe comparaţii in-
tre cele două limbi, deci pe
dovezi de ordin filologic.
Şi atunci, dacă textul duce
la concluzia că aceşti va-
lahi aveau convingeri ferme
despre originea romană o
neamului şi limbii lor şi
dacă convingerile în astfel
de materie se bazează pe
argumente, pe probe de or-
din intelectual, core presu-
pun şcoală, este de conchis
că aceşti valahi implicind
în discuţia lor probe de fi-
lologie comparată - oricit
de reduse vor fi fost aces-
tea - erou nişte oameni
trecuţi prin şcoală. Altfel,
fără o atare pregătire inte-
lectuală, o astfel de conver-
saţie nici nu ar fi putut o-
vea loc, iar Flovio Biondo,
dacă n-or fi fost impresio-
nat de logica argumentării,
n-or fi avut nici un motiv să
şi-o reamintească după 25-
30 de ani, şi încă intr-o co-
respondenţă diplomatică.
1n privinta argumentăr ii,
să se observe perfecta iden-
titate de procedeu dintre
aceşti valahi şi Grigore
Ureche : peste două sute de
ani, cronicarul moldovean
va urma tot drumul filolo-
giei - al comparaţiei din-
tre vocabularul român şi cel
latin - spre a proba ace-
laşi adevăr istoric, latinita-
tea limbii române. Şi atunci,
dacă în privinţa lui Grigore
Ureche se vine cu explica-
ţia perfect întemeiată că
cstf~l de lucrări cer şcoală,
este cazul ca, procedind
prin analogie, să conchidem
că şi capacitatea acestof
valahi de o purta astfel de
discuţii o fost tot operă de
şcoală.
Adăugăm că acea con-
versatie dintre Flovio Bion do
şi valahi trebuie să fi fost
destul de lungă. Numai o
astfel de convorbire i-a pu-
tut da primului posibilitatea
de a trage concluzii ca, de
exemplu, acelea că "îşi pro-
clamau ca o onoare" origi-
nea romană, că o "afişau
într-adins", că limba lor era
o limbă latină cu "mireasmă
ţărăneasc ă" etc. Or, ca să
stabileşti astfel de concluzii
trebu ie timp şi răbdare, iar
ca să consumi vremea în
conversaţii trebuie să ai şi
condiţii potrivite : nişte in-
terlocutori interesanţi, isteti
la minte, cu un capital de
idei şi capabili de a lua
poz iţie în diferite probleme.
Există astfel toate datele
pentru a conchide că va-
lahii menţionaţi aveau o vie
conştiinţă a originii romane
a neamului şi limbii lor, o
conştiinţă gestuală concreti-
zată într-o atitudine fermă :
proclamarea ei ca o onoare
şi afişarea originii lor ro-
ma ne.
Alt fragment interesant
din acest text este cel ce
V •
urmeaza mat fOS cu pnvne
.,
la dotarea evenimentului.
Din el rezultă că evenimen-
tul a avut loc "odinioară",
"aliquando" potrivit cu fra-
za : "odinioară ne-am bucu-
rat mult că i-am auzit vor-
bind..." Acest rînd spune şi
el ceva : arată că eveni-
mentul s-a produs nu în mo-
mentul în care se redacta
scrisoarea (1453), ci cu mult
mai înainte de această dată.
Dar, fiindcă autorul scrisorii
• ....
n-o prectzeaza, sa tncercam
V ,..
s-o facem noi. Ştim că Fla-
vio Biondo se născuse în 1388
şi că a murit în 1463. Mai
ştim apoi că acest eveni-
ment a avut loc 11 0dinoară",
"aliquando". Aceasta poate
să însemne că e vorba de un
moment cu mult înainte de
1453, data scrisorii. Cunos-
cîn d toate acestea am putea
conchide că şi conversaţia
s-a produs cu circa 25-30
de an.i în urmă. 1n acest caz,
e posibil ca ea să fi avut
loc cu reprezentanţii români
la conciliul din Constanta
(1415-1418) sau, mai pro-
babil, cu cei veniţi la con-
ciliul din Florenţa (1439),
cînd delegaţi din ţările ro-
mâne sînt prezenti la adu-
nările respective. Totuşi, tex-
tul scrisorii : " ... aceşti cre·ş­
tini, care după obiceiul ca-
tolic vin în fiecare an să
viziteze Roma ...", în dreptă ­
ţeşte şi ipoteza că valahii
noş tri vizitau Roma deosebit
de delegatiile la congresele
citate. Faptul esenţial aici
este acela că la data cînd
s-a produs, probabil, eveni-
mentul, pe la 1425-1430,
conştiinţa latinităţii exista la
români ca un fapt spiritual
cert, indelebil.
1n final, textul contine a-
precierea lui Flavio Biondo
asupra limbii noastre spu-
• •
nîndu-ne că atunci cînd va-
lahii o "rosteau după obi-
cei", limba părea că are
"o mireasmă de limbă latină
ţărănească şi puţin grama-
ticală ."
Aci ajunşi, se iveşte o în-
trebare : se putea vorbi la
acea vreme de o conştiinţă
de neam ? Ce spun faptele
din epocă?
La această întrebare pu-
tem răspunde următoarele :
notaţia lui Flavio Biondo că
...,
aceşti valahi veniseră la
Roma "după obiceiul cato-
lic" încurajează pentru afir-
marea unei conştiinţe reli-
gioase ; t.otuşi, notaţia, În
privinţa acestui gen de con-
ştiinţă, este destul de săracă.
1n schimb, în ceea ce pri-
veşte conştiinţa fatin ilăfiir
textul este mult mai preei>
şi mai probant : ea este
consemnată prin declaraţii
ferme şi cu detalii, aşa că
existenţa acestei conş tiinj e
nu permite nici un dubiu.
1ntr-adevăr, afirmînd origi-
nea for romană ca pe o
onoare, aceşti valahi făcea u
în mod evident dovada un ei
vii conş ti inţe a latinităţi i.
Totuşi, o intrebare rămîn e
deschisă : era un astfel de
gest cu putinţă la acea dată.
de vreme ce despre o edu-
caţie organizată, in spirit
naţional, începe a se vorbi
mult mai tîrziu, abia spre
finele secolului al XVIII-lea ?
Deja la acea vreme se
vorbea de o conştiinţă de
neam. Aceasta reiese din
St. d'lrsay, care, într-o ches-
tiune ano logă, scrie că :
" ... la Ptago, fa 1384, se ma-
n ifestă (la studenji) un viu
sentiment naţional amestecat
cu chestiuni religioase şi po-
litice ..." Chiar şi mai înainte.
sentimentul unei apartenente
etnice se manifestase la Ox-
ford, la Bologna şi, ceva
mai tirziu, la universităţile
germane.
Deci, manifestarea con-
ş tiinfei de neam la valahi se
încadrează perfect În for-
mele de manifestare spiri·
tuală ale epocii. Iar faptul
constituie încă o dovadă c ă
valahii despre care vorbeş te
Biondo nu puteau fi oamenr
simpli, ci, dimpotrivă, oa-
meni cu o anumită cultură .
La capătul acestor rinduri
putem conchide următoare­
le : dacă în scris şi în mod
argumentat conştiinţa latin i-
tăţii a apărut o dată cu cro-
nicarul Grrigore Ureche, eo
era prezentă la români, o ş a
cum o dovedeşte documen-
tul analizat, cu mai bine de
două sute de ani înainte.
2!
 • • •
ae s

PETRE ILIE
NICOLAE MEIANU
NICOLAE AU RELIU

"Misiunea specială cu core îl trimit ca ministru al meu ... este nu numai de o fi

reprezentantul oficial al Reichului pe lî ngă rege, ci şi aceea de o fi pentru dumnea-
vo astră ... un fidel şi loial ajutor... şi, dacă o doriti, să vă fie de asemenea sfătuitor...
l n caz ... de preocupări, core s-ar putea ivi din tensiuni interne ale regimului dumnea-
voastră ... v6 va sta la dispozitie întotdeauna, ca fidel şi devotat intermediar. .. Este omul
cel moi leal pe core sînt în măsură să-I trimit" .
Semnotorul scrisorii : Adolf Hitler. Adresantul : Ion Antonescu. Obiectul ei : nu-
mirea lui Monfred von Kitlinger ca ministru al Germaniei naziste la Bucuresti. Dota :
ianuarie 1941. •
Hitlerismul este pe cale să împlinească opt ani de cînd se află la putere, dor
dictotur<? milito~o-fosci~tUV de la B~cu~e~ti o.bio o intrat în o cinc~o lună de guvernare.
Sub poltteteo dtplomottco o meso1ulu1 se s1mte aroganta tutorelut de la Berlin faţă de
11 protejotul" din Bucureşti : Killinger urmează să fie nu numai un şef al legaţiei ger-
mane, ci şi unul în core fuhrerul poate avea incomparabil mai multă încredere decît
în "-condu cătorul " autohton.
Creditul de .car~ se vbucură ~illinger. în o.c hii lui . Hitler. e pe deplin justificat.
C omandant al unu1 dtstrugator tn timpul pnmulut razbot mondtal, el a devenit nazist
încă d in 1928, călătînd diverse posturi de răspund'ere în celebrele batalioane de asalt.
Ajuns concelar a Germaniei, fuhrerul 1-a numit preşedintele consiliului de miniştri a1
Soxon iei şi comisar al Reichului în acest land, functie pe care şi-a păstrat-o pînă în
1937. Ulterior, a trecut în aparatul ministerului de externe, pînă in august 1940, cind a
devenit ministru plenipotenţiar în statul-fantomă Slovacia, o rganizînd de fapt protecto-
ratul german asupra acestui teritoriu. Dor şederea sa la Bratislava nu a durat nici cinci
luni : ordinul pr.in core Hitler îl trimite la Bucureşti poartă data de 24 decembrie 1940.
La venirea sa în capitala Romaniei , Killinger are aproape 57 de ani. E un om
voin ic, predispus la obezitate, cu aparente de jovialitate şi bonomie, sub care se ascund
tră săturile caracteristice oricărui nazist : cruzimea, oportunismul, lipsa de scrupule, goana
după îmbogăţire rapidă. Ziaristul american Cyrill Breodness, care 1-o întîlnit cu un an
îna inte la Berl in, il descrie astfel : ,.Aere de aristocrat şi purtări de mitocon, ochi mici
şi scormon itori, care parcă se întreabă mereu cum ar putea posesorul lor să -şi tragă
pe sfoară interlocutorul, burtă strînsă probabil în corset şi piept umflat cu tot dina-
dinsul, Killinger are înfăţişarea unui individ cu care e preferabil să nu te întîlneşti
noaptea pe o stradă. Tn orice caz, rar nume mai bine alesN 1• lor Renoto Bova Scoppa,
m inistrul Italiei la Bucureşti, îi scrie lui Ciano, în noiembrie 1941 : ,.Am avut o între-
vedere cu von Killinger, în cursul căreia am resimtit acelaşi dezgust - aproape fizic -
t J oc de cuvinte : in limba engleză, to kilt inseamnă a ucld e.

22
 ?1
fată de persoana lui, de felul cum vorbeşte, de siguranta de sine pe care o efi.
şeoză ... Nu ştiu cît e de fanatic, ştiu însă că e calculat, perfid, amator de aur, femei,
mincare şi băutură - toate acestea patru in cantităţi imense".
Aşa il zugrăvesc cei ce I-au cunoscut pe Homul cel mai leal " pe care a fost în
măsură să-I trimită Hitler. Misiunea specială la care face aluzie acesta este arbitrajul
între Ion Antonescu şi Horia Sima : lupta dintre ei pentru monopolul puterii a atins
punctul unde ruptura e inevitabilă. Sima se bizuie pe sprijinul ReichsfUhrerului S. S. Hlm- '
mler şi al reprezentantului său la Bucureşti, Peter Geissler, şeful Gestapoului din
România, prin intermediul căruia legionarii au căpătat 5 000 de pistoale Walter. Arme le
sint folosite cu prilejul rebeliunii izbucni te la 21 ianuarie 1941, cind confliclul dintr~;;
Antonescu şi Horia Simo îmbracă forme violente şi singeroase.
Killinger, in schimb, este deţinătorul unor instructiuni core emană direct
de la fuhrer : Antonescu trebuie sprijmit, spre a se asigura Germaniei cond itii
favorab ile pentru realizarea proiectelor naziste în tara noastră . Rebeliunea t'e-
gionoră este deci înăbuşită, ceea ce îi atrage lui Killinger o dublă şi contradictorie
consecinţă : stima lui Hitler şi ura lui Himmler. Graţie primeia, Geissler e rechemat la
Berlin, pus sub anchetă şi destituit, după trei săptămîni de judecată . Killinger nu negli-
jează să toarne gaz peste focul rugului pe care arde adversarul său. Tntr-un raport
din februarie 1941, adresat ministerului de externe german, el arată : .. Kriminalsrot
Geissler, care a jucat un rol destul de neplăcut, a fost omul de legătură al politiei le-
gionare. El o declarat în mod public, declaraţie pe core ou aflat-o şi român ii, că
uciderea celor 72 de prizonieri de la Jilavo o constituit o manifestare absolut justificata
a justitiei populare. Cînd l-am întrebat dacă lucrul acesta este adevărat, el o remorcat
că, de altfel, este şi părerea fUhrerului . L-am sfătuit să păstreze tăcere asupra acestui
fapt, chior dacă aceasta este realitatea ".
Dor ura lui Himmler nu este ni-ci ea un obstacol peste care se poate trece cu
uşurinţă. ,.Gîdele cu ochelari" , cum îl numeşte Goering (dar numai cînd nu e de fa to)
îşi apără subolternul : singura pedeapsă ce i se aplică lui Geissler este de a fi trimis
disciplinar în Spania. Dor nici acolo nu stă mult. La 27 decembrie 1942, un căpitan
Heine îşi face apariţia la Braşov. Tn luna urmăroare, el se mută J.o Bucureşti, pe str.
Sf. Spiridon nr. 8. Tn apartamentul 3 de la etajul 1, căpitanul care poartă numele unuia
din cei mai mori poeţi germani primeşte vizite mult mai numeroase decît ar justifica-o
gradul să\J. Ştia sau nu KiJi inger că uniforma banalu~u i houptmonn e purtată de Geissler,
care o primit din partea lui Himmler misiunea de o "studio " probl ema legionară ?
Probabil că da. Căci pentru o se apăra de delaţ iunil e Gestapoului, ministrul plenipo-
tenţiar şi-a înfi inţat, încă din iunie 1941 , propriul lui serviciu de informajii şi contra-

23
 •
•
e
e
• It

re
.spionaj, a carui existenţă şi activitate e ignorată de S.S., Abwehr si comandamentu l
militar german din România. ·
Precauţiunea lui Kill inger nu e de prisos. Atît Gestapoul, cît şi generalul Gersten-
.berg, şeful misiunii militare aeriene germane din Bucu reşti, trimit sistematic la Berl in
note, rapoarte şi chiar denunţuri împotr iva lui. 1 se aduc cele ma i diverse acuzaţii :
că datori tă "politicii nefaste duse, a izgonit rînd pe rînd pe toţi prietenii Germaniei
în tabăra americanilor şi englezilor" ; că n-a ştiut să-şi " atragă o serie de fruntaşi
politici" ; că " nu a fost omul de m î nă forte de care era nevoie în Român ia" etc., etc.
Killinger se discu lpă , susţinînd că el " a procedat întocmai, confo rm instrucţiuni­
lor primite personal de la fUhrer". Ceea ce este, desigur, adevărat. A ş a cum este ad evă­
rat că frictiunile sale cu Gestapoul nu sînt decît o reeditare a veşnicilor ciocn iri dintre
· căpeteniile naziste aparţinînd diferitelor servicii, organisme şi ministere, un episod din
acest neintrerupt război al tuturor împotriva tuturor. Atitudinea lui Killinger nu are la
boză nici cea ma i mică rezervă faţă de legionari, pentru a căror apropiere şi utilizare
militează cu îndîrjire. La nici o lun ă de la rebeliune (17 februarie 1941 ), el afirmă :
"Germania national-socialistă nu va uita niciodată că Legiunea a fost aceea care,
pentru prima dată în România a luat atitudine alături de Reich ... deocamdată îns6,
aceste consideraţiuni trebuie în l ătura te şi - pentru că aşa dictează interesele războ­
iulu i - trebuie sustinut regimu l generalului Antonescu ". Mai tîrziu, Killinger va declara
că "viitorul influenţei g ermane în România nu poate fi asigurat decît pe baza unor
l eg ături ideologice între cele două ţă r i, cu ajutorul mişcării legionare" şi că " în orice
caz mişcarea nu va trebui abandonată, ea reprezenti nd în Român ia o garanţie pentru
•Germania. Va trebui deci găsită o formulă pentru menţinerea legăturilor între Ger-
mania ,şi legionari ... "
Să revenim însă la serviciul personal de informatii şi con traspionaj, creat de
Killinger. Materialele adunate cu grijă de ofiţeri special instruiti nu se limitează să
... aprovizioneze dosarul de autoapărare al ministrulu i plenipotenţia r. Ele sînt transmise
n1ai departe, de către un consilier al l eg aţiei , Hermann von Ritgen. Ma i departe -
, unde ? La Berlin, unde ele ajun g în mîi nile unor ofiteri su periori, pe care modul cum
evoluează războiul - şi mai ales situaţia de pe frontul de răsărit - ii îngri j orează
tot mai mult. Dacă au înţeles să se fă lească cu victori ile dobindite, ra pid şi uşo r, i n
faza iniţia l ă a conf lagraţiei - şi să profite din pli n de pe urmo lor - , acum nu vor
să fie părtaşi şi la d ezastru. O serie din ei se raliază treptat complotului pe care- I
conduce din umbră colonelul Klaus Philip Schenk, conte de Stauffenberg şi că ru ia i s-a
alăturat, printre alţii, mareşalul Rommel. Se cunoaşte desfăşurarea evenimentelor :
la 20 iulie 1944, Stauffenberg duce în servieta sa o bombă cu explozie întîrziată, pe
care o la să în adăpostul subteran al cartierulu i general al fu hre rulu i de la Rastenburg
(Prusia orientală ) . La ora 12.42 bomba explodează, da r Hitler scapă cu viaţă, mul ţumi tă
unui neobişnuit concurs de împreju rări. Primul act fiind ratat, tot restul complotului
eşuează, Gestapoul intră în acţiune şi represaliile cele mai crunte se abat asupra con-
spira tori lor.
Dar nehotărîrea acestora, stîngăciile lor, jocul dublu al multora dintre ei fac ca
agenţii lui Himmler să dibuiască, încă inainte de explozia bombei lui Stauffenberg, pe
numeroşi participanti la complot. Ad olf Reichwein, de pildă, este arestat la Berlin pe
la mijlocul lui iunie. La 20 iunie se prezintă la legaţie germană din Bucureşt i doi func-
ţionari superiori - Joseph Stadbuchl er şi Konrad Schmidt - d e la " Praesidium Ber-
liner Kriminal Palizei" . A supra lor au un mandat de aducere "sub pază si gură , a dom-
nului consilier Herm ann von Ri tge n". Tn noaptea d e 21 spre 22 iunie, domnul consilier,
ajuns intr-o stare de to tală inconştienţă prin administrarea unei puternice doze d e nar-
coti ce, este introdus într-un sicr iu ş i transportat cu o maşin ă a legaţiei, de unde e
imbarca t pe un avion cu de stinaţia Berlin. TI însoţes c toate obiectele şi documentele
· găsite la descinderea ce s-a efectuat la locuinta lui.
Arestarea lui Ritgen nu -l poate l ăs a indiferent pe Ki llinger. Acesta e prieten nu
numa i cu ocupantul sicriului, ci şi cu fratele lui, Otto von Ritgen, d irectorul agenţiei
de presă fasciste D.N .B. E un lucru pe care-I şt ie şi Gustav Richte r, repreze ntantul lui
H immler în România pentru problemele evreeşti şi "ataşat de po l iţie" al legatiei. El e
cel care 1-a de nunţa t pe Ritgen. Ce I-a r impiedica să procedeze la fel faţă de Killinger ?
Ministru l pie11ipotenţiar, care e la curent cu metodele de interogare ale
·Gestapoului, îşi dă seama că , supus unor torturi să lbatice, Ritgen poate spune despre

24
 •

el orice doresc inchizitorii să i, care sînt oamenii lui Himmler. Perspectiva e cu atît mai
de temut, cu cît, numai cu cîteva luni inainte de data atentatului - la 31 martie 1944 -
Killinger a expus membri lor legatiei situaţia internaţională, în codrul unei conferindte,
după core le-o cerut "să se menţină într-o rezervă absolută, fată de mişcările politice in
România, cît ş i faţă de momfestări l e poporului român", stabilind ca orice raport pentru
Berlin referitor la această problemă să-i f ie supus spre aprobare.
Mai mult, la sfîrşitu l confer inţei, el o întrebat pe consulii germani din Român ia
"dacă înţeleg să rămînă solidari cu el, în orice împrejurări ", fără î nsă o preciza despre-
ce este vorba. Răs pun su l consulilor a fost afirmativ.
qup? 20 iulie, multi di.n. ~~i care olcătuviesc a~turajul lui Killinger - printre care
probabil ŞI "ataşatul de po l :ţ1e - deduc ca el şt1o de complotul ce se pregătea si
împărtăşea sentimentele conjuraţilor. Săptămînile care urmează trebuie să fi fost cumplite
pentru ,,fidelul şi devotatul i ntermed iar" al fUhrerului, pus între ciocanul unei eventuale
căderi în gheara lui Himmler şi nicovala si tuaţ iei politice din tara în care este repre-
zentant diplomatic .
. Căc.i ot.ît. ca minist.ru pl e nipotenţiar, cît şi ca or~anizat.o~ .<?1 unui serviciu propriu
de sp1ona 1, Kdl1nger e bme mformat despre creşterea 1mpotnv1n1 r:oporului ro mân fată
de dictatura militară fascistă, de prezenţa trupelor hitlerista pe teritoriul ţării şi de
războiul impus de ele. Ca dovadă că încă în ianuarie 1943, la o conferinţă tinută în
sediul legaţiei, se preciza că Germania "a luat toate măsurile pentru o preîntîmpina
orice tu l burări în România ". Generalul Gerstenberg, arăta că "regimentul 67 S.S., ce
stationa în Cehia, va fi trimis în România, c.amuflat în elemente ale organizatiei
TODT şi al e căi l or ferate germane". De asemenea urmau să fie trimişi aici şi agenti
ai G estapoului din Au stria , denumiţi "Schwortzes Korps", cu sediul la Viena. Cîtev'Ei:l
luni moi tirziu, el recunoaşte că "situatia politică a României merge spre o dezagre-
gare sigură şi deci constituie o permanentă ameninţare o intereselor Germaniei ... Ro-
mânia ar putea deveni în once moment a doua ltalieH 1•
Pe măsu ră ce zilele trec, după eşuoreo atentatului, spaima lui Killinger creşte.
Tot ce află din România îi spune că vulcanul ontifascist se apropi e vertiginos de
punctul critic în care se va produce eruptia. Tot ce află din Germania îi spune că cea
mai mică bănuială de participare la complot e suficientă pentru ca un om să fie ucis
în chinuri groaznice. Primele procese ale conspiratorilor încep la 7 august, în faţa unei
instanţe speciale, prezidate de un maniac sîngeros, Rolond Freizler, nazist din 1924.
Executarea acuzatilor are loc a doua zi, la 8 august, prin spinzurarea cu corzi de
pian, atîrnate de ni şte belciuge de măcelărie, în pivnita închisorii Ploetzensee. Arestă­
rile se cifrează la peste 7 000. Pe frontul de est se sinucid generalii von Treschow şi
Wagner. Pe frontul de vest, generalul von Stulpnagel, fostul guvernator militar al
Parisului, îşi trage un glonte în cap : spre nenorocul lui, nu izbuteşte să moară , e
judecat pe targă şi spînzurat la 30 august. La 17 august, mareşalul von Kluge, deşi a
refuzat să ia parte la complot, e rechemat la Berlin, ceea ce-l face să în ţeleagă că
soarta îi e pecetluită ; în aceeaşi zi el se otrăveşte. Mareşalul Rommel îl va imita
după mai puţin de două luni.
Veştile proaste călătoresc repede şi nu-i deloc exclus ca ele să ajungă şi la
cunoştinţa lui Killinger. Insurecţia naţională din România îl ia complet prin surprindere.
Sesizează atît de puţin importanţa evenimentului, încît în seara de 23 august trimite,
printr-un agent al Gestapoului pe care a reuş1t să şi-1 apropie, un lingou de aur in
greutate de 12,5 kg lui Mihai Antonescu, cu indicaţia să fie mai tîrziu restituit fam iliei
sale. Killinger nici nu bănuia că M. A ntonescu fusese arestat.
Insurecţia populară a ieşit victorioasă şi România este acum participantă activă
la războiul antihitlerist.
Manfred von Killinger, reprezentantul oficial al Reichului la Bucureşti, se sinucide
în clădirea legaţiei, de pe Calea Victoriei 174. E nevoit să klse totul, pînă ş i indoiala
care planează asupra întrebării : a participat sau nu la complotul împotriva lui Hitler?

1 Aluzie la armistiţittl semnat de Italia cu forţele aliate la 9 septembrie 1943.

25
.,... ..
...
• + ·~
• ·-· -· "
V

\ •
' @ '· •
:4
' :~~ ~ ~ ~"'::: :·:·
..-.:: . ·'
" .
.. :('·."> ~
• ~
• '
,. .. &

Nicolae Coculescu ş-t asistentul sdu Jokph - Cînd se-ntîmplă ca soarele să se-ntu·
Hngă luneta de observ aţie
1 nece şi să-şi piardă strălucirea pentru cîtăva
vreme, ceea ce voi numiti eclipsă, atunci
noi stim că soarele se rătăceste din calea
lui cea sigură urmată zi de zi şi intră în
negură, din core nu poate lesne să iasă. Tn
acele clipe noi ne rugăm lui Dumnezeu şi el
readuce soarele pe drumul său şi întunericul
se risipeşte.
Aceste cuvinte erou rostite în ziua de
31 martie 1893 de către băştinaşii din Fun-
diun (Senegal), care explicou astfel, după
credinta lor, astronomului Nicolae Coculescu
cauzele eclipselor. Ascultîndu-i, ostronomul
român simţi o duioşie profundă, cu multa
bunăvoinţă explică interlocutorilor săi, în
care putu de îndată ·să recunoască nişte
oameni foarte inteligenti, cauzele eclip-
selor.
Momentul ilustrează într-un chip cît se
,. poate de sugestiv primul contact ştiinţific
1n româno-african, realizat de către cel dintîi
călător român, Nicolae Coculescu, într-o
SENEGAL ţară moi îndepărtată de pe continentul afri-
can. Călătoria lui precede cu cîţiva ani că­
lătoriile efectuate în interiorul continentului
african de alti români, ca : Sever Pleni-

26
 SOARELE RĂTĂCEŞTE IN INTUNERIC
ceonu, Ghica-Comăneşti, Nicolae Rosetti
şi altii despre care s-a scris pînă acum.
Nicolae Coculescu a trăit între anii 1866 şi
1952 şi a fost, timp de peste patru decenii,
profesor de astronomie ş i geodezie la Uni-
versitatea din Bucuresti. Totodată el este
intemeietorul (1908) Şi ani indelungati di-
rectorul Observatorului Astron omic din ca-
pitala noastră. Pe tărîmul cercetării ştiinţi­
fice, Nicolae Coculescu a adus contributii
tnsemnate la cunoasterea
, mecanicii cereşti
şi a calculului perturbaţiilor planetare. De
aceea, numele lui a fost inclus în calendarul
U.N.E.S.C.O. pe anul 1966, consacrat cinsti-
rii memoriei marilor personalităţi ale lumii.
Afirmîndu-se ca cercetător valoros încă pe
cind îşi făcea studiile la Paris, ca discipol
al lui Poincare, N Coculescu a fost ataşat
de Biroul longitudinilor din Franta Mi-
siunii astronomice în Africa pentru obser-
varea eclipsei de soare din 4/ 16 aprilie 1893.
Ministerul Instructiunii Publice a României
o pus la dispozitia cetăţeanului român mij-
loacele necesare realizării acestei călătorii
ştiinţifice.
Rezultatele obţinute în observarea ecl ipsei
amintite au fost comunicate specialişti lor de
către N. Coculescu şi sînt cunoscute. Ceea
ce nu s-a ştiut pînă în prezent, este faptu l
că investigatiile lui Nicolae Coculescu în
Senegal au fost mult mai largi şi variate.
Constatăm aceasta din însemnările de
călătorie ale astronomului nostru, un jur-
nal intim, rămas inedit şi necunoscut pînă
in prezent. Tn cele 61 de file ale acestui do-
cument pretios, scrise pe ambele pagini î n
limba franceză, cuprinzînd perioada 14 de-
cembrie 1892-8 mai 1893, autorul descrie
călătoria şi şederea sa i n Senega l, notează
observatii pretioase privind diverse aspecte
din viata populatiei băştinaşe . Un număr
de 70 de f otografii, de asemenea inedite,
compl etează cu imagini d in cele mai suges-
tive însemnările din jurnal.
Din aceste materiale se vede că Nicolae
Coculescu a cun oscut bine Fundiun, reşe­
dinta Misiunii astronomice franceze di n care
făcea parte şi a făcut multe deplasări in
diferite părti ale Senegalului, vizitînd loca-
lităţile : Dakar, Saint-Louis, Peuhl, Si ne-Sa-
loum, Fatick, Diakao ş i Kaolak.
Interesul lui Coculescu pentru cun oa şte rea
real ităţilor din Senegal se dovedeşte a fi
fost multilateral. Tn genera l, însemnările
cuprind, sub multiple aspecte, specificul vie-
tii materiale şi spirituale a populatiei se-
negaleze. Numeroase insemnă ri sint de
ordin etnografic, ele referindu-se la costu-
SAVA IANCOVICr
mul şi podoabele băştinaşilor sau la găteala
capului. .
El este atent şi la flora tării, în jurnalul
său descriind arborii fructiferi exotici : po-
pay, colo, toba, rhannier. Tntr-o fotografie,
călătorul ne oferă imag inea eternizotă a
unui monument milenar oi naturii africane,
un boobab de proportii neobişnuite, încît
nu poate fi cuprins nici de zece oameni.
Exploratorul român caută analogii şi si-
militudini între România şi Senegal şi le
găseşte, în ciuda distantei de mai multe
meridiane care desparte cele două ţări.
Astfel, melodiile cîntecelor senegaleze "se
asemănau adesea, foarte mult, cu melodiile
care se puteau auzi la păstorii din cîmpiile
României". O fîntînă cu roată "e la fel ca
în ţară". Pină şi mărăcinii arşi de soare sînt
"la fel ca cei de la noi care cresc pe su-
prafete necultivate".
Nicolae Coculescu a stabilit relatii cu nu -
meroşi băştinaşi senegalezi. El ne dă şi nu-
mele cîtorva uregi", şefi de triburi, cu care
a făcut cunoştinţă : Limba Ghialo din
Peuhl şi fiica acestuia Kumba Ghialo,
M'Bake N 'Laye din Diakao şi altii, pe care
i-a fotografiat.
Totodată, cu prilejul călătoriei sale, Co-
culescu a făcut cunoştinţă şi a stabilit re- •
latii de prietenie cu mai mulţi europeni. O
surpriză plăcută pentru el a fost întîlnirea,
în îndepărtatu l Senegal, cu Lamoke, fostul
corespondent în România al ziarului pari-
zian " Le Temps" în vremea războiului de
independentă. Acesta i-a vorbit în termenii
cei mai frumoşi despre tara noastră .
Coculescu avea sădit in el adînc sentimen-
tul so lidarităţii umane, indiferent de rasă,
credinţă ş i nationalitate. La reuniunea am i-
cală prilejuită de plecarea sa în Senegal,
el are ca invitati : cinci români, doi fran-
cezi, un italiar:t, un negru din Martinica şi
coreianul Ling-Theng-Fong. Subiectul prefe-
rat al discuţiilor purtate cu acest prilej poate
fi dedus din însemnă ri l e pe care amicii le
lasă drept amintire în carnetul astronomu-
lui român . Unul scrie în limba franceză :
"Idealul suprem al vietii mele este să pot
lucra cîndva pentru fericirea celor oprimati".
Acelaşi impuls nobil 1-a determinat pe N
Coculescu, după cum am văzut, să caute a-i
apropia şi pe băştinaşii senegalezi de tai-
nele cerului, de fenomenele cosmice. Inte-
resul primului sol al poporului român fată
de poporul senegalez, pentru o cunoaştere
reci procă este m ă rturis it în pagi nile jurna-
lului său din care dăm cîteva fragmente,
i nsotita de imagini datorate tot lui.
27
r
ULtima fiLă din ju.Tna LuZ tu i
Nicola e Cocu.tescu.
Miercuri, 74 decembrie 7892
Iau masa la dl. Noirot,
administratoru l lui Sine-Sa-
...
loum (Senegal), care îmi dă
- în legătură cu viitoarea
mea cGî l ătorie în această re-
giune - toate amănuntele
·despre ţară, precum şi cele
mai preţioase sfaturi.
OI. Noirot, care locuieste
de multi ani în aceste re-
giuni, imi vorbeşte despre
lucrurile interesante ce se
pot întîlni acolo, îmi arată
o colectie cu diferite obiecte
şi ornamente ale indigeni-.
1or, care constituie aproape
un muzeu, precum si foto-
grafii şi, mai ales, n i'şte pic-
tu ri zugrăvite de el, repre-
zentînd St. Louis, diferite
s.ate, peisaje şi posturi (mi-
litare) din Senegal. O parte
din tablourile lui au figurat
la expozitia din 1889, unde
dl. Noirot instalase o expo-
ziţi e s e n e gal ez ă care a
functionat sub co nducerea
1u i.
Sîmbătă, 11 mar tie 7893
Pe bordul vasului " La Plata"
. . . . . . . .
E departe, foarte departe de
cap itala ţări i mele. Sînt sin-
g urul ro mân printre nume-
28
....
S enegateză n ob ilă, în costum
de să1·bătom· e
roş i i călători care navighea-
ză acum spre ţinuturi înde-
părtate (...]
Seara privim apusul soa-
relui, care e minunat; moi
tîrziu ne uităm cum opun
Jupiter şi Marte, lumina zo-
diacală ca şi cea polară
este deja foarte joasă. Mai
tîrziu, sprijiniţi de balustra-
dă , căpitanul Marchand *
şi cu mine, amîndoi amatori
de muzică, trecem în revistă
aproape toate operele, fre-
doni nd ariile pe care le cu-
noaste
, fiecare dintre noi.
Luni, 13 martie 1893
ln roda portului Dokor
Am sosit la Dakor (sau,
mai bine zis, am coborît pe
uscat) pe la ora 11. Ce cu-
rioasă impresie mi-au făcut
aceşti negri, aproape goi,
cu capul ras, care trebălu­
iesc în jurul vasului abia
sosit, sau aceşti boy care
lustruiesc pantofi ca nişte
• Au torul a a d ă ugat ulte-
rior, în s usul p ag inii, urmă­
t oarea explica ţie d espre Ma-
rehand : "Este acela care,
mai tîrziu, ave a să fie erol:l
de la Fachod a, maior ul Mar-
chand, general în timpul Ma-
relui R ăzb oi (Giin 1914-1919).
K umb a G hial o fiica şefulut de
trib din P euhl
sălbatici pentru o mică mo-
nedă de 1O sous. Pentru ase-
menea monedă ei se aruncă
~ V A • A
m apa, 1n grup, ŞI nu se m-
tîmplă s-o scape vreodată .
... Aşa cum spuneam adinea-
ori, sînt aproape goi, nu au
pe ei decît nişte bucăţi de
pînză fără culoare sau albe
pe care şi le înfăşoară i n
jurul trupului ca o simplă
cingătoare ... Cei mai mu lti
din ei nu au nici măcar a-
ceastă aparentă de haină -
o simplă bucată de pînză
între picioare le serveşte
drept costum. Bărbaţii umb l ă
mai toţi cu capul gol, ras,
expus la razele soarelui,
fără a se teme de insolaţie ...
Femeile poartă nişte bucăJ i
de stofă pestriţe în loc de
pălărie sau nişte pieptănă ­
turi ciudate. Părul lor este
transformat într-o mie de
şerpi creţi care atîrnă în
jurul capului ; le trebuie
probabil mult timp ca să se
pieptene, atît de complicată
pare acea stă coafură ciu-
dată . Femei le fumează (unele
din el e) şi seQmănă puţin Clll
ţ i gan ii nom azi pe care i-am
vă zut adesea la noi în tară .
III

De la Dakar la St. Louis cu
trenul
Marţi, 14 martie 1893
Drumu l de la Dokar la
St. louis cu trenul durează
12 ore (de la 6 1/2 dimineaţa
pînă la 6 1/ 2 seara, în fie-
care zi) ; distanţa este de
'263 km. De la periferiile
oraşului Dakar pînă la oa-
recare disto ntă, cîmpiile sînt
foarte oride (cel pu ţin în pe-
rioada aceea). Tntreoga ve-
getarie se reduce la hăţiş
(aşa cum se vede chiar la noi
prin locurile necultivate) ;
aceşti mărăcini nu pot creş­
te prea înalţi din cauza
soarelui dogoritor, în afară
de anotimpul ploilor carac-
teristice regiunilor tropicale,
între lunile august şi oc-
tombrie, cînd vegetaţia este,
se spune, mult mai bogată.
Se pot vedea şi m1c1 pal-
mieri, foarte mici, mai curînd
nişte arbuşti . Dar, mai ales,
se pot vedea baobabi, nişte
copaci groşi, cu scoarta
albă ; ai zice că sînt cu
totii morti, căci în perioada
aceea nu ou nici o frunză
pe crengile lor, din cînd în
cind se poate vedeâ cîte un
fruct care atîrnă, un fruct
care seamănă cu o pară
lunguiaţă.
• • • • • • •
Hainele ale acelora
<are sînt îmbrăcati şi pe ca-
re îi văd în tren şi în gări­
sînt alcătui te dintr-u n fel de
halat de toa te cu lorile nu-
mit boubou. Sînt confectio-
•
note in general în ţară ; fe-
meile le ţes şi le vopsesc
după aceea cu indigo. Ce-
lela lte "costume" sînt nişte
bucăţi de pînză albă. Atît
bărbaţii, cît şi femeile, iau
bucătile d e stofă şi şi le în-
-
făşooră in jurul corpului (şi
l
•••• ••••••• ' y_,,",.......,.._,....•____ .•
in jurul capului , dacă sînt '
musulmani). ~<:
Ei poartă mai a les un fel l ! ·~
de brăţări pe care le nu- i
mesc gris-g ris - la braţ, în
jurul gîtului şi al gleznelor.
Gris-g risul este un fel de ta-
lisman care apără împotri-
va nenorocirilor. Musulma-
l
nii mai civilizaţi poartă în
loc de gris-gris - coranul
închis într-o cutie de piele.
Ei îşi fac rugăciunea la orele
stabilite oriunde se află. Am
văzut unul care pe la ora
două după amiază a profi-
tat de o oprire a trenului ca
să-şi facă ruqăciunea. Era
foarte ciudată această rugă­
ciune - ba îngenunchia, ba
se aşeza turceşte (după mo-
da musulmană) şi spunîn-
du-şi rugăciunea făcea tot-
odată pe nisip nişte semne
abracadabrante şi atin~ea
pămîntul cu fruntea . Era din- Senegalezil cu copil
tre cei mai bine îmbrăcati.
E singurul om pe care 1-a·m
văzut purtînd cizme, căci
mai toti umblau descu l ţi,
unii poartă nişte papuci
galbeni, verzi, albaştri sau
rosii . Dar cele mai ciudate
sînt pieptănăturile ; mai în-
tîi, cei mai mu l ţi au capul
complet ras şi umbl ă sub
razele soarelui fără a 5e
sinchisi ; altii îşi lasă cîte o
şuviţă de păr in mijlocul
capului, alţii lasă într-o St. Louis, 15 martie 1893
parte a capului un cerc cu
păr in aşa fel încît ai putea Oraşul mi se pare destu l
crede că poartă o tichie ; de drăguţ : e un oraş ade-
unii îşi fac o coroană de vărat, cu cîteva edificii si
păr ca călugării. Femeile, privelişti frumoase şi curate.
mai ales, au nişte coafuri Grăd i ni cu palmieri, o alee
foarte variate ; pieptănătu­ de cocotieri - toti aceşti
rile lor sînt nemaipomenit copaci dau o notă oparte
de variate, deoarece îşi acestui oraş african şi îl fac
pierd ore ş i chiar zile în-
tregi ca să-şi facă coafura.
Un gl·up de senegalezi din
• • • • • • • • Fattck
 mult mai interesant. Casele
sint ni şte paralelipipede fără
acoperişuri {sau mai bine zis
cu acoperişuri netede). Ce-
rul e limpede, vremea e
splend idă, nu e încă foa rte
cald, mai ales la umbra
unui copac sau cînd suflă o
uşoară şi plăcută adiere. Un
negru trece pe lîngă mine şi
imi adresează cîteva cu-
vi nte pe care nu le inteleg.
E probabil un salut " ban-
mazdn vaps". Ne ducem a-
poi să luăm masa de seara
la domnul de Lamothe, gu-
vern atorul Senegalului, care
ne-a invitat. Am discutat mai
ales cu guvernatorul, care
vorbeşte cu plăcere de tara
mea, pe care a avut prilejul
s-o cunoască in timpul răz­
boiului din 1877, cind era
corespondent al ziarului " Le
Temps".
Marţi, 14 martie 1893
(La amiază)
Sînt singur în camera mea,
întrucît nu se poate ieşi din
cauza soarelui şi a căldurii
dogoritoare. La umbră, ter-
mometrul s-a ridicat la
peste +35°.
Am ascultat adesea, cu
atentie, cîntecele negrilor ;
unul din ele, de pildă, pe
care-I cîntă muncitorii nos-
tri, nu departe de mine,
cînd lucrează. Cîntecul, des-
tul de monoton, îmi aduce
foarte mult aminte de cînte-
cele orientale, turce, mace-
donene şi chiar de melo-
diile pe care le cîntă adesea
ciobanii din satele noastre.
• • • torilor. Tmpreună cu inter-
Vineri 31 martie
Satul Fundiun este pa-
voazat în cinstea guver-
Etevtt dtn Fundtun cu tnvdţdtorut lor.
natorului, ca re trebuie să so-
sească pe la ora zece. Fac
o fotografie in grup la dom-
nul Maillerat. Am stat de
vorbă mult timp cu şefu l sa-
tu lui, cu ajutorul loctiitoru-
lui său, care ne serveşte
drept interpret. M i se par
amîndoi, interpretul mai
ales, oameni inteligenti.
Văzînd observatorul nos-
tru, mă întreabă ce vrem să
observăm. Le spun cîteva
cuvinte despre eclipsă şi îi
întreb ce au de gînd să facă
atunci cînd va avea loc
eclipsa. Ei imi spun că so-
cot aceasta un drum greşit
al soarelui, care, în loc de a
urma mersul lui obişnu it, se
rătăceşte şi ei îl vor ruga
pe Dumnezeu să i-1 dea în-
apoi. Cînd le spun că nu e
nevoie să ne rugăm întrucît
ştim dinainte că el va dis-
pare şi cît timp va rămîne
ascuns, ei îmi răspund că şi
printre negri sînt oameni
care au studiat lucrurile
astea, arabii, dar majorita-
tea nefiind civilizati vor face
rugăciuni şi vor face daruri
pentru cei săraci. Un admi-
nistrator mi-a spus că preo-
tii musulmani p rofită de a-
cea stă situatie pentru a-i
spolia pe credincioşi. Le-am
promis că am să- i fotogra-
fiez şi am să le arăt intr-o
seară Saturn ; sint mirati
cînd le spun că vor vedea o
stea cu luneta.
• • • • • Ghialo, fiica şefului de tri b
Duminică 2 aprilie
Vinăm prin pădurile locui-
pretul meu negru in tru in-
tr-un sat de peuhli unde,
după ce parlamentez cîtva
timp cu şefu l, pot fotografia
satul şi coliba şefului. Ac-
ceptă să pozeze în grup cu
supuşii lui. Ti promit că am
să-i dau ş i lui o poză. A -
ceastă ra să n eagră-galbeno
a peuhlilor nu este origina-
ră din această parte a Afri-
ci i. Unii spun că a venit din
Egipt (deşi se pare că nu a
lăsat nici cea mai mică urmă
in Egipt), altii afirmă că ea
vine din India. Asta imi a-
minteşte originea tiganilor
nomazi de prin pădurile
noastre, despre care se spu -
ne {după cite ştiu) cam ace-
laşi lucru i n ce priveşte ori-
ginea lor şi care seamănă
foarte mul t la fată cu peuhlii
din Africa : au nasul mai cu-
rind acvilin si nu turtit ca
acela al negrilor, fata mai o-
vală, culoarea pielii şi mai
ales modul de a se îmbră­
ca al femei lor imi am intesc
- prin culorile stofelor, po-
doabele lor etc. - tiganii
lăieti. Ca şi ei, peuhlii (fe-
meile) poartă in jurul gitului
(şi al picioarelor} tot felul de
coliere, care împodobesc
pieptul lor gol sau aproape
gol.
Părul, în loc de a fi foarte
cret, aşa cum îl au negrii, e
împărţit în mici cosite cu to1
felul de podoabe, de mo-
nezi mai a les de aur şi ar-
gint, atîrnate de nişte pan-
glici.
Un exemplu în această
privin ţă îl constituie Kumba-
Limba-Ghia lo, despre care
am vorbit mai sus.
• •
P.S. Această culegere suc-
cintă de note cuprinzind a-
mintirile mele personale, la
care se adaugă mai ales
frumoasa colectie de foto-
grafii (100 cl işee) pe ca re
am adus-o din această in-
teresantă căl ătorie - este
menită să alcătuiască într-o
zi (care, sper, nu este prea
în depărtată) o descrier~
completă a misiunii şi a că­
lătorie i, lucrare care va fi
d edicată persoanelor care
m-a u ajutat nu numai să- mi
petrec o parte din tinereţea
mea în capitala Frantei
drogi, ci şi să vizitez una din
cele mai importante colonit
ale sale.
DIN DOCUMENTELE SECOLULUI XX
•

4 - 11 FEBRUARIE 1945 •

stenograma integrală (11)

Traducerea de mai jos este făcută

după revista "Mejdunarodnaia Jizn'',
numerele 6-9 din 1965, care repro-
duce stenogramele delegatiei sovie-
tice. Ele au fost completate cu frag-
mente din stenogramele delegatiei
americane - minutele Bohlen, minu-
tele Statukli Major Combinat Aliat Ji
minutele Matthews, publicate în "Fo-
reign Relations of the United States.
Diplomatic Papers. The Conferences
at Malta and Yalta. 1945". United Sta-
fes Government Printing Office Was-
hington, 1955 (in text prescurtată cu
sigla F.R.). Deosebirile notabile dintre
stenogramele americane şi cele so-
vietice sînt semnalate cu următoarele
sigle : M.B. (minutele Bohlen), M.M.
(minutele Matthews), M.S.M.C. (minu-
tele Statului Major Combinat Aliat).
Notele redactiei române sînt însofite
de sigla N.R.R. •

EUGEN BANTEA
şi l\tiRCEJ\ IOANID

Palatut de la Livadia, in care s-a destifşu.rat

Contertnţa

31
 [Churchill] Germania nu mai poate duce
războ i ul. Să admitem că propunerea de co-
pitulare va fi oferită de Hitler sau Himmler.
Este evident că al i aţi i le vor răspunde că nu
vor duce tratative cu ei deoarece sînt cri-
minali de ră zboi . Dacă acesti oameni vor
fi si ngurii din Germania, aliaţii vor conti-
nua să ducă războiul. Este însă moi p roba -
bil că H itler va căuta să d i spară sau va fi
ucis în urma unei lovituri de stat d in Ger-
man ia şi se va constitui acolo un olt guvern
core va propune copituloreo . Tn acest caz
va trebui s ă ne consultăm imediat pent ru o
hotă rî dacă putem sta de vorbă cu aceş ti
oameni. Dacă decidem că putem, atun ci
trebu ie să le prezentăm condiţiile de capi -
tulore. Dacă, în s ă , vom considera că acest
grup de oameni nu este demn pentru o se
• duce tratative cu el, vom continua războ iul
şi vom ocupa întreaga ţară 1 • Dacă aceşti
1) l n acest punct, stenogramele americane în-
registrează o In terven ţie a mareşalul ui Stalin ,
care in M.B. are următoarea r ed actare : .,Ma-
reş alu l Stalin întreabă dacă cei trei aliaţi u r-
m ează să ridice pt·oblema dezme mbrării in mo-
m entul cind vor prezenta term en ii capi tu lă rii
necondiţio n ate. De !apt, ad a ugă el, n -ar fi ma i
i n telept să adăugăm o cla uză la aceşti termeni,
care să prevadă că Ger man ia v a f i d ezmcm -
bJ'ată. fără a intra i n d etalii ?" In M.M. inter-
venţia mareşalu l ui Stalin este înregistrată ast-
fel : ,,Stalin : Cind vom r idi ca acestor oameni
n oi chestiunea dezmembrării, dacă nu exis tă
o prevedere despre d ezmemb rare (in termenii
capitu l ădl) ? Nu vom adăuga termenilor de capi-
tulare o pt·evedere despre dezmembrare ?" Am-
bele stenograme înregistrează similar răspunsul
'\ l ui w. Churchill, care in M.B . are următoarea
red actare : "Primu l Minis tru spune că nu simte
n ici o n ev oie să se d iscute cu vreun german
orice c hestiune asupra viitor ului lor întrucît
capltularea necond iţionată ne dă dreptul să
hotarim v!ltoJ·ul Germaniei, c eea ce, probabil,
se poate mal bine face într-o a doua etapă,
după capitularea necondiţionată. El spune că
I n pauzele Conferin ţei, participanţii pregătesc dfscuţitle
32
oameni noi se vor ivi ş i vor semna cap itu-
loreo necondiţionată pe bazele ce le vor fi
d ictate, nu va fi necesar să li se vo rbea scă
de viitorul lor. Copituloreo necondiţionată
dă al iaţilor posibilitatea să pună în fato
nemţ i lor cerinţa suplimentară o dezmem-
brări i German iei.
Stalin declară că cerinta dezmembră r ii
nu este o ceri nţă suplimentară, ci una esen -
ţială 2.
Churchill declară că desigu:- es te vorba de
o ce ri nţă importantă. Dor el nu crede c ă
ea trebuie prezentată nemţilor în prima
etapă. Aliaţii trebuie să ajungă la o înţele­
gere precisă în această chestiune.
Stalin declară că tocmai de aceea o şL
puc; acea s tă întrebare.
Churchill spu."'e că deşi noi putem stud ia·
problema dezorm ării, el nu crede că ar
fi posib il să se a jungă a cum la o î nţe legere
pre cisă in acea stă chestiune. Ea necesită
studiu . După p ă rerea lui este moi po trivi t·
ca o problemă ca aceasta s ă f ie exa m ino tă
la conferinţa păc i i 3.
Roosevelt decl a ră că după cit i se pare,.
ma reşa lul Stalin nu o p rimit ră spun s la i n-
trebarea pe core a pus-o da că noi vom d ez·
memb ra sau nu Germania. El co n sid e ră că
acum problema trebuie rezolva tă i n pr in-
potrivit termenilor ei, noi ne rezervăm toate
drepturile asup ra vieţilor, proprietăţ ii şi acti-
vită ţilor d in Germania" (N.R .R .).
2) Ambele stenograme americane înregist1·ează
simil ar cu stenograma sovietică această inter-
venţie, in să nu consemnează la sfirşitu l inter-
venţiei anterioare a lui W. Churchill expresia
,.cerinţă suplimentară" (N.R.R.).
3) M.B. nu înregistrează această ul timă frad .
M.M. consemnează această idee (N.R.R .).
plenare. F. D Roosevelt şi w. ChurchtlC.
ctptu, iar amănuntele pot fi aminate pentru
viitor 1•
Stalin observă că aşa e 5 •
Roosevelt continuă : Primul Ministru ~pu ne
că este imposibil să se stabilească în pre-
zent frontierele diferitelor părţi ale Germa-
niei şi că toată această problemă necesită
studiu. Asta-i drept. Dar lucrul cel mai im-
portant constă tocmai in a se hotărî, la
această conferinţă, problema principală şi
anume : sîntem de acord sau nu să dezmem-
brăm Germania ? Roosevelt crede că ar fi
bine să se prezinte nemţilor clauzele capi-
tulării şi în afară de aceasta să li se de-
clare că Germania va fi dezmembrată 6 La
Teheran, Roosevelt se pronunta î n favoarea
descentralizării administratiei i n Germania 7 •
Acum ~O de ani, cînd s-a afl at în această
ţară, descentralizarea era încă o realitate :
Bavaria sau Hessen aveau propriile lor gu-
verne. Acestea erau adevărate guverne. Cu-
vîntul "Reich" nu exista încă. Dar în ulti-
mii 20 de ani descentralizarea administra-
tiei a fost treptat lichidată. Toată conduce-
rea administrativă a fost concentrată la
Berlin. Tnseamnă să ne lăsăm pradă utopii-
lor dacă am vorbi în zilele noastre de pla-
nurile unei descentralizări a Germaniei. lată
de ce, în condiţiile actuale, el nu vede altă
teştre decît dezmembrarea. Dar în cîte
4) M.B. şi M .M. nu înregistrează această in-
tervenţie (N.R.R.).
5) M.B . şi M.M. nu înregistrează această in-
tervenţi e (N.R.R.).
6) M.B. nu consemnează această parte a in-
terventiei (N.R .R .).
7) M.B. inscrie in loc de ,.descentraliza r e"
cuvîntul .,dezmembrare". M.M. foloseşte acelaşi
termen ca stenograma sov1etică (N.R.R .).
1. V. Stalin
3 - Magazin istoric nr. 2
părti ? Tn 6-7 sau mai puţin ? 8 Acum et
n-or putea spune nimic concret in această
pri~intă. Problema de mai sus trebuie stu-
diată. Tnsă chiar aici, în Crimeea, trebu ie
să ne punem de acord asupra unui lucru
- şi anume dacă vom spune sau nu nem-
tilor, că Germania va fi dezmembrată 0 .
Churchill declară că după păre rea lui nu
e nevoie ca nemtii să fie informati despre
politica care va fi adoptată în v ii tor fată
de tara lor. Este necesar să se declare nem-
ţilar că ei trebuie să se aştepte la noi ce-
rinte din partea aliaţilor după ce G erma-
nia va fi capitulat. Aceste cerinte ulterioare
vor fi prezentate nemtilor pe baza consen-
sului aliatilor. Tn ce priveşte dezmembrarea,
el consideră că o asemenea hotărîre nu
poate fi luată în decurs de cîteva zile. Alia-
ţii au de-o face cu un popor de 80 de mi -
lioane iar hotărîrea privi nd soarta lui nece-
sită, desigur, mai mult decît 30 de minute.
Comisia va avea probabil nevoie de o lună
pentru elaborarea problemei in detalii 10•
8) M.B. înregistrează astrel această propozi-
ţie : ,,A a dăuga t că este şl acum de părere că
o împă rţire a Germaniei în cinci sau şase state
este o idee bun ă". M.M. îm·egistrează în esen ţă
această parte şi sfîrşitul in tervenţiel intr-o
m anieră simil a ră textului sovietic (N.R.R.).
9) M.B. în registrează o intervenţie a lui Chur-
chill, care il intrerupe pe Roosevelt : .,sau m at
p uţine" rererindu-se la n umărul sta telor în care
să fie î mpărţită Germania. Tot in M.B. se men-
ţionează că Roosevelt. s-a declarat de acord cu
remarca lui Churchill. M.M. nu semna lează
această întreru pere (N.R.R.).
10) Cam în acest. moment H arry Hopklns în-
mînează lui F.D. Roosevelt un bileţel cu u r-
mătorul conţinut : .. Domnule Preşedinte, v-aş
sugera ca să spuneţi că aceasta este o ches-
tiune foarte importantă şi urgentă şi că cei trei
mi niştri de externe să prezi nte mîine o pro-
p unere atît în ce priveşte procedura prin care
se poate ajunge cit mai curînd la o !'Ol uţio­
nare, cît şi modul dezmembrăril însăşi. Harry".
Bileţe lul este reprodus în F.R. pag. 633 (N.R.R.).
şl V. M. Molotov, intr-o pauzll a Conterintef
33
 Roosevelt declară că Primul Ministru in-
troduce in această problemă elementul timp.
Dacă problema dez m embrării ar fi discuta tă
in public, s-ar propune sute de planuri. De
aceea, el propune ca cei trei minişt ri ai afa-
cerilor străine să pregătească in termen de
24 de ore un plan cu privire la procedura
studierii dezmembrării Germaniei şi după
aceea, în decurs de 30 zile s-ar putea în-
tocmi un plan amănunţit de dezmembrare
a Germaniei.
Churchill declară că guvernul britanic
este gata să accepte principiu l dezmembră­
rii Germaniei si să se creeze o comisie în-
sărcinată cu studierea procedurii de dez-
membrare 11 •
Stalin spune că a ridicat această chestiune
ca să fie foarte clar ceea ce vrem. Eveni -
mentele se vor dezvolta în direcţia unei ca-
tastrofe pentru Germania. Germania este pe
cale de a fi înfrîntă şi această infringere
va fi accelerată ca urmare a rapidei ofen-
sive a aliaţilor 12 • Tn afară de catastrofa mi -
litară, Germania poate suferi şi o catas-
trofă internă , ca urmare a faptului că nu
va avea nici cărbune şi nici piine. Germa-
nia a şi pierdut bazinul carbonifer din
Dombrowa•:· iar Ruhrul se va afla in curînd
sub focul artileriei aliatilor.
• Dată fiind des-
făşurarea rapidă a evenimentelor, el nu ar
vrea ca aliaţii să fie luati pe neaşteptate de
evenimente. El a ridicat această chestiune
pentru ca aliatii să fie pregătiţi să intimpine
evenimentele. El intelege pe deplin consi-
derentele lui Churchill în sensul că acum
es te greu să se întocmească un plan de dez-
membrare a Germaniei. Ăsta-i adevărul. El
nici nu propune ca acum să se întocmească
un pl an concret. Dar problema trebuie re-
zolvată în principiu şi consemnată în pre-
vederile capitulării necondiţionate 1:1.
Churchill declară că capitularea necondi-
11 ) ln M.B. Interventia lui Churchill se in-
cheie cu următoaa·ete cuvinte : " ... dar nu poate
rt de acord cu ot·ice metodă concretă în acest
domeniu" (N.R.R.).
12) ln acest punct M.M. se întrerupe cu urmă­
toarea expli caţie : "Am ieşit din cameră ca să
aduc un pahar de apă P reşedintelui şi am scă­
pat cele ce s-au spus în următoarele citeva
minute" (N.R.R.).
a nenumirf>~ in limba rusă 1'1 unc1a rlintre lo-
calităţile bazinului carbonlfer silezhm (N .R. R.).
1:\) De In această frază M.B. rlă tn contanuare
următorul text : ,.El a spus că Inţelege pe de-
plin dificul tăţile la care se referă Primul Mi-
n istru cu privire la elabot'area unu l plan detal-
Iat şi de aceea crede că sugestia Preşedintelui
poate fi acceptabilă şi anume :
1) acord in principiu ca Germania să fie dez-
ml"mbrată ;
2) să se însărcineze o comisie a miniştrilor
cie externe cu perfect are a detaliilor ;
:t) să se adauge la termenii capi tulărl1 o cla-
uză st11tuînd <'ă GermaniA va fi dezmembrală
iării a se dtl vreun amănunt. A spus că soco-
teşte că acest ultim punct este :-ltît de important,
încît trebuie categoric să se aducA la r.unoş­
tlnţn grupului aflat la putere ce va nccepta
necondi\I0'1:tt rapitularea , fiP. r.ă va fi vorb:-l
de generali snu alţii, că lntPnţia allatilnr este
cic a de?.membra Germnnin. Prin semnătura sa
Acest ~rup vn lega poporul ge rmal'\ de aceastA
<'lauză. A spus că socoteşte l"ă este fonrte ris-
cant sl\ se •u·meze planul Primului Ministru
şl să nu se spună nimic poporului german des-
34
tionată exclude vreun acord de armistitiu.
Capitularea necondiţionată este premisa 'in-
cetării os til ităti l or. Cine se m nează termenii
capitulării necondiţionate se supune voinţei
invingătorilor 14 •
Stalin spune că totuşi termenii capitulării
se se m nează 1=>.
Churchill răspunde afirmativ şi roagă să
se acorde atentie articolului 12 din clauzele
capitulării necondiţionate a Germaniei ela-
borate de Comisia consultativă europeană.
Roosevelt decla ră că în acest articol nu
se pomeneşte nimic despre dezmembrarea
Germaniei 16 •
Stalin spune că aşa este 17 •
Churchill întreabă : se intenţionează pu-
blicarea clauzelor armistitiului ?
Stalin răspunde că deocamdată aceste
clauze nu -vor fi publicate 1 , ele există pen-
tru aliaţi şi vor fi prezentate la timpul po-
trivit g uvernu lui german. Aliaţii vor stabili
data cînd vor fi publicate. Aşa procedează
de altfel aliaţii in momentul de fată în Ita-
lia : clauzele capitu l ării acestei ţări vor fi
publicate atunci cînd ei vor socoti aceasta
necesar.
Roosevelt întreabă : nemţii vor căpăt a din
partea aliaţilor, guverne sau o administra-
tie ? Dacă Germania va fi dezmembrată,
atunci in fiecare din părţile ei va exista o
administratie subordonată comandamentului
corespunzător al aliaţilor Hl.
Churchill spune că nu ştie acest lucru. Ti
este greu să adauge ceva la declaraţia pe
care a făcut-o, potrivit căreia guvernul bri-
tanic este gata să admită principiul dez-
membrării Germaniei şi crearea unei comi-
sii însărcinată să elaboreze planul de dez-
membrare.
Roosevelt întreabă : Churchill este de
acord să se adauge la articolul 12 citeva
cuvinte despre dezmembrarea Germaniei ? 20
pre dezmembrarea proiectată de către aliaţ i,
Spunîndu-se aceasta dinainte, se va crea avar..-
tajul de a facilita acceptarea de către întregul
popor german a ceea ce i se pregăteşte. M.M.
reproducind unei.:! părţi din această interven-
tie, de o maniet·ă asemănătoare cu M.B. se dis-
tanţează de M.B. în pasajul privitot la dez-
membrarea Germaniei, care este consemnat
astfel : .,Cred că propunerea de compromi s a
Preşedintelui ar putea fi acceptată. Se cade
oare de acord : 1) să dezmembrăm Germ~r..ia
şi să imputernicim o comisie care aă elaboreze
planuri concrete ? 2) să adăugăm la cl?uzele
capitulării că Germania va urma s~ fie dez-
membrată, fără insă a spune in cite state ?"
(N.R.R.) .
14) M.B. nu înregistrează ace&stă mtervcnţ!e.
M.M. o consemnează în termeni r.sem~n~tcri
textului sovietic (N.R.R.).
15) M.B. şi M.M. nu consemne~ă această in-
terventie (N.R.R.).
lfi) tn M.B. intervenţia este ccnsemnC'tă ast-
fe l : .. A spus că împărtăşeşte ideea Mareşalu­
lui Stalin că este oportun ca in momentul ce>.pi-
t.ul ă rii popot' lll german să fie informat ccspt·e
ceea ce 1 se pregăteşte" (N.R.R.).
17) M.B. nu consemnează această intervenţie
(N.R.n.).
18~ M.B. ntribulc ACCA!'I:\ p:~rte a inte rvenţiei
deopotrlvă lui Roosevclt si Stalin (N.R.R.).
19) M.B şi M.M. nu consemnează aceastA in-
terventie (N.R. n .).
20) M.R . nu consemneazâ Interventia. M.M. o
consemneAză (N.R.R.).
 Churchill răspunde că el este dispus ca
cei trei ministri ai afacerilor străine să
examineze articolul 12 pentru a clar ifica
dacă este posibil să se includă în acest ar-
ticol cuvintele "dezmembrarea Germaniei "
sau vreo altă formulare.
(S-a hotărît ca miniştrii afacerilor extern e
să fie însărcinati cu examinarea aceste i
probleme.) · guvernul sovietic nu este încă pregătit să
( ... ) :!t Churchill spune că acum poate fi
d iscutată problema guvernului d in Germa-
•
naa. •--••
Stalin declară că preferă să se discute
problema reparaţiilor. . dă cuvîntul lui Maiski.
Roosevelt se declară de acord sa declară
că problema reparatiilor are două laturi.
Tn primul rînd, ţări mici ca Danemarca, Nor-
vegia, Olanda vor voi şi ele să obţină re-
paratii din partea Germaniei. Tn al doilea
rînd, · se ridică problema folosirii fortei de
muncă germane. Ar vrea să întrebe ce con -
21) t n acest loc unde ,.Mejdun arodnala Jizn"
semn a l ează că un fragment din stenogramă nu
este reprodus , M.B. consemnează următo :uele
in terve nţii :
Preşe dintele a spus apoi că rămîne să se
decidă chestiunea zonei fra nceze. El a spus că
a inţeles de la Mareşalul Stalin că francezii nu
doresc categoric să anexeze in întregime te-
ritoriul german pînă la Rin.
Mare ş alul Stalin a răspun s că lucrurile nu
stau aşa, deoarece în timpul vizitei genera-
lulu i De Gaulle, (francezii) au arătat cit se
poate de clar că intenţionează să anexeze
permanent teritoriul pînă la Rin.
Primul Ministru a spus că nu consideră po-
sibil sli se d iscute frontierele posibile, de-
oarece el abordează acum problema zonelot·
temporare de ocupaţie militară. El a adăugat
că este de părere să se acorde Franţei o zonă
d istinctă care poate fi cedată pe seama celei
britanice şi posibil a celei americane, şi că
tot ceea ce urmăreşte dînsu l aici este ca gu-
vernul sovietic să cadă de acord că guver-
nele britanic şi american au dreptul de a
distribui francezilor o zonă de ocupaţie. A
adăugat că această zonă nu va afecta în nici
un fel zona ce at· urma să fie atribuită so-
vletlcilor.
Mare şalul Stalin a intrebat dacă acordîn-
du-se o zonă Franţei aceasta nu va servi
cumva drept precedent pentru alte state.
Primul Ministru a arătat eli ocuparea Ger-
maniei poate fi de lungă durată şi că guver-
nul britanic nu este sigur că va fi în stare
să suporte singur sarcina pentru o perioa dă
de timp mai îndelungată, pe cind francezii
pot fi in măsură să dea o reală mînă de
ajutor pe acest tărîm.
Mareşalul Stalin a intrebat : dacă se va da
francezilor o zonă, atunci controlul tripartit
asupra Germaniei nu se va schimba oare
in tr-unu l cvadripartit ?
Primul Ministru a răspuns că guvernul bri-
tanic scontează că dacă Franţei i se va da o
zonă, el vor participa, desigur, la mecanismul
de control, dar în privinţa altor naţiuni ce
at· putea contr ibui la ocupaţie, cum ar n
Belgia sau Olanda, nu s-ar pune problema
unei zone separate şi deci nici să ia parte
la participarea la mecanis mul de control (sic).
1\lareşalul Stalin a remarcat că el crede ,.~
ar insemna să se dea loc la multe compli-
caţii dacă la rezolvarea problemelor germane
ar participa patru n a ţiuni în loc de trei.
Crede că ar trebui delimitată Q metodă prin
care Anglia să poată permite francezilor,
belglenilor şi olandezilor sti contribuie la
ocupaţie, dar fără dreptul de a participa J:l
hotărîrile celor trei puteri cu pri•ire ta Gf"r-
mania. El a spus că dacă s-ar accepta aceasta,
titate de forţă de muncă germană ar vrea
să capete Un iunea Sovieti că . Tn ce priveşte
Statele Unite ale Americi i ele nu au nevoie
nici de maşini germane, naca de forţă de
muncă germană . 23
Stalin răspunde că guvernul sovietic are
un plan pentru reparatiile materiale. ln ce
priveşte folosirea fortei de muncă germane,
aiscute această chestiune.
Churchill întreabă : nu se poate afla ceva
despre planurile sovietice de reparaţ ii ? 24
Stalin spune că asupra acestei chestiuni
Maiski declară că planul reparatiilor ma-
teriale se bazează pe cîteva teze funda -
mentale. ~ 5
Prima teză constă în faptul că reparaţiile
nu trebuie percepute Germaniei în bani, aşa
cum s-a întîmplat după trecutul război mon-
dial, ci în natură.
guvernul sovietic ar dor i să sollcite a lte
s tate să-1 ajute in exercitarea ocupaţiei in
zona sovietică, fără nici un drept d e a participa
la deciziile Comisiei de control.
Primul Ministru a ră s puns că are impresia
că aceasta angajează intreaga problem ă a
rolului viitor al Franţei în Europa ş i că el
personal are impresia că Franţa ar trebui să
joace un rol foarte important. El a ară tat că
Franţa are o îndelungată experienţă in ce
priveşte relaţiile cu Germania, că ei fran-
cezii sînt o putere naval ă foarte mare şi ar
putea f1 de un mare ajutor in administrarea
Germaniei. A continuat prin a spune că Marea
Britanie nu doreş te să suporte întreaga pre-
siune a unui viitor atac din partea Germaniei
şl din acest motiv ar dori să vadă o Fr anţă
puternică şi în posesia unei armate mari. A
spus că nu se poate şti cît timp vor mal !1
in m ăsură forţele Statelor Unite să staţioneze
in Europa şi, de aceea, este esenţial să se
po a tă conta pe contribuţia Franţei în exerci-
tarea unui control pe terme:t lung asupra
Germaniei.
Preşe dintele a răspuns că nu crede că tru-
pele americane ~r staţiona î:1 Europa cu
mult peste durata de 2 ani. A continuat prin
a spune că speră să obţină sprijin în Congres
şi în întreaga ţară pentru orice măsură t·ezo-
nabilă menită să salvga rdeze pacea viitoare,
dar nu crede că va fi dispus să menţină o
forţă america nă apreciabilă în Europa.
Primul Ministru a spus că este de părere
că Franţa trebuie sli albă o m are at· mată,
deoarece ea este singurul allat pe care Ma-
rea Britanie il are in vest, în timp ce Uni-
unea Sovietîcă, pe lîngă puternicul ei or-
ganism militar, se poate bizui pe sprijinul
polonezilor.
Mare şalul Stalin a spus că aprec iază din plin
necesitatea unei Franţe put e rnice, ca una care
a semnat recentul tl·atat de alianţă cu Uniu-
nea Sovietică. El a adăugat că a discutat
această chestiune înainte de război cu Dal ad ier
şi recent la Moscova cu generalul de Gaulle.
Preşedintele a remarcat că este de pă rere sA
se acorde Franţei o zonă, însă el personal este
de pă rere că ar fi o gre,şeală ca şi al te naţiuni
să fie adăugate în cadrul problemei generale
a controlului asupra Germaniei.
Mareşalul Stalin a menţionat că d acă Fran-
ţei t se va da dreptul de a participa la mecanis-
mul de control asupra Germaniei, va fi greu
să se refuze alte naţiuni. A repetat cA do-
reşte să vadă i n Franţa o mare putere, dar
nu poate nesocoti adevărul că Franta a con-
tribuit puţin la aces t rtlzboi şi că a l ăsa t
~;>tie liberă inamicului. După părerea lui, co-
misia de control pentru Germania treb uie al-
cătuită din cel care au rezistat ferm Germ a-
35
•
'
A doua teză constă în faptul că Germa-
nia trebuie să efectueze plăţi le in natură
sub două forme şi anume : o) confiscă ri
unice - la term i narea războiului - din
avuţia naţională a Germaniei aflată atit
pe teritoriu l ei, cît şi în afara acestuia (fa-
brici, uzine, ma ş ini -unelte, vase, porc rulant
feroviar, investitii in intreprinderi stră in e
ş.a.m.d.) ; b) l ivrări anuale de mărfuri după
terminarea războiului .
A t reia teză constă în faptul cd în cadrul
plăţii repa ratiilor Germania trebuie să fie
de asemenea dezarmată din punct de ve-
dere economic, căci altminteri nu se poate
asigura securitatea în Europa. Tn mod con-
cret, aceasta înseamnă să se preia 80°/o din
utilojul industriei grele o Germaniei (me-
talu rgie, co nstructii de ma şi ni , meta-
lurg ie prelucrătoare, electrotehnică, chimie
l ş.a.m .d.). Construcţia de avioane şi produc-
niei şi au făcut cele mai mari sacrificii pen-
tru obţinerea victoriei. El nu crede că Franţa
ar putea aparţine listei unor asemenea puteri
ci că aceasta trebuie să fie limitată la cele
trei naţiuni reprezentat e aici.
Primul Ministru a răspuns că fiecare na-
ţiune a avut l a începu tul războiului dificul-
tăţi şi a comis greşeli. A spu s că Franţa s-a
prăbuşit in faţa atacurilor noilor tancuri ~1
unităţi aeriene germane şi d acă este adevă­
rat că Franţa nu a fost de mare ajutor in
război , ea continuă să rămînă cel mai apro-
piat vecin al Germaniei şi să fie d e mare
importanţă pentru Marea Britanie. S-a de-
1 clarat de acord că n-ar fi oportun ca Franţa
1 să fie adăugată actualului grup al marilor
aliaţi, dar consideră că opinia publică bri-
1 tanică nu va înţelege de ce Franţa a f ost
j
exclusă de l a o problemă care o priveşte
direct. A făcut observaţia că destinul mari-
lor naţiuni nu este hotărît de situaţia de mo-
ment a aparaturii lor tehnice. A spus că
mai curînd sau mai tîrziu va trebui să ac-
ceptăm şi Franţa. A menţionat totu şi că a fost
!mpotriva particip ă rii Franţei la prezenta con-
ferinţă, ceea ce după ctt se ~tie a fost si pă­
rerea Pl'eşedintelui şi îşi dă seama aici că este
şi a M a reşalului Stalin. A conchis spunînd că
noi trebuie să asigurăm ca în viitor Franţa să
stea de strajă la flancul stîng al Germaniei,
altminteri Marea Britanie se va trezi din nou
cu spectrul Germaniei la Marea Minecii, tn
faţa porturilor Mării Minecii.
Mareşalul Stalin a repetat că n-ar dori să
vad ă Franţa participînd l a mecanismul de con-
t;-ol as·.lpra Germaniei, totuşi nu are vreo
obiecţie împotriva propunerii ca ei să 1 se
acorde o zonă în cadrul zonelor britanică şi
am e<ic ::mă.
Primul Ministru a arătat că comisia de con-
trol va fi un organis m extraordinar aflat sub
ordinele guvernelor respective şi că nu este
nici un motiv să se nutrească temeri că poli-
tica de bază în ceea ca priveşte Germania va
fi determinată de această comisie. /Cam în
acest moment H opkins îi înmînează lui Roose-
velt un biletel, al cărui conţinut este reluat de
Preşedinte în intervenţia ce urmează.
Pr eşed intel e a arătat în privinţa acestui as-
p ect că de fapt Franţa este membru plin al
Consiliului consultativ european, care este sin-
1 gurul organism aliat, in afara acestei confe-
rinţe, care examinează problema germană.
Preşedintele a spus că e în favoarea acceptă­
rii solicitării franceze referitoare la zonă, dar
este de acord cu mareşalul Stalin ca Franţa să
nu ia parte la mecanismul de control, în trucît
altminteri şi alte naţiuni vor cere o participare.
A continuat prin a spune, drept exemplu, că
tn urma faptului că germanii au distrus tn
36
•
tia · de combustibil sintetic trebuie prelevată
100°/o. Tot astfel vor cădea sub actiunea pre-
levări i în p roportie de 100°/o toate între-
prinderile militare specializate (uzine de ar-
moment, uzine de muni tii etc.) existente îna-
inte de răzb oi sau construite în timpul răz­
boiului. Guvernul sovietic consideră că cele
20°/o din industria grea d inai nte de război
care vor rămîne Germa niei vor fi întru totu r
suficiente pentru acoperirea realelor necesi-
tăţi economice interne ale ţăr ii .
A patra teză constă în faptul că termenul
pentru plata reparatiilor este stabil it la 1O
ani ; însă prelevările din a vuţia naţională
trebuie efectuate î ntr-un termen de doi ani
de la terminarea războ i ulu i.
A cincea teză con stă in faptul că pentru
a se asigura îndeplinirea riguroasă de către
German ia a oblig aţii lor privi nd repara ţii le,
precum ş i în interesul asigurării securităţi i
mod deliberat cligurile, intinderi m ari de su-
prafeţe agricole din Olanda au fost inundate
cu apă sărată şi că ar fi necesar să se dea
agricultorilor olandezi compensaţii pe ter itoriul
german, o anumită perioadă de timp. A spus
că el crede că vor trebui să treacă cel puţin
5 ani pînă ce terenurile acoperite de apă vor
reaeveni cultivabile. Dacă aşa st au lucrurile,
iar el personal este convins că da, olandezii
au tot dreptul să revendice o poziţie în me-
canismul de control asupra Germaniei.
Dl. Eden a arătat apoi că n-a fost nici un
m oment vorba de zone pentru alte puteri cu
excepţia Franţei, dar că Franţa nu va accepta
o zonă d e ocupaţie înăuntrul zonelor brita-
nică şi americană dacă nu va participa la
comisia de control.
Mareş alul Stalin a remarcat că Marea Bri-
tanie ar putea vorbi în comisia de control
şi in numele Franţei.
Primul Ministru a sprijinit spusele d-lui
Eden şi a spus că dacă Franţa va căpăta o
zonă va trebui să i se acorde dre ptul de re-
prezentare în comisia de control, căci altimin-
teri ar fi imposibil să se soluţioneze problema
administrării zonei franceze şi a r apor turilor
ei cu celelalte zone. A arătat din nou că co-
misia de control va fi un organ ism s ubordo-
nat, similar Consiliului consultativ e uropean.
Mareşalul Stalin a s pus că mecanismul de
control asupra Germaniei nu va fi un orga-
nism consultativ ci va fi angajat în mod
activ, zi de zi, în administrarea Germaniei.
A adăugat că este de părere că o p a rticipare
franceză va constitui un precedent pentru
alţii.
Primul Ministru a sugerat atunci ca celor
trei miniştri de externe să li se cead • s~
studieze chestiunea referitoare la re laţiile
dintre zona franceză şi comisia de control.
Dl. Molotov a spus că Consiliul consultativ
european a şi elaborat un acord precis asu-
pra adminjstrării tripartite a Germanie).
Dl. Eden a răspuns c!i nu există in tenţia de
a ·se reveni asupra ace-stei decizii d ar consi-
deră că practic se ridică problema relaţiilor
zonei franceze cu comis ia de con trol.
Răspunzîn d unei întrebări a d-lui Molotov,
Primul Ministru a repetat că nu ex istă inten-
ţia de a se acorda o zonă belgientlor sau
olandezilor.
D1. Eden a repetat că Fra nta reprezint~ un
caz diferit şi că ea nu va accepta o zonn
subordonată controlului britanic.
Mare şalul Stalin a spus atunci că trage
concluzia că s-a c ăzut de acord ca Frantei să
1 se acorde o zonă , însă să nu i se dea drept
de participare la comisia de control. Cei trei
miniştri de externe urmează să studieze
chestiunea raporturilor zonei franceze cu a-
ceastă comisie.
in Europa, trebuie să se stabilească un strict
control anglo-sovieto-american asupra eco-
nomiei Germaniei. Formele acestui control
vor fi elaborate ulterior. Dar indiferent de
situaţie trebuie să se prevadă că întreprin-
derile industriale, de transport şi altele ce
vor rămîne în Germania şi care reprezintă
cel mai mare pericol sub aspectul posibili-
tăţii renaşterii eventuale a potentialului mi-
litar german, trebuie să fie internationali-
zate, urmînd ca la conducerea lor să parti-
cipe U.R.S.S., S.U.A. şi Marea Britanie. Con-
trolul asupra economiei Germaniei se păs­
trează şi după expirarea termenului de plată
a reparaţiilor, adică după primii 10 ani de
la terminarea războiului.
A şasea teză constă în faptul că avîn-
du-se în vedere amploarea fără precedent
a prejudiciilor pricinuite de agresiunea ger-
mană, ele nu vor putea fi compensate în în-
treg ime, chiar obtinîndu-se plata reparatiilor
de către Germania cu cea mai mare severi-
tate. Guvernul sovietic a încercat să eva-
lueze cu aproximatie valoarea acestor pre-
judicii şi s-a ajuns la nişte cifre absolut as-
tronomice. l ată de ce guvernul sovietic a
ajuns la concluzia că dacă vrem să fim rea-
l işti trebuie să cadă sub actiunea compen-
sării numai acele categorii de prejudicii ce
pot fi caracterizate drept pierderi materiale
directe (distrug erea sau avarierea de case,
uzine, căi ferate, institutii ştiinţifice, confis-
carea şeptelulu i, a cereafelor, a avutul ui par-
ticula r a l cetăţenilor ş.a. m.d.} . Dat fi ind însă
că potrivit calculelor noastre prealabile,
pînă şi suma totală a pagubelor aferente
rubricii pierderi materiale directe întrece
suma reparatiilor încasa bile sub forma de
prelevări şi de l ivrări anuale postbelice tre-
buie evident să se stabilească o ordine de
vrgentă privind despăgubirea ţărilor care au
acest drept. La baza acestei ordini de ur-
genţă trebuie pu şi doi indici : a} cuan-
tumul contribuţie i ţării respective la cauza
victoriei asupra duşmanului şi b} cuantumul
pierderilor materiale directe ale ţării res-
pective. Ţările avind indicii cei mai
ina lti la ambele rubrici vor căpăta repa-
raţii într-o primă urgenţă, toate celelalte
ţă ri într-o a doua urgenţă .
1\ şaptea teză constă în faptul că U.R.S.S.
consideră echitabil să obţină cu titlu de
compensatie pentru pierderile sale mate-
riale directe, în cadrul prelevăr i lor ş i l iv ră-
22) M.B. n u în registreAză acea s tă intervenţie
(N.R.R.).
2:1) M.B. n u con semneAză ultima frază a in-
tervenţiei. M.M. o consemnează (N.R.R.).
24) M.B. n u înregistrează această intervenţie.
M.M. o consemneazA (N. R.R.) .
25) M.B. consemncaz~ prescurtat această in-
tervenţie. FatA de s tenograma sovietică sint
omise mai ales două aspecte : a) prima teză
enunţată etc vorbitor ; b) incheierea la cea
de-a cincea teză referitoare la păstrarea con-
trolului asupra economiei germane după primii
10 anl de la sfîrşitul războiului (N.R .R .).
ri lor anua le, minimum 1O miliarde dolari.
Aceasta, desigur, constituie doar o parte cu
totl!l neînsem!"ată din suma globală a pier-
derrlor materrale d irecte ale Un iunii Sovie·
tice.' ~ar în împrejurările existente guvernul
sovret1c este gata să se mulţumească şi cu
această sumă.
în sfîrşit, a opta teză constă în faptul că
pentru a se elabora i n detaliu planul de re-
~aratii al a.l iatilor, pe baza principiilor men-
ţionate ma1 sus, trebuie creată o Comisie
special~ de reparaţii, alcătuită din repre·
zentant1 ai U.R.S.S., S.U.A. şi Marii Britanii
cu sedi ul la Moscova.
Ace~ta este, succint, planul repara/iilor
rr.aterrale pe core guvernul sovietic î su-
pune conferintei pentru discutare şi apro-
bare.
Churchill declară că îşi aduce foarte bine
aminte de sfîrşitul ultimului război. Deşi nu
a luat parte nemijlocit la elaborarea condi-
tiilor de pace el a avut acces la toate con-
sfă tu i rile. Reparatiile au provocat atunci o
mare dezamăgire. Cu multă greutate s-a pu-
tut obtine din partea Germaniei abia un
miliard de l ire sterline. 2' Dar nici măcar
această sumă nu s-ar fi putut obtine din
partea Germaniei dacă S.U.A. şi Anglia 27
n-or fi efectuat investitii băneşti in Germania.
Anglia a confiscat Germaniei cîteva trans-
atlantice vechi, iar cu banii pe care i-a pri-
mit din partea Angliei, Germania Ji-a con-
struit o flotă nouă . El speră că de ata asta
Anglia nu va întîmpina greutăţi ca acestea.
Churchill consideră neîndoielnic că sacri-
ficiile Rusiei sînt mai mari decît ale ori-
cărei alte ţări. El a admis întotdeauna că ri-
dicarea uzinelor din Germania ar fi o mă­
sură. echit_9bil~. Dar este t~todată p~rfec!
convms ca dmtr-o Germanie zdrob1tă şt
ruinată nu se vor putea obtine cantitătile de
valori care să compenseze nici măcar pier-
derile pe care le-a suferit Rusia. El se îndo-
ieşte de fapt că se va reuşi să se perceapă
Germaniei cîte 250 de milioane de lire ster-
line pe an. La sfîrşitul războiului trecut en-
glezii visau şi ei nişte cifre astronomice, dar
ce s-a ales din toate acestea ?
Marea Britanie a suferit şi ea foarte mult
în acest război. O mare parte din imobile
sînt distruse sau avariate. Ang l ia şi-a vîndut
toate investitiile din străinătate. Anglia tre-
buie să exporte mărfuri ca să importe ali-
mente, ea este nevoită să cumpere din străi­
nătate jumătate din alimentele necesare.
Luptînd pentru cauza comună An~lia s-a
îndatorat cu sume mari, fără a ma1 se tine
seama de lend-lease. Datoria totală a An-
gliei se ridică la 3 miliarde de lire sterline.
N ici o altă ţoră dintre cele învingătoare nu
se va afla la sfîrşitul războiului într-o situa-
tie economică şi financiară atît de dificilă
ca M area Britanie. Dacă el ar vedea pasi-
26) M.B. dă cifra de 2 miliarde lire sterline
M. M. dă aceeaşi cifră ca şi stenograma sovie-
tică (N.R .R.) .
27) M.B. şi M .M. nu menţionează Anglia
(N.R .R .).
37
 bilitoteo de o sustine economia engleză
• J>rin perceperea de reparatii din partea
Germaniei, ar păşi cu hotărîre pe această
cale. Dar se îndoieşte de succes.
Şi alte ţări au avut mori distrugeri.
Olanda este inundată. Norvegia a suferit
puternic. Ce-i drept, populaţia lor nu e
mare.
Tn afară de aceasta, ce se va întîmpla cu
Germania ? Spectrul unei Germanii flămin­
de, cu cei 80 de milioane de locuitori ai ei
apare în faţa ochilor lui Churchill. Cine o
va hrăni ? Şi cine va plăti aceasta ? la urma
urmelor n-o să iasă cumva lucrurile aşa încît
aliatii să acopere măcar partial reparaţiile
chiar din punga lor ?
Stalin observă că mai devreme sau mai
tîrziu, toate aceste chestiuni se vor pune de-
sigur. 28
Churchill spune că dacă vrei să mergi că­
lare trebuie să-ti hrăneşti calul cu fin şi
cu orz.
Stalin răspunde că nu trebuie lăsat calul
să dea peste noi.
Churchill recunoaşte că n-a prea nimerit-o
cu metafora lui şi spune că dacă s-ar în-
locui pentru comparaţie calul cu un automo-
bil, şi atunci poţi afirma că pentru o-1 fo-
losi e nevoie de benzină. 29
Stalin răspunde că nu există vreo analo-
gie. Nemţii nu sînt maşini, ci oameni. ao
Churchill este de acord ş i cu acestea. Re-
venind la reparaţii el se pronunţă în favoa-
rea creării unei comisii de reparatii care
să-şi desfăşoare lucrările în secret. 3t
Roosevelt declară că si el îşi aduce aminte
bine de celălalt război. şi îşi aduce aminte
că Statele Unite au pierdut o sumă enormă
de bani. Ele au împrumutat Germaniei peste
zece miliarde de dolari, dar de data aceasta
nu vor mai repeta greşelile trecutului. Sta-
tel e Unite nu au de gînd să folosească forţă
de muncă germană. Statele Unite n_u vor
ma şi ni-unelte germane. După termtnoreo
războ iului trecut in Statele Unite se găseau
multe active ş i bunuri proprietate germană.
Toate ou fost restituite nemtilor.
El crede că după ră zboiul actual altfel
vor sta lucrurile. Va f i cazu l probabil, să
se emită ::> lege s pecială, potrivit căreia
toate averile germane din Statele Unite vor
rămîne în mîinile americanilor. Roosevelt
este de acord cu Churchill că trebuie să ne
gîndim puţin şi la viitorul Germaniei. Dar cu
toată generozitatea Statelor Unite core
acordă ajutor altor ţări, Statele Unite nu pot
garanta viitorul Germaniei. Statele Unite nu
vor ca în Germania nivelul de trai al popu -
latiei să f ie mai rid ica t decit în U.R.S.S. Sta -
teie Unite doresc să ajute Uniunea Sovietică
să primească din Germania toate cele ne-
cesare. Americanii vor să -i ajute pe englezi
28) M.B. nu menţionează această intet·venţie
(N.R.R.).
29) M.B. nu consemnează această 1ntervenţir>
(N.R.R.) .
30) M.B. nu tnre~istrează intervenţia (N.R.R.).
31) M.B. nu consemnează intervenţia (N.R.R.).
38
sd-şi sporească exportul ş i să găsească noi
piete de desfacere in locul Germaniei.
Roosevelt crede că a sosit vremea să se
infiinteze o comisie de reparaţii, pentru stu-
dierea necesităţilor U.R.S.S. şi ale altor ţări
europene. Este de acord ca această comi sie
să-şi desfăşoare lucrările la Moscova.
Roosevelt speră foarte mult că se va putea
reconstrui tot ce a fost distrus în Uniunea
Sovietică, dar totodată este convins că nu
se vor putea acoperi toate acestea pe seama
reparaţiilor. Tn Germania va trebui să fie
lăsată atîta industrie cit e necesar pentru
ca nemtii să nu moară de foame.
Churchill declară că nu are obiectii împo-
triva ideii ca sediul comisiei de reparatii să
fie la Moscova. az
Maiski 33 spune că ar vrea să răspundă
în citeva cuvinte lui Churchill şi lui Roose-
velt. Tn observatiile sale se va referi la
trei aspecte principale.
Tn primul rînd, la o prob1emă asupra că­
reia Churchill s-a oprit in mod deosebit :
eşecul reparaţiilor după războiul celălalt .
Do, experienţa de atunci s-a dovedi! extrem
de nesatisfăcătoare. Dar de ce ? Pncino nu
sălăşluia în faptul că suma totală a repa-
ratiilor cerute Germaniei era prea rid icată.
De fapt, această sumă era foarte modestă,
treizeci de miliarde de dolari pe termen de
58 de ani. Asta-i mult ? Germania putea
plăti fără greutate o asemenea sumă, avîn -
du-se în vedere avuţia ei naţională şi veni-
tul ei national. 34 Nenorocirea a fost însă
aceea că aliatii ou cerut Germaniei nu re-
paraţii în natură, ci mai ales în bani. Ger-
mania a trebuit să găsească mijloacele de
a-şi procura cantităţile necesare de devize.
Acest lucru, dintr-o serie întreagă de cauze,
s-a dovedit a fi foarte greu. Dacă aliatii
ar fi fost dispuşi să primească reparatiile in
natură, nu s-ar fi ivit niciun fel de compli-
catii. Dar aliatii n-ou vrut aceasta. 35 Ca ur-
mare, s-a creat problema i nsolubilă a trans-
ferului, adică a convertirii mărcilor ger-
mane in lire sterline, dolari şi franci. Aceasta
a ucis problema reparaţiilor după războiul
trecut. A mai existat încă o împre'\ urare care
o contribuit considerabi l la eşecu reparatii-
lor după 1914-1918, şi anume politica
S.U.A., Angliei şi Frantei. Aceste ţări ou in-
vestit in Germania copito luri mori 36 şi prin
aceasta i-au încurajat pe nemti să nu-şi res-
pecte obligaţiile privind reparaţi ile. Tn ul-
timă instanţă, Germania a restituit alia ţilor,
sub formă de reparatii , doar aproximativ un
sfert din suma pe core englezii, americanii
ş i francezii o î mprumutaseră Germaniei în
primii ani de după războiul din 1914-1918.
Iotă unde e rădăcina eşecului reparatiilor
32) M.B. şi M.M. nu C'onsemnc~ză ::~r.eas1ă ln-
tet·ven\ie (N .R.R .).
3:l) M.B. redă această interventie întt·-o formă
considerabil prescurta1ă (N.R.R.).
34) M.B. şi M.M. nu inregistrcaz~ nceste pre-
cizări (N.R.R.).
35) M.B. şi M.M. nu înregistrează ace~stA Idee
(N.R.R.).
pentru războiul trecut. Pentru o se evita difi-
cultăţile transferului, se propune acum ca
toate reparaţiile să fie percepute în natură .
Să sperăm, de asemenea, că Statele Unite
şi Anglia nu vor finanta de data aceasta
Germania după terminarea războiului.
(Roosevelt şi Churchill lasă să se înţeleagă
prin gesturi şi exclomaţii că nu au nicide-
cum de gînd să facă aşa ceva). 37 Tn aceste
condiţii, nu există vreun teme i ca din ex-
perienta nereuşită a reparaţiilor din trecut
să se tragă concluzii pesimiste în privinţa
actualelor reparaţii .
ln al doilea rînd , Churchill a lăsat să se
inţeleagă că cifra reparaţiilor pe care o
pretinde U.R.S.S. va fi peste puterile Ger-
maniei. E îndoielnic că lucurile stau astfel.
ln fapt ce reprezintă cifra de 1O miliarde
de dolari ? Ea constituie doar 100/o din bu-
getul Statelor Unite pe anul 1944/ 45 (Stetti-
nius : Absolut exact !} Ea este de asemenea
echivalentă cu o dotă şi un sfert bugetul
S.U.A. din timp de pace (de exemplu, în
perioada 1936-1939). Da că ne referim la
Anglia, vom vedea că această sumă de
10 miliarde de dolari este echivalentă abia
cu cheltui-:-lile Ma rii Britani i in decurs de
6 luni de răzb oi sau de două ori ş i jumă­
tate bugetul ei din tim p de pace (1936-
1938).
ln acest caz se poate oare vorbi d e carac-
terul exagerat al cerinţelor ridicate de Uni-
unea Sovietică ? Tn nici un caz. Mai curînd
se poate vorbi de moderaţie lor excesivă.
Tnsă această moderotie decurge din· ten-
dinta guvernului sovietic ca, nelăsindu-se
antrenat de fantezie, să rămînă pe terenul
solid al posibilului. :JS
ln al trei lea rînd, R~osevelt şi Churchill
ou subliniat necesi tatea de o se preîntîmpina
foametea în Germania. Guvernul sovietic
nu-şi propune deloc ca scop să tran sforme
Germania intr-o ţară flămîndă, dezbrăca tă
si descu lţă . Dimpotrivă, elaborind planul său
de reparaţii, guver;,ul sovietic o avut con-
tinuu i n vedere crearea unor conditii în care
poporul german să poată vieţui în anii
postbelici lo nivelul de tra i mediu al Europei,
iar planul sovietic de r eparatii asig ură o
atare posibilitate. Germania ore toate san-
sele -:ie a-şi construi e::onomia postbelica pe
baza extinderii agriculturii şi a industriei
uşoare. Există toate condiţiile necesare pen-
tru aceasta. Planul sovietic de reparatii nu
prevede nici un fel de restricţii speciale în
privinţa celor două ramuri ale economiei
germane susmenţionate.
36) M.B. şiM.M. nu inregistreazA problema in-
vestitiilor aliate în economia germană ; M.B.
de exemplu formulează acest aspect astfel : " a
spus că trebuie să adauge că politlca financiară
a Statelor Unite şi a Marii Britanii au contri-
buit la refuzul Germaniei de a plăti" (N .R.R.).
37) M.B. şi M.M. nu inregistreazA nici fraza
lul Maiski, nici notaţia referitoare la reacţia
lui Roosevelt şi Chu.rchill (N.R.R.).
38) Argumentarea l ui Maiski şi , indeosebi. ul-
timul aliniat nu sint înregistrate de M.B. şi
M.M. (N.R.R.).
Apoi, trebuie să se aibă in vedere că Ger-
mania postbelică va fi integral eliberată d e
cheltuiel i le de i narmare, întrucît va fi com-
plet dezarmată. Aceasta va reorezento o
mare economie, căci in anii dinainte de
război Germania cheltuia sub diferite forme,
pentru inarmare pînă la 6 miliarde de do-
lari pe an. (Churchill exclamă : Do, acesta
este un considerent foarte important 1) 39•
lată de ce guvernul sovietic este convins că
chiar dacă planul său de reparatii ar fi rea-
lizat integral, poporului german i s-ar asi-
gura o existentă corespunzătoare .
Atit Churchill cît şi Roos evelt îşi pot da
seama din cele expuse mai sus că planul
sovietic pentru reparatii a fost minuţios gin-
dit şi fundamentat pe calcule cît se poate
de lucide si •
realiste.
Churchill declorc5 că, după părerea lui,
toate aceste chestiuni trebuie examinate in
codrul comisiei.
Stalin întreabă : unde ? 4 0
Churchill spune că trebuie infi inţată o co-
misie secretă ş i că nu trebuie să se publice
nimic despre lucrările ei. 41
Stalin răsp unde că nu se va publica ni-
mic despre lucrările comisiei. Dor trebuie
să se stie : unde doreste Churchill să se
infiinteze această comisie ? Aici, la con-
.
feri ntă 2. 42
Churchill răspunde că nu e nevoie de
aceasta acum. La conferinţă este necesar să
se decidă că trebuie infiinţată o comtste
de reparatii, care va examina ulterior pre-
ten tiile precum si activele de care va dis-
pune Germania si va stabili de asemenea
priorităt;le de apficot la repartizarea lor. Ar
fi de dorit ca la stabilirea ordinei de ur-
genţă, să se tină seama nu numai de con-
tribuţia naţiunii respective la cauza victo-
riei, ci şi de suferintele pe care le-a indu-
rat. Sub aspectul oricăruia din ace ş ti indici
U.R.S.S. ocupă primul loc. Orice fel de di-
vergente se vor ivi in comisie vor trebui să
f ie aplonate de guverne. Tn ce pri veşte
planul rusesc de reparatii e nevoie de timp
pentru examinarea lui. El nu poate fi adop-
tat imediat. 4 3
Roosevelt declară că comisia de reparaţii
trebuie să fie alcătuită din rep rezentanţii
celor trei puteri.
Churchill sprijină această propunere a lui
Roosevelt.
Stal in declară că infiintarea
• unei comisii
de reparaţii la Moscova - lucru cu care
toti cei prezenti sint de acord - este o
treabă foarte bună. Dar osta e putin. Chiar
cea mai bună comisie nu va putea face
mare lucru, dacă nu va dispune in activita-
39) M.B. şi M.M. nu reproduc e xclamaţia
(N.R.R.).
40) M.B. şi M.M. nu consemnează Intervenţia
(N.R.R.).
41) M.B. nu înregistrează intervenţia. M.M. o
inregistreazA (N.R.R.).
42) M.B. nu îm'egistrează intervenţia. M.M. o
înregistrează (N .R.R.).
43) M.B. nu inregistreazA inte r venţia (N.R.R.).
39
 tea ei de liniile călăuzitoare cuvenite. De
pe acum, la prezenta conferinţă, trebuie tra-
SQte aceste linii călăuzitoare.
El socoate că principiul fundamental al
repartiţi ei reparaţiilor trebuie să fie urmă­
torul : primesc reparatii in primul rind sta-
, tele care ou purtat pe umerii lor povara
princ i pală a războiului şi au organizat vic-
toria asupra duşmanului. Aceste state sint
U.R.S.S., S.U.A. şi Marea Britanie. Despăgu­
biri trebu ie să primească nu numai ruşii, ci
ş i americanii şi englezii şi în proporţii
maxime posibile. Dacă Statele Unite, după
cum a spus Roosevelt, nu sint interesate să
primească din Germania maşini sau forţă
de muncă, se pot ~ăsi alte forme de repa-
ratii , mai convenabile, de pildă, materii
prime etc. Tn orice caz, trebuie să se stabi-
lească ferm că au drept la reoamţ i i în pri-
mul rînd cei care ou adus cea mai ma re
contribuţie la zdrobirea d u şmanului. Roose-
velt şi Churchill sînt oare de acord cu
aceasta ? 4"
Roosevelt declară că este de acord.
Churchill de asemenea nu obiectează. 45
Stalin spune apoi că la estimarea acti-
velor de care va dispune Germania pentru
plata reparaţiilor nu trebuie să se ia ca
un pariGlment, există un cabinet. Dacă ele
nu vor fi de acord cu ceea ce Churchill o
acceptat la conferinta din Crimeea, atunci
ar putea să-I alunge.
Stalin răspunde pe acela şi ton cu Churchill
că asta nu-i chiar aşa de simplu : învingă­
tarii nu sint alungaţi. 48
ChlH'chill menţionează că cei trei miniştri
ai afacerilor externe ar putea să discute
miine problema reparatiilor şi să facă apoi
un raport conferintei. Lui îi place principiul
fiecăruia după nevoi, iar de la Germania
după puterile ei. Acest principiu ar t rebui
pus la baza planului de reparatii.
Stalin răspunde că el preferă un alt prin-
cipiu : fiecăruia după merite. 41
..
A TREIA ŞEDINT A
TINUTĂ ÎN
PALATUL LIVADIA
6 FEBRUARIE 1945
LISTA PARTICIPANŢILOR"

bază situaţia actuală, ci să se aibă i n ve- STATELE UNITE

dere resursele de care va dispune Germania Preşedintele Roosevelt
după terminarea războiului, cind întreaga Secretarul de Stat Stettiniu s
Amiralul flotei Leahy
1 ei populaţie se va fi intors in ţară, iar fa- Dl. Hopktns
'\ bricile ş i uzinele vor fi început să funcţio­ Dl. Byrnes
1 neze. Atunci Germania va avea mai multe
Dl. Harriman
01. Matthews
active decit acum şi statele despre care o 01. Hiss
01. Bohlen
vorbit vor putea conta pe o compensare
de;tul de însemnată a pagubelor suferite. Ar REGATUL UNIT
fi bine dacă cei tre i ministri, ai afacerilor Primul Minis tru Chu r chill
externe ar sta de vorbă împreună despre Ministrul Afacerilor Externe Eden
Sir Archibald Cla rk Kerr
toate acestea şi ar raporta după aceea Sir A lexande r Cadogan
conferintei. Sir Edward Brldges
OI. Dixon
Churchill este de acord că conferinta tre- Dl. Wilson
Maior Birse
buie să traseze punctele principale ale
directivelor necesare comisiei. 46 UNIUNEA SOVIETICA '
Stalin răspunde că el consideră aceasta Mareşalul Stalin
just. 47 Comisarul Afacerller Externe Molotov
01. Visinskl
Churchill remarcă, mai mult in glumă, că 01. Maiski
dacă la discutarea problemei reparatiilor
Dl. Gu sev
Dl. Gromiko
s-a arătat cam neconciliant, aceasta se da- Dl. Pavlov
torează doar faptului că la el acasă există
.
44) M.B. redă intervenţia într-o formă con-
siderabil redusă. M.M. redă in încheierea in-
tervenţiei următorul fr·agment : " Nu includ Roosevelt declară că astăzi s-ar pu -
( ... )
51

Franţa 'in prima categorie şi neîndoielnic
Franţa nu are de ce să primească reparaţil din
partea noastră. Trebuie să spun, pentru res-
pectarea adevărului, că Franţa nu poate fi
comparată cu noi. Ea ia parte la război cu
opt divizii şi citeva nnve. IugoslavU, ca să nu
vorbesc decît de ei, au douăsprezece divizil ;
Polon ia de la Lublin are 10 divizll , ceea ce
este mal mult deci t are De Gaulle" (N.R.R.).
45) M.B. nu consemnează intervenţia (N.R.R.).
46) M.B. nu consemnează intervenţia (N.R.R.).
47) M.B . nu înregistrează această Intervenţie
(N.R.R.).
tea t rece la discutarea problemei organiza -
ţiei interna ţionale de securitate. Roosevelt
consideră că sarcina noastră este să se asi-
48) M.B. şi M.M. nu consemnează interv enţia
(N.R .R.).
49) M.B. şi M.M. nu consemnează intervenţia
(N.R.R.).
50) Lista pahiclpanţilor este reprodusă după
F.R. pag . 611
51) !naintea acestei intervenţii M.B. consem-
nează alte cinci intervenţii în următoarea or-

40
9ure pacea pentru cel puţin 50 de ani. Tn-
irucît nici el, nici mareşalu l Stalin, nici
Churchill nu ou fost prezenti la Dumborton
Ooks, ar fi indicat ca Stettinius să pre-
zinte un raport în această problemă .
SteHinius declară că, aşa cum s-a căzut
de acord la Dumborton Ooks, anumite pro-
bleme urmau să fie lăsate deoparte pentru
o fi examinate ulterior si •
rezolvate în viitor.
Printre aceste probleme, cea moi importantă
-este procedura de vot core se va aplica în
Consiliul de securitate. Cele trei delegaţii au
discutat amănunţit problema de moi sus la
Dumborton Ooks. De atunci, ea a făcut
obiectul unei continue şi intense studieri din
partea fiecăruia din cele trei guverne.
la 5 decembrie 1944, P·reşedintele o trimis
Maresalului
. . Primului Ministru Chur-
Stalin si
chil! o propunere prevăzînd ca această pro-
blemă să fie soluţionată, formulîndu-se după
cum urmează, paragraful C, din capito-
lul VI al propunerilor adoptate la Dumbar-
ton Ooks :
"C. Votul.
1. Fiecare membru al Consiliului de se-
curitate dispune de un vot.
2. Hotărîrile Consi liul ui de securitate în
problemele de procedură se adoptă cu ma-
joritatea de 7 voturi ale membrilor săi.
3. Pentru toate celelalte probleme, hotărî­
rile Consiliului de securitate se adoptă cu
majoritatea de 7 voturi inclusiv voturile con-
cordonle ale membrilor permanenţi, partea
in litigiu obtinîndu-se de la vot cind urmează
o fi adoptate hotărîri conform secţiunii A,
din capitolul VIII şi conform frazei a doua
din primul aliniat al sec ţiunii C din capitolul
VIII ".
Textul căruia el i-a dat acum citire con-
!ine modificări redactionale neînsemnote,
introduse potrivit observaţiilor sovietice şi
britanice la textul iniţial propus de Pre-
sedinte.
• porul Statelor Unite este exceptional de
Propunerea americană este întru totul con-
formă cu răspunderea specială ce revine
marilor puteri pentru menţinerea păcii ge-
dlne : Roosevelt, Stettinius, Molotov, Stettinius,
Churchill, după care urme ază o nouă interven-
tie a lui Roosevell a cărei incheiere este
reprodusă şi in stenograma de o ma-
nieră asemănătoat·e cu cea a stenogramelor
americane. Primele trel Intervenţii se referă
la aspecte procedurale şi la rezultatele activi-
tăţii comitetului mini ştrilor de externe. A pa-
tra intervenţie (Stettlnius) se referă la dorinţa
miniştrilor de externe de a li se acorda un
răgaz pentru a dezbate in continuare problema
J·eparatiilor şi raporturile zonei franceze cu
comisia de control. In intervenţia sa, Churchill
arată că în ceea ce priveşte zona franceză, in
viitor va spori rolul Frantei datorită termenu-
lui limitat al prezenţei trupelor americane în
Europa, anunţat cu o zi inainte de Roosevelt.
nerole. Tntr-odevăr, propunerea americană
reclamă unonimitoteo absolută o membri-
lor permanenti oi Consiliului în toate hotă­
rîrile capitole referitoare la mentinerea
păcii, inclusiv toate măsurile de constrîngere,
economice şi militare.
Totodată, propunerea americană recu-
noa şte că este de dorit ca membrii perma-
nenti• să facă o declaratie• directă în sensul
că reglementarea paşnică a oricărui litigiu
eventual este o problemă care prez intă un
interes comun şi despre care statele suve-
rane, ce nu sînt membri permanenti, au
dreptul să-şi expună punctul de vedere fără
nici o îngrădire. Dacă nu se va garanta o
asemenea libertate de discutie în sînul Con-
siliului, crearea organizatiei universale, pe
care o dorim cu totii, poate fie serios în-
greunată sau deveni chiar cu totul imposi-
bilă. Fără dreptul deplin de o se d iscuta în
mod liber aceste probleme în sînul Consiliu-
lui, organizatia internaţională de securitate,
chiar dacă s-ar reuşi să fie creată , s-ar de-
osebi considerabil de ceea ce am avut noi
în vedere.
Documentul pe core delegatia americană
1-a prezentat celorlalte două delegatii ex-
pune textul tezelor, cărora e.l, Stettinius le-o
dat citire, lista specială o hotărîrilor Con-
siliului, care potrivit propunerii americane
vor necesita neconditionat unanimitate, pre-
cum şi, separat, lista p·roblemelor (în do-
meniul litigiilor şi al reglementării lor paş­ •
nice) asupra cărora orice participant la liti-
giu trebuie să se abtină de la vot.
Din punctul de vedere al guvernului Sta-
telor Unite problema procedurii de votare
implică două elemente importante.
Primul constă în faptul că pentru menti-
nerea păcii generale, despre core o amin-
tit, este necesară unonimitotea membrilor
permanenti.
Al doilea constă în faptul că pentru po-
important să se prevodă echitatea pentru
toţi membri i organizatiei.
Sarcina constă în a împăca aceste două
elemente principale. Propunerile prezentate
maresalului Stalin ş i Primului Ministru
Churchill la 5 decembrie 1944 de către Pre-
şedinte dau o solutie rezonabilă şi echita-
bilă şi îmbină in mod satisfăcător aceste
două elemente.
Roosevelt declară că, după părerea lui,
ar fi util dacă Stettinius ar enumera tipurile
de hotărîri care se adoptă în Consiliul de
securitate pe bază de unanimitate.
-Va urma -
41
•-------

. ..
Printre legendele descrise cu o măie­
strie desăvîrşită de către marele nostru
seriilor Mihail Sadoveanu în Hanul Ancu-
ţei se află şi povestea lui Haralambie.
Preluată dintr-o legendă şi povestită în-
tr-un volum do.:! schiţe literare, tragedia lui
Haralambie a ajuns la cunoştinţa publi-
cului cititor românesc din anul 1928, iar
mai tîrziu, prin traducerea lui Yves Auger
(L' Auberge d' Ancoutza, Paris, 1943), a în-
ceput să circule şi peste hotare.
Legenda, păstrata şi astăzi de bătrînii
de pe meleagurile moldovene, povesteşte
cum la Curtea domnească din Iaşi, în epoca
fanarioţilor au fost înrolaţi, ca neferi sau
arnăuţi în garda domnească, doi fraţi. Unul
se numea Haralambie, celălalt Gheorghe.
Cel dintîi a rămas simplu ostaş, ncfer, cel
.. de-al doilea a devenit ofiţer cu gradul de
mai or-tufecci-başa şi comandant a l gărzii
d omneşti.
Călugărul Ghet man, în gura căru ia pune
Mihail Sadoveanu povestea de la Hanul
Ancutei, ar fi fost fiul nelegitim al lui H i-1-
ralambie. care, rămac; orfan după tragica
moarte a tatălui său, a ajuns monah !a
Biserica Sf. HaraLamoie din Iaşi, zidttcl de
Gheorghe Le~mdarte
• urmărire. Hăituit în ascunzi~urile munţilor,
42
a ovea nu
El
. ~ - ~ .
ALEXANDRU 1. GONI A
Schitul Durău de sub muntele Ceahlă•J.
Trecînd întîmplător pe la Hanul Ancuţci
în drum spre I aş i, unde mergea în peleri-
naj la mînăstirea Sf. Haralambie să-şi po-
menească părintele, el po\·es teşte cum Ha-
ralambic, în urma unui incident avut la
Curte cu un boier sau dregător, şi, poate,
sătul de viaţa de ostaş, părăsise de la o
vreme meseria armelor ş i începuse să
prade casele marilor toieri ş i ale negustc.;-
rilor înstăriţi din Iaşi. Urmărit de autori-
tăţi, el s-a retras în părţile împădurite aJe
Moldovei. Acolo, fiind după vreme de
c iumă şi sec2U't, a găsit u şor alţi nemulţu­
miţi şi persccutaţi, cu care şi-a alcătuit o
ceată de haiduci. Cu acClastă mică, dar bin~
organizată trupă, Haralambie lovea une')ri
curţile boiere ş ti de pnn sate şi chiat~
Curtea domnească de la Dumbrăveni, îm-
părţind averile la nevoiaşi. Alteori, mai
ales în timpul verii, cutreiera drumut ile
care duceau spre munte ş i aţinea cal<..'a
marilor boieri, ce mergeau în pelerinaj
spre mînăstiri, uşurîndu-lc bagajele şi go-
lindu-le pungile de bani.
lnir-o zi, adunîndu-se di\·anul domnes ~
la sfat, a fost pusă în discuţ i e, printre alte
treburi ale ţării, ş i aceea a t ulburătorilor
ordinii sociale şi publice. Domnul, fiind
supăra! mat ales din cauza încălcării Dum-
brăvenilor, i-a cerut marelui vornic s:\
aducă, viu sau mort, pc Haralambie.
înaltul dregător propuse domniei să în-
sărcineze cu prinderea haiducului p e fr:J-
tele acestuia, Gheorghe, comandantul găr­
zii domneşti, singurul considerat în stare
să-1 prmdă pc căpitanul haiducilor.
Gheorghe, d eşi primi ordinul cu strîngere
de inimă, fiind vorba de urmărirea, prin-
derea şi înaintarea spre judecata scaunu-
lui domnesc a propriului ş i unicului ':>ău
frate, îşi alese, totuşi, cincizeci din cei mai
\'itcji neferi că lări şi după cîteva ceasuri
porni spre drumurile d e munte. Trupa că­
lare adulmecă repede locunlc pe und e hă­
lăduia Haralambie, după t"asele boieresti
prădate şi, în curînd, în cepu operaţia de
strîmtorat în raza lui de acth·itate şi oboc;il,
Haralambie fu în cele din urmă înconju-
rat, împreună cu întreaga sa ceată, în satul
Bozieni, din ţinutul Neamţ, la una di 'l
gazde - mama călugărului povestitl") t'
Gherman. După mai multe schimburi de
focuri, încercui t ş i somat să se predea,
Haralambie ieşi în g rădină ş i d escă rcă
pistolul asupra urmăritor ului , care nu cru
altul decît fra tele său Gheorghe. Dar, în
timp ce căpetenia ha iducilor, vlăguită de
nesomn şi oboseală îşi greşi tinta, coman-
dantul gă rzii dom n eşti , ţintaş desăvîrşit,
trase în plin şi Haralambie se prăbuşi la
pămînt. Tă ind apoi capul fratelui său,
Gheorghe îl lu ă şi se prezentă cu el la
Curtea d omnească. în sala tronului, în
p rezenţa întregului Divan, Gheorghe, în-
genuncheat in faţa Scaunului domnesc, a
depus capul fratelui său spunînd : "Mă­
ria Ta, am îndeplinit ordinul, am lini ştit
ţara şi am adus capul fratelui meu. Dar
pentru c ă mi-at poruncii de am vărsat
sîngele părinţilor mei ca 1~e curgea în el,
îţi depun, o dală cu capul fratelui meu, ş i
armele melc cu care l-am ucis, iar m ic
să-mi dai voie să mă ret rag din oaste !?i
să mă pocăiesc" . Scena a fost aşa de ~gu ­
duitoa re, încît a plins întregu l Divan ş i rl
smuls lacrimi chiar domnului.
Copleşitoare prin natura ci, drama, ai
cărei actori au fost cei doi fraţi, s-a răs­
pîndi t repede in popor, intrind curin d în
legendele populare, iar de aici în literatura
rom ână.
Dar tragedia din legen d ă, prin natura
ei, reţinută de popor şi pov cst ită de la o
generaţie la alta, trebuie totuş i să por-
nească de la un eveniment is toric. Zgudui t
personal de această povestire tragică din
curiozitate şti inţifi că ş i din dorinţa de a
ana a d evă rul istoric, am întreprins cer-
cetări pentru a stabili care este faptuj is-
CLopot dăruit bisericii SJ. H aratambie de
cătJ·e Gheorghe Leondarie
toric ş i unde porneşte legenda. Ş i osteneala
nu mi-a fost za da rnică. Cercetînd istori~
eul mînă sti rii Sf. Haralambie, am găsit
noi dovezi despre ditorul e i, Gheorghe
Leondarie, care tlin persoană legendară de-
" ine istorică. Cine era acest Gheorghe:
Leondar ie? Ne spune cron icar u l Manolachi
Drăgh i ci, în I st oria Moldovei pe timp de
500 d e ani ( l aşi, 1857, pag. 63-64), care
scrie că domnul Moldovoi Constantin I psi-
lante, (domn între 7 martie 1799 şi 28 iunie
1801) a dăruit luj tufecci-başa o m oşiE
"pentru că au împuşcat pe frate-său".
Acolo s-a retras Gheorghe Leondarie. Pără­
sindu-şi meseria de arnăut ş i adunindu-şi
veniturile, el a zidit biserica din Iaş i cu
hramul Sfîntului Haral ambie la Sărărie,
ce se zice şi tuf ecci-b aş a (descrisă de
N A. Bogdan, în M onografia oraşului
Iaş i, 1913, pag. 236, editia a Il-a), fă­
cîndu-i multe acareturi împ rejur pentru
purtare de grijă a slujitoril or. Lăcaşul a
ars în mai multe rînduri, păstrîndu-sc as-
tăzi numai biseri ca. "Putem dar să venim
a crede - adaug5 cron ica rul - după sta-
rea zid urilor însemnate, c ă o fatalitate <,e
ţin ea d e dînsele necurmat, fiind fonda te
din preţul sîngelui".
Condica Yislieriei domneşti d in anii
1795-1796 mcn ţionează (•ă un G hcorghc
era tufecc i-ba şa în aceşti ani, plecînd la
Constantinopol cu un odobaş ş i 28 nebri,
cu garda domnea scă la mazilirea lui Mi-
hail ConsLantin Şuţu voieYod şi veni rea în
ţa ră a lui Alexandru Calimah voievod.
După un sinod ic găsit în arhiva bisericii,
s-ar putea spu ne că construcţia acesteia
ar fi fost în ce pută în 1797. Majoritatea do-
vc~ilor însă c onfirmă ridicarea ci intre
anii 1800-180-l, dup ă marea d ramă. 1 a
19 martie 1805, biserica era gala ş i
Gheorghe Leondarie tufecci-ba şa cerea
domn ici să-i aprobe în chiderea unei stra-
dele spre a lărgi curtea biseri cii. Biserica
a fost în~cstrată cu trei clopote; pc unul
din clopote se află o ins c ripţie din care
se constată că Gheorghe tufec ci-başa si,
deci, şi fratele sa u Haralan1bie, erau fiii lt1i
Leondade. U rm ă r it toată viaţa, ca ~i Cain.
de conştiinţa sa, pentru crima săvîrşi tă, el
spune că "a înă l ţat şi aceste trei clopote
din banii lui, in bisC'rica pe care a ridicat-o
cu rîvnă cal dă şi roagă pe toţ i cei ce \'Or
auzi dangătul lor, toţi cei mi c i şj cei mari
să-i spuic cu glas tarc --Dumne7eu să -I
ierte»" (YC/"i N. Iorga Iu sc ripţii din biseri-
cile României, volumul TI, Bucurcşt i 1908,
pag. 120).
După terminarea bisericii. Gheorgl:e
Leondarie a mai trăit încă treizeci de ani.
A murit în va ra anului 18:35 ş i a fo<;t în-
humat, la 27 august, in cu rtea biseritii.
Prin pre7entarea a cestor probe documen-
tare s-a putut dovedi că persoanele în ju-
rul cărora s-a formal întreaga legendă au
existat în realitate şi că faptele s-au pe-
trecut aidoma.
43
DIN ISTORICUL
ŞCOLII ROMÂNEŞTI
DE SOCIOLOGIE
ln cercetările sociolog ice care se oractică
azi, pe scară largă, i n toată lumea, si nt d in
ce in ce mai des folosite aş a-numitele
" ach i pe interdisciplinare", socotite a f i cea
mai bună modalitate de organizare o muncii
de inves tigaţ ie, singura în stare să asigure
o cuprindere exhaustivă a ansamblului de
aspecte care se regăsesc în analiza o ri căru i
fenomen socia l, f ie el cit de mărunt.
Nu se ş tie însă de către toţi practicienii
acestor tehnici de "team-work" că ce l d in-
tîi în lume care a gîndit şi realizat aseme-
nea ce rcetări p rin echipe complexe a fost
profesorul Dimitrie Gusti (1880-1956). Soco-
Ideea integrării ştiinţelor sociale particulare i'ntr-o
sociologie generală
Tn anii cind profesorul Dimitrie Gusti în-
-văţa la u n iversităţi l e germane, prin 1900-
19 19, ş t i inţele sociale particulare aveau,
toate, tendinţa d e a-şi l ărgi cimpul de cer-
cetare, depăşi nd marg inile strîmte ale di~ci­
pl inelor de bază cu dorinta d e a imbrăţtşa ,
inl r-o sing u ră explicaţie deterministă, în-
treaga viaţă socială. Se năşteau astfel d is-
cipline care nu numai că, interferi ndu-se,
acopereau două sau mai multe domenii
dintr-o dată, dar se ş i declarau a fi , pur şi
sim plu, "sociologii ", adică teorii despre an-
samblul vietii • sociale.
Cercetind istoria doctrinelor, se poate
astfel constata că sociologia, ca şti i nţă au -
tonomă, s-a născut de multiple ori, legată
f iind strîns de disciplin ele particulare care
serveau acest ei " sociologii " drept ba ză de
plecare. Toa te însă erau acuza te de a fi
"parţiale" ad ică a acorda rol de
"cauză" a vietii sociale globale, exclusiv
fenomenului care forma obiectul special de
44
Prof. un iv. HENRI H. ST AHL
tese de aceea că poate f i util să reconstitui,
după a mintirile şi notele mele, felul i n care
şcoala româneas că de sociologie o reuşit
să se situeze, in perioada d intre cele douâ
războaie mondiale, în fruntea creatorilor
de tehnici de cercetare sociologică , deschi-
zînd în acest domeniu pîrti i pe care a s tăzi
se ovintă - desigur cu mi jloace mai co m-
plete decî t atunci - sociologii d in toată
lumea.
Cred că în anal iza genezei echipelor
complexe de cercetare so ciologică, sint
citeva idei prealabile care trebu ie scoase în
rel ief.
cercetare al discipl inei particulare profe-
sată a nterior de fiecare d in aceş ti sociologi
în devenire.
Dacă luăm, de pildă, lucrarea unuia d in
profesorii lui Dimitrie Gusti, anume " Die Phi-
losophie der Geschichte al s Soziologie" 1 a lu i
Paul Barth , vom constata că acest autor se
r idică impotriva tuturor acestor încercări de
sociologii "parţ iale", tinzind să le cuprindă ,
sintetic, într-un singur sistem de f ilozofie o
istoriei, căre ia i se acorda titlul de "socio-
logie". Este suficient a enumera capitolele
acestei lucră r i pentru a ne da seama de
scopul şi tendinţele ei. Barth ana lizează pe
rind : sociologia biolo gică, concepţ i a in-
dividualistă a istoriei, conceptia etnogro-
f ică a istoriei, concepţia istoriei culturale,
conceptia politică a istori ei, concepţia
ideo log ică a istoriei, conceptia economică
1 Dr. P aul B a rth : ,,Die P hllosoph ie der Ge-
s ch ichte als Soziolog ie. Ers t e Tei l. E inleitung
und Kritiken "Obe r s icht", Leip zig, 1897.

NER~:J
· UN VJLLAGf: o·uNE uf:<UQN
·' ARCHAIQUF. .-.~
··t':'-'·
l Profesorul Dimitrie Gusti o preluat de la
• tului social.
Pagina de titlu a uneia dfntrP. primele lucrărl
rom Cineşti de sociologie : "Un sat at unei re-
gtuni arhaice : N ereju"
a istoriei, criticîndu-le pe toate ca fiind
uni late ro le.
Tn prima editie o lucrării sale, Borth,
după ce arăta cit de nesatisfăcătoare erou
toate aceste "concepţii parţiale despre le-
gile societăţii", abordează în două capitole
finale, o concepţie proprie, potrivit căreia
o v1z1une ştii n ţifică o filozofiei istoriei ar
fi trebuit să rezulte din sinteza tuturor
punctelor de vedere parţiale pînă atunci
elaborate, sinteză core, afirma el, era sin-
gura cale prin core se putea constitui o
"sociologie". Borth făgăduio un al doilea
vol um al lucrării sale, în core această nouă
concepţie "sociologică ", integrolistă, urma
să fie expusă sistematic. Tn ediţiile ulterioare
însă, aceste două ultime capitole ou fost
suprimote, Borth nema ifiind poate de acord
Ideea verificării experimentale a teoriilor sociologice
prin cercetare directă
Borth, reducînd sociologia la o filozofie o
istoriei, nu putea, în tentativa lui de o cons-
titui o sociologie, să recurgă la altă cale
decît cea o criticii ermeneutice o fiecă rei
întru totu 1 cu ele ; cît despre cel de-o 1 doi-
lea vo lum, acesta nu o moi văzut lumina ti-
parului. Ne aflăm deci în faţa unu 1 cert
eşec.
Tn tot cazul, putem reţine faptul că Borth
considera sociologia ca o filozofie o isto-
riei, pe core o concepeo "determinist 11 , î n
sonsu l ofirmoţiei că dezvoltarea societăţii
urma să fie explicată prin coexistenţa, ca
,,factori determinonţi ~~, o seriei în tregi de
fenomene analizate de ştiinţele sociale par-
ticulare. Criticate deci, una cîte una, i n pre-
tenţia lor de o explica viaţa socială exclu-
siv prin factori biologici, personalităţi isto-
r ice, creaţii etnografice rosio le, creaţii cu l-
... turale, activităţi pol itice, ideologii sau mani-
festări economice, aceste sociologii par-
ţia l e erou totuşi primite în bloc.
Paul Borth acest punct de plecare, constind
într-o prealabilă inventariere critico o dis-
ciplinelor socia le particulare, pe core le
acuza, de asemenea, o avea în mod nejusti-
ficat pretenţia de o do naştere uno r con-
cepţii sociologice de sine stătotoore. TI
anima, ca şi pe Borth, dorinţa de o le cu-
prinde apoi pe toate, într-o si nt eză. Dor
Dimi trie Gusti completa seria ştiinţelor par-
ticulare, cu iz de so ciolog ie, enumerate de
Borth, pri n preocuporil e noi ale psi hologiei
sociale, ale geografiei umane şi ale drep-
Ne putem do seama de aceasta, urmă­
r ind şirul capitolelor cursurilor de sociolo-
gie pe core le-o profesat. Găsim în ele ur-
mătoarele capitole : sociologia ontropogeo-
grofică, sociologia biologico, sociolog ia is-
torică, sociologia psihologică, so ciologia
economico, sociologia culturolo, sociologia
jur idică şi sociologia politică.
Esenţial însă pentru înţelegerea concep-
tiei gustiene este că el se moi desparte de
Borth şi prin faptul că nu moi stab i leşte o
identitate între filozofia istoriei si • sociolo-
gie, pe temeiul observoţiei că societatea nU'
este numai un fapt al trecutulu i, ci ş i un fapt
al contemporanului, al actualului. Ca atare,.
sînt cu putinţă două modalităţ i de o se
a junge la cunoa şterea legilor sociale : cea
o cercetării trecutului şi cea o cercetorii ac-
tualului.
Tmbinoreo acestor două idei de bază,.
adică o încercării de sinteză o tuturor dis-
ciplinelor sociale particulare într-o sociolo-
gie generală şi de aplicare o acestei sinteze
în cercetarea actualului, va constitu i germe-
nele viitoarei " monografii sociologice~~ .
.•
·discipline particulare în parte, critică de
pură logică , i l ustrată doar prin folosirea
unui material de o doua mînă , necontrolat
ŞI necontrolobil prin cercetare directă.
45
 Aceasta explică de ce incercarea lui a fost
menită unui fatal eşec.
Dimpotrivă, Gusti, centrîndu-şi atenţia a-
supra societăţii actuale, avea deschisă în
fată calea cercetărilor directe.
Tn indelungata activitate din timpul
studiilor sale in universităţile germane, pro-
fesorul Dimitrie Gusti urmase sistematic pe
marii maeştri ai tuturor "sociologi ilor par-
Jiale" pe atunci existente. Fusese stăruito­
rul elev al psihologului W. Wundt, al lui
Karl Bucher şi von Schmoller pentru econo-
mie politică, al lui Fr. von liszt pentru şti­
inţele juridice, Karl lamprecht pentru. isto-
rie, Fr. Ratzel pentru antropogeografte, F.
Poulsen pentru filozofie, Ferdinond Tonnies
.şi Paul Barth pentru ansamblul disciplinelor
-etnografice şi sociologice.
Nefiind deci un specialist al unei singure
-discipline, ci un polispeciolist al tutu ror şti­
inţelor sociale particulare, ţelul lui, explicit
exprimat încă de la prima sa lectie inaugu-
rolă, ţinută la laşi în 191 O, a fost deci de a
elabora o si nt eză o tot ceea ce învăţase de
Jo maeştrii săi, în forma unui "sistem gene-
rol de sociologie" care să cuprindă toate
sociologiile parţiale, depăşindu-le 2•
Dar, spre deosebire de Barth, critica pe
core dorea să o focă disciplinelor parţiale
nu moi era silită să se mărginească la o
simplă operaţie l ogică, ci putea deveni o
aitică "experimenta lă". Gîndul şi 1-o expri-
mat astfel : dacă există moi multe teorii so-
ciologice in rivalitate, fiecare susţinîndu-şi
prioritatea, controversa dintre ele nu poate
fi curmată decît prin confruntarea lor cu
realitatea însăşi, cercetată experimental şi
interpretată logic.
Cercetări directe efectuate asupra reali-
tăţii sociale, moi fuseseră făcute. Dor e!e
avuseseră drept scop să ilustreze anume teo-
rii preconcepute şi să critice anume stări de
lucruri, solJ se mărgineau la o "sociogrofie",
simplă descriere a unor situaţii de fapt,
strîngînd, foctologic, un material neteoreti-
zat. Nici una din aceste cercetări nu căuta­
se să supună unei verificări suma teoriilor
exi!Otente, in vederea tronşării experimen-
tale a unor controverse teoretice.
E!ite hotărîtor să se inţeleagă această
poziţie a profesorului Gusti pentru a putea
analiza just geneza însăşi a echipelor inter-
discipl inare. Căci în adevăr, profesorul
Gu!;ti a raţionat astfel : dacă sarcina pe
care ne-o l uăm este de a verifica toate teo-
riile sociologice parţiale, prin confruntarea
lor cu realitatea, atunci mijlocul concret de
a P.fectuo această operaţie este de a orga-
niza o echipă unică, în care să figureze
cîte un reprezentant al fiecărei teorii socio-
logicP. parţiale. Cercetînd simu ltan aceeaşi
realitate socială, fiecare din reprezentanţii
: D. Gus ti : "Introducere la cursul de istoria
tilozoflel greceşti , etică şi sociologie", Bucu-
reşti , 1910.
46
sociologiilor parţiale cuprinşi în echipă îşi
va putea aduce argumentele sale in spriji-
nul propriei teorii şi, prin discufii purtate în
colectiv, avînd la bază acelaşi material
strins in comun, se va putea hotărî care
este partea de adevăr care revine fiecăreia
din teoriile aflate in competiţie.
Practic vorbind, profesorul Gusti şi-o or-
ganizat echipa experimentală grupînd lao-
laltă o serie de subechipe, cîte una pentru
fiecare sociologie parţ ial ă . Colectivul de
cercetare a fosr, astfel, structurat în urmă­
toarele subechipe : de antropogeografie,
biologie-demografie, psihologie, i$torie,
economie politică, drept, filozofie a culturii
şi tehnică organizatorică administrativă­
politică. S-a ajuns astfel la schema care va
forma ulterior teoria celor 4 "cadre" şi 4
"manifestări ".
Această brigadă ştiinţifică complexă a
fost nu numai concepută de Gusti, ci şi
pusă în practică de el, pentru prima
oară în istoria doctrinelor sociologice în
anul 1925, cînd a plecat cu seminarul său
de sociologie în cea dintii campanie de
monografie sociologică, cu ajutorul şi al
unor studenţi aparţinînd altor facultăţi decît
cea de litere ş i Filozofie. Tn anii următori,
au început a participa la cercetări şi spe-
cialişti de seamă, profesori ai altor facul-
tăţi, activitatea iniţială pur seminar:ală
transformîndu-se astfel într-o activitate de
cercetcre ştiinţifică propriu-zisă, ale cărei
roade s-au extins apoi pînă la forma rea
aşa-numitei şcoli de sociologie româ-
u
neasca.
Adăugăm o ultimă observaţie : cercetă­
ril e interdisciplinare care se practică azi in
Occident se deosebesc totuşi de tehnicile de
cercetare ale şcolii româneşti de sociologie,
prin faptul că reprezentanţii diverselor dis-
cipline care participă la ele lucrează sec-
tor, fiecare potrivit unui plan de lucru in-
dependent, rezultatele acestor cercetări ur-
mind a fi juxtapuse abia in redactarea fi-
nală. Le lipseşte deci o schemă de organi-
zare a muncii în colectiv, pe măsura celei
folosite de noi, care ne propuneam,
ca prim tel, menajarea posibilităţii unei
efective colaborări, asigurate în toate fazele
cercetării, începînd de la alegerea temei,
trecînd prin elaborarea uneltelor de lucru,
executarea lucrărilor, pînă la sinteza fi-
nală. la acest rezultat se ajungea prin f()(-
marea unei echipe unice, membrii ei lucrînd
cot la cot şi comunicîndu-şi pe parcurs re-
zultatele atinse, în şedinţe zilnice de analiză
critică a muncii.
Există desigur cîteva încercări, încă ti-
mide, făcute de sociologii occidentali pentru
a ajunge la formula preconizată şi realizată
de profesorul Gusti încă de acum 40 de
ani. Totuşi, nici una din ele nu atinge gra-
dul de maturitate al tehnicilor de cerce-
tare ale şcolii româneşti de sociologie.
 o o ana ceru u i"
'' A •
a romant
ROMULUS VULCĂNESCU

Unul dintre monumente- element mitologic. care , cerului ş i că în frun7.işul

le săteşti cu un străvechi
~i original conţinut mitolo-
gic pentru poporul român
a fost "coloana cerului",
denumită şi ,.stîlpul ce-
resc".
după credinţa populară,
servea de supor t central al
bolţii cereşti ş i, totodată, de
s1mbol al puterii <:osmice.
La sfîrşitul com 1.mei pri-
mi ti ve în imagina ţia mi to-
lui strălucesc necontenit :
soarele, luna ş i stelele, co-
mctele ŞJ pul berea căii
lactee.
Printr-un proces creator
de reducere la esenţial şi

1 2 3

1) arbore cu. efigia gLobuLa1·ă a soaretui (Banat, 1920) : 2) cu efigia soaretui şi coarnele de consa-
craţie (MoLdova. 1920) ; 3) cu efigta soa1·etu.i în fonnă de disc (OUenia-Go1·j, 1920) ; 4) cu efi.gia
soarelui în formă de ,.roată soLară" (Maramureş , 19:10)

Termenul, cunoscut în pelcă a strămo:;;llor po!'loru- ele simplifienre a complexu.-

formularea lui populară din
povestirile etiologice de <'i r-
c ulaţie universală despre
structura mitică a lumii eli··
naintea erei noastre, den u-
meşte în fapt un monument
fantastic în formă de arbo-
re mirHic, în formă de
trunchi de copac de<>coronat
sau în formă de coloană
rudimentară. Fiecare din
aceste trei figuri, reprezen-
tau stadii diferite de stili-
zare morfologi:-ă a aceluia'?i
lui român - în amestecul
încă confuz de credinţe ~i
practici mitologice - a pre-
dominat cultul arborelui
cosmic, atît în forma lui
plenară de produs botanic
al naturii, cît şi în deriva-
tele şi succedaneele lui ar-
tistice, de trunchi descoro-
nat ş i de coloană ornamen-
tată , d e care am amintit
mai înainte. Pe coroana a-
cestui arbore mirific se cre-
dea că se sprijină mijlocul
lui cultural referitor la ar-
borele cosmic, din figurarea
lui primară se obţine întîi
monumentalizarea schemei
lui mitice printr-un trunchi
de copac descoronat. care
îşi păstrează însă · rădă cin i­
le înfipte adînc în sol şi,
apoi, monumentalizarea
simbolului lui într-o coloa-
nă ornamentată. Cerul în-
treg răm îne în aceste ulti-
me două forme de mon u-
men talizare un fel de co-

47
 roană cosmică, ce înconjoa-
ră material monumentul
propriu-zis sătesc. Cu toate
acestea, nu dispare, ci dim-
potrivă, se multiplică în îm-
podobirea trunchiului des-
coronat şi a coloanei rudi-
mentare, numărul simbolu-
rilor cereşti. Filia ţi unea de
la arborele cosmic la trun-
chiul descoronat ş i de la
acesta la coloana cerului se
oglindeş te în paleofolclorul
carpato-balcanic, din care
cel sud-dunărean prehelenic
este mai bine cunoscut, ca
şi în folclorul contemporan
carpato-balcanic. în această
privinţă , poporul român
păstrează o bogată arhivă
5 6
5) arbore descoronat cu disc solar în mijtoc (Oltenia- Gorj, 1910) ; 6) simulacru de arbore
descoronat cu. coarne de consacraţie (Moldova. l!JlO) ; 7) simulacru de a1·bore descoronat ctt.
coa1·ne de consacraţie (Moldova, 1910) ; 8) in tormd de teu. cu. capitetu.t recu.rbat (Muntenia - Rîmnl-
de folclor mitic de cea mai
preţioasă valoare.
ln reprezentarea artistică
monumentală mai recentă a
coloanei cerului s-au păs­
trat elemente cosmogonice
transmise prin tradiţie or-
namentală din figurarea
arborelui cosmic. Pe coloa-
na cerului au fost închipui-
te întîi astrele cereşti im-
portante pentru viaţa omu-
lui : soarele. luna şi stele-
le, ca şi simbolurile lor
48
zodiacale antropomorfizate
şi apoi transimbolurile lor
echivalente de factură c reş­
tină, fapt care a făcut ca,
în unele din reprezentările
ei monumentale. coloana
cerului să fie confundată cu
"troiţa-stilpu, un succeda-
neu religios al acestui mo-
nument mitologic sătesc an-
cestral.
Formele cele mai răspîn­
dite de monumente săteşti
de tipul coloanei cerului
sînt stîlpii în formă de T,
în formă de Y şi în formă
de Q - fiecare din aceste
forme simboli?.înd o repre-
zentare diferenţiată a ace-
leiaşi idei arhitectonice de
' 8
cu.t Sdrat, 1920)
suport mitic al bolţii cereşti
sau de suport mitic al unui
element important al bol-
ţii cereşti.
Cercetările comparativ-
istorice, întîi ale artei pri-
mitive şi apoi ale celei
populare carpato-balcanice
pe material nord şi sud-du-
nărean, au scos în evidenţă
o gamă variată de aseme-
nea monumente săteşti, în
care formule cele mai com-
plexe şi mai reprezentative
pentru întreaga regiune et-
nografică din ca re facem
parte, par a fi cele prero-
mâneşti şi româneşti. Aces-
te forme arhitectonice rele-
vă în substanţa lor unele
aspecte importante din in-
strumentarul străvechii mi-
tologii uraniene locale, care-
premerge mitologiei daca-
romane.
Intuitiile artistice a le lui
Constantin Brân cuşi în .. Co-
loana infinită" şi ale lui Ion
Ţuculescu în "Stîlpii tate-
mici" merg pe linia acesteL
tradiţii mitologice locale şi.
numai datorită acestei tra-
ditii mitologice, pe linia u-
nei expresii plastice a c:rca-
ţiei autentice aderente la
realită ţile culturale rom·â-
neşti. ,,Coloana infinită", pe-
de o parte, şi "Stîlpii tate-
mi ci", pe de altă parte, po-
tenţializează pe planul artei
culte, ajunsă la formele ei
cele mai abstracte posibile.
străvechea idee artistică
populară a unei concreţiuni
mitologice de factură an-
cestrală. fără de care nu se
poate concepe reconstitui-
rea mitologiei populare ro-
mâne.
Medalion de aur, mărturie a unei arte rafinate din
Callattsut epocii hetenistice.

DouCf din cetebrete exemplare de plasticCf antropo-

morjiJ. aparţinînd striJ.vechit cutturi neotittce HamoQ.n-
gia, înfloritoare pe · piJ.mîntut dobrogean în urmiJ. cu
cinci milenii.

•
Una dintre incintete fortt.ficate din suduL Transilvaniei, înăLţată în mai muLte
etape intre secolele XIII-X V : Cîtnicut.
 • •

"Demn de cei mai vestiţi stăpîni", socotea istoricut transilvllnean

Sulzer la sfîrşitul sec. XVIII Patatut de ta Mogoşoaia ridicat de
Constantin Brincoveanu in 170Z, în apropierea Capitalei. E poate
cel mat grllitor monument al artei sfîrşitului de ev mediu ro-
manesc.

Danteta de piatrll a cotoanetor ce împo-

dobesc toggia şi foişoarete PaLatului
Brincovenesc de la Mogoşoaia.
..

"Toată suprafaţa ei extertoard e scutptată cu o artă ce uimeştemintea vizita4

torului... Aceasta e părerea călătorului sirian Paul din Alep despre Biserica
Trei Ierarhi înălţată în 1.639 de Vasile Lupu în capitala Moldovei.
 A
SFIRŞITUL
UNA
DIN
PROBLEMELE
CONTROVERSA TE
VU LT URULUI
A 'V
ALE IN LANTUIT
ISTORIEI ' A
PE ST 1NCILE
DIN SFINTA ELENA
lnsufo Sf. Elena : o stîncă de bozolt verde
în mijlocu l A tlanticului, la 15 1/-J 0 sud de
Ecuator, la 2 000 km de ţărmul Africii, aco-
perită cu un sol fertil, cu o bogată vege-
taţie orboricolă întreţinută de ploile abun-
dente şi de temperatura propice - o me-
die anuală de 21 °, fără să urce mult peste
24° şi fără să coboare sub 18°. Suprafata
- 122 km 2 • Din Europa, la inceputul veacu-
lui al XIX-lea, nu se putea ajunge pînă aici
decit în 2-3 luni de plutire prin toate furtu-
nile oceanului.
Tn 1816, un comisar al lui Ludovic al
XVIII-lea descria această insulă ca pe " locul
cel moi izolat din lume, cel moi inabordabi/,
cel moi dificil de atacat, cel moi sărac, cel
moi nesociabil. .. "
Aici găsise guvernul englez să deborce, la
15 octombrie 1815, de pe bordul fregotei
"Northumberlond" pe Napoleon 1.
TI însoţeau prea putini credincioşi : ma-
reşalul Bertrond cu soţia, generalul conte de
Montholon cu soţia, generalul Gourgoud şi
Las Cases cu fiul, cîţiva !ervitori devotati,
între core Morchond şi Sontini, corsicon de
origine, ca şi impăratul.
Aici o indurat Napoleon morile dezomă­
giri ale nerecunoştintei umane, şi moi ales,
tot aici s-a certat cu "temnicerii" : amiralul
Cockburn, pînă la 14 aprilie 1816, şi apo1
Hudson lowe, pînă în moi 1821.
I storia va vo rbi
În chip foarte dife rit...
Napoleon şi infimo-i suită încercau să păs­
treze şi pe această insu l ă, moi strîmtă ca o
moşie de nobil decăzut, eticheta şi pompa
imperială din Tuileries. Nu renunţa la titlul
de împărat : îl unsese doar... popa însuşi.
Deşi coroana şi-a pus-o singur pe cap.
•• •
A
Pentru guvernotorii englezi, prizonierur
era doar "generalul Bonaparte". Nici nu i
se odresou "maies tate" , ci "domnule" , pur
şi simplu.
Hudson lowe, noul guvernator oi insulei,
ofiter de carieră, era un om mărunt de sta -
tură şi mic la suflet : orgolios, pedant, ne-
îndemînatic. O minte îngustă şi, ciudat pen -
tru un brit, uşor iritabil. Englezii spuneau
despre el : "era sir, dor nu era un gentle-
men". Avea un oarecare palmares militar,
recoltat cam prin preajma epopeii nopoleo ·
niene. Wellington, biruitorul lui Napoleon la
Woterloo, deci eng lez ca şi lowe, il cuno s-
cuse şi-1 grotulase cu epitetul gingaş de
"imbecil". Şi, totuş i, ca o ironie o is torie i,
pe Hudson lowe il trimitea guvernul eng lez
în Sf. Elena să-I păzească pe Napoleon.
Să-i intercepteze corespondenta, să-I supra -
vegheze pas cu pas. Seara, sentinelele gu-
vernatorului aveau ordin să pătrund ă în
grădină şi să înconjoare casa prizonieru -
lui. lor dacă l-or fi ispitit cumva evadarea,
aveau poruncă să-I arunce în temni ţă. Cv
alte cuvinte, "imbecilul " era trimis să umi-
lească şi să scurme toată ulcerotio mîn-
driei jignite, grăbind astfel moartea mo-
rală şi fizică o acestui genial general şi om
politic al epocii moderne. Experienţa "intoar-
cerii din Elbo" şi "zborul vulturului " nu-;
l ăsau pe guvernantii din londra să doarma
liniştiţi . Totuşi, cind o aflat că Cockbum
avea să f ie schimbat cu Hudson lowe, Na-
poleon o tresărit de bucurie :
- E militar şi o făcut războiul. A fost
împreună cu Blucher la Woterloo. l n afară
de osta, a comandat regimente de corsiconi
şi o cunoscut mulţi dintre prietenii mei.
Ajuns în longwood, sir Hudson lowe o
cerut să-şi vodă ilustrul prizonier. Dor apele
s-au tulburat din primul ceas. '
Tn ţinută de paradă, împodobit cu oură­
rii şi penoje, în ziua de 16 aprilie, pe o
ploaie de toamnă oustrolă, însoţit de ami-
53
 Casa de la Longwood - aşa cum este azi.

: • • !" -~ • •.. ... ~ • • • • \:& '. • ~~ • • • • !.· fi<, • (~ •

•
..,

rolul Cockburn şi de un grup impunător de
ofi ţeri , britanici, în uniforme roşii, Lowe 1-a
rugat pe de Montholon, să-I anunte "gene-
ralului Bonaparte" . Marele mareşa! Bertrand
a ven it repede cu răspunsul :
- Maiestatea Sa e suferindă si nu s-a
'
sculat încă.
Aceasta 1-a intrigat grozav pe Lowe. A
stăruit să fie prim it.
- Indispoziţie Maiestătii Sale, face orice
insistentă i nutilă.
Ce să facă Lowe ? S-a dus în casa "ma-
relui mareşa!" Bertrand "să protesteze", în
rimp ce dindărătu l obloanelor trase, prin-
tr-o gaură scobită înadins, prizonierul în-
cerca să descifreze trăsăturile de caracter
ole noului său "paznic".
S-a fixat totusi o întrevedere. Dar acum,
valetul N overraz nu i-a îngăduit lui Cockburn
să intre la împărat. A fost introdus doar
Lowe, . singu r. A avut loc o discutie despre
cunosti ntele comune.
' '
- Vă plac corsicanii ? Umblă cu pum-
nale ! Nu sint oameni răi ?
- Au pierdut acest obicei, de cînd au
intrat în serviciul noitru, a replicat Lowe cu
demnitate.
Tntrucît noul guvernator a luptat şi în
Egipt în fruntea lui "Corsican Rangers", Na ·
pol eon a adus vorba despre această cam-
pani e, regretind :
- M e nou era lin om slab. Dacă Kleber
ar fi fost acolo, toti ati fi fost făcuti pri -
zonieri !
Apoi, o ultimă întrebare despre vechimea
ca militar.
- Douăzecişiopt de ani, a spus Lowe.
- Sint deci un ostas mai vechi decit
dumneata. ·
- Istoria va vorbi în chip foarte diferi!
despre activitatea noastră militară - şt-a
îngăduit Lowe un compliment.
Tmpăratul s-a multumit să confirme, zîm-
bind.
După ce a plecat Lowe, aflind afrontul
adus amiralului Cockburn, Napoleon şi-o
frecat mîinile bucuros si a exclamat :
'
- Ah ! bunul meu Noverraz, oi avut si tu
'
odată minte ... De altfel, amiralul a avut de
cîştigat, căci cu siguranţă l -aşi fi apostro-
fat fată de toti compatriotii săi : i-aşi fi
reproşat că om fost debarcat la Sf. Elena,
ca un ocnaş din Botany-Ba y.
Confruntarea
lmitîndu-1 pe împărat, suita SQ se purta
cu cea mai nechibzuită aroganţă. lowe
căuta să-i aducă la realitate :
 •
1
... --· •
•

1 ~
1
~

Prtzonien1.L şi temniceru.t

. . ·' .. • n
••• o • ,, • • • "" ' .,
~
• •• • '" r.". • .. ,' .. 1
(
• • •. . . .;
....._ .
-?·'

- Nu vă dati bine seama de situaţia O treabă josnică , de politist mărunt, care-l

dumneavoastră ? Vă credeti încă in polotiJI
Tuileries? Credeti că vă puteti răsti ca Na-
poleon ? Domnul de Montholon s-a plîns zi-
lele trecute că vinu l pe core-I trimite guver-
nul meu este dintr-acela pe care, în Franta:
il beau doar pătur ile cele mai de jos ale
poporului. Credeţi că guvernul meu este ca
guvernul vostru ?
Informat de comportarea noului guverna-
tor, Napoleon o interzis anturaju lui său sâ
semneze textul unei declaratii cerute de lor-
dul Bathurst, ministrul de război al Angliei,
şi o dictat el altul : " Noi, subsemnatii, care
vrem să rămînem în continuare în serviciul
împăratului Napoleon, acceptăm, oricît de
groaznică ar fi şederea pe insula Sf. Elena,
să răm îne m aici, supunîndu-ne restrictiilo•,
deşi injuste şi arbi trare, impuse Moiestăţi i
Sale şi persoanelor aflate în serviciul său " .
Hudson Lowe, însă, a respins declaraţia în
care se folosea titlu l de împărat. Dup ă
multe proteste, francezii au semnat, cu chiu
cu vai, o declaratie, în care prizonierul era
numi t Napoleon Bonaparte.
Mirat de devotamentul unanim manifestat
de suita împăratului, Hudson Lowe a stat
personal de vorbă cu servitorii, căutînd să
afle dacă nu cumva vreunul din ei a semn at
în urma constrîngerii lui Napoleon sau de
Montholon.
jignea cumpl it pe împărat.
Dor Lowe s-a încăpăţînat, tot timpu l, să-I
considere pe împărat doar "generalul Bona-
parte'·, prizonierul Angliei şi nimic altceva.
Drept răzbunare, la o doua vizită Napoleon
şi-a permis să-şi primească musafirul intins
pe o canapea. 1-o reproşat cu vehemenţă :
- Am căutat adăpost într-o ţară în core
credeam că legeo-i atotputernică, la un po-
por căruia, timp de douăze c i de ani, i-am
fost cel mai more duşman. lor voi, ce-ati
făcut? ...
A sărit de P'"' canapea şi s-a o!=jitot prin
cameră, călcînd cu paşt mari. Vijelia de
afară cutremura casa, iar ploaia biciuia fe-
restrele.
- Am fost dus în partea cea moi nesănă­
toosă de pe insulă. Mereu vînt, ceată ! Tatul
aici e o cumplită plictiseală ! Peisaj dez-
agreabil, insalubru, fără apă ... Un colt de
insu l ă pustie, nelocuit !
Hudson Lowe îşi scuza guvernul : depune
toate eforturile ca să focă situatia prizonie-
rulu i cît moi suportabilă.
- Aceste eforturi se reduc la prea puţin .
am rugat să fiu abonat la " Morn ing Chro-
nicle" ş i la "Stotesmon ", dar n-am fost
abonat. Am cerut cărţi, singura mea conso-
lare ; s-au scurs nouă luni şi nu le-om pri -
mit. Am cerut veşti de la fiul meu, de lo

55
sotia mea. N-om prim it n1c1 un r ă spuns .
Dor sir Hudson nu in!elegeo more lucru
d in dezlănţuireo orgoliului nopol ~:::on i on.
Zece zile moi tîrziu, îi comunica noile
inst rucţiuni ale guvernului englez : "genera-
lul" trebuia să fie văzut in fiecare zi de că­
tre un ofiţer englez ; i n timpul plimbărilor,
"g eneralul " nu putea de păşi l imite le terito-
rial e stabilite, fără insotitori .
- Cind om oftat de sosirea dumitole -
o izbucnit Napoleon - m-om bucurat că
om de-o face cu un general, core vo şti
să m ă trateze numai cu măsuril e îngăduite
de buna - cuviinţă ! M -om înşelat i n mod gro-
solan. ZICi că-mi pui lo dispoziţie toată in-
sula co să mă plimb, dor ştii prea bine că
obligatia de o fi î n soţit de unul din ofiţerii
dumitole reduce această ofertă la o simplă
b ătaie de joc.
lor ' moi tirziu, cind i s-o adus la cunoştinţă
<:ă Lowe i-o confiscat corespond e nţa pentru
că era adresată "împăratului N apoleon " ,
simţindu-şi demnitatea cumpl it jign ită, şi- o
dat friu liber mîniei.
Călău sau inger?
Cei moi multi istorici cred că Lowe era
d epo::rte de o intruchioo călăul cumpl it de-
scris de apo logeţi i lui Napoleon.
Contele de Montholon, care cu noştea bin e
si co nce pţiile şi temperamentul lui Napoleon,
.şi atmosfera din Sf. Elena, avea drepto1e să
constate că, i n acele cond i ţii, " ch iar un in
ger din cer, dacă ar fi fost guvernatorul
insulei Sf. Elena, n-or fi putut fi pe placul
nostru''.
Dor Hudso n Lowe nu era un inger, ci un
of1ţeroş mă rgin i t şi sec, lipsi t de orice subti -
litate, de o simplitate şi o inconştienţă de-
"Z.armontă. TI paraliza răs pund e rea de pazn ic
în Sf. Elena al omului p e core, două zeci de
oni, nu-l 'i ncă puse Europa. Tremura. Intra în
pan i că pentru orice fleac. Se ogito mult ş i
făro nici un folos.
La citeva zile după ceartă, co s-o dreagă,
o î n drăzn it să- I invite lo masă pe "generolui
Bonaparte".
- Nu răsp undem nim ic - s-o incruntat
Napoleon către Bertrond . E o neghiobie 1
- Mi s-o părul cît se p oate de f iresc, o
înce rca t Lowe să expl ice, fistîcit şi mo i roşu
<:o uniforma pe core o purta. Treceam chior
p este consemnu l pe core-I om, i ntrucit, ac-
ceptind o invitaţie la masă , generalul Bo-
na parte or fi avut astfel impresia că este
liber. O i ntilnea pe lody Loudoun ... "
Ş i gafele guvernatorului Hudson Lowe ou
c ontinu at , agravante. Cind guvernul englez
o trimis materiale de constructie pentru noua
ca să d estinată împăratu l ui, Lowe o g ră bit
spre Longwood. A i ntrat i n salon şi s-a adre-
sa t neprotocolor :
- Tnointe de o lua vreo hotărîre in pri-
vi nta construcţiei cose i, om vrut să ştiu dacă
56
vreti să-mi comun i caţi unele propuneri. " Nu
o facut nici o mişcare şi n1ci nu o răspunsH,
- o raportat Lowe şef ilor săi, descriind mo-
mentul intilnirii.
- Am crezut, domnu le, că vreo două sau
trei saloane în plu s şi alte îmbunătăţiri fo-
cute cosei dumneavoastră actuale - o re-
luat Hudson Lowe cuvintul, co să i ntrerupa
tăcerea pen ibilă - v-or f i pe plac şi ar
putea fi efectuate intr-o perioadă de timp
moi mică decit constru irea unei noi cl ă diri.
- Cum mă tratezi ? o explodat, furios,
N apoleon. Mă rnsulti invitindu-mă lo masă.
Mă insulji spunîndu-mi generalul Bonaparte.
N u sint generalul Bonaparte ... Sint î mpăra­
tul Napoleon. A i venit oare a ici să fi tem-
nicerul, ori călăul meu ?
"Tn timp ce rostea aceste cuvinte - ra-
porta Lowe, deprins acum cu ieşirile
impulsive dor, desigur, studiate ale lui N a-
poleon - el îşi m işca b raţul inainte şi îna-
poi ; trupul însă i i rămînea n e mi şcat ; ochii
şi fiziono mia aveau expresia unei persoane
care încearcă să intimideze sau să enerveze
pe cineva. N u fără o depune un efort ca să
m ă stăpî nesc, 1-om lăsat să vorbească pînă
o ră m as fără răsufl are . Cind s-o oprit, om
spus :
- Domnule, nu om venit a ici ca să fru
insultat, ci ca să discut despre o problem.J
core vă in te resează într-o măs-ură mo1 more
decît pe mine. D acă nu sinteti dispus să
d i scutăm, plec " .
Stiu
•
c ă am decăzut ...
Roederer, ca şi alţi m emorioli ş ti nopo-
leonieni, vorbesc de tristeţea , de melanco-
lic, de traţJismul personolităt ii lui Bona-
parte. " Oamenii m ă plicti sesc. Am nevoie
de s i ngurătate ş i de izolare. Onorurile mă
agasează . Inima mi-o secat. G loria e fodă.
Lo 29 de ani, om eouizot totu l," scria el
într-un moment feric it totuşi din vremea
companiei eg iptene.
Tn Sf. Elena o avut des tule prilejuri să
f ie în acelaşi rirnp sătul de oameni şi cum-
pli t de sinqur. Mica lui s uită avea sufiPtul
tare mărunţel. Ti căşunou numai supărări.
Se invidiou. Se dusmăn eou. Se pîrau . De-
geaba impăratul le · atrăgea aten tia :
- Nu moi sinteti decît o mină de oameni
la capă tul pămîntului.
Doa mna Bertrond prefera să rămînă la
ea acasă , decit să cineze cu î mp ăratul. Moi
bucuroasă îl vizita pe H udson Lowe ; o dis-
tra moi mult conversaţia cu "temnicerul " ,
decit cu prizonierul.
- Ştiu că om decăzut, dor să aflu osta
chiar de la oamenii mei ? L o exclama~
N apoleon profund jignit. Cind cineva nu
este a tent cu mine aici, la Longwood, mă
doare mo i mult decit lo Paris. De acum
îna inte vo i lua masa la mine, servită de un
s1ngur negru.
 lnfluentaji de soţiile lor, de Montholon şi
Bertrand se gindeau la plecare, încă d in
1816. Da ca au ră m as, marele mareşa ! a
făcut-o d in pudoare, iar marele şambe l a n
d in interes.
Cel mai bine tratat la Sf. Elena se pare
că a fost Las Cases. Era un om supus, as-
cultă tor, cuviincios. Tmpăratul ii dicta me-
moriiie. Discutau mult împreună. Dar cei-
lal ti din su i tă îl invidiau amarnic. Gourgaud
îJ eticheta , în jurnalul său, "iezuitul ". Al-
tii I-au cal i ficat drept un arivist şi intrigant,
care n-or fi stat în Sf. Elena decît ca să ...
strîngă material, să -şi scrie celebrul " Le me-
morial de Sainte Helene" .
După o dospire în invidie şi intrigi, in
mi ncător ii şi ofense, în parapon şi ambitii
ofuscate, în mica suită imper ială din Long-
wood s-a de clanşat o adevărată dramă .
Tn ad e vă r, nutrind încă iluzia stup idă că
'Se puteau purta ca in vremea cînd erau în
pa latul Tu il leries, prizonierii exilaţi, des-
prinş i de reali tate, cont inuau să facă o ri-
si pă ext rava~an t ă . Servitorii îşi permiteau
ch ia r să vî ndă o pa rte din ali mentel e fur-
niza te de Hudson Lowe, ca să-şi procure
ven ituri suplimentare. A sta 1-a silit pe gu-
vernatorul prob şi englez să ordone redu-
cerea ratiil or şi m i cşorarea bruscă a chel-
tu iel ilor.
Dar prizonierii, toti, au exploatat, cu des-
t ulă d i bă cie, asemenea măsuri pripite ş i ar-
b i tra re. Ca să facă fată cheltuiel ilor de în-
tr eţin ere , Naţ.>oleon a procedat la o vin-
zare spe ctac u l oasă o a rg i ntăriei proprii.
S ă afle lumea ce meschin e quvernul lon-
donez cu a cela ca re n-a transformat tab ăra
d e la Boulo g ne într-o mare invazie în Ma-
rea Brita nie. Atunci i-au lipsi t cele trei zile
de ceată. Acum îl avea pe Lowe, "temni-
ceru l", în coastă.
Uiti ma intilni re,
ultimul afront
Dar to ate au dus la ceea ce de mult era
inevitab 1l. Tn ziua de 16 augu st 1816, între
Bertrand ş i guvernator, au izbucnit d i scuţii
otit de vi ol ente, încît marele maresal a
d eclarat că nu vrea să mai aibă nici' o le-
gat u ră cu Lowe. Cind guvernatorul s-a re-
pezi t la Lon gwaod, să se pl îngă lui Napo -
leon, 1-a insotit şi amiralul Malcolm, com an-
dantul forţelor militare de pe insulă. S-au
în tîlnit în g rădină.
Ş i aici trebuie spus că ofiţe rii şi soldaţii
garnizoane1 de pe Sf. Elena, arătau lui N a -
poleon, fostul duşman de moarte al An-
gl iei, respect şi chiar simpa tie. Soldaţii îi
trimiteau f lori şi se rugau d e cei din suita
să le îngăduie favoa rea de a-1 privi pe
ascuns.
La începutul intrevederii, după re la tarea
lui Hudson Lowe, Na poleon, a tăcut, înde-
lung, aşa de îndelung încît "am crezut că
se hotărîse să nu scoată nici o vorbă" .
Dor, tot ca d e obicei, s-a dezlănţu it vor-
b ind iritat, cu o voce s urdă. 1-a comunicat ri-
tu os, că marele mareşa! Bertrand nu voia să
moi ai bă vreo l eg ă tură cu Lowe explicîn-
du -i :
- A fost mare ofiţer al Coroanei, a co-
mandat armata, a luptat în fruntea corpu-
lui său de a rmată împotriva ar ma tei în care
te aflai dumneata, în suita statului major,
cu grad de colonel. Iar dumneata îi scri i
şi-i vorbe şti, aşa cum vorbea i caporalilor
din rindurile armatelor corsicane, pe care
le-oi comandat ş i care erau cu to ţii nişte
dezertori şi n i şte trădători de ţară . Marele
mareş a ! se consideră jignit şi nu vrea să
mai aibă nici o l egătură cu dumneata. Ori-
care din oamenii mei ar prefera să stea
patru zile numai cu piine şi apă, fără să
iasă din camera lor, decî t să ma i discute
cu dumneata .
Intimidat, Lowe a încercat să diminueze
conflictul. Să-i escamoteze cauzele şi aspri-
mea. Să readucă în d i scuţ i e problema chel-
tu ielilor. Dar Napoleon 1-a între rupt, dojeni-
tor, cu ace l a şi slogan grandilocven t şi gran-
doman:
- Cit de puţin mă cunoşti ! Trupul meu
se află în mîi nile unor nemernici, dar sufle-
tul mi-i iiber. Sînt tot atit de mîndru acum,
ca şi atunci cînd luptam in fruntea a şase
sute de mii de oameni, ca şi atunci cind
eram pe tronul meu, cînd numeam reg i şi
împă rţeam coroane. Tm i vorbeşti mereu de
in s trucţ iuni l e pe care le oi. N u cred că
ex istă vreo instrucţi une care să te oblige sa
foci ceea ce fac i.
Nu s-a putut stăpîn i de a -i arunca în faţă
vorbele pe care, cîndva, era bucuros că nu
le spusese lui Cockburn :
- Mă tratezi ca pe un criminal de la
Botany-Boy... Eu ropa întreagă va afla a-
ceasta !
Lowe s-a strădu i t să fie calm şi să se a-
ra te nepăsăto r :
- Aş fi foarte bucuros dacă toate lucru-
r ile privitoare la comportarea mea ar fi
publicate nu numa i i n ziarele engleze, ci şi
în toa tă presa de pe continent.
Dar replica lui Lowe o fost departe de a
reuşi să po tolească furia lui Napoleon :
- Am dom ni t şi ştiu că există misiuni şi
instructiuni care nu se i ncredintează decît
unor oameni dezonoraţi . Iar dumitale ti s-a
incredi ntat rolul de călău.
- Mă necinstiti în ochii Europei. Nu me-
r it asa, .
ceva. Am instructiuni care îmi ...
- Instructiunile dumitale ? N-o i decit să
le execu ti Şi să mă laşi in pace. Dacă nu
vrei să ne dai de mincare, n-oi decît să nu
ne dai. Atît timp cit vom fi vecini cu regi -
mentul 53, soldatii nu ne vor lăsa să murim
de foame.
Napoleon s-a adresat amiralului Malcolm,
pl îngîndu -se că Lowe, temnicerul , i-a ingr~­
uiat situaţia, că n-are nici un dram de sensi -
bilita te.
57
 - Tn schimb 9o l dGJţii regimentului 53 cînd
trec prin apropierea mea, mă privesc cu
compasiune şi p ling. Ştiţi că el, Lowe o re-
tinut o carte core mi-o fost trimisă de un
'
membru al Parlamentului şi apoi s-a lăudat
de această faptă ?
Şi cu un ton din ce în ce moi înalt, moi
iritat, o continuat să protesteze că i se spu-
nea "general" şi nu împărat, conchizînd cu
sup~~bio. co.~e nu 1-o părăs it nici în ceasul
mon1 m1zeru.
- Dor cine v-o dat dreptul să mă des-
puieţi de acest titlu ? Peste cîţiva ani lordul
vostru Costlereogh, lordul vostru Bathusst
şi toti ceilalti, şi dumneata core-mi vorbeşti,
veţi fi acoperiti de pulberea uităr ii ; sau
dacă vor mai dăinui numele voastre, va fi
numa i prin ticăloşiile săvîrşite impotri va
mea ; în timp ce impăratu l Napoleon va ră­
mîne totdeauna, fără îndoială, omul, po-
doaba istoriei, luceafărul popoarelor civi-
lizate. Batjocoro voastră nu mă atinge. Aţi
chel tuit milioane şi cu ce v-ati a les ? Ad e-
vărul străbate norii ori cît de groşi, el stră­
luceşte ca soarele şi, ca el, este nepieritor.
S-a repezit apoi direct asupra lui Lowe,
batjocoritor cum numai el ştia să fie :
- Vrei poate să te mituiesc? N-om bani.
Sint la prietenii mei. Dar nu pot trimite scri-
sori să le cer ...
Şi cînd guvernatorul o făcut un gest de
opărcre, invectivele au curs potop : .. N-oi
comandat n iciodată vreo armată. N-oi fost
niciodată moi mult decît scribul unui stat
major. Am crezut că am să fiu bine tratat
la englezi, dor dumneata nu eşti un en-
g 1ez " .
- Mă faceţi să zimbesc, domnule, - o
cutezot " temnicerul " să fie guvernator ; dor
n-o nimerit tonu l, nu I-au ţinut nervi i şi s-a
trez it vorbind ofensat şi furios : Părerea gre-
şită pe care v-aţi format-o despre caracte-
rul meu şi asprimea monierelor dumnea-
voastră , stîrnesc milo mea. Bună ziua !. ..
Uluit de violenta scenei, amiralul Mal-
calm şi-o scos pălăria, s-a înclinat şi şi-o ur-
mat seful.
Tn 'urmă, împăratul recunoştea, cu sinceri-
tate, spun memorio l iştii, că s-a purtat foarte
urît cu sir Hudson.
- Nu trebuie să-I moi văd niciodată pa
acest ofiţer, din pricina lui mă enervez. Şi
osta nu-i de demnitatea mea. Tmi scapă din
gură cuvinte care ar fi fost de neiertat la
Tuilleries. Am o singură scuză : mă aflu în
mîinile lui şi sub puterea lui.
Şi s-a tinut de cuvînt.
Tn acea zi de 16 august 1816 îşi jucase
ultima "comedieN.
Totuşi, în cei patru ani şi nouă luni cît o
moi trăit Napoleon, arată aceiaşi martori,
n-o trecut nici o săptămînă i n core "temni-
ceru l" să nu-şi fi chinuit prizonierul şi fără
ca prizonierul să nu focă tot ce-i stătea în
put i ntă ca să fie chinuit.
Judecata multor contemporani se arăta
foarte a sp ră cu sir Hudson lowe.
"Cu greu ne putem închi?ui, scria austria-
eul Sturmer, cum au putut min iş trii englezi
să ma nifeste o asemenea slăbiciune pentru
un om ca ăsta. Dacă nu era nevoie decît de
un simplu temnicer, se putea găsi foarte
uşor. Dor dacă noţiunea b r ita nică pune oo ~
recore preţ pe judecata Istoriei, nu se putea
face o alegere mai proastă " .
Tncetu l cu în cetu l, suita împăratului s-a
destrămo t. Printre cei dintîi o p lecat Las
Coses, ducînd cu el comoara "Memoria lu-
lu i".
Napoleon o rămas cu desăvîrşire singur,
în insula de bozolt de un verde sumbru, m
ceaţă şi furtună tropicolă. Se gîndea adesea
la fiul lui, cel pe care istoria 1-a numit Na-
poleon al 11 -leo, deşi n-o urcat niciodot6
pe un tron. G indindu-se la el şi-1 imag ina
domnind "cu spriji nul maselor", într-o repu -
blică sau o monarhie " popula ră". TI vizita,
cîte o dotă mica Betsy, feti ţo unui antre-
prenor englez de pe insulă. Ea îi spu nea tot
felu l de copilării, iar el voia s-o invete
limba franceză. Tntr-o zi, însă, Betsy 1-o în-
trebat :
- E adevărat că dumneata mănînci oa-
meni?
Doctorul O 'Meoro relatează că Napoleon
o conti nuat să regrete :
- Am p l ătit scump părerea romon escă
şi cavalerească pe core mi-om format-o
despre voi, domnilor englezi.
Guvernatorul Hudson Lowe nu 1-o moi
putut vedea pe Tmpărot, decit cînd se afla
întins, fă ră suflare, pe acel mic pot de fie r
purtat cu dinsul în toate companiile. Tn acel
momen t funebru, guvernatorul in sulei Sf. E-
lena şi-a confecţionat o poză de om m~ri­
nimos şi-o grăit ca în faţa istoriei înseşi :
- Do, domnilor, a fost cel moi more duş­
man al Angliei şi al meu person al ; dor ii
iert totu l. La moartea unui om atît de more
nu poti s i mţi decît o durere profundă şi pro-
funde reg rete.
Napoleon putea fi un "comediante", un
"actor" core-şi confecţiona şi-şi juca
rolul in faţa istoriei. Dor nu putea fi un
ipocrit. Napoleon era sincer pentru că juca
rolul lui Napoleon. lor cine căuta să- I
imite, cădea in ja lnica impost ură. De aceea
istoria a trebuit să-i dea dreptate lui Wel -
lington : temnicerul lui Napoleon din Sr. E-
lena o fost un imbecil.
Dar cum ar fi putut fi Napoleon ceea ce
o fost, fără contemporanii lui, celebri intru
geniolitote şi intru imbecili tate, in acelaşi
timp?
Acest reportaj istoric se întemeiază
pe "Le Memorial de Sainte Helime" a
lui Las Cases, pe memoriile lui Roderer,
ale lui Gourgand, ale d-nei de Remmsat,
ale doctorului O'Meara, pe lucrarea lui
G. Laco-Gayet "Les merve illes de !'Epo-
pee napoleonienne" şi pe un articol
semnat de Andre Castelot, din revista
"Historia", nr. 234 din 1966.
 T~.L' 1
'A B ~ ·!;
~
A
J
SI ..,.
IZOTOPII
RAI>IOACTIVI
Ing. GEBHARD BLOCHER
aterialele de scris constituie suportul
M celor mai variate manifestări ale civili-
zaţiei umane. O istorie îndelungată şi
variată au materialele de scris de origine
vcgctală. Precursorii hîrtiei, frunzele de pal-
mier şi pa11irusul egiptean de pildă au struc-
tura unui ţesut natural. Spre deosebire de
aceste materiale, hîrtia reprezintă un produs
mai fin, mai uniform, obţinut prin prepararea
unui ţesut artificial, a unei " pîsle" din fibre
vegetale obţinute prin destrămarea materiilor
p1 ime. Inventarea în anul 105 e. n. a proce-
deului de fabricare manuală a hîrtiei se
atribuie chinezului Tsai Lun. După anul 751
prepararea hîrtiei este cunoscută de arabi. de
la care aceste cunoştinţe ajung în Italia şi
Spania în secolele XI-XII. ln anul 1276
este dovedită fabricarea hîrtiei la Fabiano
(Irolia), răspîndindu-se în următoarele secole
în toată Europa. Umanismul şi tendinţele de
reformare sînt greu de conceput fără "arta
neagră", tiparul, bazat pe "arta albă", adică
fabricarea hîrtiei.
Hîrtia europeană, spre deosebire de hîrtia
chineză, japoneză şi arabă poartă de la început
insigna provenienţei sale, filigranul. Răspîndi­
rea în întreaga Europă a obiceiului de a
marca originea hîrtiei cu ajutorul filigranului
mărturiseşte un fapt caracteristic evului mediu
tîrziu şi Renaşterii - tendinţa de individuali-
zare, manifestată şi în semnarea picturilor şi
gravUl·ilor sau ştampilarea obiectelor de aur,
argint, cositor, porţelan.
Hîrtia se fabrica în Europa medievală din
cîrpe adunat~ de .,colecţ10narii de zdren~c·'.
Primul filigran foLosit de moara
de hî1·tie din Braşov (I546-J547)
care cu ajutorul unor mori cu ciocane de
lemn acţionate de forţa apei erau zdrobite
şi transfom1ate într-o pastă fibroasă in sus-
pensie apoasă. De la acest procedeu provine
termenul de "moară de hîrti e". Faza cea mai
importantă în producerea hîrtiei urma imediat
prin scoaterea manuală a unui strat de pastă
de hirtie din cadă cu ajutorul unei site spe-
ciale denumit ă formă de hîrtie, prin ale cărei
goluri se scurgea apa, pasta depunîndu-se pe
sită într-un strat încă moale şi umed. In
acest strat se imprima forma filigranului dato-
rită unei figurine confectionate din sîrmă şi
cusută pe sită, care determina o transparenţă
mărită în locul respectiv. Filigranul astfel
obţinut nu stînjenea folosi rea hîrtiei, devenind
vizibil ca figură deschisă pe fond închis dacă
hîrtia era privită în coul mlumină.
Dat fiind faptul că formele de hîrtie se
uzau repede, împreună c·u ele se schimbau
şi filigranele după 1 2 ani de folo:> ilc>. Pe
de altă parte, deoarece în faza principală de
fabrica re a hirtiei 1uc1 .w doi oameni, unul
scotind pasta cu sita, iar celălalt desprinzînd
stratul format, se foloscan concomitent două
forme, fiecare avînd de 0bicei acelaşi filigran,
însă în variante distincte prin mici modifi-
cări. Astfel, în tipărituri găsim de obicei două
variante ale aceluiaşi tip de filigran aproxi-
mativ în acelaşi număr. Mori ce hîrtie de am-
ploare mai mare foloseau ~ căzi, şi, c~
urmarE>, în acelaşi lot de hîrtie apar 4-6 va-
riante de filigrane. Mai multe pC'rcchi dC' fi-
Ugrane găsite alternativ în aceeaşi lipăritură
59
\
pot indica î nsă şi alternanţa fHigranelor prin
schimbarea sitelor folosite.
Avînd în vedere aceste particularităţi în
fabricarea hh-tiei şi ţinînd cont de n um ă rul
mereu crescînd de mori d e hîrtie dalorat
necesaru lui de hirtie, asis tă m la un n u m ă r
extrem de mare de fili grane folosite, compara-
bil cu cel al timbrelor poştale. Ca şi fiJatcl ia,
s-a dezvoltat fi.ligranologia, care se ocupă cu
co l ecţionarea hîrt iilor cu diferite filigrane sau
a copiilor de filigrane ob ţinu te prin di ferite
procedee. Colecţionarul de filigrane poate
găsi tot atîtea sati sfac ţii ca şi filatelistul. In
afară de aceste aspecle, fi.ligranologia oferă
în să şi date ş tiinţifice va]Qroase c u privire la
istoria hîrtiei şi poate fi apHca t ă în datarea
manuscriselor ş i tipări turi lor \·echi, dovedind
astfel autenticitatea actelor sau declarind
uneori falsificarea lor.
Înţdegînd import~nţa fHigranelor, încă din
anul 1708 apar primele reproducefi de fili-
grane, ·culminînd în secolul nostru în publica-
tiile volumW1oase, cum ar fi " L es Filigranes"
edilată de Ch. M. Briquet în 1907, colet::tie
începînd c u anul 1282, din care se cunoaşte
primu l filig ran, terminînd c u a nul J 600 si C' U-
prinzînd peste 16 000 de filigrane. Datorită
faptu lui că după aces t a n, pînă la introduce-
rea procedeului industrial d e fabricare a hîr-
tiei p e bază de 6!eluloză în secolul al XIX-lea,
num ărul d e fili grane a devenit uriaş, nu s-a
Di)ai putut pub1ica pînă as lăzi o colectie com-
pletă.
In ultimul deceniu au apărt:~t reeditări ale
colectiilor mai importante, precum şi mono-
gra~i cuprinzînd filigJ=anele unor ţări sau
regiuni în seria " Monumenta ch artae papyra-
ceae historiam illustrantia" edi tată la Hilver-
su.m-Ola nda de Societatea internaţioA ală a
istoricilor hîrtiei.
I n aceste publicatii, filigranele apa r de
obicei copiate cu mîna pe hh.tie de calc,
reprodueînd în linii mari forma filigranului.
Metoda fiind legată de d ex teritatea executan-
tului, copiile obţinute astfel nu p ot reda cu
fidelitate toate amănuntele necesare unei
da tă ri precise. Reprod ucerea fotografică se
poate aplica cu succes numai la hîrtii nefolo-
site. Singura posibilitate de a evita reprodu-
cerea scrisului sau tiparului, obţinînd numai
filigranul , es te "radi ografierea" hîrtiei cu
radiaţii potri vite, cum le o feră )n epoca n oastră
unii izotopi radioactivi preparaţi pe cale arti-
ficială în reactoruJ nuclear. Radiaţiile nucleare
fitnd absorbite de materie, diferenţa de gro-
sime a hîrtiei cu fi ligran de termină o absorb-
ţi e diferită, iar scrisul ~i tiparul avînd o gro-
sirAe n eglijabiJ ă, practic nu modifică radiatia.
Alegind un izotop cu radiaţia potrivită, sufi-
cien t abso rbltă de un strat de hîrtje, cum a r
fi de pildă radiaţia ~ a calciului-45, se pot
obţ ine reprodt~eeri iidele ale fi ligranelor, inclu-
siv structura hîrtiei analizate, adică imaginea
sltei folosi te. Aceas tă m e todă a fost fol osi tă
pentru prima d'ată de u n colecti v de cercetă-
60
tori din Leningrad, ob ţinînd rezulta te încu-
rajaloare. ·M eloda a fost reprodu să ~ i modifi-
cată la Laboratorul de meclidn ă n ucleară din
Braşov în scopu l sludierii hîrliei bra şo\'ene
din secolul al XVI-l ea.
Moara de hlrtic de la Braşov , inte meia tă
în 1546, este prima ele pe te ritoriul ţării
noastre. I ntemeierea timpurie a morii braşo­
ve ne se d a to rează , cum am arătat mai înainte,
tendintelor epocH, care au culminat în activi-
tatea cunoscutu lui umanist Johanncs Honterus.
Activitatea mult il ate ra l ă a acestui om de-
ş-tiinţă, care a fonda t liceul ce-i po artă numele
şi care a tipărit la Bra şov, începînd din anul
1535, manuale , colare, publicatii ~ liintifit·P -:;i
reformatoare, a fă~ut ca necesarul de hîrtie
să c rească în aşa m ăs ură, încît în f iinţarea unei
mori să devină rentabilă. Doi cetăţe n i bo~ati
ai oraşului, H ans Fuchs şi Johan n Benckner
s...au asociat pen tru a înfii nţa moara de hîrtie,
aducînd un meşter cu numele de Han Fri..ih
(FIUe) " polacu l". La 7 martie 1546, cu ocazia
prezentării primei hîrtii produse, m eş ler ul
a primit o recompPn să de 2 fl orio i €.1in partea
conducerii orasul ui. Pre ţul hîrtiei a scăzut
brusc, de la 2 fl orini cît costau 50(J coli
hîrtie din import, la 1 florin şi 12-15 aşpri
pentru hirtia indj genă. Ţinînd con t de faptul
că pe vremea aceea o p ereche de ciz111e costa
un florin, se înţelege uşor ~ă hîrtia bn1.50-
veană şi-a cîş ti gat re ped e piaţa, fiind comer-
cializa tă în toa te cele trei ţă-ri româ :1 ti,
precum şi în Ungaria. Mult timp mai tîrziu,.
chiar după înfiJ.nţarea morilor de hîrtie <.le la
Cluj (1563) şi Sibiu (1573), consumatot:ul
principal de hîrtie, cancelaria principelui
Transilvaniei, fol oseşte în mod constant ş i
preponderen t hîrtia braşoveană. A Lfel, nll
este de mirare că activi tatea t i pog rafică în
limba slavonă şi română se dezvo lt ă la B raşov.
Numă rul mare de pes te 20 de tilluri cunoscute
as tăzi şi tipă rite ele diaco"1ul CoFesi, dintre
care llumai 2-3 au apă ru t in alte l ocalit ăţi,
justifică aceas tă părere .
Multe tipărih.tri coresiene existînd numai ca
fragmente, fără să ]j se cunt>ască anul ediţiei ,
se impune neces ~l atea studierii filigranelor
braşovene din această perioadă, pentru a găsi
punete de sprijin în vede rea datărilor. Păre­
rile despre valoa rea fi ligr anelor pentru datăFi
sînt împă rţite. Avind la îndemînă o m e todă
precisă a reproducerii lor, i n dispe nsabil ă stu-
diului am ănunţit, ne-am propus a l că tuirea
unui repertoriu cît mai comple t al filigrane-
lor braş ove n e pentru pet"ioada 1546- 160{),
anul cînd s-a distrus pri-ma m oară· de hîrtie.
Lu crările la aces t repe rtoriu fiind d estul de
avansate - pî11 ă acum am depistat p esre
50 de perechi de forme, adică circa o pereche
pe an - am ajuns la concluzia d datele
filigranologice vor avea o i mp ortanţă mare
pentru datăril e ulterioare.
Astfel, utilizarea mijloacelor oferite de teh-
nica mo dernă va aduce co ntri buţii valoroase
şi în cercetăr il e bibliografice.
 roblema alimentării cu apă a oraşelor
P antice a preocu pat deopotrivă pe multi
tehnicieni, legiuitori , comand anţi , îm-
păraţi şi gînditori din lumea greacă şi romană.
Legile lui Solon acordau o a tenţie deosebită
fintinilor p ublice din Atena (Clepsydra,
Callirrhoe ş.a.), dotate cu instalaţii speciale,
c u monui):1ente c u caracter religios şi puse
sub protectia Nympheelor. La plecare, călătoru ­
lui grec i se adresau cuvintele : " D rum bun.
ap ă proaspă t ă.. . F ilozofu l Aristotel era pre-
ocupat de problema asigurării ap ei igienice în
aglomeraţiile urbane.
In antichitate, romanii au cunoscut cel mai
mare consum de apă n ecesară gospodăriiJor p

băilor publice sau p articulare, grăd in ilor,

nimfeelor etc. In lucrarea sa despre arhi tectură,
Vitruviu ne-a lăsat şase capitole (VIII. 1-6)
cu indicatii tehnke privitoare la descoperi rea
şi folosirea apei potabile. Recomandările
acestui arhi tect din vremea lui Augustus
privesc mai ales Roma, unde consumul de
apă ajunsese (începulul secolului al II-lea
e.n.) la 540 litri zilnic pe cap de locuitor.
Unele provincii ale imperiului, cu o slabă
reţea h idrografică, au construi t uriaşe apeducte
pentru transportul apei. Lugdunum (Lyon) se
alimenta cu apă po tabilă printr-un apeduct
lung d e 50 km, iar Cartagina rom ană îşi con-
struise şi ea unul, cu o lungime de 132 km.

o Pe teritoriul ţării noastre, numai oraşele

greceşti de pe ţărmul mării (Histria, T omis,
Callatis) au dus lipsa apei bune de băut, ceea
ce le-a silit să-şi construi ască apeducte sub -

FÎNTÎNĂ terane, prin care să capteze izvoare din interi-

orul D obrogei. Dacia romană, dotată de la
n atură cu o bogată retea hid rografică, a fost
mai puţin preocupată de atare problemă.

ROMANĂ Citeva oraşe ale ei, ca Sarmizegetusa şi

Romula, avînd izvoare mai slabe ca debit şi
cu apă sălcie , şi-au zidit modeste apeducte
A subteran e a căror lungime nu a depăşit 5 km.

IN S ucidava (comuna Celei, raionul Corabia),

s ituat ă pe malul Dunării, posed ă la o mică
adîncim e o p uternică pînză de apă cura tă şi
rece, filtra tă prin nisipurile ş i pietrişurile

DAC 1A aluvionar e de sub pălura de loess. Săpăturile

arheologice din ultimii 30 de ani au descoperit
pînă acum cinci puţuri antice săpate acolo
de romani. Numai cetăţuia ro m ano-bizanUnă
a Sucid avei, ridicată pe o terasă înal tă, nu
şi -a putut săpa fîn tîni în interior. Ca să nu
ducă lipsă de apă în timpul asediilor, garni-
zoana folosea o fîntînă secretă, d in afara
zidurilor, la care se ajungea printr-un gang
acoperit cu pămî n t (împreun ă cu izvorul cap-
tat).
Lucrările arheologice de acum trei ani au
Prof. univ . dr. do cent d escoperit in interiorul oraşului Sucidava o
DUMITRU TUDO R vech e fîntînă romană părăsită şi înfu nda tă,

5- Magazin istoric nr. 2 61


Restaurată. !intina e.cae si astăzi folosită ...
si tuată la 25 m spre m iazăzi fată de clădirea
actualei şcoli generalf' din Celei, exact în ace-
laşi loc unde şcoa la din Celei proiectase săpa­
rea unui p ut pentru elevii săi.
Fîntîna romană descoperită în 1964 a fost
tot un puţ (puteus) asemănă tor în ceea ce
priveş te construcţia şi modul de fu nctionare
<:u cele de azi. El avea o adîncime de 15 m
şi o formă circulaJ ă. Se zidise în întregime
din cărăm idă turna tă într-o formă specială.
· umai partea superioară a lui (pe o înălţime
de 2 m) fusese distrusă cu timpul. Putul
are diametru) de 1,16 m, d eschiderea gurii
d e 0,84 m şi zidul inelar gros de 0,16 m.
Cărămi~i le din care e zidise peretele său
au o formă trapezoidală. cu bazele arcuile,
sînt lungi de 0,220 ş i 0,260 m. late de 0,1-lO m
~ i groase de 0,055 m. Cu 13 atari cărămizi
bine ar:se se reali za un inel complet, din zid,
iar pe un metru înă lţime se foloseau 18 rîn-
duri de cărămizi.
ln timpul lucrărilor de g0lire a acestu i put
roman, s-au găsit o serie de materiale arheo-
:ugice in pămîntul şi dărîmăturile cu care
fusese înfunda t. Din punct de vedere cro-
nologic, cele mai importan te rămîn resturile
ccramice şi moned ele care datează din secolele
II şi 111 e.n. Putu l fusese construit în prima
jumătate a secolului II e. n., după cum o indică
o monedă de la îmrilratul ~1arcus Aurelius,
lîngă ~oseaua romană care părăsea poarta su-
dică a or:1ş ului roman şi pornea în sus, pe malu l
62
Du nării. Săpături le arheologice din această zvnă
au dovedit că aici s-a u aşezat prim ii colonişti
romaui la Sucida..,a, în interiorul unui fost
castru de pămînt ce fusese folosit pentru
cantonarca provizorie a armatei romane ca re
pornise pe Olt în al doilea război al . lu 1
Traian cu Decebal. Este foarte probabil c:a
puţul să fi fost construit de soldaţi şi folosit
mai tîrzi u de că tre pop ulaţia c i vilă.
Buna stare de con ervare a fîntînji şi nevoia
de apă a scolii din Celei au impus restau rarea
şi darea în folosinţă a ei. Pe cît a fo t posibil,
această refacere a avut în vedere elementele
vechii construcţii. Cura îngustă a fîntîn ii
permitea fu ncti onarea cu o singu ră găleată,
a cărei formă nu se deosebea de cea de azi.
Apa se scotea cu ajutorul unui ax învîrti t ca
o sucală (sucula}, cu o manivelă la unul din
capete, element ce s-a putut readapta azi.
Pentru lăsarea şi ridicarea găleţii cu apă,
romanii se foloseau de o funie (funis) răsuc ită
în jurul axului. F olosirea frecventă a fîntînii
nu mai îngăduie azi întrebuinţarea unei atari
frîn ghii şi ea s-a înlocuit cu un lanţ. Partea
de la s uprafată a puţului fusese construită
din lemnărie cu ae:operiş din şindrilă. !n lu-
crările de restaurare s-a păstrat forma
con:;truc ţiei, dar materialele lemnoase s-au
înlocuit cu beton ş i ţiglă.
O placă de marmoră prinsă pe un stîlp al
puţului indică vechimea şi anu l restau rării
celei mai vechi fîn tîni repuse în funcţiune pe
teritoriul tări i noastre.
Z idliria interioară a fintinii romane
Domnitorul uza în exil ...
1870. A legeri de deputati pentru Parla-
mentul României . Compania electorală se
desfăşura sub semnul întărir ii coalitiei bur-
ghezo-moşiereşti potronot ă de prinţul Carol
de Hohenzollern.
Trecuseră cinci ani de la detronarea lui
Cuza şi de la aducerea în Joră o unui print
străin. Tn memoria poporului stăruiau vii
înfăptuir ile domnului, otît de iubit moi ales
de ţărănime şi nu numai de EJceosto ...
Ce se va fi petrecind în satele Mehedin-
tului, ce simţăminte vor fi stăpînind ţăranii
olteni din jurul oraşului Turnu-Severin?
Au hotărît să aleagă pe fostul domnitor
Cuza, aflat în exil, să-I trimită în Parlament
ca deputat al lor, al poporului, socotindu-1
mai departe ca " Măria Sa ".
Semnificatia acestui act depăşea osti li-
tatea manifestată în felurite forme faţă de
prinţul străin de Hohenzollern. Era un aver-
tisment al reprezentanţilor poporului român
dat întregii oligarhii core adusese prinţul
german în ţară şi relevarea unei perma-
nente în hotărîrea maselor de o merge pe
drumul propăşirii democratice o patriei.
Ţărani, meşteşugori, muncitori din port,
negustori, vor găsi în acei ani sprijin pen-
tru o do viaţă gîndurilor lor pentru domnul
Cuza, în prietenul lui Mihail Kogălniceanu,
avocatul Grigore Miculescu.
Cunoscut pentru ideile sale înainta te încă
in epoca revolutiei de la 1848, Miculescu va
fi unul din ferventii susţinători oi Unirii de
la 1859. Deputat şi apoi senator în timpul
domniei lui Cuza, el va susţine reformele,
inclusiv pe acelea core vizau diminuarea
proprietăţilor sa le.
Lovitura "monstruoasei coal itii" prin care
Cuza era detronat, exilat, şi Carol de Ho-
1. DORNEANU
henzollern instalat domnitor, 1-o găsit situat·
pe baricada anticorlistă. Propogind în cercu-
rile intelectuale din Bucuresti, ' .
Craiova si
Turnu Severin orientarea culturală profran -
ceză şi proitolionă, Grigore M iculescu va·
iniţia publ icaţia satirică "Măseaua ", cu os -
cutiş onitcorlist, împotriva politicii bismor-
kiene o lui Carol şi cu orientare potrivnică­
Austro-Ungariei, prin sustinerea ideilor d e
emancipare naţională o românilor şi slovilor
din imperiu.
Carol nu va rămîne dator multă vreme ~
Proprietăţile lui Miculescu încep să fie tin ta
pri melor atacuri. Boncherul Eschenozi, adus
de Carol din Germania, îi va ipoteco o
parte din proprietăţi. Revista "Măseoua•r
este pusă sub " urmărire" . Fiii săi, core-I spri -
jineau în activitatea revistei, vor resimti din
plin urmările pentru atitudinea de animata• i
ai alegerii lui Cuza ca deputat de Mehe-
dinti.
Trei feciori vor muri în î mprejurări miste-
rioase. Primul, un tînăr istoric-arheolog, ine-
cat în Dunăre ; nu după multă vreme, cei -
la l ţi doi, tineri avocati, vor fi găsiţi inecoJi
intr-o groapă de vor. Represaliile se vor în~
drepte in cele din urmă direct contra lui:
G rigore M iculescu. Cind, in 1881 , Cuza vo
f1 ales pentru o tre ia oară deputat de Me-
hedinti, M iculescu va fi silit să se exileze
în Franta. Aproape intreaga avere i-a fost
spulberată. A rămas cu cîteva pogoane şi
o culă , fosta culă în core poposise Tudor
Vlodimirescu înaintea anului răscoalei.
Tn focsimil prezentăm copia documentu-
lui original pus la dispoziţie de strănepoo ra
lui Gr. M iculescu - Dara Romcescu, oie
cărei relatări, plus memoriile lui Sturdzo şi
ale dr. Severeonu, ou înlesnit înfăţişarea
unor detalii.
63
 ROMÂNIA
BIROUL DEFINITIV AL
COL EG I ULUI AL I V-L EA DIN
DISTRICTUL MEHEDIN TI •

Mandat
Azi la 25 ianuarie, anul 1870,
f iind con vocat prin decret dom-
nesc colegiul al IV-lea din dis-
trictul Mehedint i a alege deputa-
tul său, şi, procedînd la despoie-
rea scrutinului in ziua de 26 la
patru ore după a miază, a pro-
clamat cu majoritate de 396 vo -
turi din 544 prezenti pe Măria
Sa Alexandru Cuz a Vodă de de-
Hn"t:.; '...t&l) uw
putat al acestui colegiu .
. 'f.) .......,, .. •.•l.::. 4t, .•~r:. ..:·~; t:..-l1."7) ..... t..w·
Biroul definitiv al coleg iului,
~t ;J( __; /'..,J;(. '~(' ... .... "'"" <)c t"'(J" !'.,' <• ,-,14. . r.t>
pe de o parte rec un oaşte de lega -
._.l.f'J' '<l., .--. :,J...:u~·eiA. J<; '~«47.. ~ ._~...,..)., 4,_
lă ace a stă aleg ere, iar pe de al-
<_...,.. \'" '"' if.~ V1f~J:.; J;? t.r• .,._,. ; Jr •,;,• , r. 4
r~ .. ""·~·,. ,. t1ft4J,. f ....-"" :J)~ , ;~:t;. t_. . 't.7.Ja \. ta dă acest mandat cu mult res-
C.v< «..~ '\A.A.!)(J-..;).~1.; pect şi re cun oştinfă la mina a-
CA• ,Jt
11 ••.. p U.
lesului deputat Vodă Cuz a, ru-
J• ~ .. ~nQ>o..; r .... ·,a../A"' lc-v ~ ,·.., J.;. , .,. t ..'
_,.vd..:. • .,,, ~v . &A /'~ CJ~ < '-' 'J,.; u~
g îndu- / cu supunere şi in imă cu-
[;
. , ;., ( 1\ u. J f ...~t/7 "'L;.
... f etA-r•~· h ,~ 7 rată să vie in sînul natiunii ro-
f. '\ 1 ~·--fl· ...
~· .: 0'\ tlJE , .. ; ; -mA'l~ Jl'...,...,c. t . J · • mane, pe care a dezrobit-o şi
r ~.tf1.... c..i ..--.: . ., care-i e dev o tată tocmai pentru-
() __,
r-

1J J(-
1~ t44 , ,,. ; lf
, • ~ '._<. . ~' •1e ~

că- I crede om n1are, devotat şi

credin cios jurăm întului stiu din
1857.
Asemenea mandat s-a ală turat
şi la dosarul alegerilor, spre a
se inmina principelui Vodă Cuza
prin a uto rităfile competente.
Pre şedinte le biroului: preotul
Gh. Ionescu
Secretar: Gh. Burileanu
- Scrutatore: N. Negoitescu

!n ~d~cume nt u_rmează textu l prin care

pnmana oraşulu1 Severin legaliza copia
mandatului (N .R.).
• "lp
....
•

64
 CONSTANTI ARGETOIANU

(Confin uare d in num ăru l trecut)

Fragmentele pe care le reproducem relatează despre împrejurările in care a

avut loc aşa-zi a restauraţie de la 8 iunie 1930, adică revenirea lui Carol in ţară şi
proclamarea sa ca rege.
Deoarece in zilele cînd s-au petrecut a ce te evenimente C. Argetoianu e afla
intr-o călătorie in Iugoslavia, memoriile sale reproduc discuţiile pe care le-a avut
la întoarcere cu lideri ai unor partide politice burgheze. Ele oglindesc d e ruta care
s-a produs în rindul conducerilor P.N.L. şi P . .Ţ. la aflarea ştirii de pre întoar-
cerea lui Carol. C. Argetoianu înfăţişează un interesant tablou al inceputului
domniei lui Carol al II-lea, schiţînd, totodată, fizionomia morală a regelui ş i a altor
per oane cu care acesta s-a inconjurat, persoane care, de fapt, au format camarila
regală.

M. C. STĂNESCU

punea revolutia s.a u si-

La Zag-reb ma intimpina Son rru, trrmis d nuciderea în ma ă, pros-
euca • Ma .napoie-z cu dinsul la BuG:U'fCSt • ti ile lui Xeni, care
Prima intrevedere cu IDuca imi povesteste exagera nota lui Duca, şi
milocăniile lui Costi-
sosir printului Carol si evenim ntelc cot'e nescu (Dr. I.) ca re injura
au urmat • S1nt chemat de prin 1 N.icte şi ca la uşa cort ului. Sone-
de r e • Revedere em ion nta ou regele riu îm i mai po,· e~ti tot
Carol 4p A •hrdin CI lui Vintila şi a Br tiemlor ce văzuse şi lrăi<;e in
seara de vineri 6 iunie
• La l-iberali t ti s1 nt cu oc · upra mea la Duca aca ,.ă, unde fu-
• Atitudin c lua G Brat anu sese ma i tot timpul, şi
unde se perindau venind
şi plecînd şi venind ia-
răşi cu tot felul de veşti
Conduc; seara în alai la ce mă că uta se cu telefo-
nul pc drumuri le Dal- Franasovici, Tătăr~~cu,
gară d e tovarăş i i mei de
maţiei, mă a ş tepta liniş­
Budurescu, generalul Ni-
drum, am ajun. dimi-
tit în Zag-reb. P lecase de coleanu, Bebe Brătinnu
neata următoare la Za- şi atîţi alţii. Tntr-o at-
greb, unde am (oc;t ne- sîmbălă scara din Bucu-
reş ti şi nu mai ştia ce se
mos feră de panică se
voit să aştept din nou
pînă seara tîrziu ;,irnplo- întîmplase dumini că, dar afla rînd pe rînd că prin-
nul care trebuia să mă avusese plă ce rea să audă ţul Carol debarca..,e, că
d ucă Ia Bu cureşti [... ] discu rsul lui Duca cu nu debarca e - că fu-
Coborînd în ace~t Pa- dezonoarea •• , lirica ie- sese primit ş i aclam 6ll de
la ce >:· am întîlnit pe şită a lui Sassu care pro- două regimente (al lui
amicul meu Soneriu, Gavrilă Marinescu ş i al
• • Duca declarase pu-
trimis după mine de la b lic că preferă să l se taie lui Paul Teodore cu}. că
Bu cureşti, şi care după mina decit să accepte dezo- fu ese arestat cum pu-
n oarea de a o întinde "a-
• Hotel în Zagreb (N .R.) ve nturierului" Carol (N.R.) se e piciorul la Pipera.

66
I nformaţiil e lui Nico-
leanu pu seră capul, tîr-
ziu, tuturor nedumeriri-
lor, şi atun ci începu ca
.la lavră o discu ţie -
.ceartă cu invective reci-
proce asupra responsabi-
lităţilor fiecăruia în tre-
.cut, as upra programului
.de îndeplinit " tante
pede". Să protes teze? Să
fugă ? Să se supună ?
Toate eventualitătile au
fost examinate şi toale
soluţiile trecute prin
ciur r... J
Am sosit în Bucureşt i
în ziua de miercuri 11
iunie, pe la 7 dimineaţa.
l n ajun, prin ziarele
cumpărate la Timişoara,
luasem c unoştinţă şi de
discursurile de la cl ubul
liberal din 9 iunie, ş i d e
excluderea din partid a
lui George Brătianu . La
gara de Nord, pe lîngă
cîţiva prieteni personali,
mă a ştE'ptau doi emisari :
Franasov ici, din partea
lui Duca ş i colonelul Ma-
nolescu, în c ivil, din
partea printului Nicolae.
Duca mă ruga prin Fra-
nasovici să nu vorbesc
cu nimeni pînă nu-l văd
pe e l - se î mbră ca, era
aproape gala ş i venea
numaidecît la mine. Am
asigurat
.., . . pe F ranac;ovici
..
ca mc1 nu aveam pe cme
să văd, la o oră aşa dr.:
matinala, ş i că a ştep tam
cu plă cere pe Duca. Co-
lonelul Manolescu venise
·Să-mi pue, confidE-nţial ,
că prinţu l Nicolae mă
aştea ptă la ora 10 112 la
Cotroceni şi îmi ma i
.şopti la ureche : "Va fi
_şi Maiesta le-a Sa regele
.a colo... ". Bine înţf'l es că
am ră s pun s colon('lului
că voi fi exact la î ntîl-
nire. Manolescu, sin cer
devotat ş i regelui ş i
prinţului , îmi vorbea din
ochi ca să pricep că avea
multe să-mi isto risească ,
dar că nu putea înain tea
iumii. In tot cazul, pă ! ·~n
un om fericit, l? i faţa
Jilulţumită a aghiotanlu-
lui princiar părea ş ima i
radioasă alături de mu-
t ra de un cot a calfei
liberale. Franasovici fă­
cea o mu t ră de un col,
parcă-şi înmormîntase
părinţii, ş i mi-a permis
să judec numaidecît de-
s pre sta rea de spirit din
partid şi din anturajul
lui Duca. "Numai d-ta
poţi să dregi lucrurile şi
să scapi partidul !" -
"Voi în cerca, dar cum a
putut Duca ... " - "Nu
ştiu, nu ştiu, au înebunit
toţi !".
Ajuns aca s ă, abia apu-
casem să mă s păl, şi iată
pe Duca. Era fiert. "Vezi
că tot eietul Vintilă a
avut dreptate !". Şi a
început să-mi poves-
tească, pe cînd mă îm-
brăcam . Nu ştiuse nimic
pînă vineri, 6 iunie, după­
amia ză, cînd a fost aler-
lat prin telefon de Vin-
tilă B răt ianu, care aflase
din sursa Si g uranţei că
prinţul Carol sosise cu
un a e r·oplan în Ardeal.
S-a dus numaidecît la
Ministe rul de Interne
unde n-a g ăsit pe n i-
meni, şi de a colo la Mad-
gearu, care i-a spus că
nu ş ti e nimic, că dacă a t
fi ceva adevărat ar şti
şi el desigur - că prin
urmare zvonurile sînt
din domeniul fan teziei.
Că, de altminteri, dacă
aşa ceva s-ar întîmpla,
toate m ăs uril e sînt luate
p entru ca prin ţ ul Carol
să fie imedi a t arestat.
De la Madgearu, Duca
s-a du s la principesa
Elena, convins că aceasta
va spune tot ce va ş ti, şi
că dacă cineva trebuia
să ştie ceva, e ra dînsa.
Printesa 1-a p rimit ime-
diat ş i i-a povestit c ă
zvonurile unei sosiri a
prinţu lu i Carol cu avio-
nul ajunsese ş i pînă la
urechile e i, încă d e la
amiază , că chemase pe
p rinţul Nicola e, ca re a
lini ştit-o, spunîndu-i că
nu poa te fi ad evărat şi
i-a dat chiar cuvîntul de
onoare că nu şti e nimic
despre un asemenea eve-
niment. De la principesa
Elena, Duca s-a dus la
Vintilă Bră tianu, de
unde a ma i te lefonat o
dată lui Madgearu, care
i-a repetat că nimic din
cele zvon ite nu e rau ade-
vărate. Generalul Nico-
leanu. în fine, prins şi el
la telefon, a dat aceeaş i
dezmintire şi chiar în
numele lui Vaida, pe ca-
re-i pără s ise cu cîteva
minute înainte. Oamenii
se linişt.ise ră, cînd, după
10 seara, se răs pîndi ves-
tea ca u n fulger : a sosit
prinţul Carol în Bucu-
reşt i.
Fa ţă d e planurile de
rntoarcere ale prinţului
erau trei categorii de oa-
meni : erau oamenH care
nu şt iau nimic (printre
a ceşt ia erau ş i cei mai
marcanţi membri ai gu-
ve rnului, oricît se va
lăuda ulterior Maniu că
a fă cu t Re tauraţia) , erau
apoi oamenii care ştiau
că prinţul vrea şi plănu­
i eşte să e întoarcă, care
vorbi eră sau chia r ne-
go ci ase ră cu dînsul , dar
care nu erau în curent
cu datele şi cu preciza-
rea momentului (nu erau
prea mulţi nici aceştia,
mult mai puţini decît
s -au găsit pe urmă) -
ii era în fine mîna de
oameni care a pregătit
lovitura, anturaju l ime-
dia t al prinţului şi colo-
nelului Tătăranu, ataşa­
t ul mil ita r la Paris, cîţ i­
va ofiţeri aviatori ş i co-
lone ii Paul Teodorescu şi
Gavrilă Marinescu la
Bucureşti. Complotul,
căci a fost un adevărat
complot, a fost co ndus
ş i realizat cu atîta d is-
cretie, încît nimeni n-a
ştiut ceva pînă la ult imul
mi nut. La Bu cureşt i , gu-
vernul ş i autorităţile
s-au gă it brusc în faţa
faptul ui împl ini t. După
ce p ri nţul a sosit, Vaida
•
67
şi Nicoleanu, convinş i că
,,p retendent.ul" a dat.
g reş ş i că e ascunde,
s-au repezit pe urmele
lui să-1 aresteze. Negă­
sindu-! pe unde-1 căuta­
seră, s-au dus la Cotro-
ceni, să se sfătuia că ~u
prinţul Nict>lae. Acolo au
fost însă intimpinati,
cum se şt i e, de Regi-
mentul 6 Mi hai Vitea~ul
ş i informati că Maies-
tatea Sa regele Carol al
II-lea se afla în cOl~d ial ă
conversaţ ie cu fratele
său, fostul regent.
Actul Resta uraţi ei, aşa
cum a fost să v îrş i t, a fo t
săvî rş i t cu mult curaj ,
dar ş i cu muJ t noroc. A
fost un moment cînd
totul era să fie compro-
m is. Complicii din Bucu-
reşti aşte.p taseră la aero-
drom vreo tre i ceasuri
n:ai mult decît ora con-
venită . P e la 9 ea ra -
6e făcuse noap te - con-
vinş i că prinţul nu va
mai sosi (fie că nu ple-
case confo rm î nţelegerii,
fie că fusese oprit în
drum), ofiţedi veniţi în-
tru întîmpinarea l ui ple-
caseră acasă destul d e
în g rijoraţi de propria lor
soartă. Avionul pri n ţu­
lui, condus de la Cluj de
aviatorul Opriş, .întîr-
~iase în fapt enorm, ba
et·a chiar să se prăpă­
dească î n luptă cu o te-
ribilă furtună, pe care a
putut pînă în cele d in
u m1ă să o înv i ngă. Pe la
91/2, nu mai era la a ero-
port decît diJ"ectorul a-
cestuia, Cantacuzino-
Paşcanu t, gala să plece
Fiul natural al lui Ale-
1 Canta cuz ino-P ăşcanu, fu
xandru Cantac uzl no-Păş­
canu, nababul de la B a ia .
Ptnă în anii d in urmă-1
chema Păşcan u. După ce
s-a ins u rat , a început să se
numească Cantacuzino -Păş­
canu . Tatăl să u , care n u-l
putea s uferi, i-a .făcut pro-
ces şi l-a cî ştigat in primn
i n stanţă , dar fiul 1-a cîşti ­
gat apoi tn apel. l ntre in-
stanţe a cerut să -1 a do pte ;
Zizi a refuza t , dar a scris
d e la Călimăneş ti Constan-
tei Cantacuzino să-1 adopte
ea !
68
şi el. Lum inile fuses&ră
stinse toate, căc i aşa era
r egula pe atunc.i. De-
oda tă, un zbirnii t de mo-
tor pe sus atrase atentia
lui Cantacuzino. Să fie
avionul plecat la Con-
stanta ş i care trebuia ă
se inapoieze a doua zi
dimin eaţa? In or ice caz,
era un avion care-ş i
căuta aeroportul. Lum i-
J:lile au fost apr inse din
nou ş i un avion necu-
noscut a coborît liniştit
din cer. Din avion au
coborit doi tineri, pilotul
ş i un călător. Călătorul
era imb robodit de nu i
se vedeau decît ochii,
pilotul s-a numit - era
că pitanul Opriş - ş i vă­
zînd că nu era altcineva
de faţă a rugat pe Can-
tacuzino să -1 ducă, pe el
şi pe tovarăşul său, în
oraş. Abia în automobil
prinţu l fu recunoscut de
Cantacu zino, un sincer
carlist de altmintreli,
dar care nu făcea parte
din complot. Opriş ş i
printul erau foarte de-
primaţi prin lipsa ofite-
rilor pe aerodrom. Păşca­
nu le spuse că văzuse
cîţiva ofiţeri, între care
Paul Teodorescu, cîtăva
vreme mai inain te, dar
că plec aseră toţi . Porum-
beii călători se c re zură
tr ă da ţi ; ba prinţul chiar
vorbea despre predare ş i
cerea să fie dus la Co-
t roceni. Opriş şi Canta-
cuzino c;e opu seră şi-1
t onvin Pră să m eargă la
Cantacuzino acasă să e
a5c undă, pînă se vor lă­
muri lucrurile. Acolo, la
gă s i t de coloneii Paul
Teodorescu şi Gav. Ma ri-
nescu ş i dus cu alai, în-
tre regimen tele lor, la
Cotroceni. Dacă în locul
celor doi colonei 1-ar fi
găsit generalul Nicolea-
nu, c foarte probabil că
Restauraţ ia nu s-ar fi
f ăcut ş i că I uliu Maniu
s-ar fi lău da t cu fidel i-
tatea lui faţă de jură -
mîntui depus Mai estă ţii
Sale regelui Mihai 1.
Nu n umai că n-am
luat vreo parte a ct iv ă la
reinstalarea prin ţul ui
Carol pe tron, dar după
cum se vede, nici n-am
fost în Bucureşti cînd a
so it prinţul , aşa încît
am fost sili t să cred ce
rn.j-au spus alţii. Am
consemnat aci ce mi-a
spus Duca, fi i ndcă cred
că mi-a spu adevărttl -
cred inţă în care m-au în-
tă rit con fid en ţele ulte-
rioare făcute de prinţul
Nicolae, care au confir-
mat toate cele povestite
d e Duca. Cum n-am însă
o dovadă de netă gă d u i t
despre exactita te a ver-
siunii Duca, co n se mnată
mai sus, socotesc ca o
da torie de i mparţialita te
să dau şi versiunea Ma-
n iu, cu totul diferită de
a lui Duca, cu atît mai
mult cu cit Maniu în me-
moriul ău, scris cinci
ani mai tîrziu 2, se oc upă
mai mult de cele petre-
cute înainte ş i d upă so-
sirea prinţului, lă sîn d
numai să se înţeleagă că
a fost în curent ş i cu
amănuntele sosir ii. A-
ceastă versiune "Maniu·'
mi-a da t-o confidentul
primului min istru de a-
t un ci, Virgil Madgea ru,
în 1936.
D up ă dl. Madgeartt,
r~a n i u a fost nu numai
în curent cu toate mişcă­
rile printului, dar chiar
l-a pus pe d-sa, pe dl.
Madgearu, în curent cu
aceste mi şcări. Pe d- a ş i
numai pe d -sa - în tot
cazul nu pe dl. Vaida :~.
Memori u l din 1935, trl·
2
mis i n plic ş i cu o ad resă
se mn ată de dinsul, şefilor
de pa rtide.
a ln mome ntul in care
Mad gearu mi-a povestit a-
ceste lucruri, Vaida nu mai
făcea parte din partidul lui
şi era certa t şi vrăjmdşit
cu Maniu. Ne maillind si·
gur de el, nemaifiind si·
gur că s-ar menţine i n li-
mitele tegendet create de
Maniu, Madgearu 1-a scos
din confiden ţ ă.
Maniu ar fi fost chiar în·
tele ă aducă pe prinţ
(fapt pe care Maniu îl a-
firmă şi în memoriul
s ău), dar numai cu con-
ditia des părţirii de d-na
Lupescu şi împă cării cu
principesa Elena. Cum
a ceas tA condiţie nu fu-
~e încă primită de
prinţ decît în principiu,
cum nu fu e e încă reali-
zată, Maniu nu socotise
în că oportună (!) înapo-
ierea prinţului. As tfel se
explică, pove s teşte Mad-
gearu, lipsa lui de iniţia­
tivă în evenimentele
imediatei pregătiri a a-
cestei înapoieri şi debar-
căr i. Dar dl. Maniu, dacă
nu lua ni ci o iniţiativă
(pînă ce condiţiunea mo·
rală impu să de din ul nu
e ra îndeplinită), dl. Ma-
niu era în schimb foarte
exact informat despre
fiecare miş care a printu-
lui. Joi seara, 5 iunie, a
chemat pe Madgearu s ă
li împărtăşea scă o veste
senzaţ i onală. Prinţul Ca-
rol, călător i nd cu un
avion spre ţară, sos ise la
Munchen ! Ce-o ma i fi
vorbil cu Maniu în acea
sc ară nu nu-a spus, atît
mi-a poves tit amicul
Madgearu, c ă ştirea ce
i-o dedese primul mi-
nistru l-a năucit aşa de
mult, încît n-a putut să
doarmă toată noaptea.
Nedormit, la 7 dimineata
(vineri) ajunsese printul
la Munchen, şi pînă
seara trebuia să sosea ~că
la B ucureş ti. Maniu ar fi
fost ţinut toată ziua de
vineri în curent cu eta-
p~ le prinţulu i 4, şi ar fi
în sărcinat pe generalul
Nicoleanu să-1 primea scă
la aerodrom, s ă-I roage
să nu mPargă la Cotro-
ceni s i să-1 poftească la
P reşed inţia Cons iliului,
u nde solicitudinea d-lui
' ln contradicţie abso,ută
cu afirmările prinţului Ni-
co lae către principesa Ele-
na, în acea zi de 5, şi mai
tirziu către mine.
Prezident îi pregăti se un
corfortabil "pied a ter-
re'' (c'est le cas de le
dire !). Maniu voia să
vadă pe prinţ înaintea
tu turor, n1ai ales înain-
tea Prinţului Nicolae, ca
... ă se înţel eagă cu el şi să
îi impue împă carea cu
principesa Elena. Planul
lui Maniu a fos t să-1 nu-
mc·as că pe prinţul Carol
intii regent (în locul luri
Sărăţeanu. care ar fi de-
mis ionat) ş i să-1 procla-
me rege numai după ce
ar fi executat condi·
~ ia m ora l ă (îndepăr­
tarea d-nei Lupescu, îm-
pă carea cu principesa
Elena şi anularea divor-
t ului). Din nefericire,
id iotul de Nicoleanu
(Madgearu vorbeşte) s-a
înşelat pe aerodrom şi in
loc să m e arg ă la cel mi-
li tar de la Pipera, s-a dus
la cel civil de la Bă ­
neasa, unde, natural, n-a
sos it nici un print. Gu-
vernul a pie rdut, ast~l ,
firul prinţului după de-
barcarea lui şi Madgearu
rec unoştea că de la 8 la
11 (o cam fi uitat orele,
după alte versiuni prin-
ţul a fos t asc uns de la
91h. la 12) nimeni n-a
şt iut und e să-1 gă e-ască .
La observatia pe care
am făcut-o lui Madgearu
că Duca mi-a afirmat
că-1 văzu se în d upă
amiaza zilei de vineri 5,
şi că el, Madgea ru, î i
declarase că nu şti e a b-
solu t nimic d espre o
eventua lă sosire a prin·
ţu lui , dîndu-i chiar cu-
vintul de onoare, zisul
Madgearu, cu obicinuita
lui v iolenţă de limbagiu,
m i-a ripostat : "Duca a
minţit ! Nu l-am văzut
decît seara, tocmai în
momentul în care p ier-
dusem urma printul ui
după debarcarea lui, în-
tr-un moment, prin ur-
mare, în care Duca ştia
deja că prinţul sosise.
Era atît de emoţionat, în-
cit abea vorbea. M-a în-
trebat ce aveam de gînd
s ă facem, iar eu i-am
ră s pun s punîndu-i la rîn-
dul meu întrebarea ce ar
fi făcu t el şi cu Vintilă
Brătianu dacă ar fi fost
La guvern. Duca mi-a
ră s pun ~ c ă răs pun sul îl
pot gă s i la Marele Stat
Major, într-un plic, în
care a fost prevăzută ş i
ipoteza sos irii inopinate
a prinţului. A cesta tre-
buia imediat arestat, dus
la Giurgiu, pus într-o
şalupă (sic) şi expediat
la Kadova~ pe Dună re
în sus, de unde o ş alupă
iu goslavă urma s ă-1
transporte mai departe
spre Viena. Cînd am spus
lui Maniu ce ne povă ­
ţuiesc liberalii să facem
a rîs cu poftă. Maniu n-a
putut s ă dea de prinţ de-
cîL pe la 11 112 şi a s tat cu
el de vorbă pînă la 1 di-
mineaţa. L-a convins şi
s-a înţe l es cu dînsul să
intre mai î ntîi în Regen-
ţă ş i să fie proclamat
rege mai tîrziu (faimoasa
condiţi e). De la Cotro-
ceni, p r imul minis tru a
veni t la Preşedinţie,
unde-I aşte ptau toţi, şi
ne-a adus vestea bună că
se întelesese cu printul
Carol. S-a hotărît să ne
întrunim a doua zi, la
orele 9 dimineaţa, ca să
fixăm procedura ş i pro-
tocolul intrării prinţului
în Re genţă".
Madgearu mi-a mai
poves tit că Man iu i-ar
fi s pus atunci : "Ei, vezi
de ce am băgat pe Sără­
teanu în Regenţă ? Ca să
am un loc vacant în ori-
ce moment- de Popă ş i
de prinţul Nicolae nu
eram igur". !n timpul
nopţii, prinţul a mai vă­
zut în ă şi alţi oameni
politici, a fost lucrat de
prinţul Nicolae, şi a doua
:l i situaţia se schimbase
cu totul. Madgearu pre-
tinde că au fos t violente
d~sc uţiuni în Consiliu, că
Cos tă ch e ou, omul rege-
69
lui de mai tîrziu, ar fi
decla rat că nici o dată
nu \'a primi să fie mi-
nis trul reqeJui Caro],
şi cîte şi mai cîtE'.
"Canalia dE' Manoilescu
s-a dus chiar în noa p-
tea aceea să spue
regelui că eu (Madgearu)
am pus la cale a as ina-
rea lui. Mi-au trebu it ani
de zile ca să mă disculp
în ochii re,gclui ! Toate
lichelele d in antu raj
forfoteau în jurul prin-
ţului , ca re ma i de care
cu minc iuni, cu bîrfeli,
cu intrigi !".
Din toate cîte n1i le-a
pove tit Mad geat~u nu
cred deplin dccl'l în
istorioara cu Statul Ma-
jor şi în cea cu in triga
lui Manoilescu. Amîn-
două sînt croite pe ca-
lapodul celor în sarcina
cărora au fost puse. Tot
restul este legendă me-
nită să preamă rească
rolul lui Maniu, ă arate
că a fost ş i pentru re ta-
urarea regel ui, ş i pentru
principesa Elena, ş i con-
tra Lupească i. Şi, în trea-
căt, s-a justificat ş i in-
justificabila alegere a lui
Sărăţeanu în Reg e nţă.
Asupra acestei c;os1n
neaşteptate a regelui ră­
mîne ca viitorul s ă fa c ă
comp1ectă lumină.
După ce Duca mi-a
povestit cele întîmplate,
depresiunea lui Vi nliJ ă
Brătianu şi trăda rea lui
Gheorghe 5, l-am intre-
bat: "Toate bune. Dar
pentru ce cuvin tele ire-
m ediabile pe care le~ai
spus sîmbătă , ş i pe care
Vintilă nu le-a s pus ;
pentru ce confirmarea
lor luni, după ce Carol
al II-lea fusese procla-
mat r ege ; pentru ce ~ re­
şeala gravă de a exclude
pe Gh. Brătianu din par-
tid ? Te previn că mă
voi duce ş i cu, chiar azi,
$ Gheorghe Brătlanu. fiu l
lui Ionel şi al soţiei sa re
prime - şi trecătoare
Maria Moruzi (Cuza}.
70
Ia rege - mă veţi ex-
clu<Je şi pe mine ?" -
"Doamne fe reşte, îmi
ră spun d e Duca, e chiar
foarte bine că te duci ş i
de aia am venit să-ţi
vorbesc [... ]"
P entru norocul regelui
Carol, Partidul Liberal
nu mai avea în fruntea
lui pe Ionel, ci pe Vin-
tilă. Eu unul eram ho-
tărît să fac tot ce-mi sta
în puti nţă pentru a
apropia momentan - pe
cît se pu tea - partidul
de rege. Fată de Partidul
Liberal aveam o priză
destul de pu te rni că, pe
care am s i mţ i t-o din pri-
mele vorbe de pe buzele
lui Duca : teama de o
dezmembrare a partidu-
lui. Sosirea prin ţ ulu i Ca-
rol, lucrul tre bue mărtu­
risit, zguduP.>e partidul
d in temelie. Corabia lua
apă din toate pă rţile ş i
multi şo bolani căuta u să
fugă. Nepolitica exclud e-
re a lui Gheorghe Bră­
tianu arun cac;e untde-
lE-mn pe foc ; se în-
trebau oamenii dacă
vi itorul nu era alături
de acesta ş i pî n ă şi
cei mai in timi prieten i
ai lui Duca, ca Ata
Constantinescu (fiul Por-
cului) ş i Vas ilescu-Val-
jan, ameninţau cu ple-
carea. Toţi mă aşteptau
pe nline. Dacă cumva
luam cauza lui Gheorghe
în brate, da că mă soli-
dari7.am ş i plecam cu el
ne urma jumătate
partidul. Vedeam în
ochii lui Duca cît de
mult cîntă rea hotărîrea
mea. Il rugai să meargă
imediat la Vintil ă ~i să- i
spună că eram ga ta s ă
m ă solidarizez cu el, prin
scl'isoare publi că, dacă
cons imţea, fă ră nici o re-
ticenţă, la o totală
schimbare de orientare
a partidului în chestia
Carol, şi da că m ă auto-
riză să fac demer urile
necesare pen tru o nor-
malizare a raporturilor
di n tre Coroa nă ş i partid.
1ncîntat, Duca îm i mul-
ţumi cu efuziune ş i plecă
imediat la Vin tfl ă , d e
răspunsul că r uia nu se
îndoia. l-am ce~· ut să-mi
aducă acest răspuns îna-
in te de 10, fiindcă tre-
buia să-1 am înainte de
a vedea pe rege.
Duca s-a întors după
o jumăta te de oră şi
mi-a comunicat c ă Vin-
tilă Bră tianu era de
a cord fă ră n ici o rezervă
asupra celor propuse de
mine. Am di ctat imediat
lui Duca tE-x tul sc risorii
mele de olidarizare cu
Directia partidulu i, scri-
soare care a apărut ime-
dia t în zia re : ea a pus
sta vilă în ceputului de
d eb andadă din partid ~
dar a mirat pe unii, care
cun oşteau entimentele
mele faţă d e prinţ, dar
i gnorau cele pertractate
intre Vin tilă Brătianu,
Duca şi mine.
La orele 10 am pornit
spre Cotroceni, foa r te
emoţionat. Prinţul Nico-
lae m-a primit imediat;
era radios, încîntat că
sc ăpa se de povara Regen-
ţei, şi primele lui cu-
vinte au fost ca ~ă m i-o
spue. A scuzat apoi pe
frate-s ău, care v.oi ll'ld să
mă vadă, îndată du pă so-
sirea mea, în particular,
îmi fixase acea tă întîl-
nire la Cotroceni, dar
nu putea ven i, fiind reţi­
nut de difer ite audien ţe
.în l egăt ură cu constitui-
re a noului min is ter s• i
mă ruga · ă merg la
121 '4 la Pala tul regal, dar
să intru prin dos, prin
gră dină . Cineva mă va
aş te pta la p oartă şi mă
va conduce. Am ră s pun s
p r inţului că m ă voi con-
forma dorintei regelui ş i
am vrut ă plec. Amicul
Nicolae avea în ă mîn-
cărime la li mbă şi m-a
J~eţ i nut, începînd ă-m i
povc tească LOt ce fă ­
cu ~e el pen t ru a înlesni
inapoierea lui Carol.
 De mai bine de 6 luni
âşi dedese seama că nu
era altă soluţ'ie şi se ho-
tărîse să o sprijine cu
toate mijloacele de care
dispunea ca prinţ şi ca
regent. Operaţiunea era
în să deli cată şi ca să
reuşească trebuia s ă se
lucreze cu mult tact, şi
în sec ret. Nu s-a deschis
la nimeni, decît so ră-s i
Elisabeia. Mi-a reamin-
tit ceaiul nostru în t re i,
la dî n~a. în ianuarie tre-
cut, şi s-a scuzat că n-a
putut fi atunci mai co-
municativ. Vedea şi el,
ca şi mine, că toate mer-
geau pe dos, dar din ne-
norocire nu-m i putea
vorbi despre soluţia lui.
Acţiunea şi-a început-o
prin sondaje în armată,
cu prilejul cîtorva mese
la regime nte, organizate
sub cuvînt de a strînge
legăturil e în t re ofiteri şi
dinastie. Fără s ă se com-
promită, fără să afirme
nimic, a putut constata
că pretutindeni, în arma-
tă, înapoierea prinţului
Carol ar fi fost bine pri-
mită r... ]
Indată ce a fost sigu r de
spiritul armatei, s-a pus
în l egătură cu frate-său,
informîndu-1 că poate
conta pe dînsul, cu con-
diţia să lucreze amîndoi
în bun ă înţelegere ş i să
nu se ştie nimic despre
atitudinea lui. Pe fiecare
zi simiea c um îi fuge te-
renul de sub picioare, ca
regent; nu era fă cut
pentru acea s tă meserie,
la care nimic nu-l pre-
gătise. Ceilalti doi re-
genţi er·au ş i mai puţin
pregă tiţi decît dînsul, şi
mai puţin rezistenţi.
" Dacă nu tara, riscam să
punem În primejdie Co-
roana". Planul lui era să
pregătească totul în aşa
fel, în cît Carol să fie che-
mat cu consim ţămîntul
făţiş sau tacit al tuturor.
Baza în să o punea pe ar-
mată . Era în curent cu
toate tratativele lui Ca-
rol - cu A verescu, cu
Iunian, cu Goga şi cre-
dea că lucrurile se vor
învîrti astfel, î ncît totul
să fie gata pentru
toamnă. Despre venirea
lui Carol, aşa cum s-a
făcut, n-a ştiut nimic.
Chiar în ziua de 6 iunie
dimineaţa primise o scri-
soare de la Paris în care
f rate-5ău îi vorbea de
planurile lor, dar din
car e n u rei eşea în tru ni -
mic hotă rî rea unei ac-
ţiuni imedi ate (probabil
că pe baza acestei scri-
sori putuse să -ş i dea cu-
vintul de onoare prinţe­
sei Elena că nu ştia ni-
mic despre venirea lui
Carol). "Cred e-mă , n-am
şt iut nimic despre pleca-
rea, nici despre călătoria
lui Carol, nici despre so-
s irea lui în Ardeal. Am
aflat ş i eu că venise,
d upă ce ve nise, ca toată
lumea. Prima mea miş­
care a fost de necaz,
mi-a fost frică să nu fie
totul pierdut. Ştii cum
am aflat? Am auzit gă­
lăg ie jos ş i am ieşit în
capul scă rii să văd ce
este. Manolescu era ple-
cat, ş i am văzut pe Vaida
şi pe Nicoleanu8 , care se
certau cu feciorii, fiindcă
nu-i lăs au să se u11ce la
minE>. l-am poftit sus.
- .,Unde e prinţul Ca-
rol? Căutăm pe prinţul
Carol !" - "Cum ? le-am
spus, pe Cine . ?"
. - "re Tl
prinţul Carol, a sosit cu
avionul şi nu-l găs im ni-
căieri". - "Aic.i nu e,
că u tati -1 ş i preveniţi-mă
îndată ce-l veţi găsi". "tn
acel moment am crezut
că totul e ra pierdut. De
ce venise pe neaşteptate,
fără să mă previe, atunci
cînd ş tia că eu îi pregă­
tesc calea ? Nu m-am li-
niştit decît după ce am
• Aceasta a fost o primă
vizită a lui Vaida şi a lui
Nicoieanu la Cotroceni. Au
mai venit după o oră şl au
găsit acolo pe Carol incon-
jurat de armată.
văzul pe Carol în s igu~
ranţă la mine şi cu ar-
mata hotărîtă şi la dispo~
zH iunea noastră".
Printul Nicolae mi-a
vorbi t apoi de frumoa-
sele planuri pe care le
fă cuc:;e îm preun ă, de rea-
lizările ce trebuesc să fie
imediate, de o eră nouă
în viata politică a Ro-
mâniei. In ,tot cursul
conversa ti ei, prinţul ti-
cea ' 'om face, vom re-
face, ' om drege, vom
arăta, vorbea în conti-
nuu în doi, ca Puiu Du-
mi tre cu şase luni mai
tîrz-iu. Eram încă în faza
eroi că a Restauratiei şi
confidenlul şi colabora-
torul era încă un prinţ
de sînge - "Un mare
rol le aşteaptă, Argeto-
ianu, co ntinuă Nicolae.
Ai s ă yezi, are să-ţi spu-
nă Carol ; îţi dai seama
că nu mai poate să mear-
gă aşa. Trebuie să o ter-
minăm o dată cu min-
ciunil e demagogice, să
punem şperţarii la zid 1"
- "S ă dea Dumnezeu" fu
concluzi a mea, ş i mă seu-
lai să plec. !nainte de a
ne d espă rţi , p rin ţul imi
;mai spuse că speră să
.împace şi pe Elena cu
Carol. "Lucrul nu e
uşor, dar sînt foarte mul-
tumit de ce s-a fă cut
pînă acum. Sînt sigur că
voi reuşi. Vreau să o mai
fac ş i pe asta şi apoi voi
putea zice că rni-am în-
deplinit datoria. Nu uita
la 12 ş i un sfe rt!".
La 12 ş i zece minute
mă prezen tam la poarta
din do a Palatului, în
grădina casei loouită de
Dro so ş i , pe vremuri, de
Mişu. Mă întreb ş i acum
pent ru ce m-a primit
atunci prin dos ; să îi fi
fos t deja frică de Ma-
niu ? Mă întreb cu atît
mai m ult, cu cît m-au
pofti t la plecare să ies
prin faţă, în văzul tutu-
ror. Mă întreb "şi acum",
dar nu m-am întrebat
atu nci, că c i eram prea
71

emoţionat ş i aiît de de-
parte de odce bănuială
d e m esc hinărie. Un ofi-
ţer de vînători - mi se
pare Orăşanu - m-a dus
prin culoarele de jos di-
rect la cabinetul cel mic
de lucru, în care m-a bă­
gat prin intrarea din-
spre sera pa!mierilor.
Cabinetul era gol. După
cîteva minute s-a de chis
~a dinspre bibliotecă ş i
prinţul Carol, aşa cum
îl văzusem ultima dată
în 1925, aproape ne-
schimbat, era în fata
mea. M-au podidit la-
crămile, si lui i s-au mu-
iat o: hii - a venit la
mine ş i m-a îm brăţi ­
şat. - "De mult nu
te-am văzut" au fost pri-
mele cuvinte pe care le-a
spus. - "De mult, i-am
ră s puns, dar nu este vina
mea : de ce ai plecat ?''
- "A trebuit s ă plec". -
"Nu putea exis ta nici un
motiv valabil, nu există
... nic-i o justificare pentru
gestul pe care l-ai fă cut.
Ne-ai lă sat pierduţi, pe
noi, care pusesem toată
năd ej dea în Măria Ta"
- "Iţi voi spune tot,
oda tă 7 , ş i vei vedea că
nu puteam să fac altfel.
Sînt sigur că imi vei da
dreptate. Dar acum, iată ,
m-am întors şi vreau s ă
ştiu da că mai pot conta
pe d-ta ?".-"Ori ce s-ar
întîmpla, poţi conta pe
tot devotamentul meu,
pe tot concursul meu".
- "lţi mulţumesc , ş i de
azi înainte contez pe
mata. Azi te rog să mă
ierti, am pînă peste cap
rtreabă] cu reconstituirea
guvernului, am vrut nu-
mai să îţi strîng mîna
din primul moment. In-
dată ce voi fi mai liber,
peste 2-3 zile, am să-ţ i
fac semn, să stăm mai
mult de vorbă".
Am reprodus aici, a-
p roape textual, primul
' Nu mi-a mai spus nici-
odată ! care mamă-sa , prinoip~a
72
meu dia log cu M.S. re-
gele Carol al II-lea. Am
crezut nimerit s ă o fac ·
pentru a lămuri în aceste
amintiri, d e la începu t.
atmosfera de cordiali tate
şi de încredere care a
domnit în relaţiunil e
mele cu tînărul rege. Am
ieşit din a ceas tă pri mă
audien ţă convins că în-
tr-adevăr vremuri noi
în cep pcn tru tara noa-
s tră, că regele s-a lepă­
dat de toate cîte le fă ­
cuse prinţul, şi că ne-a
pus într-adevăr Dumne-
~ ~
zeu mma m cap.
Abia mă întorsesem
a ca să şi m-am şi pome-
nit cu Franasovici, venit
să i scodea scă din partea
lui Duca. l-am spus ce
puteam să-i spun, şi că
audienta mea la rege fu-
sese foarte sc urtă, mai
mult o luare de contact,
ş i c ă nu putusem vorbi
nimic despre Partidul Li-
beral. Că voi vorbi, în să,
desigur, in prima au-
dienţă mai lungă care
mi se va acorda, probabil
peste cîteva zile. Frana-
sovici a plecat oftînd,
spunînd~-mi că Vintilă
vrea să mă vadă. I-am
mărturisit intenţia mea
de a-l vizita chiar în
acea zi.
După Franasovici a
venit la mine Gheorghe
Brătianu, cu o faţă de
copil d ezo rientată. Se
mira şi el de ce i se în-
tîmplas e ş i arunca tot in
spinarea lui Duca, d eşi
nu-ş i făcea nici o iluzie
asupra entimentelor
unchilor s ăi, Dinu şi
Vintilă, faţă de dînsul.
tn realitate, Gheorghe
Brătianu fusese luat de
valuri, învîrtit şi aruncat
la mal aproape fără voia
lui. Soţia sa (Elena Stur-
za, fata lui Dimitrie
Sturza, de la Dieppe, cu
•
Maria Moruzi îl logo-
dise pe patul ei de moar-
te), femeie inteligentă.
s impatică şi ambiţioas ă,
se cam încurcase în ul-
tima vreme a Rege nţci
în cuconetul carlist din
Iaşi , condus de fetita lui
Nicu Cananău, măritată
pentru a t reia oară cu
Dim. Sutzu. colonel de
cavalerie în rezervă şi
fost s oţ al Elenei Chris-
soveloni, măritată apoi:
cu Paul Morand. Prin-
tesa Yalentina Sutzu.
printesa Alice Sturza.
născută Cantacuzino (fa-
ta Maru c ăi ş i a lui Mişu) ,
prinţesa Olga Sturza.
născută Mavrocordat.
printesa Claire Mavro-
cordat (sotia lui Wladi-
m~r) născută de DLvoune,
prinţesa Sturza. căsăto­
rită Gheorghe Brătianu
- formau un grup de
al teţe in time, în crezute,
bune d e g ură dar rele
de muscă, hotărîte să
regenereze tara prin
procedee sumare. Prin
înrîw·irea prinţes ei Ca-
nanău (Dim. Sutzu a
fost întotdeauna printre
cei mai devotati ai prin-
tului), grupul a alunecat
fncetul cu în cetul s pre
carlism. A ştiut ceva
Gheorghe Brătianu des-
pre legăturile politice
care, după concepţia "fa-
miliei", aşezau pe s oţia
a în 1 îndudle crimina-
Jilor? Probabil că da,
dar nu o putea mărtur·i s i.
Faptul este că în antura-
jul prinţului e conta pe
Gheorghe Bră tianu ş i se
punea p reţ pe numele
lui. In caz de luptă, un
Brătianu alătu ri de pre-
tendent ar fi fă c ut bine-
fn străinăta te . Cu niţică­
bunăvoinţă şi cu obici-·
nuita confuzie a france-
zilor în afacerile orien-
tale, Parisul ar ·fi putul
chiar crede că Ion Bră-
tianu red ivivus era ală ­
turi de Carol, împăcat şi
mulţumit. !ndată
prinţul a sosit la Bucu-
ce
reşti, însoţitorii s ăi plini
de zel au telefonat lui
Gheorghe Brătianu la
Iaşi , să vie imediat că-1
c heamă regele. Chemat,
s-a urcat î ntr-un aero-
plan şi a sosit. Prima vi-
zită a făcut- o unchiu-său,
Vintilă, pentru a-1 infor-
ma despre cele petrecute.
Dezamăgiri • s-osirea d-nei Lupescu • Regele
Carol al 11-lea şi desluşirea temperamentului
său Anturaiul Maiestăţii Sale
Blank, Tabacovici, Malaxa, Mavrodi, Nae
Ionescu • Legătura regelui cu d-na Lupescu
Ce se schimbase din
iunie pînă în august
în ţara Româneasc ă, ce
se întîmplase în acest
scurt răstimp în care
avînturile primelor cea-
suri făcuse loc celei mai
de neînţeles in erţii ?
Venise Lupeasca. Res-
tauratia trecuse brusc
din faza eroică în faza
compromisurilor şi a
oomprom i terilor.
Istoria ne învaţă c ă
amestecul fustelor în po-
litică e întotdeauna fatal
cuiva, mai ales cînd sub
fuste se învîrteşte o
tîrfă . Prezenţa d-nei Lu-
pescu în bilanţurile
noastre politice ne-a în-
curcat mai mult soco-
telile decît ni le-ar ·f i
încurcat 7 ani de secetă.
Sămînţa rea n-ar fi
prins probabil cu .a tît
succes dacă n-ar fi căzut
pe un teren admirabil
adaptat pentru încolţirea
ei. Scriu aceste rînduri
aproape şase ani 8 după
suirea regelui Carol pe
t ron, şi enigmatica sa
personalitate e tot atît
de nedesluşită pentru cei
mai multi, ca în mo-
mentul în care a pără sit
tara, în 1925. ln lunga
Vintilă 1-a tratat de car-
list, l-a afurisit ş i i-a
defins s ă se apropie de
satana. Era tocmai în
ziua de sîmbătă, 7 iunie,
cînd turbaseră toţi. Ne-
' din psihologic, cred util
potul Gheorghe a arătat
respectuos unchiului că
nu putea refuza să se
prezin te regelui ţării,
cînd a cesta-1 chema. Şi
s-a dus. Blestemul ş i
e xcl uderea care au ur-
mat sînt cunoscute( ... ]
Aristid
mea c arieră an1 cunoscut
oameni de tot felu l ;
n-am întîlni t nki o dată
încă o fire mai in'lpre-
CISa, mai s ucită, mai
schimbătoare - o lipsă
atît de totală de armă­
tură morală ş i de l egă ­
tură între concepţie şi
execuţie[ ... ]
Ma rea deceptiune pP.
care ne-a dat-o regele
Carol, absoluta lui im-
potenţă de a real iza
ceva, incoerenta politicii
sale - dacă politică se
pot nW11i zigzagurile şi
dibuielile în mînuirea
inte1·eselor politice
n -ar fi, după părerile
unora, decît con seci nţa
une i stări sexuale pa-
tologice.
Desigl:lr, slăbiciunea
vointei sale poate pînă
la un oarecare punct să
fie şi atavică, moştenită
de la defunctul său pă­
rinte, Ferdinand "abu-
licul". Ereditatea n·u este
în s ă o explicaţiune su-
fici entă , fiind că ea n-ar
put.ea lămuri decît slăbi ­
ciunea voinţei , nu ş i in-
coerenţa succesivelor în -:
ce rcă ri de voliţiune. lna-
' In februar-ie 1936.
in te de a cerceta în să
acea stă problemă de or-
să spun cîteva cuvinte
despre personalităţile pe
mîna că ro ra căzuse re-
gele Carol, după ce îi
căz.use, 1ui, Coroana pe
cap. N-am cunoscut şi
nu cunosc personal pe •
d-na- Elena Lupescu ~
zisă Duduia, deşi s-a
s pus că jucam regulat
bridge cu dînsa ş i că
ministerul din aprilie
1931, l-am constituit la
orele 2 noaptea în casa
ei. N-am cunoscut-o nici
mă car d in vedere, şi
pînă în momentul cînd
scriu aceste rînduri~
n-am înlîlnit-o nici o da-
tă, ş i -mi pare rău, fiind-
că-mi lip seş te astfel -un
important element de
jud ecată a celor întîm-
plate după Restauraţie_
Cele însemnate în aceste
amintiri despre dînsa
sîn t di.n domeniul celor
auzite, iar nu din al
celor văzute.
Sosirea Duduei în ţară
a fost' înconjurată de
mister. Numai cîţ iva ini-
t iati - ş i astfel a luat
l'laş tere faimoas a cama-
rilă - au ştiut de mi ş­
că rile ei. lncă două luni
după ce sosise la Sinaia
erau oameni ~re jurau
că nu era în ţară. $pe-
riată de toată vîlva ~are
se făcu se în jurul nume-
lui ei, dama de gh indă
sta ascuns ă după per-
dele. Multă vreme nimeni
n-a văzu t-o, nu ieşea ni-
căieri ; trăia între Carol~
Dumitreşti, Manoilescu
şi mult suspecta pereche
Wider - · toţi membri
fonda tori ai Camarilei,
cea mai înaltă in st iţuţie
a domniei regelui C{a rol
al II-lea, succesiv corn-
•
pletată cu trei şmecheri~
Aristid Blank, ,Tş.b,:a~co­
vici şi Malaxa şi un
• Scris în septembrie ·1934.
73
 peş te, Alecu Mavrodi,
plus satelitii lor.
Sosirea Duduei în ţară
a fost evenimentul deter~
minant al prăbuşirii
regelu i Carol. Pare că
fată de principalii cola-
boratori ai Restauraţiei,
principele Carol [îşi) lua~
se angajamentul să nu
aducă pe d-na L upescu
1n ţară, cel puţin pentru
moment. Acelaşi angaja-
ment se pare că-1 luase
şi fată de militarii care
i-au dat co ncursul în
ţară, inclusiv prinţul Ni-
colae. Aşa se explică
faptul că în iulie încă,
un aghiotant al regelui
nti-a declarat că d-na
Lupescu va fi împuşcată
dac ă vine în ţară.
Din tot cît am putut să
d escurc am rămas con-
vins că n-a adus-o re-
gele : i-a adus-o altul. Şi
odată adusă, a fost bine-
Inteles primită cu dra-
goste, dar asc unsă, fiind-
' că prezenţa ei nu co-
r espundea cu angaja-
m C'niele luate.
Multă vreme am cre-
zui că a adus-o spurcatul
de Puiu Dumitrescu.
Maniu, care era în acel
moment prim-ministru,
111i-a povestit mai tîrziu
că a adus-o Manoilescu,
pe tăcute şi pe ascuns,
ş i astfel se explică ş i fa-
voar-ea t·egală oare s-a
revărsat peste capul lui
cu întîrziere ş i nu din
primul moment al Res-
taurării - cu toată puş­
cări a pe care o îndurase
în 1927 pentru sfînta
cauză. Colonelul Tătă­
ranu fusese lăsat la Paris
. . .., ....
cu mtstunea sa pazeasca
p c d-na Lu pescu ş i să n-o
lase ă plece în ţară. In-
tr-o bună zi, dama a
fugi t însă de acasă şi a
pornit spre ţară cu Ma-
noilescu, trecîn d la gra-
niţă drept doamna Ma-
noilesc u. Tătăran u a
telegrafiat numaidecît
ref!elui, care a făcut pe
supăra tul şi a înjurat de
74
mamă pe P u iu Dumi-
trescu, nevinovat sărăcu­
tul ca copilul în faşe. S-a
s upărat regele, dar a de-
co rat pe Manoilesou cu
"Coroana de Spini", care
niciodată nu şi-a justi-
ficat mai bine ca în acea
zi titulatura franţuzeas­
că : "La Couronne des
p ... " !
Prezenţa Duduei a fost
un dezastru pentru rege,
nu numai prin influenţa
ci dire ctă, dar şi prin
fap tul că acea stă pre-
zenţă l-a izolat de ele-
mentele cinstite pe care
le-ar fi putut a trage ş i
l-a dat pe mîna lichele-
lor şi escrocilor.
Elementele bune care
luase parte a ctivă la în-
tronarea regelui, ca colo-
nelul Tă tă ranu. (fără
concursul căruia prinţul
n-ar fi putut nici o da tă
părăs i F ranţa) sau colo-
nelul Paul Teodorescu,
băieţii loiali ca Gatoschi
sau ca colonelul Dim.
Sutzu, cap sec dar om
cinstit, au fost puşi în-
dată la index, ba unii
din ei chiar deadreptul
os tracizaţi. In cîteva să p­
tămîni, banda neagră a
pus stăpînire pe rege --
gratie madamei, şi a iz-
butit să-1 izoleze com-
plet, săpînd un şanţ din
ce în ce mai adînc în
jurul 1ui.
Echipa Dumitreştilor
(condusă în r·ealitate de
W ider, cel mai inteligent
dintre aceste haimanale)
ş i -a bătut joc de ţara
românească trei ani ş i
jumătate în cap, pînă la
detronarea lui Puiu Du~
....
mitrescu prin maiorul
Urdăreanu (Murd ăreanu
cum 1-a poreclit printul
Nicolae), "întîmplare ciu-
dată" cum zicea Iulian
în Zigeunerbaron . Şef
zgomotos al bandei se
înfăţişa P u iu Dumitres-
cu, "l'enfant cheri de la
Victoire" într-o luptă in
care bătăliile se dau în
jurul unui ţucal. Dar în
fapt, cel care ţinea toate
iţe.le scan daloasei tovă-
1'ăŞii a fost Felix Wi-
der (... ]
Cwn a ajuns în con-
taot cu Duduia ş i cu Du-
mitreştii? Am auoi t că
tot prin Aristid Blank,
ceeace ar dovedi -dacă
nu mai mult - că potlo-
gă riile reuşite constituie
cea mai bună recoman-
daţ ie într-o anumită lu-
me. Ş i cu acest prilej,
două cuvinte despre ami-
cul A ristucheles.
Aristid Blank este
unul din oamenii cei
mai periculoşi din cîţi
am întîlni t. L-am cu-
noscut mai de aproape la
J aşi - eram vecini în
Păr urari - în timpul
ră zbo iului. Locotenent de
re7.ervă, tăia ciinilor
frunze, se tîrîia în tinută
destră bălată pe Lăpuş­
ncanu, gîfîia şi se văita.
Se lupta de moarte ou
accesele zilnice de a stm ă,
admirabil simulate (d u-
pă război n-a mai avut
n iciunul), pe care le în-
,·ingea succesiv, ca un
v oinic. Aceste nenumă­
rate victorii 1-au dus la
de mob iJizare ş i la Paris,
unde o specială vocaţiu­
ne îl chema s ă se devo-
ie7.e cauzei naţionale.
t<,oar le inteligent, price-
p1nd toale din zbor, fră­
mîntat de ambiţie, fără
cultură serioasă dar în~
crezut ca nimeni, soco~
tindu-se bun la toate[ ... ]
Influenta lui Aristid
Blank asupra regelu i Ca-
rol se d ato reşt,e desigu r,
î nainte de toate, inteli-
genţei sale. Carol a fost
totdeauna sensibil la ar-
gumentele bine prezen-
tate ş i revărsate di n
p 1in. Fa rsorii sonori au
avut totdeauna multă
trecere la el. I nc re de r~a
pe rare a acordat-o ma i
tîrziu lui Guţă Tătărăscu
nu s-a întemeiat pe alt~
ceva. Vorbăria ainuzantă
şi nesfîrşită, aerele de
competenţă şi mă rturiile
de sinceritate - jongle-
riile teoretice cu care
Aristid ademen ea de
obic€i numai pe proşti,
p rod useseră după cum
am putut să o cons ta t
p ersonal, ·O adîncă im-
presie asupra regelui,
care nu era prost deloc,
dar lipsit de cele mai
elementare ounoşt inţe în
materie f inanciară şi
economică. In afară de
această influ enţă de
ordin spiritual, existau
şi alte legături , de ordin
mate rial, între rege şi
banche r. De ja înainte de
plecarea lui din ţ.ară,
cînd printul se ocupa cu
pasiune de începuturile
organizaţiunii noastre
aeronautice, Aristid se
apropiase mult de sufle-
tul Alteţei, fă cîn d pe
Mecena tele aviaţiei ş i
luînd initiativa c reării
Aero-clubului. Cît timp
prinţul a fost în străină­
\
tate, F ouquet-ul nostru
- mai mult din spit'it
de "negaţiune " (a se
vedea mai sus), decît din
dragoste - a rămas î n
termenii cei mai buni
cu Moş ten itorul oropsit
şi i-a fă cu t importan te
"servicii" de ordin ban-·
car. I mprietenit ş i cu
Lupeasca(... ], Aristid a
simtit numaidecît punc-
tul nevralgic al întregii
"chestii" ş i a tras în plin.
Arunca prinţului ş i mai
tîrziu regelui praf în
ochi, cu fel de fel de
combinatii încurcate, ca
să nu le priceapă clien-
tul, care nici nu p rea
căuta să le priceapă ,
mul ţ umit că raportau
sumele în a căror veci-
ni că căutare era. Lumea
n-a priceput de ce regele,
chiar după ce a trebu it
să-ş i piardă iluziile asu-
p ra capacităţilor fina n-
ciare ale lui Blank, n-a
încetat să -1 ascul te. Cum
era să o fa că, cînd de
exemplu (ca să nu în-
semnez a ci decît ceea ce
ştiu pozitiv) cele 11 mi-
lioane pentru cumpăra ­
rea casei Lupeascăi (ne-
vasta generalului Dum i-
trescu nu şi-a da t decît
numele, pentru contrac-
tul între p ărţi) au ieşit
din punga lui Aristid
fă ră pretenţiune de ram-
bursare ?
Pînă dup ă căderea mi-
nisterului Iorga, Anistide
a domni t în ţara româ-
nească. Intra la rege
cînd vrea, şi î n jurul r e-
gelui cump ă rase tot ce
e ra de cumpă rat. I n
afară de militari, toţi
erau ai lui. Cumpărase
pe Dumitreşti. Plasase în
intimitatea lor şi a Du-
du ei perechea Wider ş i
o serie de javre, slugile
lu i plecate[ ...]
O menţiune s pecială
p rintre aventurierii care
a u acaparat pe rege după
so!:>irea lui o mer i tă Ma-
laxa şi Alecu Mavrod i
(acesta înscăunat defini-
tiv ceva mai tîrziu). Ma-
vrodi a fost o simplă
lichea şi ca individ n-a r
merita nici două rînduri
în în sem nările acestea,
da că în ultimul an al
vieţii sa le n-ar fi ajuns
la o influen-ţă covîrşitoa­
re. Malaxa, di m po tri vă,
a fosl o personalitate în
toată puterea cuvîntului.
T ip de levantin oacheş
şi mărunt, p rovoca la
p r imul contact un senti-
ment de repulsiune, ca
a nimalele cu sînge rece,
dar, de vorbă cu el, acest
sentim ent se topea înce-
tul cu în cetul ş i omul te
cîştiga prin in tel igenţa
lui tăioasă şi prin cuvîP-
tul lui concis ş i precis.
Inginer ob cu r, a început
cu nimic ş i f ără protec-
ţie, nic i însuşiri bătătoa­
re la ochi, numai prin
puterea lui de muncă ş i
mai al es prin arta lui de
a se învîrti a ajuns în-
tr-un decen iu şi ceva în
frunte-a industriei şi a
oamenilor· noştri de afa-
ceri. Ş tla din experienţa
lu i ş i a altora că în ţara
românească totul se
cumpără şi că în materie
de şperţ trebue să şti i să.
dai la timp şi g.ros. l n-
dată ce a putut, şi-a con-
stituit un fond de rul-
m ent al cor upţi ei, pe
cat~e 1-a manev rat cu
di screţi e şi dibăc ie. Mi
s-a spus de către un spe-
cialist, pri n 1931, că în:
casa de f.ier di n biroul
lui avea în totdeauna în
nume rar o s u mă de 4
pînă la 5 milioane, gala
pentru atac. Pînă la ve-
nirea regelui operase-
aproape exclusiv cu căile
ferate- şi cu imense be-
neficii. Restauratia l-a
găsit deja bine aşezat ş .l
în plin e x erc iţiu al ta-
lentului cu care-1 înzes-
trase Dumnezeu. Nu cu-
nosc exact cărările pe
care s-a apropiat de ban-
da neagră, dar presupun
că amicul Nae Ionescu
(pe care-I ajuta cu ge-
nerozitate ă sc oată "Cu-
vîntul") i-a da t o mînă.
de ajutor. O d ată pătrun s
în intimitatea Camarile i,.
a umplut pe toţ i cu bani
ş i i-a mai acoperit şi cu
daruri ad evărat regeşlL
Mai ales pe Măria Sa
Duduia. P entru Madarn
Jeny, pentr'U Madarn
Wiede r, chiar pentru
Madam G ica punea la:
con tribuţ i e la fiecare
serbare, prazn ic sau an
nou, prăvălia giuvaergiu-
Lui Weis, t ransferat dinn-
di ns de la Cernăuţ i la:
Bu cu reşt i .,adusum ca-
mar illae". Lu i Puiu Du-
mitrescu, între multe al-
tele, i-a dărui t un loc de
ca să, pe care del icatu l
Puiu se zice că I-ar fi
restituit în momentul ex-
pul ză rii sale păstrînd, ca
ami ntire, numai celelalte-
daruri (mai convertibile).
Nici prinţul Nicolae n-a
scăpat, la un moment
dat. de genero7-itatea lui
Malaxa : i-a cumpărat:
pe 12 milioane cac:a di n
parcul Filipescu, pe ca"e-
printul o luase cu 4 mi-
75
lioane. P.rin astfel el€
metode a devenit în cîte-.
va luni sfetnic a scultat
în materie economică ş i
financiară singut~ul
care putea ţine piept în
cercul Camarilei geruia-
l ului Aristide. La umb ra
teoriilor dezinteresate ş i
pe urma francilor lan saţ i
in batalioanele de a salt
s-a aruncat în toate com-
binaţiunile posibile şi
imposibile [... ]
Dacă la aceste cîteva
persoane mai adăugăm
pe prinţul Nicolae, cu
care la inceput regele
Carol s-a înţeles perfect,
pe printul Nicolae cu sau
fără damă, pe prin~ul
F riedl de Hohenlohe-
Langenburg (nepotul re-
ginei, fiul su r-orii sale
Alexandra), care în pr i-
mii ani a1 Restauraţie i
ne-a cinstit în continuu
cu prezenţa sa legată de
o serie de afaceri proiec-
tate, mai mult sau mai
puţin veroase - ş i cîţi­
va w11ili paraz i ţi spora-
d ici fără drept de părere
şi de cuvînt, am închis
cercul relaţiunilor pe-r-
sonale care înconjurau
pe rege. Dintre prietenii
copilărie i şi tinereţii,
Dinu Cesianu era depar-
te, al ţi i oa Nindi Romalo,
Puiu F ilitti, Lambrino,
fraţii Davila, nu mai
erau primiţi, iar dintre
devotatii de pe vremea
pribegiei, Dim. Sutzu,
Gatoschi, Barbu Ionescu
şi cîţiva alţi indezirabili
erau ţi nuţi şi ei la di -
tanţă[ ... ]
Ca ministru de I nter-
ne în 1'931 f usesem pus
în curent cu i eşirile noc-
turne ale regelui, şi m-a
mirat cît de bine era in-
format A verescu, căci
credeam că nwnai cei
care trecusem p rdn mi-
nister eram în curent cu
a ceste parcării. I nforma-
ţia mareşalului era cît
se poaţe de exactă ; de
4-5 ori pe săptămînă ,
76
P refectul Poliţiei trecea
prin nă d uşeli, căci regele
o pornea pe din dos, îm-
b răcat civil, singur în-
tr-un mic F ord cu două
locuri, şi prin Brezoianu,
prin stră:z.ile de lîngă Să­
rindar, aborda cîte o
prostituată, o du cea la
Palat (ce făcea cu ea nici
h-am încercat să ştiu cît
am fost ministru de I n-
terne ş i ipoteza lui A ve-
rescu rămîne i poteză) ş i
după o şedi nţă, n~a i
scurtă sau mai lungă, îi
da drumul cu un bilet
de 500 sau de 1000 lei.
La ieşirea din Pa'l at, pa-
ţachina era rid icată de
agenţii pol·itiei şi dusă
la Gavrilă Marinescu,
care îi mai da 5.000 lei
şi o ameninţa cu moartea
dacă spune ceva. Cu
timpul, GavPilă organi-
zase şi ac~st serviciu, în-
lăturîn d din d rumul re-
gelui libera concurenţă
şi presărînd trotuarele
străzilo r în jurul Palatu-
lui cu clientele lui. P rin
discreţ ia şi dibăcia cu
care îndeplinea acest ser-
viciu, Gavrilă Marinescu
şi-a asigurat încrederea
regelui şi permanenta la
Prefectura Poliţiei, cu
toate a buzurile pe care
le-a săvîrşit. Nu pot şti
pînă la ce punct ipoteza
susţ i nută cu convingere
de A verescu corespundea
cu r~a li tatea ; ea ar fi
putut să explice însă
multe şi nu ar fi fost în
contradicţie cu fapte ce
ar părea că dovedesc
contra riul. Ea ar putea
s ă explice, de exemplu,
tot atît de bine ca ipo-
teza contrarie, aversiu-
nea principesei Elena, fe-
meie normală, neobici-
nuită cu exigenţele anor-
male ale unui pervertit
sexuaL Ea ar explica
.,pasadele" zilnice cu pri-
ma tlrfă întîlnită, bună
pentru r iturile masoşis -
tice, pasade care nu in-
fluentau în esenţa lor
raporturile încoronatului
degen erat cu stăpîna lui
permanentă.
Ce r iertare celor care
mă vor ceti pentru toată
mocirla prin care i-am
plimbat. dar obligaţiu­
nea pe care mi-am luat-o
fată de mine însumj,
de a însemna aci tot
ce am văzut în jurul
meu, şi tot ce am
ştiut, mi-a împins con-
deiul de-a lungul ul-
timelor foi. Pe de altă
parte, politica regelui
Carol al II-lea a fost atît
de incoerentă, încît de-
termină r ile ei n ici n-ar
pu tea f i pricepute fără
lămurirea atmosferei şi
a mediului în care trăia
şi fără descoperirea re-
sorturilor secrete care
comandau actele omului.
In rezumat, Car·o l s-a
înapoiat în ţară şi s-a
suit pe tron cu do.r inţa
de a fi un mare rege, de
a ref orma toiul, de a
pune mîna la toate şi de
a imprima pecetea "ge-
niului" său în toate ra..
murile activ i tăţii noastre
nationale. Din acest pro-
gram, tînărul rege n-a
realizat decît schimbarea
uniformelor şi răscolirea
dec oraţiun ilor: a schim-
bat panglicile şi larn pa-
surile, a înfiinţat o serie
de medalii şi de ordine
- de la rid icolă Co ro an ă
de s pini pînă la cele 8
sau 10 M~ rite Culturale,
diferenţiate pe b resle -
ş i a creât doi mareş ali.
Dar pe lîrrgă această do-
rinţă , prin ţul nostru s-a
mai îna poiat în ţară cu
ho t ă rire a fermă de a
pă st ra neatinsă legătura
lui cu Lupeasca ş i aceas-
tă parte a p rogramului
său a realizat-o pe de-
p] in, în ma re parte mul-
ţămită slăb iciunii celor
care treb uiau să îi re-
• •
Z!Sle.
(Va urma}
 2 octombrie 1938. Tn
pagina rezervată edito-
A rialelor şi strecurotă, con-
form traditiei, la mijlo-
cul ziarului, "Times" pu-
blica un lung articol
pentru a explica de ce
premierul Chomberlain a
cedat lui Hitler la Mun-
chen. Unul din argumente
suna astfel : "Cei ispititi

~
de critici facile să tina
seama de faptul că Ma-
rea Britanie nu dispune
* nici de propriile ei insule,
şi cu atît moi putin pe

*
lucrări de continentul european de
for!ificafie un bastion comparabil
0
J)epozit de
O o Eetrol
Singoporelui. Este poate
, 'Staţie o greşeală gravă o tre -
a a :radio cutului, dor o incontes-
tabilă realitate o prezen-
"-· ... ·,
tului : nu avem în ime-
diata noastră apropiere
fortărete inexpugnobile
asemenea celei plasate
la cealaltă extremitate o
imperiului ... " .
Istoria anilor urmărori
şi -o luat asupră-şi sar-
cina de o do o dublă
dezmintire celor afirmate
în editorialul bătrînului
şi respectotului cotidian
britanic : fără Singapore,
• Marea Britanie o rezistat

a e oras_
- u u1 cu succes, în 1940, asal-
tului masinii de război
germane; cu Singapore,
posesiunile sale din Ex-
tremul Orient s-au pră­
buşit, ca un costel de
cărţi de joc, în 1941 -
1942, sub loviturile ofen-
sivei japoneze.
5 F Rl UN COLT DE RAI
#

NICOLAE MINEI INTR-O LUME

INFERNALĂ
Dor în 1938 - ca ş r
mai tîrziu, de altfel -
motive pentru o orgo-
lioasă încredere în trăi­
nicio fortăretei există din
belşug. Baza novolă, con-
struită pe litoralul strîm -
torii Johore, este prote-
jată de cele moi puternice

Sosi'rea la Singapore a
cuirasatuLui ,.P1·ince of
Wales" - prima na1.•ă do-
tată cu. maştni perfecţiona­
te avind reputaţie de vas
invulner abil

77

piese de artilerie din lu-
me : cinci tunuri de 15
toli, cu o băta ie de
35 km, poreclite ( fireş te !)
" Jupiter tonans " . Tn afară
de ele, apărarea mai este
asigurată de 18 baterii de
9,2 toli şi de alte 34 baterii
de 6 toli, repartizate de-a
lungul ţărmului.
Tn decembrie 1941 ,
pînă şi " Jupiter tonans "
retrogradează la rangul
de linie a doua, d e-
oarece în strîm toarea Jo-
hore îşi fac aparitia cru-
cişătorul " Repulse" si
cuirasatul " Prince of Wa-
les". Acesta din urmă
de ţ1ne două recorduri
mondiale : este cel mai
modern "d read noug ht"
din lume şi singurul în -
7estrat cu patru baterii
de cîte 25 de ţevi, cap a ·
bile să debiteze 60 000 de
proiectile pe minut. Tri-
miterea lui " Prince of
Wales" este opera di-
rectă a lui Churchill.
Făcînd o analogie cu
preocupările pe care le
creează în sînul amirali-
tăti i engleze marile va-
se de luptă germane,
Churchill declară : " Un
singur cuirasat modern
cu baza la Singapore va
imobiliza în treaga flotă
japoneză . V -o obsedat
78
«Bismark», acum vă ob-
sedează «Tirp itz». lnver-
saţi situatia şi obsedaţi- i
pe japonezi cu «Prince of
Wales ».
Pe frontul maritim, Sin-
gapore este deci supra-
asigurat. Dar pe uscat ?
Nu cumva ar trebui luate
în senos critic ile lui John-
stone măcar acum, la
sfîrşitul lui 1941 , după doi
ani de război plini de
surprize nepl ăcute pen -
tru Anglia ? Răspunsul
cartierul ui general brita -
nic la această întrebare
este întă rirea fortelor te-
restre puse la dispozi jia
lui sir Brooke Popharn,
comandantul suprem al
forţelor din A sia de sud-
est : indieni, australieni
şi englezi (aceştia d in
urmă în mică minoritate)
numără în tota l peste
1 000 000 de oameni. Un
plan secret (operatia M a-
tador) prevede chia r e-
ventualitatea unei pătrun­
deri pe teritoriul Tailon-
dei, în cazul cînd mişcă­
rile de trupe japoneze ar
deveni suspecte.
Dar în prima săptă­
mînă a lunii decembrie
nimic nu dă de bănu i t
celor din Singapore. M i-
litarii transferaţi aci din
Anglia camuflajului, a re-
Evacuarea populaţie! el-
vile, înaintea atac·nlui
Japonez la Singapore
laţiilor mici şi a alarme-
lor aeriene . reqăsesc un
paradis al păcii şi belsu-
gului. ·
Partea cea mai intere-
santă e că la fel de ig-
noranti asupra intentiilo1·
nipone sînt, la acea oră,.
şi "credincioşii lor aliaţi
si
, frati . de arme" - na-
7. Îştii germani. De la în-
ceputul anului, Hitler se
străduia să-i convinga pe
japonezi să atace Sin~a­
pore. La '23 februarie, Rlb-
bentrop se întîl neşte lh-
gă Salzburg cu ambasa-
dorul japonez H iroshi Os-
hima şi insis tă pe lîngă
el să obtină din par-
tea guvernu lu i său de-
clansarea unei ofensiv~
împotriva bazelor mili-
tare britan ice din Extre-
mul Orient. La 5 martie,.
ami1 a lui Raeder îi spune
fuhrerului : " A sosit or-:>
să fie atacat Singapore.
Niciodată nu se vor ma;
întîlni atîtea co nditii fa-
vorabile pentru o aseme-
nea opera ţie". la 26 mar-
tie, ministrul de externe
Yosuke Matsuoka e pri-
mit de omol ogu l său Rib-
bentrop, care îi declară
că " zilele A ng liei sînt nu-
mărate", adăugî nd că ,.
pentru a le micşora şi
mai
mult numărul, e imperios
Un depozit de cauci.uc,
pradă fLăcă?·iLo1·
lf"'ecesar ca Japonia să ia
-cu asalt Hong Kong şi
Singapore. A doua zi,
Hitler repetă acest cuplet
în fata măruntului sef al
diplomatiei nipone. ·
Dar guvernul de la To· .
kio nu se grăbeşte să
-dea curs solicitărilor ger·
mane. Luni le trec si na·
'
zistii declansează războ·
' '
iu l de agresiune împotriva
U.R.S.S. Dar operatia Ba r-
barossa nu se desfăsoară
-conform planului, iar ar-
mata sovietică, departe
-de a capitula, contra-
otacă victorios în împre-
jurimile Moscovei. Şi ia -
răşi Berlinul presează la
T okio, de data acea sta
pentru a obţine intrarea
Japoniei în războiul anti -
~ovie tic . Dar noua mane·
v ră dă şi ea greş. Mai
mult, "credi ncioşii aliati ''
din Germania sînt infor-
mati, destul de vag, pe la
sfîrşitul lui noiembrie, de
~mele intenţii ale Japoniei
de a invada Tailanda si
exploa tările de petrol o-
'l andeze din Borneo. Ni·
mic despre iminentul atac
de la Pearl Harbour, ni·
mic despre la fel de imi·
nenta intrare în Malaezia,
cu obiectiv final Singa-
pore.
IN SUNET
DE CIMPOI
7 decembrie pentru
Pea.rl Horbour, 8 decem-
brie pentru Tokio, ca ur-
mare o diferentelor de
fus orar. Pentru generalul
Tomoyuki Yamoshito, co-
mandantul armatei a 25-a
este, f ireşte, tot 8 decem-
brie. Pe bordul vasului
uRuyjo Maru ", care na-
vig hea ză spre Maloezio,
el isi informează statul
major despre atacul îm-
potriva bazei navale a-
mericane şi despre sar-
cina care le stă în fată :
planul Sud, ad ică ocupa-
rea Singaporelui.
Japonezii debarcă în
douo puncte de pe coasta
Taikmdei şi la Kota
Bharu, în Malaezia. Ba·
talioonele indiene de oei
luptă cu înverş unare, dor
Douglos Allenby, coman-
dantul austra lian al aero-
portului local, îşi pierde
capul şi ordonă evacua-
rea oraşului. Simultan,
primele valuri de avioane
cu semnul soarelui pe ari-
pă bombardează oraşul
Singapore. Generalul Ar-
thur Percival, core diri-
jează for ţele britanice din
Moloezia, cere apl icarea
planului Matador, dar
Londra nu răspunde afir-
mativ decît după 13 ore,
cînd e prea tîrziu.
Ofensiva lui Yamashita
se desfăsoară cu o ului·
toare repeZICI Une. Tn
frunte merg infanteriştii
{pe biciclete rechizitio-
nate în localităţi l e cuce-
rite !), urmaţi de tancuri
ş i de infanteria motori-
zată. Mlaştinile, lagunele
şi rîul Perak, obstacole
natura le pe care englezii
contau, sînt depăşite -
e ad evă rat, cu preţu l
unor mari sacrificii. La 7
ianuarie, invadatorii a·
jung la rîul Slim, aflat
cam la mijlocul Maia·
eziei. Podul, care urma să
fie aruncat în aer, e lă­
sat intact, deoarece bri-
tanicii au intrat în panică ,
auzind camioanele japo-
neze apropiindu-se : cu
cauc1ucurile sparte, vehi-
culele înainfau numai pe
gentile rotilor, făcînd un
zgomot cumplit şi dînd
impresia că e vorba de
un corp blindat. Imediat
după aceea cade şi Kualo
Lumpur, centrul admini s-
trativ al Moloeziei.
Ultima bătălie din pe-
nin5ulă se desfăşoară pe
rîul Muar. Percivol, core
1-o înlocuit pe Pophom,
79
 aruncă in luptă rezervele
sale terestre şi aeriene.
Dar avioanele de vînă­
toare " Hurricane" şi bom -
bardierele " Hudson " sînt
şterse de pe cerul malaez
de buretele necruţător al
tirului escadrilelor japo-
neze. Rîul Muor e aban-
donat în gr abă şi în
noaptea de 29 spre 30 ia-
nuarie, britanicii se re-
trag pe podul core, pes-
te strimtoarea Johore,
une şte peninsula cu Sin-
gapore. Regimentele de
scoţ ieni Argyll şi Suther-
lond, care formează O·
riergorda, efectuează tre-
cerea in sunetul cimpoa-
ielor.
Au trecut de la debar-
care 54 de zile, în ca re
Yamoshito a parcurs 1 100
km, capturînd 8 000 de
orizonieri, 330 de tunuri,
280 de tancuri , 400 de
mitraliere grele etc. Tncep
ultimele 16 zile ale Sin-
goporelui.
"RAPO RTĂM
IN GENUNCHI ... "
..
Ce s-a întîmplat însă cu
.,Prince of Wales " şi ,,Re-
pulse" ? l a 8 decembrie,
ele ou ieşit în larg, în-
soţite de patru distrugă·
toare, dar fără nici o a·
coperire aeriană, deoare-
ce port-avionul "lndomi-
table", ca re trebu ia să
le-o furn izeze, a eşuat
pe un recif coralier in
Jamaica.
Tn după amiaza acele-
iasi zile, convoiul e de-
tectat de un submarin ja-
ponez, dar avioanele flo-
tilei o 22-a i l caută în
zadar. Nici viceamiralul
Tom Phillips, comandan-
tul escodr~i, care patru-
lează în golful Siam, nu
întîlneşte inamicul şi ho-
tărăşte să se inapoieze la
bază . Din nou cuira satul
său e reperat de un sub-
monn japonez. care lan-
sează împotriva lui tor-
pile, dor ele îşi greşesc
tinta, astfel încît englezii
nici nu remarcă măcar
că au fost obiectul unui
atac. la 9 decembrie, flo-
80
tila a 22-a e trimisă iar în
recunoaştere : de dota
asta intilnirea ore loc.
,. Repulse " mai întîi,
" Prince of Woles " ime-
diat după aceea, devin
tinto bombardierelor ori-
zontale si a avioanelor
torpiloare. Tncleştarea du-
rează exact 200 de minu-
te, la capătul cărora cele
două vase, împreună cu
aproape 900 de ofiţeri şi
matrozi, inclusiv viceomi-
rolul Phillips, zac în fun-
dul mării. Contra -a mira-
lul Motsunago, coman-
dantul floti lei a 22-a de
ov i aţie anunţă Tokio prin
radio de rezultatul bătă ·
liei. Transmisia începe cu
formula tradiţională :
"Raportăm în genunchi o
mare victorie ... "
Prin urmare, Singapore
e vulnerabil acum şi de
pe litoral. Yamashita,
care dispune de numai
3D 000 de soldati, fa tă de
cei aproape 80 000 ră­
maşi lui Percival, e tentat
să ceară ajutorul flotei
japoneze, pentru un asalt
pe două fronturi. Ezităril e
lui durează pînă la 8 fe-
bruarie, cînd se decide să
atace singur. Două divizii
ale armatei o 25-o lro -
versează în somoone
strîmtoarea Johore, ur-
mate, 48 de ore mo i tir-
ziu, de restul trupelor. En-
glezii ou impresia că sint
ataca ţi de forte mult su-
perioare şi, demorolizoţi,
cedează rapid terenul.
Oraşul Singapore e su-
pus de la 1 februarie
unor continue bombarda -
mente aeriene, cărora li
se odouQ ... ă curînd tirul
artileriei. R ăniţii nu mai
incap în spitale iar stră­
zile gem de mulţimea
bolnavilor de dizenterie
şi febră tifoidă . Tnspăi­
mintot de amploarea pe
care o ia dezastrul, Per-
civol cere Londrei prin
intermediul suoeriorului
său, generalul · Wavell,
permisiunea de o capi-
tula. Churchill isi
•
dă seo-
ma că, pe plan mil itar,
partida e pierdută . Dor
presiunile exercitate de
primul-ministru australian
John Curtin şi teama de
reactia opiniei publice
(Singapore a costa t în ul-
tim ii ani 63 de milioane
de lire sterline pe con ·
tribuab ilii britanici) îl fac
să răspundă: "Fo rtăreoto
va fi apărată cu orice
preţ . Ostaşii se vor în-
gropa sub ru inele ei".
E ceea ce se si , intim-
plă - nu numai cu osta-
şii, ci şi cu soţiile şi copiii
o fite rilor, cu intreaga
populaţie băştinoşă. la
12 feb ruarie, cînd sar in
aer ultimele cisterne de
apă potabilă, soseşte de
la londra o nouă radio-
gromă : "Onoarea rasei
noastre e în joc... Nu se
pune problema nici o sal-
văr ii trupelor, nici o me-
na jării populaţiei civile".
Dar onoarea rasei albe e
acum în miinile dezerto-
rilor din trupele britani-
ce, care, cu pi stoalele în
miini, jefuiesc depozitele
de alcool, violează fe-
meile sau încearcă să
scape pe amborcotiunile
aflate în port. Tn sfirsit,
la 15 februarie Percivar e
a utorizat să copituleze.
Dor Yamashita nu acceptă
să trateze cu emisarii con-
duşi de maiorul W ilde,
cerînd să se prezinte în
fato lui însuşi Percival
Acesta
.... .
se supune,
. sperind
. .
ca-ş1 va convmge maml-
cul să-i acorde un răgaz
de două zile, pentru a
evacua familiile ofiterilor.
Yomoshita refuză însă
orice discuţie. " Capitu-
lează imediat ? strigă ef
interpretului. Să ros-
pundă prin do sau nu !"
Percival nu poate ră s­
punde decît prir. do şi
semnează cu o mînă tre-
mt•rîndă hirtia care i se
întinde. Este actul de
deces nu numai al unei
"i nexpugnabile" fortă­
reţe, ci şi al unui mit, pen-
tru care s-au irosi t sume
uriaşe şi mii de vieti o-
meneşti.
Generalul britanic e
încă de fată cînd Yamas-
hita începe să dicteze ro-
diagrama pentr.u Tokio :
" Raportăm în genunchi
marea victorie... "
 - Ce tramvai să iau ca să ajung la Gara
de Nord?
- Luaţi tramvaiul 6 !
... Schimb obişnuit de cuvinte între un pro-
vincial şi un bucureştean în anii 30-40. Atît
de obişnuit încît nimeni nu se gîndea să-I
interpreteze altfel decît ca o banală intre-
bare o unui om grăbit să nu piardă trenul
şi un tot af'ît de banal răspuns al unui bucu ·
reş tean binevoitor. Cit n-or fi dat însă a-
gentii Siguranţei ca in unele cazuri să cu-
noască identitatea celor doi interlocutori...
Tn anii grei ai ilegalităţii, sub aceste ne-
obişn uite şi obişnuite întîmplări se ascundea
adesea stabilirea unor importante contacte
intre cadrele comuniste core luptau in ne-
gura ilegolităţii. Munca grea, plină de o
more răspundere, de o stabili, pdntre altele,
contacte intre diverşi conducători de partid,
revenea unor revoluţionari devotaţi, rămaşi
adesea necunoscuţi chior pînă in zilele noos-
,, E
-- .. -· -
tre, pe core literatura despre ilegalitate ii
desemnează cu termenul de "aparat tehnic",
ori, pe scurt, "tehnicul".
Organele de partid, începînd cu Biroul
politic of Comitetului Central, Secretariatul
Comitetului Central, organele de conducere
ale organizaţiilor de masă ilegale, ca
U.T.C.-ul, Ajutorul Roşu şi celelalte organi-
zaţii revolufionare, organele lor regionale,
judeţene şi locale aveau, fiecare dintre ele,
cîte un aparat tehnic.
De regulă, aparatul tehnic se ocupa cu
asigurarea caselor conspirative pentru şe­
dinfe, case de locuit pentru acei activiş ti
core erau ilegofizoţi - cum s-ar spune as-
tăzi "activ scos din producţie" -, cu menţi­
nerea legăturii intre organele de partid ş i
organizafiile pe care le conduceau.
Permanenta pericolului pe care-I prezen-
tau organele represive obliga la o foarte
atentă pregătire, in cele moi mici amănunte
o fiecărei acţiuni. Şi cum stabilirea contac-
telor era o acţiune in core fineţeo, hotări­
rea, inventivitotea şi conspirotivitoteo să se-
contopească intr-un tot organic, munca teh-
nicului era deosebit de grea. De aceea, co-
muniştii core aveau sarcina de o octivo îrt
aparatele tehnice, erou selecţionoţi, după
serioase verificări, dintre oameni hotăriji,
foarte inventivi, cu o disciplină conspirativă
desăvîrşită, şi dintre cei core nu erou cu-
noscuti de poliţie şi Siguranţă.
Seriozitatea cu core erou recrutaţi acti-
viştii din aparatul tehnic era motivată şi de-
faptul că, prin forta împrejurări/ar şi prirr
caracterul muncii lor, acestora fi se încre-
dintou secrete atit de mari incit, de multe-
ori, divulgoreo lor putea să pună in pericol
de o fi arestati activişti de frunte, iar in ca-
zul tehnicii interne o Secretariatului C C.,
unul sau moi mulţi secretari oi Comitetului
Central al Partidului.
N. G O LDBERGER
_.<f ~.. •
Multe sarcini importante de partid ou fost
duse la indeplinire de " tehnici", aceşti revo-
luţionari hotărîţi, discipl inaţi şi inventivi, a-
devărati ostaşi de primă linie o frontului,
core aveau de luptat cu aparatul represiv
al statului burgh ezo-moşieresc.
*
De regulă, in munca de stabilire o legă­
turii directe dintre organele de partid cen-
trale şi cele din ţară, erou fo losite tovară şe,
necunoscute S iguranţe i, bine îm brăcate şi
comportindu-se (in timpul actiunilor) ca şi
cind ar fi avut o intilnire, pentru o nu da de
bănuit agenţilor de Siguranţă .
7n munca aparatului tehnic se mai petre-
ceau şi întîmplări neprevăzute, care însă,
din fericire, se sfîrşeau in majoritatea ca-
zurilor cu bine. 1mi aduc aminte de două
asemenea intimplări : uno petrecută cu un
81
delegat al Comitetului de partid d in Mol-
dova şi alta pe t recută cu mine însumi.
Delegotului din Moldova i se fixose locul
intilnirii, ora, semnul de recunoaştere (par-
desiu/ pe mino stîngă şi un trandafir roşu
in mina dreaptă) şi parola : "Permiteţi-mi
să vă ofer acest trandafir roşu !" la care
să primească drept răspuns contraparola :
" Prefer trondoliri1 a lbaştri !"
Totul părea in regulă. N umai că, la ora
stabil ită, pe strada respectivă, pe delegat
1-o intimpinat. inainte de tovarăşa din "teh-
nic", o ploaie torenţială. Fără îndoia lă că,
un om plimbindu-se, sub aversele de apă,
cu pardesiu/ pe mina stingă in loc să- I im-
brace, ar fi dat de bănuit şi unui agent de
Siguronjă începător, care I-ar fi putut aresta
imed10l. Aiungind în şedinţa cu membrii Se-
cretariatului, delegotul a cerut cu insistenţă
să se io măsuri impotriva aceluia care i-a
trim1s acel semn de recunoaştere, spunind :
- Dacă in stradă s-ar fi a flat un agent
al Sigurantei, aş li fos t, in mod sigur, ares-
tat. Or eu eram obligat să mă plimb peste
cinci minute pe s tradă in aceste condiţii.
Dor, intrucit totul s-a terminat cu bine,
nu s-a luat nici o măsură disciplinară. Nu
era vorba de 1ea credinţă, ci de o comci-
denţă neprevăzută, co re se putea termina,
e adevărat, foa rte prost.
A doua in!îm pla re, p etrecută cu mine, mi-a
omintit de greu tăţil e materiale ale celor
core lucrau in apa ratul ilegal de partid.
Iotă c:;m s-au des făşu rat lucrurile :
Primisem indicaţiile pnvitoo re la locul şi
oro intilnirii, avind drept semn de recunoaş­
tere, eu un pachet şi o cutie cu chibrituri
in miini, ia r tovarăşa din "tehn ic", un co-
vrig in mina dreaptă. Intrind in stradă la
oro fixată, om găsit pe tovarăşa respectivei,
fără să aib ă in să covrigul in m ină . Totuşi,
eu fiind sigur că trebue să mă intilnesc cu
o ceostă tova răşă, pe core o cunoş team bine,
intrucit lucrosem cu ea, m-am apropiat, i-o m
spus parola la co re om primit răspunsul cu-
venit, d01 i n adaos şi următoarele scuze :
., Ce bine că ai venit tu la intilnire. M-om
speriat că pierd intilnirea. Fără să-mi dau
seama, de foame, om mincat acum citeva
secunde covrigul. Dacă nu te apropioi tu
de mine, cu incredere, făceam o more gre-
şeală."
"OARTEA TOVULUI fiLIP
Partidul C{)munt.t din Rem,nia fl
lntr~aga cJasă nnmdt"QA.re a pierdut
un llo(JJtltor ct~otât. u.n actf•tst te•
votu(ioDU de v&lo:are dfn categoria
cttlof' tari. nettJutf decAt de un na•
m6r r~ttrlttţ de mnoclt~rl nvotatl•
onart cu erolŞlJl u tlBlateft~ d
cu zt, in eondi(htnile tteaaUt6tU et
contplratJ.:i petm•nente cel~ mal
mari, dldtsc mfŞtarea dt d~robtte
'a (lOl'Crut•i tnt.nţcfti)r dela ora~ Ji
sate de tllb j1.1gul (tip~taUt~Uor tl
boit>dlor. •· ·
Ct l c~· t i d~~ e.eatnâ ·de- dtl mun-
t i mlgulouA, ·.i~ dt cS~~·otament f~·
ri margtrtt pe~u m.dta poporutld
muncitor, d~ ~~ atentie, iac.ordaU
petroaut.p.t ltt t i I(Oapt~, de tAti ti~
rtc dt" earad~t fi ile convlng~re rt"
votniionatl treb" ai dea dova4&
tls pă Cd c.I;JA un ,ef tedlnlc mal a.-
liet al Comttetutul Central •1 partf..
dcatuJ ooetrll, v-f>r înţ~ege valoarea
celut care t'a arltat vr~dnlc ~e U•
nul din potturfle de cea mat mare
ioere\l ţr " ~· ret~nsabi t.tat ~ cUn miJ•
etlfl)6 rev(llt;ţionari. Jn A.e~lat ti.ltp
cond&l~ lld compUutul apatat te~b~
rHc ~entra l, tov. "fiUp t.l'ktepUnca ,1
sare\~ d~ tnstnu:tor al C~C, ~ntrd
munca AMI.
Tt>\'~răş11l ~lip, ~d:dt tecMil:el
C ent;~'e a P~rH~hthd Cottu.\nls.f uht
Romlnhs, a (b"rtt. Coodit4Wl .~ de-
asptA il~galitate. ·· tn ulr& a trebttlt
s:t·tt de,1 munca entutlA$11 ~t(u
cau.za puporuhaf tDPiltJtort n~ tllef·
t~ ele a nscun4~ lmpr~jnrirtle ia ca..
re ,. •• dat ob!ttt.wl ~il'tlt şi ne
Jtnpi~dl...l de a atll.ta iatregU tbtse
mundMart num.Se ftat al ~tul ee-t
s'a j~rtflt et €-r®; ce a trebuit ti
stta a ;c.~tns la fat• lttMUIOr h.ral
cât timp a tt1it/ r~m6n~ fnel erou.
anonim eJ du~ 110atte. •
Spa1t~&m el rt-.6ne t tt. c l erosa·
aaonhn, pent,.. ette aprype 1faa
In eare 1)tolittartat\tl. mobtlitlncl tn
•
jiltUl tia toate pitutl:lt- exploaţate
şi atopdte. ti f0Ud*lo4a..te in lui)•
ti, va tlltUIU• •mma e•P,Itaifttl\or
ti f)Ofet\lor tl ~::'.,.&ltl cSOPlJtla 'po•
pqtdtlll llhtndtor.. ,..._ o~•tat •·t~••
.1~· liQA Jee1i me.~~n· C\ldt eo
an .-crtbcar d t1f it ~ta 1n pl•·
;' <·
rdtelt l~&ali~ţ\;>t,lllefn&ftda,.tl ntr•
vtt fi pllmlnil ·a. prea.ltttea de· eU.
,.a ca. enpl· • triumfal~ e~Nel •••-'
dt~re, •• tti'it,11~ ..,., ta t.t~
maU.Ior. · ··
 fată dar, de cită precauţie, prevedere şi
inventivitate trebuiau să dea dovadă tova-
răşii din aparatul tehnic.
lmi fac o datorie de onoare relatînd şi
o intimplare pe care n-am s-o uit niciodată
şi care arată spiritul de sacrificiu şi devo-
tamentul fără margini al tovarăşilor din
aparatul tehn ic.
Citeva luni din anul 1935, şeful tehnicii
interne a Secretariatului Comitetului Central
era un tînăr inginer, " tovarăşul Filip", al că­
rui nume adevărat, din păcate, imi scapă.
Se imbolnăvise. lntr-o seară cind m-am în-
tîlnit cu el şi i-am dat mîna, am simţit că
are temperatură mare. L-am dus la un me-
dic, simpatizant, care a constatat necesita-
tea urgentă a internării sale in spital, pen-
tru că era grav bolnav de tifos. 1nainte de
a se interna, mi-a predat însă toate intil-
nirile şi sarcinile lui, pentru a-1 putea in-
locui.
După două săp tămîni, cind " tovarăşul Fi-
lip" trecuse de criză, s-a intimplat ceva ne-
prevăzut. Uitind probabil să -mi predea una
dintre sarcini, o întîlnire a unui comitet re-
gional de partid şi, aducindu-şi aminte,
deşi era foarte periculos pentru să nătatea
lui, a convins personalul spitalului să i se
dea hainele, a trimis pe tovarăşul respectiv
la casa conspirativă indicată şi s-a reintors
la spital. După 24 de ore de la în tîlnire, O·
cest erou necunoscut al clasei noastre mun-
citoare a decedat. A şa cum afirma medkul
nostru simpatizant, plecarea lui din spital,
atit de slăbit şi încă cu temperatură, i-a
fost fatală .
lată ce caractere de oameni au lucrat in
aparatele tehn ice ilegale ale partidului co-
munist şi ale f) rgan izoţiilor revoluţionare.
Această pierdere, grea şi dureroasă pen-
tru noi atunci, şi comportarea eroică a "to-
varăşului Filip", au făcut o adîncă impresie
asupra noastră. ln aceeaşi zi am scris un
necrolog pe care 1-a publicat "Scinteia" ile-
gală. Tn necrolog nu am putut să arăt atunci
împrejurările in care a dispărut acest erou
din rîndurile noastre. Relatarea acestor îm-
prejurări ar fi pus, evident, în pericol pe
medicii noştri sim patizanţi care /-au primit
in spital şi I-au îngrijit. Din păcate, nici
astăzi, cind au trecut atîţia ani de la dis-
pariţia lu i, nu-mi aduc aminte de numele
adevărat al "tovarăşului Filip".
Aprecierea de atunci asupra muncii apa-
ratului tehnic şi a activităţii celor din "teh-
nic" se poate deduce şi din rîndurile necro-
logulvi reprodus alăturat.
-

ROLUL GENERALILOR Î N VIAŢA BRAZI LI EI

Istoria m ilitară a Braziliei,
volumul semnat de emin en-
tul istoric si sociolog N elson
Werneck Sodre şi apărut în
editura "Civilizo~ao Brazi-
leira", nu este, a ş a cu m ar
putea lăsa să se crea dă
titlu l, o cronică a bătăl ii l or
purtate de armatele acestei
tări . Autoru l analizează un
olt fenomen:- şi anume ro-
lul jucat de militari, şi cu
precădere de ofiterii supe-
riori - în viata politică a
Bra ziliei.
Sodre constată că gene-
ralii si colone ii au avut tot-
deauna o more pondere pe
arena luptel politice din Bra-
zi lia. Tn repetate rînduri,
atît în secolul trecut, cît şi
în epoca noastră , ei au fă­
cut ca balanta să se incline
de partea forţelor reactiunii,
6*
a claselor dominante, a re-
prezen tanţ ilor făjişi sau de-
ghizati oi monopolurilor
nord-americane. Dar dacă
aceste real ităţi sînt mai cu-
noscute de marele p ublic,
gratie informatiilor publicate
în presă, un aspect în g ene-
ral ignorat este cel pe care-I
evidenţiază Sodre în lucra-
rea lui : rolul progresist al
armatei brazil iene în diferite
momente ale istoriei sale.
Printre exemplele citate i n
acest sens de autor se nu -
mpră răscoala militară de la
Copocobana din 1922, re-
volta matrozilor şi ofiterilor
de pe cu irasatul " Sao Paul o"
(1924) şi, in acelaşi an, in-
surectia garnizoonelor din
statul Rio Grande do Sul. To t
la activul armatei broziliene
se i nscrie şi trimiterea în
Europa a unui corp expedi-
ţionar, care a participat la
războiu l antihitlerist, făcînd
dovadă de multă vitejie şi
spirit de sacrificiu.
Tn sfîrşit, "Clubul mili tar",
o influe ntă organizatie a ofi-
terilor a dus în ultimii ani o
luptă consecventă pentru a-
părarea propr ietăţii de stat
asupra zăcămintelor petro-
lifere şi impotriva penetra-
ţiei crescînde a marelui ca-
pital din Statele Un ite.
Numeroasele date noi, pe
care le aduce Nelson W~r­
neck Sodre, ca si modul lu-
cid şi ştiinţific în care el le
interpretează, constituie un
preţios aport pen tru cunoaş­
terea uneia din cele mai
comp lexe laturi ale istoriei
contemporane a Braziliei.
M.V.
83
 motivatia
ramaturgului

DE
CE
AM
SCRIS
DRAMA
,,PETRU
RAREŞ"

HORIA LOVINESCU

84
 De ce am scris o piesă despre P etru Ra-
reş? întrebarea mi s-a pus de a tîtea ori,
încît am fost constrîns să mi-o pun ş i e u
pîn ă la urmă.
Pînă la urmă şi nu de la început. Pentru
că, ceea ce te d eter mină pe tine, dmma-
turgul, să alegi un personaj ,i storic ca erou
e un lucru mai complicat şi mai subtil
decît pare la prima vedere. O parte din
motive plutesc, ca rădăcinile plantelor ac-
vatice, în zona subconştientului. ln orice
caz, considerentele de ordin artistic pre-
dom ină sau trebuie să predomine net asu-
pra tuturor celorlalte, pentru oa opera să
aibă şa nse de împlinire.
Aşa dar, de ce Petru R areş ? P entru că
a fost incontestabH un principe de seamă,
ca re a juoat un rol mai important decît
cel cunoscut din manu alele şcolare, atît
p e plan na ţional, cît ş i în po1itioa europeană
a vremii. Să nu uităm (sau să aflăm , în
siîrşit) că el a introdus rînduială în ţară ;
a limitat privilegiile marii boierimi ; a în-
tărit infl uen~ moldoveneas că în Transil-
vania - unde tot t impul domniei sale a ju-
cat rolul unui veritabil arbitru ; a năzuit,
după cum scrie arhlepiscopul Verancici,
istoric contemporan cu el, să uneas că cele
trei provincii româneşti pentru a face din
ele o bază de atac împotriva Constanti-
nopolului ; a rjpostat atît de viguros faţă
de arbitrariul Coroanei poloneze, încît re-
gele Sigismund s-a văzut ne-volt să apeleze
la sultan, pentru a scăpa de el ; a finan ţa t
expediţia Sfîntului Imperiu contra Budei ;
a mai reali zat sau i nten ţionat să realizeze
multe altele.
Se ma i spune despre el că era "filozof
înţelept şi doctor învăţat". Aş a afirmă ,
printre alţii , Ivan P eresvetov, cărturarul
şi d iplomatul rus ca re a stat cinci luni la
curtea de la Suceava, întemeindu-şi cartea
de în vă ţătură sc r isă pentru ţarul !van cel
Groaznic tocmai pc preceptele lui Rareş.
P eresvetov nu se foloseşte pe ascuns de
învăţăturile lui, ci îl pomeneş te în nenu-
măra te rînduri ca mentor : "Astfel grăieşte
P etru, voievodul valah".
Cir culă legenda că domnul român s-a
ocupat de asirologie ş i a lchimie. Cronicarii
contemporani, relatînd întîll1lirea sa cu So-
liman Magnificul la Constantinopol, cînd
s-a dus să-ş i c eară tronul înapoi, atribui e
succesul demersului său nu numai ex cep-
ţio nalelor lui calită ţi de îndrăzneală şi in-
teli genţă, ci ş i unui remarcabil simţ di-
plomatric.
Iată deci o figură demnă de interes, oare,
prin însuşirile şi a cţiunile sale, mi s-a pă­
rut că merită să solicite condeiul unui
scriitor. Dar pentru a fi corect cu istoria
li terară, trebuie să mărturisesc că, în clipa
cînd m-am hotărît să scriu piesa "Petru
Rareş", nu c unoşteam sau cunoşteam
foar te vag faptele pomenite mai sus. Munca
de documentare a fost poste rioară aleg~rii
subiectului, de care m-am apropiat deci
din alte motive. Mai exact spus - di:1
motive artistice. Legenda unui Rareş pes -
car, fi u ilegitim al lui Ştefan cel Mare,
preluînd în plină maturitate sarcina de a
purta mai departe şi cu cinste o moştenire
copleşi toare, că d e rea lui dramatică, fuga
în munţi , unde a fost salvat de n i ş te pes-
cari - întîmplare care vrînd-nevrînd ca-
pătă se mni fi c aţii simbolice - în sfîrşit,
stoicismul eroului, fi del pînă la capăt m i-
siunii asumate, au fost adevăratele argu ....
mente ale .alegerii mele.
Pretextul istoric mi s-a părut foarte po-
trivit pentru a d ezbate din plin problema
puterii , atît de fascinantă pentru epoca
noastră , precum ş i cea a raportului dintre.
individ ş i istorie. De asemenea - ş i chiar
în mod deosebit - am crezut de c uvllnţă
să sugerez o idee care mi-e dragă, şi anu-
me aceea a e xi stenţei unei misiun i istorice
a civilizaţiei noastre româneşti. E vorba de
contribuţia noastră la ap ărarea destinclor
Europei pe ca re P~tru R areş o împărtăşea
în tr-o măsură egală cu ilustrul s ău pă­
rinte. Di n p ăcate, puţini din tre conducă­
tori i de state contemporani cu el au şe­
sizat p e deplin importanţa principatelol'
române9ti ca zăga z de ocrotire pentru în-
tregul <:ontinent.
E lesne de înţeles că plecînd de la a ceste
date, piesa nu pretinde cît uş i de puţin să
fie o evocare ştiinţifică : ea este înainte
de toate operă literară , cu toate libertăţi10
de interpreta re ş i fantazare pe care le fin-
pli că orice lucrare artistică. De altfel, c~­
lelalte d ouă personaje principale menite ~ă
ajute la defi nirea eroului - e vorba de
iiul lui, Ioniţă ş i vărul său, Roşea - sînt
fi e total imaginate (în cazul celui dintîi),
f ie interpretate cu atîta libertate ( Roşea) ,
încît nu mai au decît foarte puţin în co-
mun cu personajele istoriei reale.
Fi reşte, calea pe care am mers nu este.
ni ci pe departe singura pe care se ponie
angaja dramaturgul pentru a aborda teme
istori ce. Esen ţialul m i se pare aderenţa
lui la subiect, dragostea faţă de eroii pe.
care şi i-a ales, înţel egerea ş i prezentarea
lor de pe po z iţii contemporane. I n orice
caz, bogatul trecut al ţ ă rii noastre, isto:·ia
ei, cu care, oricît am vrea să fim de mo-
deşti, nu putem să nu ne mîndrim, con-
stituie un inepuizabil temur de subiecte,
o vastă sursă de inspiraţie pentru toţi
scriitorii Român iei de azi.
85.

CONTROVERSE ALE ISTORIEI
Autor a numeroase lucrări şi studii
de istorie contemporană , Jocques de
Lounoy este cunoscut prin predilecti~
sa pentru abordarea tem~lor ne~lo~l­
ficote sau moi putin eluc1dote dtn IS-
toria co ntempo rană. Istoria diploma-
tiei şi culise! ~ oc~steio, ~nigme al~
istoriei decenulor mterbel1ce, nodur~
gordiene în primul şi al doilea război
mondial, sînt pistele pe c~ re Lounoy
se lansează cu competenta.
Recenta sa lucrare "Morile contro-
verse ale istoriei contemporane", cir-
cumscrie evenimentele de more dis-
pută d in istoriografia mon~iol.ă pen-
tru perioada 1914-1945. B1zumdu-s~
pe studierea unei vaste documentatii
edite şi inedite, autoruJ expune c.u
obiectivitate concluziile pentru eveni-
mentul respectiv. Cităm dintre aces-
tea : atentatul de la Sarajevo, răzbe­
iul de uzură, pacea de la Versailles,
ascensiunea fascismului, asasinarea
lui Dollfuss, aten tatul de la Marsilia,
cauzele imediate ale celui de-al doi-
lea război mondial, războiu l fulqer,
planul Borba rosa, trădarea lui Mihai-
lovici, copituloreo lui Bodoglio, bătă­
lia Varşoviei, conferinta de la Pots-
dam ş i a ltele.
Recunoscînd la cartea lui J. de Lau-
nay, modalitatea originală de a face
înţelese o serie de probleme n?d.ale
ale istoriei contemporane, subltn1em
totodată că lipsa de informare o au -
torului pentru unele ţări din sud-estul
Europei, în mod direct privind isto~io
Români ei, se resimte în lucrare, amin-
tind fie si numai astfel de probleme
ca prezenta coloanei o 5-a în Ro-
mânia, epoca Titulescu, prăbuşirea
frontului din Carpaţi (insurectia româ-
nea scă). Rep rez intă, după părerea
noastră, o datorie, aceea de a pun e
la dispozitie istoricului francez cuce-
ririle istoriografiei noastre, spre a în-
tregi capitole ale istoriei contempo-
rane moi puţin cunoscute în Occident.
Semnalăm totodată că preocupările
istoricilor pentru epoca celor două
războaie mondiale şi cea cuprinsă în-
tre ele sînt extrem de numeroase.
Fără a socoti studiile şi articolele pu-
blicate în reviste de specialitate, au
apărut pentru epoca istoriei contem-
porane (1914-1945) peste 11 000 de
t itluri de l ucrări cu cele mai felurite
int erpre tări. Se cuvine a acorda şi noi
o atentie sporită acestei perioade,
prilej pentru o expune punctul de ve-
dere al istoriografiei româneşti în pa-
sionantele şi atît de controversotele
probleme ale istoriei contemporane.
G.T.
..... O COLECTIE VALOROASA
<(
- " Lumea hititilor", " Dacia. Civili-
zaţiile antice din ţările carpato -
o donubiene", "Civil iza ţia greacă ", iotă
o-
numai cîteva titluri de lucrăr i ce vor
putea fi răsfoite în curînd de cititorii
din tara noastră, prin intermed iul co-
""
u
l ecţiei " Po poare, culturi, civilizd;ii "
initiata de Editura Ştiinţifică .
-E Lucrările editate în această colectie
vor urma o sui1ă logică şi ştiinţifică,
cuprinzînd - în decursul anilor -
<1: prezentarea diferitelor civi lizatii core
a: s-au succedat pe întinsu l g lobului. O
o preocupare principală a editorilor a -
z cestei colecţii constă în subl iniereo
interdependenţei şi i nterpătru nderii di-
verselor civi lizatii în procesul dezvol-
A tării umane.
Dintre l ucrările enumerate, " Etruscii"
• a văzut de curînd lumina tiparului .
Etruscii - cuvînt ce străbate din
adîncu rile veacuri~or, popor ce stăpî­
nea în secolele VII-VI î.e.n. aproape
-
~
întreaga Peninsulă ltal ică şi care a
l ăsat omenirii o moştenire artist i că
rară, constituie subiectul lucrării lui
o
.... Raymo nd Bloch.
-o
w
Rod al propriilor cerce tări arheolo-
g ice făcute timp de peste 1O ani pe
pămîntul anticei Etruri i (actuala re-
giune Toscana, din Italia), ca şi al
anal izei aproape exhaustive a biblia-
grafiei, cartea profesorului Roymond
Bloch, etruscolog de renume mond ial,
aruncă o roză de l umină asupra mis-
terului istoriei acestui popor.
Lucrarea analizează principalele
a specte ale istoriei anticei Etrurii : ori-
ginile poporu lui, enigma l imbii sa le,
rămasă pînă în prezent nedescifrotă,
perioada de înflorire ca şi declinul
statului etrusc, în ceput o dată cu pier-
•... derea hegemoniei asupra Romei (sfîr-
şitul secolului al VI-lea), precum şi o-
biceiurile, religia şi arta locuitorilor
Etruriei .
Beneficii nd de îngrijirea ştii nţifică
-o
..(
si f rumoaso tălmăcire o profesorului
universitar Nicolae La scu, editia în
...- limba română a acestei cărti o fost
primită călduros de publicul cititor din
to ra noastră.
' Seria lucrărilor publjcate în codrul
colectiei va fi continuată de clasica
lucrare o învătotului român Vasile
-
u
:J:
Pârvon, "Dacia. Civilizaţii l e antice d i n
ţările corpoto-donubiene". O altă lu-
cra re ce-şi va face în curînd loc în vi-
..c tri nele librăriilor este " Lumea hititi-
lor" de Morgorete Reimschneider, in
tra ducerea lui Paul B. Morion. Pre-
o zentînd o sinteză a istoriei şi a civi-
% liza tiei populatiilor de limbă indo-
~ europeonă core ou pătr uns in Asia
A Mică în mileniul a l Il-lea î.e.n., au-

tooreo dezvăluie o lume prea puţin
cunoscuta.
lucrările noii colectii satisfac în
aceeaşi măsură atît setea de cunoaş­
tere o cit itorulu i ne i niţ i at, cît şi exi-
genţele specialiştilor.
C.M.
RAZBOIUL TN IMAGINI
Unul din evenimentele editoriale
cele moi comentate ale anului core o
trecut, 1-o constituit apariţia la Paris
o reportojului istoric în două volume :
"Cel de-al doilea răzb oi mondial", a-
partinind cunoscutului publicist Roy-
mond Cartier. Personalitate de prim
plan o lumii li terare şi istorice fran-
ceze din ultimele trei decenii (o fost
rînd pe rînd redactor şef la Echos de
Paris, l 'Epoque, Sept Jours, iar de
moi multi ani este directorul celei moi
răspîndite reviste ilustrate, Paris
Motch), Roymond Cartier este auto-
rul multor lucrări in core precumpă­
neşte reportajul istoric. Cîteva titluri
dintre acestea : l ' Europe â la Con-
quete de I'Amerique ; Japon, Archi-
pelague des hommes ; Les 48 Ame-
riques ; les secrets de guerre. Cel
de-al doilea război mondial, publicat
de editura Lorousse in colaborare cu
Paris Motch, i n format album, recon-
stituie morile epopei de pe fronturile
celor trei continente - Europa, Asia,
Africa - culisele politice şi diploma-
tice ale conflogroţiei, schemele se r-
vicii lor de spiona j şi contraspionaj.
După expresia presei franceze, este
lucrarea cea moi in teresant i l ustrată
răz­
fotografic despre ultimul
boi mondial, core o fost editată în
Franţa.
NOUTATI EDITORIALE TN U.R.S.S.
Tntre recentele apariţii editoriale
I.N.
sovietice întî lnim volumul al Xli-lea
de Documente ale politicii externe a
stotulu_i sovietic (perioada 1~~1 de-
cembne 1938), culegere pregohtă de
Ministerul Afacerilor Externe al
U.R.S.S. ; o nouă lucrare a istoricu lui
Poltorok, apărută în editura "Nou-
ko", este consacrată problemelor ju-
ridice esenţiale ale Procesu lui de la
Nurnberg, de la core s-au implinit
toamna trecută două decenii. Un de-
osebit interes stîrneşte publicarea de
către editura "Mis ti" a operei ştiinţi­
fice aparţin înd cunoscutului istoric
M . N . Pokrovski ; primul volum, însu-
mînd 725 de pagini, a văzut lumin a
tiparulu i. Editura " Nouko" anuntă
•
apariţia unei monografii privind le-
<
găturile internationale ale Rusiei in
- seco lele XVII-XVIII.
Preocupările de istorie contempo-
rană se oglindesc într-o serie de lu-
o crări dintre core se mnal ăm cartea lo4
S. K. Melnik, referitoare la Victoria
-o
1.-
puterii sovietice în sudul Ucra inei şi
manualul universitar al istoricului 1. B.
III Berhin care prez in tă sintetic Istoria
U.R.S.S. (1917- 1964).
- O.L.
REEDITARI DE MEMORII
t.a.e Tn ultima vreme, cu o perseverenţă
o lăudabilă , numeroşi editori reediteo-
ză sistematic vechi jurnale de călă­
torie, scrieri istorice din epoci înde-
părtate, memorii ale unor oameni de
mult dispăruţi, lucrări core ou o largă
oudientă la un public tot moi nume-
ros . Printre acestea se numără şi car-
•
tea Imperiul turc văzut de un supus al
lui Ludovic of XIV-lea, Jean Thevenot,
core înregistrează însemnări d intr-o
- călătorie efectuată la mijlocul seco-
lului al XVII-lea în Turcia, Egipt, Pa-
o lestina, India ...
Deceniile şi veacurile core s-alt
-c
w
scurs de la prima editie o lucrării nu
au putut stinge interesul pentru un
jurnal de călătorie erudit, dor şi plin
de savoare. Spre deosebire de Can-
temir, care " observă " imperiul ot.o-
- mon dinăuntru, cu ochiul savantului,
Thevenot nu îşi propune analiza ştiin­
ţifică, nici înţelegerea filozofică . El
preferă imaginile vii, aspectele sen-
zationale care foc deliciul contempo-
o ranilor. Alcătuitorul noii editii fran-
ceze, Fron~ois Billocois o accentuat şi
z moi mult această latură o lucrări i, e-
~ vitind pasajele oride, inserind comen-
0.. tarii necesare cititorului modern, or-
• donînd-o în capitole ce înlesnesc lec-
tura.
Cititorul este plimbat prin vechiul
Constantinopol, odmiră splendorile
care i-au adus fa ima, af lă moravuri
- şi obiceiuri necunoscute în alte părţi.
Viata crestinilor i n lumea musulma-
nă, obiceiuri religioase, moravuri po-
litice, Seroiul, viaţa cotidiană cu intri-
- gile ei mărunte sau mori, curtea su l-
tanului şi alte numeroase aspecte sint
redate într-o formă literară aleasă,
care tine trează atentia cititorului de
u la un capăt la altul al cărţii. De no-
-X tat că Thevenot este la rîndul lui sur-
prins de acea băutură uimitoare "ca-
feaua " - necuno scută pe atunci in
Occident- core de altfel 1-o găsit ne-
pregătit şi pe obilul logofăt Tăutu.
. - Reeditarea acestei cărti ne îndeam-
z nă la o sugestie editorioiă : texte con-
temiriene, editate cîndva, ar putea fi
republicote într-o manieră modernă,
87
 occesibilă publicului nostru atît de
dornic să citească lucrări care au fă­
cut vî lvă la vremea lor. Ne referim
nu la ediţii critice, savante, cu vastă
oparatură şti inţ i fică,
a căror necesi -
- t~ptarea Africii" (1955), " Redescope -
tate nic i nu este cazul să o mai su-
bliniem, ci la lucrări pregătite special
pentru mase le . largi de cititori, bogat
!lustrate, insot•te de comentarii vii şi
tnteresante. Să sperăm că astfe l de
- tributii
iniţiative nu se vor lăsa mult aştep­
tate.
I.R •
•u
CRONICA AFRICII
Africanologul de reputatie interna-
ţiona l ă Basil Davidson aprofundează
- în per ioada precolonială şi influenta
î n studiile şi colătoriile sa le anuale in
Africa analiza unor importante capi-
tole ale istoriei societăţii africane din
trecut şi de azi. Tn articole de analiză
-ş i reportaje - unele cunoscute ş i citi-
torilor români - prin publicarea unei
ontologii a cronicilor despre Africa,
prin cărţile sale cele mai cunoscute
(traduse in mai multe limbi) : "Repor-
taj despre Africa de sud" (1952),
Noua Africă de vestH (1953), "Deş­
rirea Africii" (1959 - apărută s i la
noi), "Mama Neagră" (1961 ), "Africa,
încotro?" (1964), " Istoria Africii de
vest" (1966), Davidson inscrie con-
oriţ~ i nale şi interesante,
dezvăluiri intr-o viziune ştiinţifică a
adevăratei istorii africane.
Tn lucrarea "Mama neagră" a cărei
traducere românească va apare cu-
rind in Editura politică, Basil David-
son încearcă să explice natura l egă­
turi lor existente intre Africa şi Europa
acestei l egături asupra continentului
negru. Acum aproape 500 de ani, între
Europa şi Africa s-au infiripat legături
comerciale mai întinse. Timp de patru
secole după această descoperire re-
ciprocă, destinele celor două conti-
nente s-au legat, impletindu-se d in ce
în ce ma i strins, dînd la iveală relatii
felurite de prietenie şi ostil itate, de
avantaje şi dezavantaje.
I.N.

ISTORIA IN ANECDOTE
I n timpul u ltimul ui răz­
b oi mondi a l, în Anglia şi
S.U.A. s-a răspîndi t larg
salutul cu ridicarea a do uă
degete de la mîna d re aptă
(arătătorul şi mijlociu!) în
formă de "V", salut care
si mboliza vi ctoria. Sosit
în 1942 pe aeropor tul din
Moscova. Churchill a rămas
plă cut surprins cînd a vă­
zul nu meroşi re lăteni fă­
cînd acest gest atît de popu-
lar la Londra.
- Cum se poate că şi la
Moscov a s-a răspîndit atit
dP repede a r est salut ? a
într ebat Churchill pe mem-
brii ambasadei, veni ţi să-I
întî mpine.
- O nu, Si1', a răspuns
repede unul din diplomatii
britanici, semnul e o alu-
zie la desch ide rea cel ui
de-al doilea f ront.
*
tn vi7ilă în România.
Louis Barlhou a fost pri-
mit cu m ultă căldură de
populaţie. La un moment
dat, un grup de tinere fete,
îmbrăca te în straie pop u-
lare, i-a inm inat flori. P lin
de încîn ta re, Louis Barth ou
- ca1·e e ra foa rte sensibil
la graţi ile femi nine - l-a
întrebat pe secretar ce tre-
b uie să facă.
- Lu aţi florile ş i l t' saţ i
fetele ! i-a răspu ns, gră bit ,
celă l alt.
*
Mihnit şi indignat de
atacurile nedem ne ale scri-
bilor fascişti , care declarau
ca antinaţională orice nă­
zuinţă de progr es şi înnoire
şi condamnau şti i nţa ş i
cultura, Mi hail Sadoveanu
s-a adresat astfel unuia din
reprezenLan~i dreptei :
- Cînd Pitagora a de-
mon strat o celeb ră teoremă
de geometrie, a adus jertfă
zeilor o sută de boi. De
atunci. de cîte ori se lumi-
nează în lume un adevă r
nou, boii rag de spaimă.
* între van itate şi ridicol nu
î n timpul cînd era pdn-
cipe a l Prusiei, Frederic
Wilhelm al II·lea, aflat in
vi zi tă la P e te rsburg, a fost
invitat la o şedinţă a Aca-
demi ei de Ştii nţe. Î n timpul
şed i nţe i , p ri ncipele a s imţit
subit o ind ispoziţie şi a le-
şinat. I ntrigată de acest in-
cident, î mp ărăteasa Ecale-
r ina a II-a l-a întrebaL pe
prinţul de Ligne, aflat .şi
el la Petersburg, ce se în-
tîm plase cu F rederic Wil-
h elm.
- Ceva foarte natural -
a răspu n s d e Ligne - p rin-
ţul s-a aflat fără cunoştinţă
în m ijlocul Academiei.
*
Nemulţumit de observa-
ţiile critice pecare i le fă­
cuse ministrul de externe a l
Franţei, Arislidc Briand, în
timpul unei conferin te.
premierul br itanic Lloyd
George i s-a ad resat cu
u rmătoarea remarcă :
- Voi, fr ancezii, sînteţ i
n i şte vani toşi. Ar trebui,
însă, să vă daţi seama că
exi stă decît un pas !
- Da, Pas-de-Calais, a
replicat prom pt Briand.

88
•
Z A 1C
a:t.f MAl VECHt
P rima şi cea m ai celebră unive rsitat~
a fost cea din Paris î n te mei ată sau ma1
curind rec u nosc u tă ca atare prin anul
1160. Cam în acelaşi timp a fost ~reală
universitatea din Bologna, Universitatea
din Ox ford, de fapt o fili a lă a celei din
Paris a fost înte mei at ă în anul 1167,
cea d'in Combri dge în 1209. A poi au ur-
mat un i versităţ il e din Padova în 1222,
d in Neapole in 1224, din Salamanca ~n
1227, din Praga în 1347, din Cracov1a
în 1364, di n Viena în 1367 etc.
î ncărcătură de orez, aparţ i nîn d unor
con curenţi, sosise în por t exact în ziua
in care el intenţiona să înceapă vinza-
rea. în consec i nţă, fusese nevoit să-şi
lichideze stocurile la preţur i der~zorii ,
ceea ce îl ruinase, zdruncinind u-i pro-
babil totodată şi mintea.
ca bun gazetar ce era, F itch se feri
să d ezvăluie cit itorilor săi toate a mă­
nuntele, m ulţu mi nd u-se să publice pro-
clamatia lui Norton. Ea stîrni, bine în-
ţeles, o senzaţie enor m ă. E ad evărat cii
cea m ai ma re parte a publiculu i se
.
am uza pe socoteala lut, ceea ce nu lm-
~

pied ică î nsă c reşterea ve r lig~noasă a ti-

p '1' 1 T n:1 0 f rajului în care era scos Ziarul "Cla-
î n ziua de 23 septembr ie 1859, un r ion" : lumea aştep ta, neră bd ătoare,
bărb at de v reo treizec i de ani, modest
noi decrete "imperiale".
Şi aşlepta rea nu f u zadarnică. La cî-
î mbr ăcat şi cu înfăţi şare t i mid ă , se p re-
teva săptămîni după pr ima proclama ţ i e.
zenta la redactia ziarulu i "Clarion" din
Norton I, cum se autointitulase el,
San Francisco. Intrînd in biroul lui
Sam Fitch, redactorul-şef, el depuse pe e mise o a doua, prin care dizolva Con-
gresul pentru corupţie şi fraude. Dale
biroul a cestuia o hirtie acoperi tă cu un
îiind scandalurile financiare în care
scr is mărunt şi întrebă : erau implicaţi pe atunci numeroşi sena-
- Puteţi publica acest comunicat? tori şi membri a i Camerei reprezentan-
Fără să m ai aştepte răspuns, el pă­
ţilor, americanii socotiră că o ~semenea
răsi încă perea. Intrigat, redactorul şef
măsură - fie ea şi pur platomcă - nu
îş i aruncă ochii pe foaia de hirtie ş~
era opera unui nebun, iar popularitalca
citi cu stupefacţie : "La cer erea expresa lui Norlon crescu.
a marii majorităţi a cetăţeni lor State-
încetul cu încetul el deveni una din
lor Unite, subsemnatul Joshua Norton
cele ma i pitoreş ti figuri de pe coasla
mă proclam împărat al Statelor Unite.
Pacificului. Cu ascuţilul lor simţ al
In virtutea autorităţii cu care sînt in-
profitului, patronii multor întreprinderi
vestit, ordon repreze ntanţilor diferitelor
îi cîştigară bunăvoinţa, pentru a căpă ta
state ale S.U.A. să se adune în sala de
de la el permisiunea de a-şi pune pe
concerte dzn San Francisco, la data d e
firmă menţi unea "Furnizori ai Maies-
1 februarie 1860, pentru a aduce legi-
lor noastre toate modificările necesare
instaurării noului regim".
Fitch întreprinse rapid o anchetă şi
află că Norton, originar din Capetown,
debarcase la San Francisco cu zece ani
înainte. Era în plină epocă a goanei
după aur. Dar p roaspătul imigrant nu
se lăsase sedus de atracţia metalului
gal ben, ci preferase să se ocupe de afa-
ceri, cu mp ărînd terenuri imobiliare şi
revînzîndu-lc apoi la preţuri în treite.
In cîţiva ani agonisise o avere respecta-
bilă, cu care încercase să dea lovitura
cea mare, făcînd speculă cu orez. El
achizitionase o cantitate im ensă din
acest produs alimentar, sperind să d ic-
teze apoi pie ţi i preţul de desfacere. Din
nefericire pentru planurile lui, o mare - Ţi-am sptts eu sd tai iedera!

89
 MOZAIC
tăţii Sale !m.păratulNorton 1". Yn schimb
el se putu bucura de dreptul de a con-
suma cîte un fel de mîncare de cîteva
ori pe săptă mînă în diverse restaurante
din San Francisco, de a ocupa, fără
plată, o ca meră mi c ă la un hotel ce
mîna a treia şi de a primi, din cînd în
cînd, o red ingotă sau un pantalon vechi
de la magazinele de c onfe :ţii.
Şi lucr urile au mers aşa pînă într-o
zi de ianuarie a anului 1880, cînd "dom-
nia" lui Norton se încheie brusc, o dată
cu viaţa lui : alunecînd pe g heaţa care
acoperea străzile, el se lovi la cap de
marginea trotuarului şi muri după o
scurtă agonie. Ziarul "Clarion" anunţă
tristul eveni ment c:u un ti tlu în · limba
franceză, care se in tindea pe toată pa-
gina întîia: "L'empe1·eur est mort". La
înmormîntarea sa parti cipară peste
30.000 de persoane.
In 1930, cînd cimitirul în care era
îngropat a fost desfiinţat, ră măşiţele
sale pă mînteşti au fost transportate spre
un nou lăcas• de veci. Ceremonia s-a
desfăşurat cu mare pompă, cortegiul fu-
nebru fiind precedat de opt fanfare mi-
litare.
.. Partea cea mai interesantă din tragi-
comica existenţă a lui Norton I este că
o s in g ură dată s-a vorbit de faţă (şi s-a
scris şi în ziare) că er a nebun. Asta s-a
întîmplat a tunci cind a propus ca de-
asupra strîmtorii Poarta de Aur, care
închide intrarea în golful San F rancis-
co, să se construiască un pod. Toţi spe-
cialiştii au fost de a cord în a susţine
că este un proiect imposibil de realizat.
Dar astăzi , exact în locul indicat de
Norton I, se înalţă "Golden Gate Brid-
ge", cel mai mare pod din lume.
DF li'J E) e tnMtU - OM?
O veche prejudecată face din înde-
pă rta ti i noştri strămoşi - oamenii p re-
istorici - niste •
fiinte
• în care trăsăturile
bestiale domină net pe cele umane.
Imaginea cea mai răs pînd ită îi prezintă
sub un aspect foarte puţin favorabil : un
fel de gorile păro a se ş i hirsute, cu tru-
purile goale sau acoperite cu grosolane
piei de animal e, luptîndu-se din greu cu
mamuţii şi locuind numa i în peş teri întu-
necoase.
De pe urma acestei prejudecăţi, împă r ­
tăşi tă nu numai de profani, ci adesea şi
90
'
de specialişti, au avut de suferit, la vre-
mea descoperirii lor, omul de N eand er-
tha l, sinantropul şi australopitecul - cu
alte cuvinte marile stadii fos ile care au
precedat tipu l uman modern : toate tre i
au fost considerate la început ca aparţi­
nînd mai curînd maimutelor.
Cercetări recente, întreprinse în diferite
ţări ale lumii, au dovedit însă că omul
este om de mult mai multe milenii decît
se crede în general. Se apreciază acum
că una din cele mai gen iale născociri
- cea a focului -datează de 500.000 de
ani. Vestigii găsite la Kish ş i Suza (Me-
ropotan ia) stabilesc vîrsta roţii la aproxi-
mativ şase mi lenii. Se presupune că p ri-
mele t raversări ale Pacificului au fost
efectuate cu 2.000-3.000 de ani îna intea
erei noastre.
Dar dovezile despre ingeniozitatea şi
spi ri tul constructiv al oameni lor p reistorici
nu se l imi tează la atît. A sa cum au arătat
•
săpăturile de la Arcy s:Jr Cure (Franta),
peşte r ile erau amenaja•e de locuitorii lor,
pentru a oferi adăposturi confortabile :
pereţii erau căptuşiţi cu un fel de pene-
Juri din co l ţi de mamut ia r solul era po -
dit cu bîrne ş i piei de animale.
Cei mai vechi arhitecţi şi- au început
activitatea în urmă cu cel puţin 25.000 de
ani. Descoperiri făc u te d e curînd în
Ucraina arată că ei se p ricepeau să înalte
cabane din oase de mamut, avînd o bază
ovală cu diametrele de 10/7 metri.
Pî nă şi în materie vest i mentară, omul
preistoric nu arăta aşa cum şi- 1 închipuie
unii dintre noi a s tăzi . Un mormînt datînd
din pa leol iticul superior, descoperi, la
Sungi r (200 de km. nord-est de Moscova),
contine nu numai 7.500 de p iese ornamen-
tale, ci şi rămăşiţele unui pantalon de
blană si a unei veritabi le b luze, ambele
'
cu o vechime de 33.000-40.000 ani. Bin e
conservat sub un strat de sol permanen t
îngheţat, acest " costum " demonstrează
capacitatea omului preistoric de a tăbăci
pieile şi de a le coase.
Sînt numai cîteva exemple din multele
care s-ar putea cita în acest sens. "Să
ne reabi l ităm strămoşii !", ne invită ar-
heologul francez Henri de Sa int-Bianquat,
pe baza unor asemenea probe. Reabili-
tîndu -i pe ei, con s tatăm în acelaşi timp
cît de lungă e perioada de cînd omul a
devenit o fiinţă ra ţion a l ă, conştientă şi
organizată, capabilă să producă bunuri
materiale.
 Multumim pe această cale marelui nu~ăr
de corespondenţi ai tinerei noas.tre rev1ste,
pentru frumoasele si caldele cuvmte de sa-
lut, pentru intere~cintele ş ! preţioasele su:
gestii ~i propunen .. Vom f1 foar.t.e bu.curoş1
să primim în continuare. sugestule ŞI pro-
punerile cititorilor, părenle lor despre re-
vistă.
1. CENUŞE - Turnu-S~verin. Am ~eţinut
sugestiile dv., care sînt mteresante Ş I con-
forme profilului revistei.
ALEXANDRU CRAIUJ, activist de partid-
Cimpulung Moldo~enesc. Vof!l public? .în nu-
mere le noastre vi1toare, art1cole pnv1toare
la temele care vă interesează. Tn ceea ce
priveşte istoria oraşului dv., vă recoma~dă.m
să cititi lucrarea lui Teodor Bălan, "Om IS-
toricul Cîmpulungului Moldovenesc", apă­
rută la Editura Ştiinţifică, în 1960.
TOADER C. PIRCU - laşi ; TOMA G.
COMANESCU - Ploieşti. Vom fa ce efortu~i
ca revista să fie bine şi variat ilustrată ,. ŞI,
cu concursul tipografilor, sperăm să reuş1m.
DANIEL TOPESCU - Bră ila. Vom publica
şi episoade din _:eJe două . răz~boaie mon-
diale, începutul fac1ndu-l ch1<?r tn acest nu:
măr (vezi articolul "Cele 16 ztle ale ora şulu1
Singapore"). Tn măsura posibilului. vom. pu.-
blica şi memorii ale unor oamen1 pol1tiC1,
comandanti militari etc. din străinătate .
SEVER POPESCU, profesor - Bucureşti.
Nu intră în competenta noastră problema
înfii nţă rii de subfiliale ale "Societăţi~ de
ştiinţe istorice şi filologic7". Transm1tem,
însă , şi pe această cale, dez1deratul dv. con-
ducerii societăţii.
ION LAZARESCU - Orăştioara, reg.
Hunedoara. Nici o revistă care se respectă
nu va face vreo concesie afirmatiilor ne-
controlate, cu atît mai mult o revistă de cul-
tu ră is torică. Vom ră spu n de deci pozitiv
cerintelor dv. Vom studia propun~r!l~ ?v. ş!
dacă ele vor răspunde unor soltc1tan ma1
gene rale, le vom da cu rs.
LIVIU BALESCU - Bucureşti. Tn ceea ce
priveşte istoria universală, f?ră .indoiaiă că
un loc im portant va ocupa 1stona popoare-
lor şi statelor cu care românii şi ţările ro-
mâne au venit în contact. Ceea ce, credem,
vă va satisface.
TU DOR TERRA - Roman ; MIHAIL BALA-
•
NUCA - Oraşul Gh. Gheorghiu-Dej. Re-
vista noastră nu publică versuri. Afară
eventual de cazul cînd se datorează penei
tJnor personalităţi care apartin... istoriei.
GH GORU N - oraşul Gh. Gheorghiu-
Dej. Articolul dv. " Pe urmele lui Ştefan cel
More", deşi interesant ca temă, e prea ge-
neral, lipsit de fundamentare istorică etc.
PETREA TANASELEA - Constanta . l u-
crarea pe care o recenzati nu e un roman.
Un rezumat, asemenea celor 32 de pagini
trimise de dv. nu constituie de fapt o re-
cenzie. Tn sfîrşit, "Panoramicul editorial·
publică recenzii, scurte prezentări şi consem-
nări ale cărtilor recent editate ; cea de
faţă a apăru't in anii trecuti.
NICOLAE M. ISAC - Hunedoara. Nu des-
chidem o rubrică de folclor. Tn mod spe-
cial se ocupă de aceasta "Revista de etno-
grafie şi folclor", care apare sub egida Ed i·
tu rii Academiei.
GEORGE BADESCU - Braşov. Tn privinta
dimensiunilor articolelor, datele vi le oferă
ultima pag ină a revistei. Vom publica in
revistă si articole - desigur, ilustrate -
despre i'mportante monumente istorice (deci
şi despre "Biserica Neagrq..!).
PAVEL BARBULESCU, asistent medica l -
Constanfa. Revist·a va publica şi materiale
referitoare la viata şi opera marilor noş tri
istorici.
E. BUNGARDI, 1. NEMETHY, GH. TIRUl -
Mangalia ; DUMITRU PETRESCU - . Bucu-
reşti ; IOAN FR. MAHALA - Baloteşh, reg.
Bucureşti ; ADAM HUC - Timişoa ra ; Lt.
maj. GEORGE TOMOLICI- Turnu Seve rin;
SABIN GHERGARIU, asistent universitar -
Cluj ; ILIE BOLCHIS, preot - Copalnic, reg.
Maramureş ; OCTAVIAN POPA - Hune-
doara • VASILE DABIJA - Brăila ; IOSIF
IVANOVICI, muncitor - Timişoara ; MA-
RIANA MIHAILESCU, el ev ă - Bucureşti.
Ne vom strădui să răspundem, cu tim pul,
tuturor cerintelor dv., ma! .ales c~ sugestii!~
pe care cu multă amabtl1tate nt le facett
corespund şi intentiilor noastre. Vă rugă~
să ne comunicati părerile dv. despre pn-
me le două-trei numere a le revistei.
ADAM AN ESCU, căp itan de rangul III -
Manga lia. Vom publ ica fără îndoială, arti-
cole pe teme de istorie veche, cultur~ ma·
te ria!e străvec hi etc. Dar cum nu donm să
nedreptăţim pe alti cititori ?i revistei, ~in­
tem nevoiţi să dozăm ma teno lele, acord•nd
o atentie cel putin egală ş i altor perioade
ale istoriei, lucru care sîntem convinşi că nu
va va supara .
V V
GH. BUZOIA NU, medic primar - Bucu~
reşti. Tntr-unul din nume rele viitoare ale
revistei, vă vom satisface (speră m 1), intere-
sul pentru puternica personalitate a Doam-
nei Chiajna.
MIRCEA PLA IEŞU, elev - Zi mni cea. Fi-
reşte că vom publica articole despre morii l
noştri haiduci, precum şi despre istoria unor
oraşe, poate şi a oraşului dv.
91

• citit cu interes comunicarea dumneavoastră
O. NED!LEA - Ploieşti. Dată fiind bogă­
ţia de teme pe care o avem de trotot nu
intenţionăm să compartimentă m toată re-
vista pe rubrici. Fără îndoia lă, revista va
publica şi articole a le muzeogrofilor - cu
condiţia să fie scrise pe profilu l ei - pre-
cum şi informatii privind activitatea muze-
elor de istorie.
AUREL SMARANDA, economist - Bucu-
reşti. Sugestiile şi dorintele dv. sînt împăr­
tăşite, aproape in unani mitate, şi de a lti
ci titori ; ele coincid, în cea moi ma,re parte,
şi cu tema tica revistei . Vom studio pro-
pu-nerile privind infiintarea unor rubrici ca
"Ştiaţi că ?", "De pretutindeni", " Mo-
zaic" etc.
ILEA TUDOR, preşedintele comitetului
executiv al Sfatului Popular raional Aleşd -
regiunea Cri,ana. M aterialul documentar
pe care ni-l trimiteţi, referitor la răscool<::~
ţărănească din comuna Aleşd, în 1904, ni
s-a părut nu numai plin de interes, ci şi
profund impresionant. Cei 33 de ţărani
români şi maghiari căzuti sub gloanţele
forţelor represive în ziua de 24 aprilie o
acelui an sînt o mărturie g răitoare a uni-
tăţii care s-a făurit între cei exploatati,
indiferent de naţiona l itatea lor, în lupta
pentru o viaţă mai bună. Greva declarată
de cei 12.000 de muncitori din Orodea, în
• semn de protest fată de măcel u l din Aleşd,
este, aşa cum subl inioti dv., un admirabil
exemplu de solidaritate a proletariatului cu
cauza ţărănimi i sărace. Vă mulţumim pentru
bogăţia de informatii pe care ni le-ati
oferit. Sperăm să primim şi de la alti
corespondenti asemenea preţioase cont ri-
butii la istoria comunei, raionului sau re-
giunii lor.
ION NEDELESCU - Bucureşti. Revista îşi
deschidoe coloanele tuturor celor care doresc
să colaboreze. Criterii le de selectie sînt :
interesul pe care-I prezintă tema, 'v aloarea
şti i nţifică şi realizarea publicistică a mate-
rialelor.
ALEXANDRU HARHOS - Bucuresti.
, Re-
tinem propunerile dv. : România în primul
război mondial, desăvîrşirea unităţii natio-
nale a poporului nostru ; conferinţa lui Mi-
hail Eminescu la laşi (1876) despre situa ţia
românilor din Tra nsilvania ; Al. Ioan Cuza
la Viena, după abdicare. Vă făgăd'uim să
le dăm curs tuturor, în numerele noastre
viitoare.
rul ~xecu t la C
92
IOAN DOBOŞESCU -- Bucureşti. Am
intitulată "Unde au dispărut gepi~ ii ?" Sin-
cere fel icitări pentru pasiunea cu care ur-
măriţi literatura de specialitate în această
problemă . Apreciind că unele date şi păreri
cup rinse în această comunicare - deşi
re prezintă un punct de vedere personal -
vor in teresa şi alti cititori ai revistei, re-
producem mai jos unele fragmente :
"Ne întrebăm - marea majoritate a po-
porului gepid ce s-a făcut? Nică ieri nu
scrie ca ei să f i fost nimiciţi complet. Tn
Ardeal, în Banat şi Ţara Crişurilor, mor-
minte, inscripţii şi urne stau in cimiti re,
a lătu ri de i n scri pţiile şi urnele daco-roma-
nilor, descoperite cu ocazia săpături l or ar~
heologice... Un fapt pe ca re îndrăznesc să - I
consider oarecum revelator s-a ivit cu oca ~
zia unei că lăto rii a subsemnotului prin mun,
ţii Ciucului, la Bicazul ardelean, in vara
anului 1948, cînd am găsit mai multe fa -
milii româneşti purtînd denumirea Andaric.
Andaric nu e un nume de familie rif'.ânesc
şi nici nu poate avea o origine saxonă ...
Deci se impune concluzia că gepizii rămaşi
după prăbuşirea statului lor au rămas să
convieţuiască mai departe alături de masa
autohtonilor daco-romani, în care s-au con-
topit. Cercetări noi s-ar impune de către
cercetători istorici şi f ilologi, şi cred că nu
vor fi fără surprize". Sperăm că în nume-
rele viitoare ale revistei să putem publica
şi păreri l e unor specialişti.
P. A. MIHAILESCU - Bucureşti. Vă ru--
găm să ne faceti o vizită la redactie pentru
a discuta în legătură cu articolul pe care
ni-l propuneti spre publicare.
- Articolele pentru revista " Magazin.
istoric" se trimit pe adresa redactiei in
trei exemplare dactilografiate. Reco-
mandăm ca volumul unui articol să nu·
depăşească 5 pag ini dactilografiate.
Se scrie pe o singură pagină la dou ă
rînduri (2 000 semne pe pagină). Ele
vor f i însoţite şi de ilustratii, dacă
este cazul.
Manuscrisele nepublicate nu se res-
tituie.
Autorii poartă întrea~a răspundere
pentru conţinutul şti i nţifi c al materia ·
le lor.
Articolele se trimit cu o notă explicativă
pe adresa redacţiei. Tn notă se vor indica
lilumele, pronumele, profesia, domiciliul,.
nr. de telefon.
A DRESA REDACŢ I E I
Str. Academiei n r. 39-41 Raion\11
30 Decembrie Bucureşti, tel. 15.09.91
tul P li~rafic .,CatJ.2 Ser teii"'
 1 1
1
•
.,

IMPORTANTE REDUCERI DE PREŢURI :

Pînă la 15 iunie - 30 lei pe zi de persoană - cazare şi masă în hoteluri.

De la 15 la 30 iunie - 40 lei pe zi de persoană - cazare şi masă în hoteluri.
Pînă la 15 iunie - 11 lei pe zi de persoană ; de la 16-30 'iunie - 17 lei pe zi de
persoană, cazare (fără masă) - în hoteluri.
Pînă la 15 iunie - 5 lei pe zi de persoană ; de la 16-30 iunie - 1O lei pe zi de
persoană în corturi.
Pînă la 15 iunie la EFORIE NORD şi EFORIE SUD Vile confort 1 30 lei pe zi de per-
soană, pensiune completă
Vile confort 11 25 lei pe zi de persoană - pensiune completă
Vile confort III 22 lei pe zi de persoană - pensiune completă
50°/o reducere la transporturile pe C.F.R. şi I.R.T.A.

EXCURSII ÎN DELTA DUNĂR!I. EXCURSII DE O ZI (CU AUTOCARUL)

LA VARNA (R.P. BULGARIA}
Informaţii suplimentare şi înscrieri la Agenţiile şi filialele O.N.T. din toată fara.
RETINETI DIN TIMP BILETE
 MAGAZIN ISTORIC, revistă lunară, se găseşte

magazin de vînzare la chiofcur'ile de difuzare a presei.

Abonamentele se fac la oficiile poftale, factorii
poJtali, difuzorii din întreprinderi, institutii ti de
istoric la sate.
Pretul unui număr 5 lei ; abonamentul pe
6 luni - 30 lei, pe 1 an - 60 let

DIN SUM ARUL

NUMERELOR VIITOARE:

"Domnule MareJal, nu sîntem de

acord ..." • Turnul Londrei • Stolnicul
Cantdcuzino despre America de Sud
• BălceJtii • Unde petrecem astăzi,
Gaius ? • Ilie Cristea : File din jur-
nalul inedit • Mircea cel Bătrîn •
Sarmizegetusa - 'i nima regatului dac
• Pagini de epopee : MărăJti--Mără­
JeJti-Oituz • Ion Ghica - print de
Samos • Un ospăţ de curte in seco-
lul al XVII-lea • Români in maquis
• Mari bibtioteci ale lumii : Bagdad,
Cairo, Cordoba • Culise, moravuri Ji
oameni politici • Şantier arheologic :
Cernica - cel mai mare cimitir ne-
olitic din sud-estul Europe'i • Legendă
Ji realitate istorică • Pearl Harbour
• Acordul de la Ţebea • Drumuri
romane în Dacia • Cum a fost asa-
sinat 1. G. Duca • C. Dobrogeanu·
Gherea - inedit • Imperiul Marilor
Moguli • Pacea de la Buftea văzută
de contemporani • Duelul Ferdin::.nd
Lassalle - Iancu Racovifă • Ştefan
cel Mare în creaţiile artiJtilor vre-
m'ii • Un român la curtea "fiului
cerului11 • Bizanţul sub protecţia fo-
cului grecesc • Român ia Ji "pactul
celor patru" • Nicolae Iorga - Ar-
mand Călinescu, scrisori inedite •
Metode fizico-chimice în cercetarea
istoriei •